Home > Politică. > Kyle s-a rătăcit prin Transilvania…

Kyle s-a rătăcit prin Transilvania…

 Chiar sunt curios care ar fi rezultatele unei cercetări serioase în domeniul relațiilor dintre populația majoritară a unei țări și minoritățile etnice. Eu unul tind să cred că suferința pe care o pot resimți câteva sute de mii, poate chiar milioane de minoritari discriminați în diferite momente ale vieții lor, este mult mai mică decât suferința pe care o resimt câteva zeci de milioane, poate sute de milioane de majoritari, care sunt supuși constant și susținut discriminării pozitive. Și asta pentru că matematica nu minte, chiar dacă cifrele sunt cinice uneori – 18 milioane este un număr mai mare decât 1.2 milioane; sau mă înșel eu cumva?
Probabil că este în natura umană că atunci când o comunitate suferă din diverse motive, să aibă cereri care să depășească cu mult ceea ce ar putea fi numit o balanță a compensării. Exact lucrul ăsta se întâmplă fix în inimă celei mai democratice țări de pe planetă – America. Negrii au suferit acolo zeci de ani, iar acum ceea ce primesc în schimb drept recompensă pentru tot ce-au pătimit, nu mai poate fi numit cu vârf și-ndesat; a dat de mult pe dinafară. Că să nu intru în detalii cu privire la Americani, o să mă refer la două exemple: 1) Angajările; 2) Filmele.
1) În cazul angajărilor, poate oricine să caute informații cu privire la așa ceva și poate observa faptul că nu există vreo companie mare, cu pretenții, care să nu aibă procente prestabilite de angajați afro-americani, hispanici, asiatici etc. Trebuie să puncteze un anume standard al resursei umane, altfel riscă să fie catalogați drept rasiști. Iar asta nu e o coincidență, pentru că într-o țara în care populația de culoare albă este covârșitor de mare în comparație cu minoritățile, ar fi fost, probabilistic vorbind, o șansă destul de mare să existe companii în care să nu fie prezenți minoritari (de orice fel). Pe lângă asta, până când se atinge pragul minim de angajați minoritari, când vine vorba de interviul pentru angajare, compania acordă întotdeauna întâietate minoritarilor. Degeaba ești majoritar și capabil; întâi trebuie angajat minoritarul pentru că altfel ești de porc. În cazul ăsta, discriminarea pozitivă a luat de mult locul sloganului democratic: toți au șanse egale. Probabil că așa o fi, au toți șanse egale, însă numai după ce se ocupă locurile atribuite minoritarilor, conform politicii oricărei mari companii/corporații.
 2) În cazul filmelor, pe lângă aceeași situație, procentual vorbind, ca-n cazul 1), sunt și excepții de-o penibilitate rară. Presupun că sunt destui cinefili care au văzut filme în care absolut toți actorii sunt negri. Adică nu s-au mulțumit doar cu reprezentativitatea matematică, ci au vrut să ducă totul la maxim din punctul ăsta de vedere. Ba chiar și figuranții sunt negri. Adică filme în care 100% din actori sunt negri, conțin scene în care apar cadre largi cu străzi populate de oameni alfati în mișcare, dar care la rândul lor, sunt negri; nu există nici un alb/hispanic/asiatic. Iar asta în țara în care dimocrăsi scoate curu’ din găoază. Grotesc!
Cam asta pare a fi tendința pe planetă Terra. S-a ajuns ca în anul 2012 discriminările etnice și manifestările rasiste să fie aproape zero (în comparație cu actuala populație de 7 mlrd.), și cu toate astea există etnii, ba chiar națiuni în întregul lor – evreii, care se plâng la cea mai mică vorbă spusă.
Nu cred că există om cât de cât normal la cap căruia să nu i se facă pielea de găina când vine vorba de atrocitățile naziste din timpul WWII. Cu toate astea, mi se pare absolut dezgustător și umilitor că un popor întreg să se raporteze doar la holocaust, ca și cum asta ar fi cartea lor de vizită. Am înțeles, Hitler a omorât 2 mil. de evrei. Așa și? La aproape 70 de ani după, tot nu le-a trecut? A fost, s-a întâmplat, a intrat în istorie că fiind unul din cele mai grotești acte săvârșite de om împotriva omului, dar altceva nu mai există pentru evrei? N-au cultură? N-au artă? N-au viitor sau trecut? Pentru ei există doar suferințele din WWII și atât? Eu unul, dacă m-aș fi născut evreu, mi-ar fi fost rușine de mine însumi și de poporul din care provin.
Spre exemplu, inchiziția a omorât mai mulți oameni decât a reușit să omoare cel de-al 3-lea Reich. Cu toate astea aproape toată planeta e Catolică și Papa e venerat de parcă-i Dumnezeu pe Pământ! (vorba unui realizator tv de succes).
Iar ca să revin în actualitate, în urmă cu vreo 10-12 ani, un val Tsunami a omorât în Sri Lanka vreo 200 mii de oameni în câteva minute. Adică 10% din câți evrei a omorât Hitler în WWII. N-am auzit vreun Sri Lankez să se vaite de Tsunami-uri și să le blesteme de parcă-i dușmanul lor de moarte. Își văd de viață în continuare.
Să ajungi să te raportezi doar la un eveniment oribil din istoria umanității, făcându-l cartea ta de vizită mi se pare perfecțiunea penibilului.
Toate exemplele astea n-ar fi atât de aiuritoare și de palpabile, dacă n-ar fi apărut din ce în ce mai pregnant și în țara noastră. Avem și noi plângăcioșii noștri. Tocmai noi să lipsim din scenariul ăsta jenant?

Dacă se face o cercetare amănunțită asupra relațiilor majoritari/etnici minoritari în Europa, se descoperă că Ungurii din România au de departe cele mai mari drepturi. Dacă pe vremea lu’ nea’ Nicu erai tratat cu răceală și ți se vorbea în Maghiară în cazul în care erai un simplu călător care ajungea prin Transilvania, acum deja e stat în stat și tot nemulțumiți sunt. Nu există stat civilizat în Europa, unde Franța este exemplul cel mai bun, care să trateze într-un asemenea registru problema minorităților etnice. Nu există exemplu în lume în care imnul unei alte țări să fie cântat de jucătorii naționalei de hochei într-un meci oficial. Nu există alt stat civilizat cu atâtea Universități în limba minorităților, cu numele localităților și a tuturor sediilor administrației locale scrise în limba minoritarilor. Nu există alt stat civilizat care să arboreze steagul altui stat pe sediul primăriilor. Și cu toate astea, noi suntem, inevitabil, excepția care confirmă regula.
Pe lângă asta, dintr-o enorm de mare sete de putere cu orice preț, toate guvernele ultimilor 22 de ani, i-au pupat adânc și apăsat în cur pe jegoșii de la UDMR, de care au avut nevoie pentru a păstra fragile majorități Parlamentare, creând astfel oportunități enorme pentru cererile strigătoare la cer ale udemeristilor. Ultima dintre ele fiind noua Universitate de Medicină în limba Maghiară de la Târgu Mureș. Își închipuie cineva cât de greu le este cetățenilor Români, născuți în România, de etnie Română, care actualmente locuiesc pe teritoriul României, dar care aud în jurul lor vorbindu-se numai Ungurește și care mai nou, dau peste limba Maghiară chiar și în instituțiile administrației locale sau în centrele de învățământ?
Cu alte cuvine, dacă ai ghinionul să fii Român în România, dar să te fi născut în centrul țării, te simți că într-o țara străină, tu de fapt fiind la tine-n țară. În cele 3 celebre județe din Transilvania se sărbătorește până și ziua națională a Maghiarilor – în cel mai oficial mod posibil.
Având în vedere toate considerațiile astea, revin totuși la cinica întrebare de ordin matematic. De ce trebuie să sufere 18 mil. pentru că să se simtă bine 1.2 mil? Ok, să zicem că am exagerat eu puțin. În sensul că nu toți 18 mil. suferim în aceeași măsură. Dacă Vestul, Sudul, Estul și Nordul țării suferă mai puțin sau aproape deloc, Românii aflați în centrul țării, adică oricum mult mai mulți decât 1.2 mil. suferă enorm și se simt umiliți în propria țară. De ce? Pentru că politicienii noștri incapabili le fac pe plac etnicilor ducând la extrem discriminarea pozitivă, neținând cont de consecințe, doar pentru perpetuarea la putere?

Țin minte că într-o emisiune la TVR1, în urmă cu vreo 10-15 ani (habar n-am data exactă), l-am văzut pe regretatul Adrian Păunescu spunând lucrul care m-a făcut să consider că este ceea ce mă delimitează total de concepțiile domniei sale în legătură cu dragostea de țara, dar pe care s-ar putea să-l reevaluez cât de curând, având în vedere noua configurație a abordării politico-sociale. Domnia sa spunea -Nu poate exista patriotism fără naționalism. Fiind anii când eram mai tânăr, credeam că se află într-o regretabilă eroare. Mereu am crezut că toleranța, care este mai degrabă îngemănata cu patriotismul, nu poate fi decât răspunsul perfect pentru a contracara naționalismul, care, în opinia mea, nu avea nimic în comun cu a-ți iubi țara. Și totuși se pare că a fi radical, fie și în simțiri, devine soluția extremă dar necesară atunci când începi să iei muie la tine-n țară.
Tocmai de aceea consider că recenta și regretabila rătăcirea a lui Kyle prin cele 3 județe din Transilvania, poate naște întrebarea mea perfect justificată. -Dragi politicieni, chiar e nevoie să mergem să-l căutăm? Eu unul sper să nu fie necesar, dar la nevoie, o să-l găsim și-n gaură de șarpe.

Advertisements
  1. 18 November 2012 at 21:50

    da…reversul medaliei,revers pe care l-am simtit pe pielea mea…
    cred ca ti-am spus ca am stat un an in Canada si pot spune ca multe “ciudatenii” mi-a fost dat sa vad vis-a-vis de negri…ceea ce ai spus referitor la angajari este perfect adevarat…
    acolo exista cum bine ai spus procente prestabilite la angajari pentru minoritatile evidente cum le numesc ei (negri,indieni,arabi,chinezi,hispanici)…
    sa-ti spun ce mi s-a intamplat…
    am mers cu fratele meu la un meci de baschet la Centrul Air Canada din Toronto…o sa trec peste faptul ca intreag centrul sportiv este coplesitor si ca acolo baschetul e mai mult decat un sport,este un adevarat show…
    evident ca la un meci de baschet sunt multi,foarte multi negri…
    in spatele nostru chiar erau cativa,unul dintre ei isi tinea picioarele pe scaunul meu,mai precis aproape pe umerii mei asa ca m-am intors si l-am rugat frumos sa-si dea picioarele jos…
    spre uimirea mea fratele meu a sarit imediat cerandu-si scuze,spunandu-i ca nu e nicio problema, sa stea cum vrea el ca nu ne deranjeaza…iti da seama ca am ramas nauca…
    el mi-a explicat ca “ciorile” cum le spunea el si cum mie nu imi placea,sunt foarte sensibile la atitudinea pe care o au albii fata de ei,imediat se considera lezati si fac atmosfera si uneori chiar devin violenti motiv pentru care nu trebuie “intaratati”…
    in concluzie l-am pus pe el sa stea in locul meu 😀
    dar categoric atitudinea pe care o aveau marea majoritate (i-am urmarit mai atenta in pauze) era insolenta…
    evident ca suferinta lor nu va putea fi stearsa vreodata dar atitudinea pe care o au multi dintre ei nu cred ca le aduce in mod real un beneficiu…
    in fond legea incearca sa puna lucrurile la locul lor dar oamenii sunt cei care fac ca lucrurile sa functioneze…sau nu…

    • qatalin
      19 November 2012 at 2:30

      În ce priveşte relaţiile sociale, nu cred că e ceva mai groaznic decât discriminarea pozitivă. Îmi creează o greaţă de nedescris. Câteodată stau şi mă întreb dacă aş fi fost negru, ce aş fi preferat? Discriminare, sau discriminare pozitivă? Cam cât de penibili pot fi reprezentanţii minorităţilor (oricare ar fi ele), atunci când constată că majoritarii se comportă scremut, forţat, prefăcut, doar pentru a umple nişte aparenţe devenite necesare?!…
      Cred că în primul rând am uitat să fim oameni. Şi asta s-a întâmplat atunci când am început să ne autointroducem în anumite categorii. Tu eşti de-la, io-s de-lălalt…
      Am cunoscut ţigani de pus la rană, şi “Români” japiţe. În acelaşi timp, când vin persoane cu exemple concrete (aşa cum ai făcut-o tu acum), despre urmările discriminării pozitive, simt aproape instinctiv (spre ruşinea mea), nevoia de a contrabalansa efectele în partea cealaltă.
      Îi înţeleg pe cei asupriţi că au simţit nevoia de un come back în forţă, dar totuşi… N-am locuit afară, doar am vizitat, însă miros bine cum stau lucrurile. Acolo tre’ să fie pupate în cur minorităţile, să-şi umple procentul de …orice, în orice domeniu, şi abia apoi au liber majoritarii…ca să nu deranjeze pe cineva.
      Repet, când vom învăţa să fim oameni şi atât, atunci va dispărea orice rahat de discriminare, fie ea şi pozitivă. Dar cum a fi om e tare greu, mă tem c-o să fie foarte rău până când o să fie bine… 😦

  2. elly weiss
    22 February 2013 at 5:50

    Nu stiu cat trebuie sa ne ambalam in legatura cu limba. In California si Florida cea mai vorbita limba e spaniola. Desi sunt state americane 😉 Unde, oficial, limba vorbita ar trebui sa fie engleza americana.
    Deci majoritari sunt hispanicii iar in scoli se invata obligatoriu spaniola de catre toti elevii. La noi inca nu obliga nimeni copiii din Harghita Covasna sa invete limba maghiara. Cred ca stam mult mai bine. Cred ca ne plangem prea mult. Cred ca o tratare cu o oarecare indiferenta ar fi cea mai potrivita. Cred multe. Si stiu ca nu gresesc. 🙂
    Mi-am mai amintit ceva. Am fost acum, nu multa vreme, in Targu Mures. Oameni mai serviabili ca acolo n-am intalnit in multe locuri din Romania noastra unde majoritari suntem noi, romanii. Si cam toti acei oameni atat de amabili erau maghiari…

    “Cand vom invata sa fim oameni”…s-ar putea sa fie prea tarziu…sa fie cu o zi inainte de sfarsitul Pamantului…sau poate nici atunci.

    • qatalin
      22 February 2013 at 10:59

      Fii şi tu mai îngăduitoare! 😛 Nu vezi că-i scris în urmă cu un an? 😉 Între timp m-am mai liniştit şi eu…cred…măcar puţin, şi am cunoscut oameni, aşa ca tine, care-mi transmit chiar şi prin mediul asta virtual, o continuă stare de cumpătare şi răbdare drept exemplu personal, pe care nu am cum să le ignor. Aşa că am început să mă mai calmez. A se observa diferenţa dintre articolul ăsta, şi cel de la care te-am invitat să ajungi aici… Înverşunarea s-a transformat în ironie…sper. 😆
      Revenind, mi-ai dat exemplul Americii. De acord cu tine, dar pot şi eu să dau drept exemplu Franţa, Spania sau…Suedia. Unde nu croncăne nimeni nimic, iar naţionalismul e acoperit cu o perdea fină de fum, atâta timp cât obligaţia tuturor cetăţenilor este de a se supune unor tratamente egale, indiferent de etnie. Aşa că…între America şi exemplele date de mine, cred că ne situăm noi. Nu cred că maghiarii din România suferă de discriminare, ci deja începe să semene cu o discriminare pozitivă.
      Dar vorba ta…durează atât de mult să învăţăm să fim oameni, încât împăcarea caprei cu varza s-ar putea întâmpla undeva spre The almighty End!…sau poate nici atunci. 😉

  1. 1 December 2012 at 7:45

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: