Archive

Archive for May, 2012

Vis inuman. Filmul regizat de mine.

20 May 2012 39 comments

Acesta nu este un film. Cine susține contrariul n-are decât să-și continue existența într-o lume a ignoranței.
Nu-l pot cataloga drept film pentru că domnul regizor, pe numele său Tom Tykwer, a poftit neinvitat în ființa mea, a cotrobăit acolo nestingherit răscolind tot ce-a gaist în cale, a creeat o mixtură de sentimente și trăiri în cel mai simplu și visceral mod posibil (întocmai actorului principal care i-a creeat primul parfum lui Dustin Hoffman în atelierul acestuia), și-a bătut joc de lumea în care trăiesc și după ce m-a siluit, m-a abandonat într-o lume mult prea hidoasă.
După ce-am râs, am aplaudat, ba chiar am chicotit în cel mai infantil mod posibil, am plâns sau am bombănit prostește, după ce am înjurat sau aclamat, după ce am trecut prin momente în care a trebuit să-mi aduc aminte să respir și m-am trezit spunând de zeci de ori așa ceva nu seee poaaateee!!!, finalul acestui vis de două ore șaptesprezece minute și cincizeci de secunde pe care lumea modernă se încăpățânează să-l numească film, m-a propulsat cu o viteză amețitoare într-o stare de uluire vecină cu o contemplare catatonică din care cu greu am putut ieși pentru a fi în stare să scriu câteva cuvinte.
Îl am în PC de aproape trei ani, alături de alte câteva sute de filme care mă așteaptă cuminți să le vizionez. Read more…

Advertisements

O

14 May 2012 45 comments

Nimic…Negru. Întuneric deplin. Nu am nici o idee unde mă aflu, sau cum am ajuns aici. Știu doar că exist și că numele meu este O. Nu aud nimic. Mă înconjoară o masă amorfă, umedă. Simt că se mișcă sacadat, nu destul cât să mă sperii, dar nici bine nu-mi este – mai mult de frică. Da. Mi-e frică. Nu pentru că m-ar paște ceva și nici pentru că nu știu unde sunt, ci mai mult pentru că nu știu de ce sunt aici. Dacă am fost adus fără voia mea, atunci de ce nu-mi aduc aminte nimic altceva? O fi amnezie. Încercarea mea de analiză a ultimelor evenimente de care aș putea să-mi amintesc, este întreruptă de un sunet. Nu vine de departe. E ușor înfundat, ca și cum ar fi un perete între mine și sursa sunetului. Pare mai mult un fel de scâncet, destul de prelung. A încetat brusc. Ce-o fi fost asta? Cred că ar trebui să mă tem și mai mult acum, mai ales că mișcarea capcanei în care sunt prins a devenit mai intensă. Podeaua, sau ceea ce am sub mine (nu știu să-i zic altfel), se mișcă la unison cu pereții. Habar n-am unde-i susul și josul. O fi de la strânsoarea asta ca o membrană din jurul meu, care nu-mi da voie să mă mișc, cu toate că nu pot spune că-s prins ca intr-o temniță.
Încep să mă obișnuiesc puțin cu întunericul. Pot să disting cât de cât ce se află în jurul meu. Chiar dacă nu văd departe și îmi lipsește și acum orice reper, măcar mai slăbește puțin sentimentul de frică. Aud iar sunetul. Pare mai intens de data asta. Îl simt chiar mai aproape, dar sunt sigur că e doar impresia mea. De Read more…

Lust.

12 May 2012 36 comments

2012. Aprilie. Ziua 29. Frustrat. Îi simt zâmbetul în ceafă. Nu trebuie s-o văd. Știu că râde de mine. E singura dată când râsul ei sincer se combină cu frustrarea mea sinceră. Iar asta se repetă de 12 ori pe an. Asta e a 4-a în 2012. Mai am 8 și scap. -Damn. Un lucru e cert: ador și detest perioadele astea de 4-6 zile. Le ador pentru că pot în sfârșit să spun: -Phew, încă o lună fără mingea la centru. Le detest pentru că …ce naiba, e clar pentru ce. 😦 Cu ocazia asta am parte de câteva zile în care atunci când închid ușile prin casă rămân cu clanțele în mână. În zilele astea prefer sandale cu scai pentru a evita să rup 10 rânduri de șireturi/zi, iar dacă mă salută cineva zâmbind îi arunc o privire de evadat din Spitalu’ 9. Până și ciripitul păsărelelor mi se pare un fel de zgâriat tabla de scris cu unghii de 3 milimetri. Singurul lucru benefic este că pot să bat cuie fără ciocan – le infig direct cu mana. 🙂 Dacă are cineva nevoie de un ajutor de tâmplar, i’m your man pentru 5 zile.
Și cum era o după-amiază frumoasă de final de Prier, iar ea plină de încredere și afișând un zâmbet nonșalant încerca să mă târască prin oraș la cumparaturi+plimbare, cam așa cum plimbi un iepure ținut în lesă, la o expoziție de morcovi, m-am conformat și am i-am spus replica pe care o spun de fiecare dată în astfel de situații: -Să-mi zici când termini îmbrăcatul, machiatul, pieptănatul, căutatul genții, al cheilor, al telefonului și ai ajuns la încălțat, ca să mă îmbrac și eu. În general operațiunile pe care le-am enumerat Read more…

Abordări.

11 May 2012 16 comments

Ca urmare a unei scurte discuții pe care am avut-o astăzi cu Laura, cu privire la un film absolut fenomenal – Carnage, mi-am reamintit tipologiile de bărbați exemplificate atât de bine acolo. L-am văzut de curând (în urmă cu vreo 3 luni), însă atât de prost m-am simțit în legătură cu felul în care filmul descrie bărbatul în general, încât îl uitasem complet, dintr-un instinct de conservare. 🙂 Atât de dobitoci sunt cei doi bărbați din film și atât de mult și de profund le distrug ei viața nevestelor, transformându-le în două nevrotice frustrate, încât m-am gândit că merită să fac o mică analiză a tipurilor de abordare pe care le au bărbații atunci când încearcă să impresioneze o femeie.
Voi încerca să apelez și la ajutorul unor poze, pe care le consider edificatoare în sensul punctelor mele de vedere.

Pentru început, am ales să analizez extremele. Adică bădăranul sincer, mitocanul desăvârșit, luat în antiteză cu gentleman-ul rafinat, curtezanul galant.
După cum se observă până și din fotografia asta, scopul bărbatului pe pământ atunci când vine vorba de relația pe care caută să o stabilească între el și o femeie, indiferent de comportamentul pe care-l adoptă, este sexul. Oricât de mult ne-ar place să ne ascundem după căpșun, oricât de mult am da ochii peste cap, bottom line e ăsta – men want sex. Și atât. Cum obține asta, cum ajunge să seducă o femeie, cum reușește să o convingă de noblețea sentimentelor sale etc, astea sunt cu totul altă problemă. Însă niciodată un bărbat nu a dorit o femeie pentru altceva în afară de sex. Știu, există nuanțe. În sensul că poate fi și sex din interes, din dragoste pură, din egoism, din altruism, fuck buddy etc. Dar finalitatea asta este.
Ideea de bază fiind abordarea, se observă foarte bine că până și genialul Shakespeare, în toată splendoarea creației sale, recurge la vorbe de o intensitate copleșitoare, cu ajutorul cărora presupun că mulți bărbați au devenit instantaneu cuceritori redutabili în acei ani, dar care înseamnă exact ceea ce spune Akon o țâră mai jos, dar cu alte cuvinte.
Știu, nici o femeie (sau cel puțin majoritatea lor) nu dorește să fie abordată cu replici gen Akon, pentru că Read more…

Martha Marcy May Marlene

9 May 2012 19 comments

 M-am gândit să vă recomand un film. N-am vreo acreditare excepțională în sensul ăsta. Mă recomandă doar vasta experiență. Am văzut undeva între trei și patru mii de filme în ultimii 28 de ani. În ultima vreme am început să urmăresc destul de multe filme categoria C doar de dragul descoperirii unor scenariști geniali, regizori sclipitori și, de ce nu, actori buni. Dar asta poate face subiectul altei discuții – nu de alta, dar chiar am vizionat câteva filme C excepționale.
În ce privește filmul pe care vi-l recomand acum, înainte de a spune vreo două vorbe despre el, aș dori să vă mărturisesc ceva de ordin personal. Întocmai oricărui cinefil înrăit, am și eu un top al preferințelor. Probabil din teama de a nu dezavantaja unele filme în comparație cu altele, atunci când mă gândesc la ierarhia pe care mi-am creeat-o, refuz să intru în detalii cu privire la pozițiile 2-10. De câte ori am fost întrebat de către un prieten în legătură cu poziția pe care consider eu că o poate ocupa un film în chart-ul meu, m-am referit la 11-20, apoi 21-50, etc. Am mărit topurile, însă niciodată n-am specificat concret pozițiile 2-10. Spun 2-10, pentru că întotdeauna am avut un preferat. Numai că acesta s-a schimbat cam odată la 2 ani, ba chiar anual în unele cazuri.
Ultimul caz este și cel despre care vorbesc acum. Și asta pentru că Martha Marcy May Marlene, l-a detronat pe Brothers (Tobey Maguire, Jake Gyllenhaal, Natalie Portman), care era încă din 2009 pe primul loc în clasamentul meu.
Între timp, să vă prezint și muzica din film. Asta e una dintre cele două melodii demne de menționat. E cântată de însuși John Hawkes, care e male supporting role în film. Îl recunoașteți și din Winter’s bone – o Read more…

Surrender…

7 May 2012 32 comments

 Femeile nu mai știu cum să se dăruiască unui bărbat. Nu toate, evident (n-am chef să dorm pe canapea o săptămâna 😀 ), ci covârșitoarea lor majoritate. Iar asta n-o spun pentru că aș fi misogin, ci pentru că așa e firea lucrurilor. Noi să le cucerim, ele să se lase cucerite și să știe să se dăruiască. Iar pentru starea asta de fapt, vina nu le aparține. Sunt doar victime colaterale ale stilului de viață pe care omul modern l-a îmbrățișat ca fiind idealul aspirațional.
Stau și mă întreb câte dintre femeile moderne ale zilelor noastre, fac dragoste cu adevărat. Multe dintre ele ne sunt servite drept exemple pozitive, adevărate role models pentru tinerele generații, dar am mari îndoieli cu privire la fericirea pe care ele clamează sus și tare că ar gusta-o zilnic. Și aici nu mă refer la o viață sexuală activă, ci la descătușarea, la uitarea de sine atunci când se pierd în brațele unui bărbat, la clipa în care ajung să simtă că nu mai există decât ea și el. Câte mai au parte de așa ceva?
Totul se reduce la un singur cuvânt: Surrender.
Lumea spune că limba Română e una din cele mai expresive. Că nu există în altă limbă cuvântul dor – așa și este, nu neg asta. Și totuși, limba Engleză, atât de americanizată în ultimele decenii, atât de blamată de Read more…

Fidelitate.

4 May 2012 23 comments

Imagine  Cum e bine? Cu sau fără?
Fir-ar ai naibii de trubaduri cu viziunea lor despre femeie, cu tot! 🙂 Nu-i rău că ne-au învățat (pe noi, bărbații) cum să iubim femeia, numai că odată cu termeni precum: dragoste, curtezan, amor, extaz etc., au apărut și termeni precum: gelozie, infidelitate, dor…
După cum stau lucrurile, omul modern pare să găsească timp pentru toate trăirile specifice relațiilor dintre un bărbat și o femeie. Ba chiar a ajuns să le desăvârșească într-un mod în care nici măcar cei care au inventat acești termeni, nu-l credeau posibil.
Și totuși când apare declicul dintre bine și rău? Plecând de la premisa că ceea ce demarează o relație între un el și o ea, este de natură pozitivă, care pot fi motivele care modifică în timp relația, făcând ca pe parcurs să apăra schimbarea de abordare, dorința de altceva, minciuna, infidelitatea? Dacă scoatem din calcul persoanele care înșeală din plăcere și nestatornicii (cei care odată ce au obținut ce vroiau, schimbă imediat decorul), care ar fi cauzele obiective pentru care ajung oamenii (mai devreme sau mai târziu) la infidelitate?
Păi una din cauze ar fi rutina. Sunt destule cupluri care s-au iubit sincer din secunda unu, care se respectă reciproc, au o viață sexuală activă, construiesc un cămin, împărtășesc visuri comune, ajung să-și muleze întreaga existență unul în jurul celuilalt și după ani de repetitivitate obositoare, după ce daily routine Read more…