Home > De suflet. > Iarna pe oliță. Diferența dintre Moș Crăciun și Moș Gerilă.

Iarna pe oliță. Diferența dintre Moș Crăciun și Moș Gerilă.

Azi a nins. Puțin. Doar o fulguială anemică. Și totuși, aflându-mă în mers pe stradă atunci când a început, mă luase instinctiv groaza. Încercam să-mi închipui cam cât de mari ar putea să ajungă mormanele care actualmente au 2-3 metri și pe care nimeni nu le ia de pe stradă.
-A fost o iarnă ca-n povești. Așa ar fi descris-o orice copil din anii 80′. Pe vremea în care poza asta a reprezentat coperta unei cărți foarte îndrăgită de copii, orice petec de zăpadă era exploatat la maxim. Se făcea derdeluș instantaneu. Chiar și pe un strat de 3-5 cm. Nu conta. Probabil însemna foarte mult și faptul că fiecare cartier format din 3-5 blocuri ejecta în fiecare zi 15-30 de copii disperați să se joace în orice fel posibil. Nu existau Internet, computere, telefoane mobile, iar televiziunea (unică) transmitea doar 4 ore de program zilnic. Încerc să mă gândesc ce-ar fi însemnat zăpădălăul asta pentru copiii anilor 80′. Țin minte că pe o zăpada de aproximativ 30 cm. încercam să facem tuneluri construind noi ziduri de zpada, doar de dragul jocului. În condițiile unei ierni ca asta am fi avut tuneluri naturale. Cred că iarna asta, teleportată în urmă cu 25-30 de ani, ar fi rămas în memoria colectivă drept cea mai frumoasă iarnă posibilă.
Și totuși ce s-a întâmplat atât de dramatic încât milioane de tone de zăpadă numai bună de tăvălit s-au irosit nefolosite? Cum de-am ajuns să mă ia groaza la vederea unei fulguieli pricăjite?
Sunt convins că panica adulților zilelor noastre treziți în fața unei ierni grele precum asta care tocmai a trecut, este în strânsă legătură cu migrația copiilor de pe stradă în case. Oricât de grea ar fi o iarnă, când vezi zeci și sute de copii jucându-se, țipând, dându-se cu sania, făcând tuneluri și oameni de zăpadă, îți ia cu mâna orice grijă firească pe care o ai automat atunci când afară e pustiu.
Cu toate că-s Creștin Ortodox, cu toate că am priceput cu mult înainte de 89′ ce înseamnă propaganda Comunistă, cu toate că bunul simț și chiar moralitatea îmi dictează contrariul, mie mi-a plăcut mai mult Moș Gerilă. Știu că sună aiurea, dar Moș Crăciun e de rahat. Toate amintirile frumoase le am cu Moș Gerilă. Mi se pare dramatic faptul că generații întregi de copii nu știu să se bucure de iarnă. Și aici nu mă refer la sărbătoarea Crăciunului. Comparația pe care o fac între rusofilul Moș Gerilă și occidentalul Moș Crăciun, se axează doar pe bucuria copiilor în fața zăpezii.

Un rol imens în starea asta de fapt îl are și oferta incredibil de mare care se află la dispoziția copiilor în zilele noastre. Absolut orice obiect aflat în arealul lor de răspândire este conceput pentru a-i ține în casă. În anii 80′ răcneai din toți rărunchii că vrei afară la joacă toată ziua, în timp ce în 2012 nu ieși din casă nici împins de părinți. Părinți care, din punctul meu de vedere, joacă un rol hotărâtor, în toată schema asta. Știu că mulți dintre copiii anilor 80′, care acum au 35-40 de ani și care la rândul lor au copii, găsesc o scuză facilă în progresul tehnologic. Întrebat de ce nu-și lasă, sau mai bine zis de ce nu-și îndeamnă copilul să iasă afară, fiecare răspunde automat: -Păi cu cine să se joace, că nu mai sunt alți copii. Stă în casă pe net. Se uită la desene animate. Se joacă pe computer jocuri cu mașini. Așa o fi. Am văzut totuși și reacții de genul: -Nu se poate juca cu a lu’ vecinu’ că ăla n-are bani. Eu îmi educ copilul altfel. Și asta o spun oameni care au trăit în anii aia și care, pe lângă educația primită sau nu de la părinți, s-au educat și cu gașca. Știu toți, dacă nu toți, majoritatea lor, ce înseamnă copilăria pe stradă. Și totuși își izolează copiii, sub pretextul diferențelor de venit, sociale, de anturaj, făcând totul sub acoperământul gadgeturilor prezentului.

