Home > De suflet. > Fidelitate.

Fidelitate.

Imagine  Cum e bine? Cu sau fără?
Fir-ar ai naibii de trubaduri cu viziunea lor despre femeie, cu tot! 🙂 Nu-i rău că ne-au învățat (pe noi, bărbații) cum să iubim femeia, numai că odată cu termeni precum: dragoste, curtezan, amor, extaz etc., au apărut și termeni precum: gelozie, infidelitate, dor…
După cum stau lucrurile, omul modern pare să găsească timp pentru toate trăirile specifice relațiilor dintre un bărbat și o femeie. Ba chiar a ajuns să le desăvârșească într-un mod în care nici măcar cei care au inventat acești termeni, nu-l credeau posibil.
Și totuși când apare declicul dintre bine și rău? Plecând de la premisa că ceea ce demarează o relație între un el și o ea, este de natură pozitivă, care pot fi motivele care modifică în timp relația, făcând ca pe parcurs să apăra schimbarea de abordare, dorința de altceva, minciuna, infidelitatea? Dacă scoatem din calcul persoanele care înșeală din plăcere și nestatornicii (cei care odată ce au obținut ce vroiau, schimbă imediat decorul), care ar fi cauzele obiective pentru care ajung oamenii (mai devreme sau mai târziu) la infidelitate?
Păi una din cauze ar fi rutina. Sunt destule cupluri care s-au iubit sincer din secunda unu, care se respectă reciproc, au o viață sexuală activă, construiesc un cămin, împărtășesc visuri comune, ajung să-și muleze întreaga existență unul în jurul celuilalt și după ani de repetitivitate obositoare, după ce daily routine devine copleșitoare, încep să caute (inițial cu gândul, ulterior cu fapta) altceva, pe altcineva…orice, numai să nu fie tot aceeași persoană pe care o cunosc în totalitate și care a devenit în timp exagerat de previzibilă. Misterul descoperirii unei noi aventuri îi împinge către reversul fidelității pe care inițial o considerau atât de statornică și în năruirea căreia n-ar fi crezut nici o secundă. Dacă ar fi inventat cineva verbul a te dezdragosti, acestea sunt persoanele care l-ar exemplifica cel mai bine – îndrăgostiții care-și clădesc un viitor comun, dar pe care-i omoară rutina.
Altă cauză ar fi banii. Mulți calcă strâmb pentru că ajung la certuri groaznice Imagine din cauza banilor. Fie nu le ajung și nu cad la pace cum să și-i drămuiască, se acuză reciproc și încearcă să caute alinarea în altă parte, fie sunt prea mulți și nu știu cum să-i împartă. Însă pe lângă genul asta de nemulțumiți obiectiv, mai sunt și unele curve (și aici nu mă refer doar la cele de gen feminin), care au ca unic scop în viață îmbogățirea rapidă și facilă. Și anume găsirea unui/unei prost/proaste cu bani, pe care să-l/o aburească îndeajuns de mult încât să-i ia banii. Mulți ajung și la căsătorie, numai să fie siguri că apucă averea. Aici nu-i vorba deloc de dragoste, decât poate dintr-o singură direcție, ci e vorba de infidelitate de la început și până la sfârșit -> care nu e deloc plăcut pentru cel/a care încasează șutul în zona inghinală.
O altă cauză a infidelității ar fi inegalitatea în sentimente. Adică măsura diferită cu care se iubesc doi îndrăgostiți. Ambii simt același lucru, însă nu cu aceeași intensitate – unul dintre parteneri are dubii încă de la început, dar continuă relația pentru că durerea despărțirii i se pare mai mare. Și totuși când vede că a mers prea departe, își dă seama că s-a înșelat și că trebuia tăiată rădăcina cât încă nu era mare planta. Cunosc cazuri. Din fericire, fără finalizare cu căsătorie. Însă toate cuplurile de tipul ăsta pe care le-am cunoscut, au petrecut undeva între 2 și 10 ani împreună, ceea ce nu-i deloc o rană ușor de închis.
Ar mai fi și graba, o altă cauză a infidelității. Mulți se cunosc, se plac din prima zi, dau naștere unei relații intense, pasionale, cred că asta-i tot ce așteptau pe lume, se căsătoresc, toarnă imediat un plod, și descoperă odată cu greutățile creșterii Imagine unui copil și grijile unei căsnicii, că de fapt ei nu se cunosc într-atât de bine pe cât au crezut inițial, nu-și suportă unul altuia latura negativă (de altfel, lucrul cel mai important într-o relație – you know that she loves you if you tell her all your deepest secrets and she’s ok with them), încep să se înșele reciproc și ajung să se despartă exact când termină de construit ceea ce credeau că a fost ce-și doreau. Cunosc și astfel de cupluri. Unele în curs de despărțire, altele la început de drum… Nu-i plăcut nici măcar când ești innocent bystander și observi așa ceva întâmplându-se sub ochii tăi, darămite să fii tu protagonistul… Damn! 😦
Și totuși când e vorba și de fidelitate? Toată lumea, într-o măsură sau alta, ajunge să fie infidelă somewhere along the way?
Mă întreb asta pentru că indiferent cât de mare e dragostea, sau cât de stabil a fost nucleul inițial de la care s-a format o relație statornică, problemele, oricare ar fi ele, își vor face simțită prezența. Fie că-i vorba de rutină, fie că încep neînțelegerile cu privire la bani, fie că interesul unia dintre parteneri era strict pecuniar, fie că nu s-au iubit în proporții relativ egale, fie că a fost vorba doar de un foc de paie și atât, undeva, cândva, problemele apar. Pentru că nu-i nimeni scutit de a fi om, iar Romeo și Julieta există în aceeași măsură în care Moș Gerilă și Iepurașul de Paște beau vodci+berici la birtul din colț. Așa că întrebarea care se pune (poate-o fi și ultima, că am ținut-o din întrebare în întrebare – atât de nedumerit sunt…pfff), ar fi: De ce anume au nevoie cuplurile care se iubesc sincer, total și definitiv, ca să-și păstreze flacăra aprinsă îndeajuns de mult încât să îmbătrânească împreună?
Mă întreb asta pentru că există exemple și de cupluri fericite, în care soții/partenerii/concubinii, apucă să se vadă unul pe altul îmbătrânind. Un exemplu în sensul ăsta sunt părinții mei, carImaginee au aproape 43 de ani împreună – cu bune, cu rele, au ajuns un fel de maratoniști care vor să-mi demonstreze mie că se poate, dacă ai răbdare, înțelegere, compasiune și dacă există iubire.
Încă există oameni capabili de astfel de dăruire. Un exemplu în sensul asta mi-a fost dat să cunosc de curând. O persoană pe care n-o cunosc, nici măcar n-am întâlnit-o vreodată, m-a ajutat dezinteresat, fără să aibă nici o secundă de ezitare, într-un mod atât de dezarmant și de sincer, încât pot să consider că e capabilă să vindece mizantropia. Și totuși, astfel de persoane, altruiste până-n măduva oaselor, care se dăruie complet și definitiv, își găsesc foarte greu un cuib. Cu toate că merită. Dar probabil că doar asemenea oameni sunt cei care într-un final ajung să constituie exemplele pozitive atunci când ne gândim la fidelitate.
Sper să n-ajung vreodată să fiu parte componentă a vreunui exemplu de mai sus, iar dacă va fi să ajung în astfel de situații, sper să am intelepciuna și tăria să trec cu bine testul. Dacă anii și mai ales numărul lor înseamnă certitudinea rezistenței unei relații în timp, atunci 12 nu-s mulți, dar nici puțini nu cred că sunt. 🙂

Advertisements
  1. 4 May 2012 at 18:48

    cuplurile se despart pentru ca este mai usor sa gaseasca un alt partener decat sa lupte pentru cel de langa ei, sa-si recunoasca vina si sa incerce sa repare ceea ce e stricat. traim in epoca in care nimic nu mai este reparat, luam mereu un altul nou-sot, telefon, frigider….

    • qatalin
      4 May 2012 at 18:57

      Heh.:( Felul cum ai spus-o e similar cu ideea de “produs de unica folosinta” din FIght Club. Ar fi chiar nasol daca si relatiile sau persoanele din interiorul lor ar ajunge “de unica folosinta”.

  2. 4 May 2012 at 19:06

    Si parintii mei sunt un cuplu interesant: s-au casatorit la cateva zile dupa ce s-au cunoscut si sunt de 25 de ani impreuna. Ii vad mereu fericiti si de la ei am invatat ce inseamna respectul pentru partener. Sigur ca au avut si ei momentele lor fubar, dar le-au rezolvat impreuna. Eu si Bumbu? Suntem cat se poate de diferiti, uneori ma intreb cum de ne-am placut atat de mult si cum de reusim sa ne intelegem atat de bine. Cred ca raspunsul se alfa tocmai in aceste diferente, care ascund o asemanare pe care o regasim involuntar, inconstient.

    • qatalin
      4 May 2012 at 19:08

      Sau probabil ca fiind atat de diferiti va completati…. Spun asta pentru ca si eu tind sa dau o astfel de ‘definitie’ relatiei mele.

  3. 4 May 2012 at 19:37

    Bro, vorbim de aceeasi parinti? Acelasi model il am si eu… 🙂 Singurele certuri ce le au ai mei sunt de la locul de la perete al patului. :)) Amandurora le place sa doarma acolo si zilnic poarta aceeasi discutie. Taicamiu dupa 40 de ani de casnicie ii ia fetisoara mamei in maini si-i zice ca o adora, dar cam asa “Marianâ, ti adoooor da…. numai când taci! “. :)) Fac glume impreuna, se pacalesc, mama ii mai pune sare in loc de zahar in cafea, tata cand e mama racita in loc de apa ii da tuica ” eiii haidi nu comenta Marianâ, ţuica faşi ghini la trup si la spirit “. :)) – da, suntem moldoveni.
    Mama il alinta pe tata ” tavaluc ” iar tata pe mama ” gogoasa “. Sunt adorabili, ei nu se cearta pe chestii mari ei discuta, pun totul in balanta, se asculta si fac planuri impreuna pana ajung la un punct comun.
    Sunt practic pierduti unul fara celalalt, cand tata pleaca cu zilele mama nu stie ce e cu ea si invers! Se spune ca nu e bine sa depinzi in nici un fel de cineva, la ei nu e cazul…
    In multe si noi, ca si cuplu, le semanam si ma vad la batranete cu al meu EL; nu e perfect, nu sunt perfecta insa gasim unul in celalalt ce avem nevoie nu ce ne trebuie si ne completam!

    • qatalin
      4 May 2012 at 20:14

      Eu sunt Muntean, asa ca suntem vecini.:)
      Si ai mei se giumbushlesc in toate felurile si tocmai simplitatea cu care ei inca se iubesc dupa 43 de ani de casnicie, imi da sperante ca se poate… Cat despre tine, e minunat daca ai ajuns sa simti in sfarsit ‘completarea’ pe care o cauta atata lume. Eu si my better half suntem din ziua 1 pe aceeasi lungime de unda, dar cand ma gandesc la 40-50 de ani de casnicie mi se pare…WOW, mult! :)) Bine, asa mi se parea si cand eram cu ea de 1 luna si ma gandeam la 12 ani, dar uite ca am ajuns pana aici nevatamati.:)

      • 5 May 2012 at 10:54

        Pana la 40-50 nu mai este mult, deeeeci… multi ani!!! 😀
        Noi avem abia 5 anisori jumatate dar ma simt ca in prima luna. Sunt la fel de euforica cu un plus de dependenta de iubire ca deh, doar d-aia sunt love addiction. 😛

        • qatalin
          5 May 2012 at 10:57

          Multi inainte!!, si keep the addiction alive… 😀

        • 7 May 2012 at 14:09

          We will. 😀 Thanks bro, same!!

  4. 4 May 2012 at 23:26

    Ticu a slabit vreo 5 kg vara asta de dorul mamei, ea fiind plecata in strainatate.Au 20 de ani de casatorie, au trecut prin bune si rele si tot impreuna sunt. Sunt mandrii ca au crescut trei copii cuminti.
    In toate relatiile pe care le-am avut, am fost fidela chiar daca celalalt nu era. Am preferat sa nu ma cobor la nivelul lui si sa inchei o relatie fara certuri si conflicte, ca oamenii normali.

    Cat despre Ovidiu, logodnicul meu, pot spune ca il iubesc mai mult decat orice. Nici nu visam la o relatie ca asta, mai ales in ziua de astazi. Sper din tot sufletul sa ramanem asa toata viata, indragostiti, fideli si increzatori.

    • qatalin
      4 May 2012 at 23:50

      Sincere felicitari! Mai rar gasesti statornicie… Iar daca ai gasit-o, pastreaz-o! Si eu ma aflu in zona aia, dar ideea era, cum sa pastrezi asa ceva? Ce-ar fi necesar sa nu se piarda?

      • 5 May 2012 at 0:04

        Eu gandesc asa: ce are altul si nu are el? de ce sa stric o relatie in care am investit sentimente pentru o simpla aventura? Nu o sa gasesc nimic nou la cealalta persoana. Cred ca este important sa faci mereu lucruri noi, sa nu intervina plictiseala.

        • qatalin
          5 May 2012 at 0:13

          Mda, frumos spus. Probabil ca singurul inamic al cuplurilor sanatoase, este rutina. Si daca stii sa lupti impotriva ei, iesi invingator…asa cum au facut parintii nostri. 😉 Thanx!

        • 5 May 2012 at 9:43

          Eu ma lupt cu rutina la fel cum m-am luptat cu dependenta de nicotina: imi mentin permanent o stare activa a psihicului si nu ma las cuprins de apatie. Cand simt ca ma plictisesc (sau ca as putea sa o plictisesc) sar imediat cu o idee noua, indiferent care e aia si gasim ceva de facut impreuna care sa-i dea un uppercut monotoniei.

        • qatalin
          5 May 2012 at 10:54

          Ok. Time out!! Fara cuvinte precum nicotina, ca ma ia sevraju’….:) M-am lasat de fumat in 98′ si n-a fost zi in care sa nu ma fi gandit la fumat. Bunica’miu (D-zeu sa-l ierte!), renuntase la tigari cand avea 35 de ani, si-mi spunea la 70 (cand ma vedea fumand), ca-i ploua-n gura – nu-l credeam…:( Acum insa, vad pe pielea mea, ca fumatorul simte pofta de tigari toata viata, indiferent cand s-a lasat…
          Interesanta comparatia ta cu nicotina.;) Inseamna ca ne e dat sa ne luptam cat traim – si pentru a ne putea abtine de la a fuma si pentru cea de langa noi….

  5. 5 May 2012 at 18:10

    Pe mine mă uimesc despărţirile celor pe care i-aş fi văzut împreună până la bătrâneţe. Întrebându-l pe unul din cei 2 foşti iubiţi ce s-a întâmplat, mi s-a răspuns “Nu ştiu”. Asta mi se pare cel mai grav, să dai cu piciorul câtorva ani din viaţă petrecuţi cu o anumită persoană şi să nu ştii de ce. Parcă e mai onest (deşi mai greu de înghiţit) un răspuns de genul “Te-am lăsat pentru una cu corp mai fain” sau “Plec pentru unul cu bani”, decât o despărţire seacă, cică de comun acord.

    • qatalin
      5 May 2012 at 18:25

      E intr-adevar nasol sa nu existe un motiv. Dar daca n-a avut o explicatie plauzibila de dat, poate ca ‘nu stiu’ ala, ascundea primul motiv la care m-am referit eu in articol – ‘rutina’, Zic asta pentru ca de obicei, eu folosesc ‘nu stiu’ atunci cand mi-e lene/sunt plictisit/n-am chef.:)))
      Cat despre referirea la corp, eu cred (chiar daca risc sa supar cu opinia asta), ca nu exista femeie cuplata care sa aiba un corp nasol. Adica, singurele femei care arata nasol la corp sunt cele pe care le vezi mereu singure (din pacate)…:( Pentru ca daca ai ajuns sa ai un iubit, e clar ca barbatul respectiv te-a vazut dezirabila. Asa ca nu ai cum sa fii ‘nasoala’ dintr-o data….a intervenit altceva – in general, din vina barbatilor, pentru ca rar vezi o femeie care ‘fuck’s up a relationship’… ;)) Statistic vorbind, noi barbatii suntem cei care din mitocanism, badaranie sau pur si simplu prostie crasa, suntem in stare sa nenorocim o relatie.

  6. 5 May 2012 at 19:29

    chiar daca arati bine, poti sa fii singur. cunosc cazuri, fete superbe care sun singure.

    • qatalin
      5 May 2012 at 19:43

      Da?! Can i have their phone nr’s?:)
      Lasand gluma la o parte, ai dreptate. Nu e o regula ce spuneam eu. Doar incercam sa punctez faptul ca o femeie atragatoare, care a ajuns intr-o relatie, nu poate gasi drept scuza “Te-am lăsat pentru una cu corp mai fain” decat daca cel pe care l-a tinut langa ea in perioada de timp in care l-a putut numi iubitul ei, este un afemeiat care oricum n-a vrut-o din aceleasi motive pentru care ea l-a vrut pe el. Pentru ca pana la urma, poate ca si pe ea a ales-o renuntand la alta mai ‘nasoala’. Iar daca mergem pe logica asta falsa, creeata de barbati care judeca femeia dupa cat de ‘buna’ e, riscam sa ne raportam la un set gresit de valori.

  7. 6 May 2012 at 1:04

    Am citit putin si comentariile dinainte si nu cred ca e cazul sa vin si eu tot cu povestea de dragoste desprinsa din basme a parintilor mei, care se iubesc si azi ca in prima zi. E reala, ei sunt reali, si mai mult decat atat, reprezinta modelul meu in viata. Deci se poate. Nici nu s-a pus problema de infidelitate vreodata. Iar pentru mine, care seman leit cu ei, termenul nici nu exista in dictionar. :))
    Ma bucur mult ca ai gasit o persoana buna, cu suflet mare, care te-a ajutat dezinteresat. Inca o data subliniez un lucru: deci se poate. 🙂

    • qatalin
      6 May 2012 at 2:12

      Dap! Ai dreptate. Mai ales ca ajutoru dezinteresat e in stransa legatura cu absenta totala a banilor. asa ca nici macar proportia aia 70 – 30 de care vorbeai tu nu e neaparat valabila. 🙂
      Se poate….. 😉

  8. 12 October 2012 at 0:53

    nu cred in monogamie,nu suntem nascuti sa fim monogami…devenim asa prin educatie,religie si foarte rar pentru ca intalnim omul potrivit…
    rutina…da…
    unora le aduce stabilitate si siguranta unui bine care,chiar daca are minusuri nu aduce cu el spaima schimbarilor neprevazute…
    in fond totul se rezuma la felul de a fi al celor doi…
    un om asezat “la locul lui” nu va dori sa caute altceva…unul care iubeste schimbarea,o va cauta pentru ca asta e in firea lucrurilor pentru el…
    mare ghinion sa se intalneasca cei doi 🙂
    nu exista retete pentru relatii fericite…am avut un sot timp de 12 ani caruia i-am fost fidela si asta nu ne-a impiedicat sa divortam,am un prieten de 8 ani si suntem inca impreuna dar poate fi asta o garantie pentru viitor?nimeni nu stie si eu una nici nu vreau sa aflu 🙂

    • qatalin
      12 October 2012 at 8:08

      I feel a tear dropping, atunci când spui că nu suntem făcuţi să fim monogami. Mai rar să auzi o femeie spunând aşa ceva… 🙂
      “mare ghinion să se întâlnească cei doi” -> mi s-a întâmplat mie. :D)))
      Într-adevăr nu există reţete pentru relaţii fericite, dar slavă Domnului poţi păstra prospectul şi te poţi adresa medicului sau farmacistului. Caz în care …rezolvi cazu’.

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: