Home > Uncategorized > Court Jester Television.

Court Jester Television.

Clovneria face rating. Mare. Altfel n-ar avea succes emisiuni precum Românii au talent. Cum apare unul sau mai mulți care se maimuțăresc pe ecran, cum se înroșesc people metrele. Nu contează subiectul discutat sau teatrul ieftin scremut de către protagoniști, nu contează cuvintele folosite atâta timp cât ne râdem de ne ținem de burdihan. Contează doar intensitatea și durata maimuțărelii. Singura reticență pe care o are publicul avid de kitsch televizat, este în legătură cu vechimea actorilor. Cu cât un circar este mai vechi, cu atât este mai mare popularitatea lui în rândul publicului telespectator. Cum apare unul nou, un imitator, un neavenit, un newbie, imediat este primit cu răceală și privit cu circumspecție. -Nu ești de-al nostru. Noi îl avem pe-al nostru de mult timp. Cine ești tu să deranjezi ordinea firească a lucrurilor? Nimeni nu mai este precaut în ce privește propria viață, propriile alegeri. Exigența se răsfrânge strict asupra providerului. Niciodată asupra receptorului.
Țin minte apariția, apogeul și apusul lui Eugen Cristea. Cine nu se uita la Salvați de măgăruș, practic nu exista! La fel de apoteotică a fost și cariera tv a lui Marian Ralea – abracadabrantul. Sau, cine nu-și amintește de Mugur Mihaescu – eternul Garcea? Și n-au fost singurii.
Lista emisiunilor este și ea destul de cuprinzătoare. Nu conta absolut nimic în afară de rating. Rating cu orice preț. De ce? Păi pentru că este singurul vector în funcție de care își primesc leafa clovnii respectivi. Televiziunile nu sunt fundații de binefacere. Statutul lor de societăți comerciale le oferă acoperirea (că să nu spun că le da dreptul), de a face orice (în limitele decenței) pentru a-și atrage un număr cât mai mare de privitori. Numărul mare de privitori înseamnă rating mare. Rating-ul aduce cu sine interesul diferitelor companii care din aceeași dorință de a produce mulți bani, cumpără spațiu alocat reclamelor. Iar reclamele, cu cât sunt mai multe, cu atât mai mare este și foșnetul bancnotelor în buzunarele clovnilor. E simplu. Circuitul circului în natură. Ei se strâmbă, publicul privește, companiile le dau bani mulți, ei se îmbogățesc, publicul râde. Nimic mai simplu.
Unii se scălâmba pentru că nu știu să facă alceva. Alții pentru că le este mai ușor. Ba mai sunt și unii care preferă să se strâmbe întru amuzamentul neamului, doar fiindcă astfel se refulează, exorcizandu-și demonii interiori de care altfel nu pot scăpa. Mai rău este de cei care se strâmbă prea mult și rămân așa.
Eticheta de circar ieftin am pus-o deja pe fruntea largei majorități a celor care indiscutabil se ocupă cu strâmbatul pentru a produce bani facil din audio-vizual. Există însă o persoană pe care până aseară o vedeam oscilând între clovn și băiat bine intenționat dar puțin instabil psihic. Și anume Mircea Badea.
 Nu am de gând să mă afund în analiza oportunității demersurilor, analizelor și interpretărilor lui în orice domeniu, sau a eventualei importanțe pe care o poate avea din punct de vedere social, atâta timp cât el reprezintă un veritabil și incontestabil formator de opinie. În cele ce urmează, vreau să mă refer doar la partea de entertaining pe care o conține emisiunea În gura presei, și la ceea ce m-a făcut să-l categorisesc definitiv și irevocabil în forul meu interior, că fiind un adevărat Court Jester Românesc.
Urmărindu-l de mult timp, am reușit să dibuiesc serile în care este supărat sau nervos, la fel de ușor cum le dibuiam și pe cele în care era vesel și bine dispus. De fiecare dată când era iritat, observam apariția ticurilor, a stereotipiilor și repetativitatea în exprimare. Cred că Mircea Badea reușește extrem de bine, fiind foarte dibace în domeniul ăsta, să spună un lucru de 10 ori la rând, cu alte cuvinte de fiecare dată, începând explicația dintr-un punct diferit, în așa fel încât să-și distreze publicul cât mai mult timp, spunând de fapt nimic, publicul nici măcar dându-și seama de lucrul ăsta. Sau mă rog, o parte a publicului. Mare parte.
În emisunea de aseară însă, am constatat pe lângă nervii pe care-i avea în urma discursului lui Băsescu din parlament (de altfel perfect întemeiați nervii săi – orice om zdravăn la cap a resimțit discursul respectiv drept o insultă), că Mircea Badea exagerează cu bună știință. Și cred că o face doar pentru că-i vine foarte ușor s-o facă, după atâția ani de emisiune. A văzut că se pricepe și că publicul nu observă, sau dacă observă nu e deranjat, așa că o face la rupere, non stop.
Am încercat să revăd emisiunea În gura presei difuzată aseară, 07.03.2012, pentru a putea explica mai bine ce anume m-a făcut să-l etichetez pe protagonist drept clovn, însă n-am rezistat decât primele 11 minute. Neavând răbdare să număr cele câteva zeci de trosnituri din degete, sau cele câteva zeci de balansări dintr-o parte în alta, am putut să număr doar 21 de Dumnezeu pe Pământ, dintre care 18 doar în primele 6 minute de emisiune. Ceea ce înseamnă că pe lângă eternul și Americanul Doooh!, pe lângă perpetua finalizare a frazelor cu întrebarea Știi?, pe lângă celelalte zeci de Doamneee, pacanele Doamneeee!!, și multiplele aplauze plus strâmbături acompaniate de suptul brusc al salivei pentru punctarea unor eventuale glume exact că-n anii cu anecdotele Românești difuzate de Revelion, de tipul Oaaa oa oa oaaaaaa!, aseară a mai produs și 3 Dumnezei pe Pământ în fiecare minut, timp de 6 minute. Iar după cele 6 minute a mai repezit încă 3, dar de această data în 5 minute toate 3. Mai mult de 11 minute n-am avut răbdare să număr sau să vizionez în reluare emisiunea cu pricina. Dacă cineva e curios în legătură cu eventuala perpetuare a lui Dumnezeu pe planeta Pământ în restul emisiunii, poate s-o facă liniștit. Eu n-am mai putut. Ca să nu mai vorbesc despre incredibil de enervantul fel de a vorbi atunci când încearcă să imite  deontologii și creează anumite inflexiuni în voce. Grotesc. Și cu toate astea, de câte ori o face pe pasă cu Mihai Gâdea, lumea râde sau aplaudă, de unde deduc (dacă publicul nu răspunde unei comenzi de a aplauda în cor), că oamenilor le place. Așa că problema se află probabil la mine. Oi fi eu nebun sau pur și simplu plictisit până la refuz.
Dacă adaug la asta și faptul că într-o emisiune care inițial avea aproape 50 de minute, dar care a ajuns doar la puțin peste 30, realizatorul nu dezbate decât 2-3 subiecte, alocând peste 10 minute fiecăruia, exact așa cum am spus mai sus în text, repetând același lucru de 10 ori dar cu alte cuvinte, înseamnă, cel puțin pentru mine, că Mircea Badea este un adevărat Court Jester.
Îl înțeleg că aseară era nervos. Cu toții eram. Îl înțeleg că după 7 ani este plin de stereotipii și că repetitivitatea nu poate fi evitată. Cu toate astea, plăcerea cu care se exhiba, satisfacția aproape sadică pe care probabil c-o resimte de câte ori alege un subiect, ori un cuvânt anume și-l repetă la infinit, cumulat cu multitudinea scalambarilor care după ani de zile deranjează doar prin simpla trecere a timpului, m-au făcut să-l trec în rândul celor de care vorbeam inițial și care au distrat Românii atât de bine la vremea lor.

Și totuși voi continua să-l urmăresc. De ce? Păi, din aceleași motive pentru care Mircea Badea a continuat să-l citeze pe CTP cam cu juma’ de an în urmă, cu toate că CTP îl rugase să n-o mai facă. Din compasiune. Din empatie. Din cumsecădenie. Probabil că încă rezonez cu clovnul ăsta. În același timp sunt totuși convins că dacă va continua la nesfârșit seria clovneriilor ieftine aducătoare de rating, dar atât de dizgrațioase și de plictisitoare după ani și ani de repetare, voi fi nevoit să imit și cel de-al doilea gest în ce privește abordarea pe care a avut-o Mircea Badea vis-a-vis de CTP, și anume să-l consider mort în forul meu interior. Sper să nu. Ar fi păcat.

Advertisements
Categories: Uncategorized
  1. 24 April 2012 at 16:07

    bă mie personal nu-mi place tipul acesta de actorie, adică mi se pare pueril, pana mea.

  2. 24 April 2012 at 16:16

    Nici eu nu cochetez cu asa ceva. Orice chestie merge o perioada, dupa care devine enervanta prin repetativitate. Dar face rating…care se transforma in banutzi. Si cum munca nu-i doar cu ce-ti place, ci mai e si cu 'ce produce'… Oricum, el nu e singurul care alege cantitatea in locul calitatii, si totul din considerente strict pecuniare.

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: