Home > Politică. > Democrația n-a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni.

Democrația n-a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni.

Na belea! Și-al lor plânge. Nu știu de ce, dar parcă pare mai convingător decât al nostru. I s-o fi trăgând de la Kremlinul ăla impetuos, sau poate de la cei 110k oameni veniți să-l asculte. Tind totuși să-i acord fără reținere prezumția de bună intenție. Spre deosebire de al nostru, care doar încearcă să-l imite, al lor are toate motivele să bocească veridic așa cum a fost surprins în poza asta. Se află de mai bine de 15 ani, într-o formă sau alta, la conducerea uneia din primele trei puteri ale lumii, alături de SUA și China, iar aseară tocmai a fost reales democratic, pentru încă 6 ani. Așa că are toate motivele din lume să pișe ochii. N-ar fi om dacă n-ar face-o. E om, nu? 🙂
Realegerea lui, după a 2-a rocadă cu Medvedev, m-a făcut să mă gândesc la eficiența democrației (în cazul în care există), așa că am încercat să analizez puțin (cu p mic) oportunitatea singurului sistem de valori universal acceptate ca fiind necesare, la care lumea civilizată tinde să se raporteze.
Vreau să precizez faptul că nu militez pentru monarhie, comunism, sclavagism, anarhie sau cine știe pentru ce alt fel de orânduire, nefiind admiratorul niciunui astfel de sistem de valori existent momentan în lume. Pur și simplu îmi dau și eu cu părerea în legătură cu dimocrăsi, dacă tot e idealul omenirii. Sau nu e?
Fiindcă trăsăturile bune sunt punctate zilnic de imensul apărat propagandistic global care pe orice cale de comunicație ne bagă forțat pe gât întreaga dogmă democratică, într-un viol continuu de care nu avem scăpare decât probabil în mormânt, o să mă refer doar la minusurile care-mi sar în ochi și care, în opinia mea, reprezintă falimentul rasei umane din toate punctele de vedere, atâta timp cât nu suntem în stare să inventăm ceva mai bun.
 – 2% din totalul populației deține 98% din întreaga bogăție a globului.
Oricât de șocant ar părea, sunt studii sociologice și demografice care confirmă calculul asta. Am uitat numele celui care a explicat pentru prima data în urmă cu 2 ani raportul ăsta dintre populație și venit/proprietate, însă un simplu search pe google cred că-i de ajuns.
Din ce punct de vedere pare democratic calculul ăsta? Democrația spune că toți oamenii au șanse egale în viață. Omite să precizeze că nu toți oamenii pornesc cu șanse egale. Ce șanse de a realiza ceva are spre exemplu un cetățean Zimbabwean față de mine? Sau ce șanse am eu față de un New Yorkez? Vorbind la modul general. Aplicat nu se știe niciodată, doar generalismele ne omoară.
Din câte știu eu, democrația nu spune că sute de mii trebuie să moară de foame și de sete la propriu doar pentru că un singur om să aibă sute de milioane sau chiar miliarde de E sau $. Iar teza asta nu e propagandă comunistă. Latura socială ar trebui să se găsească, și dacă nu mă înșel chiar așa este, fix în interiorul democrației. Numai că de la teorie până la practică se pierde ceva pe drum. Și anume umanitatea.
Dacă e cineva care să considere că 6.500.000.000 de oameni trebuie să trăiască între inaniție și relativă  decență, doar pentru ca 500.000.000 să trăiască între foarte bine și inimaginabil de bine, atunci înseamnă că democrația și-a atins scopul. Din punctul meu de vedere, actuala stare de fapt este doar un sclavagism mascat, în care sclavul primește și entertaining doar pentru a sta cuminte.
 – Cetățeanul mediu își petrece 40% din viață la serviciu.
Este un fapt confirmat pe căi științifice. Sunt destui fără job, destui care nu au nevoie de job pentru că trăiesc din cheag, însă imensa majoritate a oamenilor, cei care muncesc pentru a se întreține, își petrec aproape 50% din viață la locul de muncă. Loc de muncă de multe ori plictisitor, departe de casă, epuizant etc. Unii oameni își creează o noua viață la locul de muncă. Noi prieteni, drame, idile, nervi, bucurii. Nu au timp de familie, nu se bucură de viață, iar cele 2-3 săptămâni de concediu anual seamănă izbitor de mult cu ieșitul în curte după ce ai servit niscaiva carceră într-o pușcarie modernă.
Este democratic să muncești ca o vită? Este democratic să nu știi când trece viața pe lângă tine? E stipulat în contractul cuiva că după ce mori primești 10-15 ani de concediu ca să compensezi cu anii în care ai tras la jug doar pentru a nu muri de foame?
În cazul meu se pare că s-au aliniat astrele și n-am fost nevoit să muncesc cu program. Deloc. Nu-s nici milionar, dar nici muritor de foame. Din bun simț și jenă pentru cei din jur pe de o parte, combinat cu o lene crasă și o scârbă față de program sau orice fel de subordonare față de un eventual șef de cealaltă parte, mă mulțumesc cu ceea ce am, neîncercând din avariție să-mi măresc averea. Din punct de vedere religios însă, mă cam încearcă groază cu gândul că poate am ceva grav de ispășit dincolo, dacă aici tăiatul frunzei se pare că a fost de ajuns în ceea ce mă privește. Am totuși destui cunoscuți și prieteni a căror viață curge platonic și nefiresc de enervant în același sens, ani de-a rândul: mă trezesc, mă duc la serviciu, vin acasă, mănânc, mă culc, mă trezesc, mă duc la servi... Asta e democratic? Asta pare a fi o viață normală? Când mai are timp omul modern să călătorească, să vadă filme, să facă sex când și cum vrea, să zacă într-o Miercuri la ora 14:00 etc? 80% din populația globului este constrânsă la a face ce trebuie, nicidecum ce vrea. Wow, ce democratic sună! Nu fac ce vreau 40% din viață mea, ci fac ce sunt nevoit să fac. De rahat.
– Șapte miliarde de oameni = pepinieră pentru o masă de manevră imensă.
Recentele alegeri din Rusia, unde Putin devine ba Premier ba Președinte constituie cel mai bun exemplu în sensul ăsta. În accepțiunea majorității oamenilor de pe Terra care cunosc cât de cât cine este Putin, acesta pare mai degrabă un țar Rus, decât un Președinte democratic al unei Rusii moderne. Numai că ce să vezi, lumea îl iubește în Rusia. Or fi fost măsluite alegerile, nu zic nu, dar omu’ a câștigat cu 64%. Adică pe lângă furaciunea de la vot, cel puțin 50% din cetățenii Ruși cu drept de vot, au ieșit din casă pentru a se asigura că ajunge Președinte. A treia oară.
La întrebarea -E democratic așa ceva?, răspunsul vine automat -Da! Este însă moral? Răspuns categoric -Nu! De ce? Păi pentru că pot exista mijloace coercitive prin care un nene se poate face plăcut, ca să nu folosesc alt cuvânt. Lumea se poate indragosti de cineva, și îl votează, în cel mai democratic mod posibil, zeci de ani. În Fundația lui Asimov este descris foarte bine un personaj de tipul ăsta. Era poreclit Catârul. Cu ajutorul psihoistoriei inventate de Hari Seldon, reușea, sau mai bine zis încerca, să conducă el tot Universul. Nu are sens să intru în detalii însă ideea de bază rămâne valabilă. Un nene, fie că-și impune dragostea, fie că e iubit sincer, poate perpetua la conducere, chiar și în interiorul unei democrații din ce în ce mai buboase, odată cu creșterea numărului de oameni de la 2-3 miliarde la 7. În politică, spre deosebire de viața civilă, se pare că dragostea cu de-a sila merge brici.
S-a gândit vreodată democrația la așa ceva? Evident că nu. Nici în cele mai erotice vise cu privire la viitorul democrației pe planeta Pământ, nu se gândeau Romanii atunci când au inventat-o, că ar putea exista cineva ales și reales și reales și reales până la refuz.
Chiar și noi putem fi un exemplu în sensul asta. 12 ani cu Iliescu, deja 8 cu Băsescu și se anunță și mai mulți. Adică eu mi-am petrecut 20 de ani din viață condus doar de 2 inși. Genial! Perfect democratic.
 Cu siguranță că mai sunt și alte hibe grotești care pot fi remarcate în legătură cu eșecul democrației. Nici măcar nu e necesar să fii credincios că să-ți dai seamă că specia umană dă dovadă de un cinism maxim. Există hoteluri pentru câini și coafoare pentru pisici, în timp ce poze cu copii morți de foame fac înconjurul rețelelor de socializare. Există preoți îmbrăcați în aur în timp ce milioane de oameni suferă de inaniție. Și exemplele pot continua. Dar până când nu o să existe și altă idee care să stea la baza conceperii unei societăți mai umane (capitol pe care democrația l-a ratat complet, nefiind concepută pentru 7 miliarde de oameni), voi continua plin de ignoranță (sau nu), să-mi iau castronul cu crontanele aproape și să mă uit la filme. De cărți m-am plictisit. Da-le naibii. Mai citesc fo’ 50 și poate începe să mă intereseze și mai mult de cei din jur. -Ptiu!, că era să-mi pese. Pot trăi și fiind prost, fără probleme.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. 12 December 2012 at 3:14

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: