Home > Filme. > O să car.

O să car.

După cum m-am obişnuit deja, noaptea Oscarurilor va fi cu siguranţă un show excelent, încununat de un fiasco total în ce priveşte decernarea premiilor. Sunt rari anii în care Americanii nu mă dezamăgesc. În unii ani sunt doar proşti sau hoţi. În alţii, excelează la capitolul infantilism, mai degrabă tipic unor copii uşor influenţabili, care sub vraja unui sentiment manipulatoriu, siluit pe întreaga durată a unui film, nu mai sunt capabili să facă diferenţa între un kitsch şi un film atins de geniu.
Nu-mi fac iluzii că anul ăsta va fi acel an din zece, în care premiile le vor lua cei care le merită. Intuiţia îmi spune că nu va fi vorba nici despre un an axat pe decizii proaste sau luate din interese pecuniare. Cred că va fi vorba despre infantilismul de care vorbeam niţel mai sus.
Ca în fiecare an, există măcar două filme care se bat pentru cele mai multe Oscaruri, în timp ce restul intră în cursă doar de dragul competiţiei, adică genul de filme care întâmplător câştigă un Oscar din 10 nominalizări.
Anul ăsta cursa va fi între The tree of life şi Hugo.
Le-am văzut pe amândouă. Am plâns la ambele. La unul de nervi, frustrare, uluire, angoasă, umilinţă,jenă, iar la final de bucurie că s-a terminat. La celălalt am bocit dintr-un singur motiv. E genial!
Problema care apare în plus anul ăsta, faţă de alţi ani, este faptul că ambele filme se referă la exact acelaşi lucru: Life. Diferă abordarea, interpretarea, regia şi mai ales scenariul.
Din punctul meu de vedere, The tree of life este o capodoperă a penibilului. Mi se pare cel mai greţos film făcut vreodată. Calculând aici filmele categoria A, cu pretenţii la Oscar. Felul în care abordează subiectul la care se referă îi creează impresia privitorului că este un lobotomizat retardat care are nevoie să fie învăţat să meargă şi să respire, iar el, filmul, din prea multă mărinimie, îi arată cum.
Nu cred că mi-a fost dat să văd vreodată un film atât de explicit. Poate doar filmele porno le pot considera mai explicite decât ăsta. Mă roade la lingurică să intru în detalii, dar nu vreau să stric plăcerea, sau după caz, să creez scârbă celor care, dintr-un mai mic sau mai mare sentiment masochist îl vor privi, în cazul în care nu l-au văzut deja. Vreau doar să spun că dacă ar fi fost o categorie distinctă pentru filme documentar-artistice cu buget uriaş şi actori în loc de narator + filmări în natură, The tree of life ar lua 20 de premii.
Întotdeauna am crezut că viaţa, ca şi subiect de film, nu poate fi tratată într-un mod exagerat de subiectiv. De ce? Pentru că viaţa e întotdeauna obiectivă. Cum o trăieşte fiecare este ceea ce-i dă subiectivitate. Dar atunci când eşti regizor sau scenarist şi vrei să prezinţi viaţa ca şi subiect de film, ar trebui să te gândeşti că interpretarea ta strict personală, nu poate să se muleze perfect pe înţelegerea unui imens număr de telespectatori. Să vii cu o singură idee, la care să adăugi şi divinitatea în felul în care tu ai înţeles-o şi să lălâi mai mult de două ore o frecţie la un picior de lemn în speranţa că emoţionezi pe cineva în afară de tine, prietena, familia şi prietenii apropiaţi care te cunosc de-o viaţă, mi se pare aberant. E ca şi cum aş face eu un film despre cum am băut 5 ani în Regie. O sută de persoane ar spune că-i cel mai tare film făcut vreodată, iar o sută de milioane de persoane mi-ar pune acatiste la Biserică sperând să mor călcat de tren.
Recunosc, ideea şi tupeul scenaristului mi s-au părut mai groteşti decât filmul în sine. Iar filmul în ansamblu, mai prost decât un desen animat Miaunel şi Bălănel. Desenul animat măcar mă face să-mi aduc aminte cu nostalgie de copilărie. Filmul ăsta mă va face să-mi aduc aminte de cel mai jenant moment cinematografic din istorie, sau de cele mai regretate două ore şi jumătate din viaţa mea.
Pe de altă parte, Hugo, după cum am mai spus, mi se pare genial. Nu-i găsesc cusur. Pentru un film în care actorii principali au 15 ani, cu siguranţă nu creează impresia privitorului că se află în faţa unui serial Disney. Chloë Grace Moretz joacă perfect (nici nu ar avea cum altfel!:D), iar Asa Butterfield va fi cu siguranţă un nume de care o să auzim mult timp de aici încolo.
Nevrând să ştiu absolut nimic despre film înainte să-l văd, a fost o surpriză enormă să aflu că Scorsese este regizorul. Măcar aşa mi-am explicat forma măiastră în care tensiunea crescândă de pe parcursul întregului film, nu-ţi dă nici măcar o secundă de răgaz, în care ai avea timp să realizezi că e de bine, nu e de rău, iar actorii sunt copii, nu curve sau gigoloi bătrâni.
Spre deosebire de ridicolul şi mult prea trasul de păr The tree of life, Hugo abordează mai multe aspecte ale vieţii, ca şi concept, referindu-se mai ales la scopul şi însemnătatea ei. Primul e abuziv, cel de-al doilea e reflexiv.
Mi-aş dori enorm să mă înşel şi să constat că Hugo adună Oscaruri pentru: cel mai bun film, regizor, scenarist, actor în rol principal, actriţă în rol secundar, sunet, imagine, montaj. Dar cum Hollywood înseamnă Popcorn şi Cola, nicidecum Eugenii şi Sifon, nu-mi rămâne decât să sper că măcar nu-s singur şi că Scorsese ştie că suntem mai mulţi care nu suntem singuri.

Advertisements
  1. Madalina
    25 February 2012 at 15:01

    Asa Butterfield este cel mai frumos copil pe care l-am vazut. Am crezut ca are ochii facuti pe calculator, apoi am vazut mai multe fotografii cu el si mi-am dat seama ca sunt adevarati. Filmul este strans legat de baietel, el fiid actorul principal, asa ca daca nu iti place in mod deosebit de el (sau de copii in general), nu ti se va parea spectaculos nici filmul. In plus, este induiosatoare si povestea inceputului cinematografiei si intr-adevar filmul, in general, este o fabrica de vise. Pentru mine, “Hugo” este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut si sper sa te inseli si sa ia cele mai multe premii pt ca are tot ce-i trebuie.

  2. 25 February 2012 at 22:28

    Presupun ca despre “The tree of life” n-ai vrut sa comentezi pentru ca ai ramas cu sechele dupa ce l-ai vazut si n-ai vrut nici macar sa-l pomenesti. 🙂

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: