Archive

Archive for February, 2012

This is a man’s world…

29 February 2012 17 comments


Nuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!! Vine Martie!!
Cu gripă, cadouri, sărbători penibile și anoste, vânt, fleșcăraie, praf în dinți și-n ochi, bani cheltuiți pe mărtișoare și flori în loc de bere și mici, vizite nedorite la rude enervante, zâmbete forțate, platitudini la tot pasul, țigănci cu fuste lungi, găinaț de porumbei sau după caz, ciori, facturi mari la gaze și curent, și bineînțeles, cu eterna inadaptare a hainelor – când prea groase pe un soare de Read more…

Advertisements

Power to the people?

28 February 2012 10 comments

Titlul sună bine, nu? Mă tem că doar din punct de vedere fonetic sau oratoric. Face impresie bună. În rest, este doar iluzia, creată cu mulţi bani şi resurse umane, că figuranţii decid prin puterea numărului. Pentru că, aşa ni se spune: -Democraţia este dictatura majorităţii. Şi cum majoritatea îşi alege reprezentanţii, deducem că puterea aparţine oamenilor. Hehehe!! Nimic mai fals!
Să luăm un micuţ exemplu. Cum ar fi: România.
Conform calculelor ultimelor sondaje de opinie, sau chiar a tuturor sondajelor de opinie făcute în ultimele 18 luni, reiese că puterea în România are o încredere grosso modo de 15%. Cu mici fluctuaţii de 2-3%. Preşedintele a ajuns la o singură cifra încredere, Guvernul în jur de 12-15%, Premierul (fostul-Boc) avea tot o cifră. Păi, conform acestor calcule, puterea este ilegitimă. Adică nu este emanaţia majorităţii de care vorbeam niţel mai sus. Pentru ca dimocrăsi să funcţioneze, trebuie ca reprezentanţii aleşi să aibă un procent de încredere de peste 50%, însemnând că mai mult de jumătate din oamenii conduşi de respectiva putere se simt administraţi de cei pe care ei şi i-au dorit. Când asta nu se întâmplă, adică exact situaţia în care se află România de aproape 3 ani, orice stat European care foloseşte hârtia igienică după scaun, organizează alegeri Read more…

Am cărat.

27 February 2012 Leave a comment

După cum era de aşteptat, m-am înşelat. Total. Hugo a luat 5 din 11, chiar dacă nu dintre cele importante, în timp ce The tree of life n-a luat nimic, cu toate că a avut 3 nominalizări. Păcat că n-a fost nominalizat la Best Documentary, Short Subjects, sau la Best Documentary, Features. Acolo ar fi câştigat cu siguranţă. Hollywood-ul m-a contrazis într-un mod plăcut de data asta.
După cum am mai spus, n-am apucat să văd Midnight în Paris, The iron lady sau The artist până în noaptea de 26.02.2012, dar după cum arăta recenziile, la care adaug şi părerea mult mai avizatului decât mine în materie de critică de filme, CTP, nici n-o s-o fac.
Mi se pare foarte bună interpretarea celei de-a 84-a ediţie a Oscarurilor pe care a făcut-o CTP în Gândul. Mai puţin părerile domniei sale cu privire la Hugo. Nu afirm că e ilogic ce spune dumnealui, însă din punctul meu de vedere, Hugo nu poate fi interpretat rece, calculat, aplicat, dintr-un punct devedere obiectiv. După cum bine spunea Mădălina într-un comentariul la articolul anterior, filmul ţi se pare minunat doar dacă îndrăgeşti foarte mult copiii. Este strâns legată interpretarea filmului, care nu poate fi făcută decât subiectiv, de afecţiunea pentru copii pe care o poate avea privitorul. La asta, aş adăuga eu şi nostalgia pe care o creează subiectul în sine – abordarea începutului Read more…

O să car.

23 February 2012 2 comments

După cum m-am obişnuit deja, noaptea Oscarurilor va fi cu siguranţă un show excelent, încununat de un fiasco total în ce priveşte decernarea premiilor. Sunt rari anii în care Americanii nu mă dezamăgesc. În unii ani sunt doar proşti sau hoţi. În alţii, excelează la capitolul infantilism, mai degrabă tipic unor copii uşor influenţabili, care sub vraja unui sentiment manipulatoriu, siluit pe întreaga durată a unui film, nu mai sunt capabili să facă diferenţa între un kitsch şi un film atins de geniu.
Nu-mi fac iluzii că anul ăsta va fi acel an din zece, în care premiile le vor lua cei care le merită. Intuiţia îmi spune că nu va fi vorba nici despre un an axat pe decizii proaste sau luate din interese pecuniare. Cred că va fi vorba despre infantilismul de care vorbeam niţel mai sus.
Ca în fiecare an, există măcar două filme care se bat pentru cele mai multe Oscaruri, în timp ce restul intră în cursă doar de dragul competiţiei, adică genul de filme care întâmplător câştigă un Oscar din 10 nominalizări.
Anul ăsta cursa va fi între The tree of life şi Hugo.
Le-am văzut pe amândouă. Am plâns la ambele. La unul de nervi, frustrare, uluire, angoasă, umilinţă,jenă, iar la final de bucurie că s-a terminat. La celălalt am bocit dintr-un singur motiv. E Read more…

Ziua 1,

22 February 2012 14 comments

  În ciuda faptului că mă pricep la bloguri exact cât se pricepe un copil de 5 ani la pilotat mașini de Formula 1, mi-am luat inima-n dinți și am reușit într-un final să bibiresc și eu un blog obosit, care se află încă în stadiul de setări generale plus acord fin. Sper să nu-mi prind degetele pe aici în încercarea de a-i da de cap.
Trebuie să recunosc faptul că un rol decisiv în acest sens l-a avut Victor Ciutacu, la îndemnul căruia am făcut pasul decisiv. Eu mă aflam oarecum pe marginea prăpastiei, iar îndemnul lui a avut exact rolul unui ultim impuls îndeajuns de puternic pentru a iniția căderea. Probabil că se plictisise omul, ținând cont de lungimea comentariilor pe care le făceam pe blogul său și văzând că n-am degetele rare mi-a sugerat că un blog ar fi o idee nu tocmai rea. Sper să nu se fi înșelat!
De fapt, dacă tot am timp liber €˜fără număr și-s nevorbit mai rău decât Florin Piersic într-o zi de Sâmbătă, e posibil ca ideea creării unui blog să se dovedească a fi perfectă. Cine știe? Vom vedea!