Eu țin minte că pe vremea lui Moș Gerilă intram în casă după 4-6 ore de săniuș, cu șosetele fleașcă de zăpada în cizme, cu maieul ieșit din pantaloni, după ce în prealabil mă bătusem cu bulgări de zăpadă și cu saracu’ și cu bogatu’, lihnit de foame, dar plin de amintiri. Niciodată nu conta statura socială sau bugetul familiei copilului care aparținea unei găști. Conta doar numărul celor care compuneau gașca respectivă. Și spre deosebire de astăzi, atunci era imens. Chilomanul făcut de dimineață până seara cu precădere în zilele în care totul era alb afară nu va putea fi egalat curând. Așa că iarna lui 2012 poate fi descrisă în orice fel dorim, însă din punctul de vedere al copilului anilor 80′ este doar o inutilă rispia de zăpadă. Moș Crăciun pe de altă parte, promovează decența, snobismul, stereotipiile de orice fel, cumsecădenia forțată, dar mai ales izolarea. O izolare atât de sinistră, de sadică și chiar masochistă încât și Blaga s-ar uita la ea cu invidie.

Iernile ultimilor ani, încununate fiind de abundența de zăpadă a iernii care abia a trecut, nu vor lasă decât amintirile unor străzi blocate, a unor imense mormane de zăpadă inutil așternută și a flescaraiei din Martie, plus eventualele inundații. Îmi este sincer milă de zăpada asta care s-a irosit în van, nefiind deloc exploatată de generația asta de copii apatici, albi că vărul și lipsiți de imunitate după atâta stat în casă.
Probabil că perfecțiunea ar putea fi reprezentată de combinarea celor două tipuri de ierni. Sălbăticia și inocența lui Moș Gerilă, combinate cu finețea și seriozitatea lui Moș Crăciun. Dar cum așa ceva nu-i posibil, prefer să mă raportez doar la amintirile unui Moș Gerilă raw & genuine, lăsându-l pe Moș Crăciun să se ocupe în continuare cu vânzările de sărbători, cu invidia dintre părinții unor copii izolați și cu străzile goale dar pline de zăpezi virgine.

Advertisements
  1. 4 March 2012 at 20:45

    Am crescut la munte, unde zapada era si de 1m cateodata.Faceam concursuri de inot iarna si in fiecare an Mos Gerila imi aducea o alta salopeta noua, nu pentru ca cea veche nu-mi mai venea,ci doar pentru ca cealalta nu o mai puteam purta. Era pe post de sanie cate o iarna intreaga.
    Nu am inteles niciodata misoginismul dintre parinti si spun asta pentru ca numai din cauza lor exista diferentele vizibile dintre doua clase sociale.Vorba ta, nu tineam cont cu cine ne bateam cu zapada sau cu cine ieseam la scaldat vara ,important era ca ai mei ma impingeau de la spate sa mai intru si in casa …nu numai sa stau pe afara.
    Noi putem spune ca am avut copilarie,cu bune …cu rele ,avem de ce sa ne amintim cu drag,cei de acuma …cam greu.
    http://mikaprojects.com/durerile-copilariei/

  2. 4 March 2012 at 22:31

    Cei de acum au parinti care traiesc din amintiri si care-si petrec 80% din viata la serviciu. Ceea ce nu-i neaparat nasol, pentru ca si generatia cu cheia de gat, din care fac si eu parte, a crescut tot cu parinti plecati la munca 8 ore pe zi. Numai ca pe vremea aia, copiii socializau stand tot timpul afara. Acum socializeaza pe net.

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: