Home > De suflet. > Surrender…

Surrender…

 Femeile nu mai știu cum să se dăruiască unui bărbat. Nu toate, evident (n-am chef să dorm pe canapea o săptămâna 😀 ), ci covârșitoarea lor majoritate. Iar asta n-o spun pentru că aș fi misogin, ci pentru că așa e firea lucrurilor. Noi să le cucerim, ele să se lase cucerite și să știe să se dăruiască. Iar pentru starea asta de fapt, vina nu le aparține. Sunt doar victime colaterale ale stilului de viață pe care omul modern l-a îmbrățișat ca fiind idealul aspirațional.
Stau și mă întreb câte dintre femeile moderne ale zilelor noastre, fac dragoste cu adevărat. Multe dintre ele ne sunt servite drept exemple pozitive, adevărate role models pentru tinerele generații, dar am mari îndoieli cu privire la fericirea pe care ele clamează sus și tare că ar gusta-o zilnic. Și aici nu mă refer la o viață sexuală activă, ci la descătușarea, la uitarea de sine atunci când se pierd în brațele unui bărbat, la clipa în care ajung să simtă că nu mai există decât ea și el. Câte mai au parte de așa ceva?
Totul se reduce la un singur cuvânt: Surrender.
Lumea spune că limba Română e una din cele mai expresive. Că nu există în altă limbă cuvântul dor – așa și este, nu neg asta. Și totuși, limba Engleză, atât de americanizată în ultimele decenii, atât de blamată de mulți ca fiind vulgară, simplă și inexpresivă, ne oferă, pe lângă alte exemple pe care nu le analizez aici, un cuvânt care exprimă atât agonia cât și extazul. Ce altă limbă de pe glob e capabilă să producă un asemenea cuvânt? Când vreodată și-au mai dat întâlnire în semnificația unui singur cuvânt, durerea și plăcerea?

Ce înseamnă de fapt surrender? Păi, o variantă ar fi militarul capitulare. Atunci când o forță armată renunță la luptă și se predă. Această definiție, are ca exponent în trăirile celor care fac respectivul gest – durerea, agonia, groaza pe care o emană ororile unui război.
O altă traducere a cuvântului, are legătură cu latura sportivă. În multe sporturi individuale, dar chiar și de echipă, surrender definește momentul în care unul din competitori cedează. Și aici e vorba de un învingător și un învins, însă durerea nu e nici pe departe similară cu cea pe care o resimt soldații pe front. Putem spune că varianta asta de înțelegere a cuvântului respectiv este calea de mijloc. Nimeni nu suferă, decât poate puțin la capitolul orgoliul personal, iar viața merge mai departe.
Și totuși, mai există o traducere a lui surrender. Care are de-a face doar cu plăcerea, cu extazul. Pentru că surrender mai înseamnă și a ceda – verb care are legătură și cu relațiile dintre un bărbat și o femeie. Ba mai mult. Înseamnă și a renunța, care față de a ceda, merge chiar mai departe cu interpretarea. Pentru că renunțarea poate fi și de sine. A renunța la sine. A te dărui complet și definitiv.
 Cu alte cuvinte, se referă la o persoană care, conform Biblicului a te lepăda de sine, ajunge să se dăruiască unei alte persoane, renunțând la orice fel de opreliști, griji, preconcepții, având ca unic scop descătușarea unor emoții, a unor sentimente, care dezbrăcate fiind de tot ce-i lumesc, ajung prin puritatea lor să-i extazieze pe protagoniști într-un mod dincolo de înțelegerea umană. Am folosit cu mare atenție cuvântul persoană. Pentru că surrender nu are sex. Are doar finalitate. Iar ca să poată exista surrender, e nevoie de un el și de o ea. Și chiar dacă și bărbații ajung să renunțe la sine pentru a se dărui total unei femei, este nevoie ca femeia să facă pasul inițial. Ea este fitilul. De la ea pleacă scânteia. Ăsta era motivul pentru care femeile scăpau batista. Ăsta e motivul pentru care femeile învățaseră să dea ochii peste cap. Erau multe semnale prin care femeia ieșită din statutul de aparat de făcut copii, reușea să-i dea de înțeles unui bărbat că a cedat, că a capitulat în fața lui, și că e gata să renunțe la sine pentru a i se dărui.
Și totul într-un singur cuvânt. Același cuvânt care descrie moartea și viața. Agonia și extazul. Durerea infinită și plăcerea divină.
Câte femei mai știu să facă asta în anno domini 2012? Iar aici nu vorbesc de simpla obținere a unui orgasm. Pentru că până la urmă, fără a încerca să jignesc pe nimeni, și animalele reușesc să-și provoace orgasm în timpul coitului. Diferența majoră dintre om și animal, în ce privește subiectul la care fac referire, pe lângă conștiința de sine, este imaginația. Așadar, eu am mari dubii cu privire la capacitatea femeilor zilelor noastre de a-și folosi imaginația într-un mod atât de constructiv, încât să creeze cadrul, setting-ul propice unei relații intime cu partenerul lor, care să poată fi încadrată fără nici o urmă de tăgadă în definiția verbului a face dragoste. Și ca să fiu bine înțeles, motivul pentru care cred că femeia este cea care are rolul principal în toată ecuația asta, este faptul că ea este cea sensibilă. Bărbatul e ready anytime. El doar trebuie să fie acolo, prezent. Și aici nu mă refer la stereotipul cu man are pigs, ci mă refer la sensibilitatea femeii în general, coroborată cu masculinitatea bărbatului. Femeia ar trebui să aibă the leading role în toată povestea asta și să i se ofere total bărbatului în brațele căruia se află. Iar dacă el e îndeajuns de inteligent încât să înțeleagă ce se petrece și are capacitatea de a rezona în același fel ca și ea, dacă știe să intre într-un ritm al simțirilor odată cu ea, dacă poate să o completeze și să-i amplifice trăirile, atunci ceea ce obțin împreună nu se mai cheamă orgasm, ci surrender.
Dar nu-i nici o problemă. A avut grijă societatea în care trăim ca femeia să nu mai aibă timp de așa ceva. A scutit-o de extazul pe care-l merită. I-a băgat pe gât o căruță de griji, o sumedenie de probleme domestice, iar deasupra i-a trântit câțiva saci cu preconcepții.
Eu am apucat să înțeleg lumea în care trăiesc începând cu anii 80′ – chiar dacă eram copil. Așa că, referindu-mă strict la ce cunosc personal, pot să afirm drept o părere de-a mea sinceră, că din 1980 și până în 2012, femeia n-a avut răgaz să se îngrijească și de ea, de ce-i place, de ce și-ar dori să simtă. Aici vorbesc din nou la modul general. Adică mă refer la femeia care are job, bărbat/iubit/concubin, eventual are și copii și o casă de întreținut. E un miracol că bărbații mai pot spune că au o viață sexuală activă, atâta timp cât au alături o femeie titirez, care pe lângă curățenia domestică are timp și să fie rasă pe picioare, îngrijită, cochetă, parfumată și disponibilă. Ceea ce uită ei este că ea nu mai are timp exact de lucrul care i-ar face pe ei să simtă că trăiesc cu adevărat. Ea nu mai găsește timp și pentru surrender. Și nu pentru că n-ar vrea, sau pentru că necesită timp mult, ci pentru că grijile și stresul adunate peste zi le scot din starea lor naturală – aceea de ființe sensibile, delicate și fragile.
Femeia zilelor noastre este masculinizată forțat, a ajuns să imite bărbații în multe domenii. Nu are timp de pierdut cu finețuri. Știu că sună ca dracu ce spun eu acum, dar feminismul a omorât femeia frumoasă. Și asta pentru că a fost înțeles greșit. A dus la extrem dorința femeii de emancipare, și a uitat pe drum exact ceea ce definea o femeie și o făcea să fie unică: capacitatea ei de surrender. Cum să ai o nevastă care-i cadru militar, sau lucrează într-o întreprindere unde are numai bărbați în subordine (am dat și eu 2 exemple aleatorii – îmi cer scuze, dar habar n-am ce munci grele mai fac femeile în ziua de azi) și să ai pretenții de la ea când vine acasă, să fie sensibilă, să fie șarmantă, să-i dai târcoale și ea să-ți răspundă la semnale într-un mod plăcut și să cedeze avansurilor pe care i le faci într-un stil asemănător unei vieți lipsite de griji?
 Ca să nu mai vorbesc despre tineret… Fetele de 15-20 de ani au deja o matriță în care, dacă nu se încadrează, ies definitiv și irevocabil din viața socială. Nu mai e nici măcar cum era în urmă cu 15-20 de ani, când dacă făceai o greșeală sau două, ți se trecea cu vederea. Acum dacă ai călcat strâmb odată, ești scoasă din gașca în care erai și te-ai ratat. De mici sunt supuse unor presiuni teribile. Cum se îmbracă, cum se machiază, cum își aranjează părul, ce haine au, câte kile au, ce gesturi fac, ce gadgeturi au, tot… Nimic și nimeni nu le învață să… surrender. Ele ajung să crească, se transformă în femei frumoase, voluptoase, dornice, dar nici nu știu ce-i aia să te dăruiești. De ce? Păi pentru că societatea refuză să le învețe așa ceva. Pentru că trăim în era consumismului și dacă le-ar învăța să iubească și să știe cum să se ofere pentru a fi iubite, atunci n-ar mai face vânzare Hannah Montana, Twilight, iphone, oja neagră, plăcile de păr, ar da faliment o întreagă nișă a muzicii ușoare, s-ar închide lanțuri întregi de fast-food etc. Așa că nimeni n-are chef să lase femeia în starea ei naturală – aceea de nimfă plină de nuri.
Nu-s atât de paranoic încât să cred că-i o conspirație la nivel mondial, însă sunt convins că nu există scăpare din actuala stare de fapt. Femeile sunt sufocate în propria viață, de către propria viață. Nu au timp să respire, darămite să știe să iubească și să se dăruiască iubirii. Fetele tinere nu au nici un exemplu în sensul ăsta. Au joburi de bărbați (agenți de securitate, polițiști), lucrează 11 ore pe zi, se descurcă singure, devin independente, nu mai simt nevoia unui cuib, nu caută confortul și siguranța pe care le emană un bărbat, nu mai simt nevoia de carapacea sub care să se adăpostească, uită că sunt fragile și sfârșesc prin a fi nefericite. Iar asta încă de la vârste fragede. Maturizarea survine abrupt, fără avertisment, ele confundă a fi descurcăreață cu idealul în viață, iar atunci când realizează că le lipsește ceva, se întreabă unde a fost greșeala pe care au făcut-o. Când de fapt nu ele au greșit, ci sistemul e greșit conceput. Viața le duce automat pe făgașul ăsta nenorocit din care nu există scăpare și le transformă în suflete chinuite, avide după alinare.
Chiar dacă risc să cad în ridicol și să fiu înțeles taman invers decât am dorit-o, vreau să închei postând câteva versuri care sunt foarte aproape de adevăr. M-am gândit mult cam ce anume ar exprima simplu și în acelsi timp foarte cuprinzător ceea ce am vrut să spun aici. Am optat pentru trei strofe scrise în aceeași limbă ca cea din care provine și sublimul surrender. Rămân cu speranța că mai sunt încă pe fața pământului femei care știu să iubească sufletește și trupește cu adevărat, pentru că altfel ar fi o lume mult prea urâtă.

So close, no matter how far                              
Couldn’t be much more from the heart
Forever trusting who we are
and nothing else matters.

Never opened myself this way
Life is ours, we live it our way
All these words I don’t just say
and nothing else matters.

Trust I seek and I find in you
Every day for us something new
Open mind for a different view
and nothing else matters.

Advertisements
  1. 7 May 2012 at 8:31

    Ai un stil foarte fain de a surprinde detaliile unei situatii. Am citit de trei ori articolul si incercam sa compar lucrurile scrie de tine cu viata mea amoroasa.

    Imi aduc aminte ca citeam pe Cracked.com un articol foarte fain, despre 3 mari greseli ale femeilor in raportul lor cu barbatii. Una era “playing hard to get”, ignoranta asta voita nu face altceva decat sa genereze situatii de genul “Era asa de frumoasa, stand acolo si cascand, plisctisindu-se la glumele mele!”.

    In alta ordine de idei, nu-i asa ca limba engleza are un nivel de expresivitate mai avansat decat “daco-romana”? Eu nu am crezut niciodata in mitul cuvantului “dor”, fiindca are si engleza cateva exemple: nostalgia, yearning, hankering, languish, to rave after. In plus, o limba trebuie sa fie manifestarea fizica a gandurilor pe care vrei sa le comunici, asa ca poti sa o faci in germana, daca acolo gasesti un cuvant mai apropiat de ce doresti sa spui. In cazul de fata, alegerea ta a fost PERFECTA atunci cand te-ai gandit la “surrender”.

    • qatalin
      7 May 2012 at 10:26

      Thanx for the thumbs up.
      Sa fiu sincer pana la capat, nu m-am “gandit” la surrender, ci l-am simtit. Ca sa fiu mai explicit. “All is full of love” a lui Bjork ma obsedeaza de cand a aparut, dar nu m-a facut sa percutez pe ideea unui cuvant care sa exprime ce simteam in legatura cu subiectul. Obisnuiesc sa o ascult la maxim (multi Wati :D), iar portiunea din melodie cuprinsa intre 1:46 si sfarsit e de-a dreptul coplesitoare. Numai ca aseara, dupa ce am primit o dedicatie muzicala interesanta, am intrat destul de adanc in starea respectiva incat am ajuns sa combin cele doua melodii din articolul asta, punand “They say surrender” imediat dupa “All is full of love”. Asa m-a palit ideea – a fost un fel de Evrika!… As putea spune ca Bjork a fost preludiul, iar Aqualash deznodamantul. Cam lung preludiul avand in vedere ca melodia-i din 1999, dar nu-i nimic. Macar e bine ca n-am ramas asa… 😀 Nu de alta, dar nu suport teasing-ul fara finalizare.

  2. 7 May 2012 at 10:07

    ” femeia n-a avut ragaz sa se ingrijeasca si de ea, de ce-i place, de ce si-ar dori sa simta ”
    Femeia nu-si face timp si pentru ea,daca si-ar dori cu adevart se poate(o spun din propria-mi viata).In loc sa doarme 10 ore,ar putea sa doarma doar 8,nu 8…6 …si tot ar avea timp si pentru ea ,pentru placerile ei, insa placerile unei femei in ziua de azi se rezuma la alte lucruri decat inainte de anii 80. Acuma sunt preocupate de abdomene plate si masculinizate ,de silicoane ,botox si altele pe care le-am comentat intr-un articol mai vechi pe aici pe la tine.
    ” Acum daca ai calcat stramb odata, esti scoasa din gasca in care erai si te-ai ratat”
    Hai sa nu fim chiar asa transanti .Prefer sa fac o gafa si sa fiu exclusa de la inceput ,decat sa am de-a face cu oameni care …sunt doar fatarnici ,spun totul doar de complezenta si nu ma bucur de prezenta lor sufleteasca ,ci doar ma fac ca-mi face placere prezenta lor fizica.
    Cu totii am trecut prin astfel de presiuni,depinde doar de fiecare in parte unde vrea sa ajunga si cat se accepta pe sine.
    Eu cred ca cea mai mare problema a tineretului este pirderea personalitatii si neacceptarea de sine. Multi cred ca daca fac pe placul celorlalti va fi fosrte bine .Pe naiba, nu fac altceva decat sa-si adune frustrari si dezamagiri in timp .
    Femeile in general nu mai stiu sa fie fragile …sa se lase protejate ,pentru ca daca ar fi asa ai muri de foame .Te-ai gandit vreodata ca poate si voi barbatii (ca specie)aveti un aport la schimbarea femeii in general ? Vreti sa aveti o femeie care sa stie sa faca de toate ,care sa se descurce in caz ca voi nu sunteti aproape ei ,sa fie si cat mai independenta daca se poate si multe alte lucruri care doar par marunte…insa sunt reprezentative,
    Tin minte ca de mica tata ma invata tot felul de lucruri (chiar daca tin de domeniul masculin), asta ca sa pot sa razbesc mai rapid si usor in viata.I-am multumit de nenumarate ori pentru cele invatate ,chiar mi-au folosit in viata . Poate ca din acest motiv nu am fost pisicoasa niciodata,nu mi-au placut femeile mataite si smiorcaite …dar nu trebuie mie sa-mi placa ,ci voua barbatilor .
    Femeile au uitat ca a fi tandra,pasionala , senzuala …nu este acelasi lucru cu pisiceala de prost gust,insa daca cel de langa ea/ ele …asta-si doreste ,asta fac .
    Spuneai la un moment dat ca femeile se sufoca cu propria viata ,da …iti dau dreptate aici si asta pentru ca si eu o spun de multe ori ca sunt slugi la viata .Sunt disperate de-a dreptul sa ajunga acasa si sa faca curatenie mai rau decat intr-o farmacie , sa gateasca ,chiar daca a doua zi arunca mancarea ….sa spele geamurile de 100 de ori , doar ca sa le vada vecinii si sa nu care cumva sa comenteze cineva.Nu mi se pare corect sa-ti traiesti viata doar asa cum vrea lumea si mai apoi sa fi plina de regrete ca nu te-ai bucurat de momentele placute ,de armonie si de zambetele celor din jur .
    Am o mama ….sa-mi traiasca, o ador pentru ca m-a invatat ce e zambetul, ca m-a invatat sa ma bucur de nimicuri si lucruri banale….pe langa toata lumea trece in graba ,ca m-a invatat sa nu fac greselile pe care ea le-a facut in viata,m-a invatat sa ma bucur de viata si sa traiesc fiecare moment ca si cum ar fi ultimul .Daca e ceva ce nu-mi place …sa nu-l fac,sa nu ma simt obligata ca trebuie….nimic nu trebuie,totul se face si vine din interiorul nostru.
    Ca o concluzie pot spune ca femeile nu mai sunt interesate de educarea simturilor,de pasionalism si tandreturi,dar nici partenerii lor nu mai sunt dispusi sa le arate ceea ce inseamna una sau alta. Toate acestea tin si de comunicare…insa acest lucru poate-l discutam intr-un noi articol .
    Zi buna sa ai!

    • qatalin
      7 May 2012 at 11:13

      Mika, ma bucur ca ti-a placut. Departe de mine gandul de a blama femeia si de a scoate ‘basma curata’ barbatul. Si noi cadem prada aceleiasi vieti rapide, in care nu ai timp sa respiri, in care timpul curge parca din ce in ce mai repede. Cu siguranta Cronos si-a luat Bugati. 😀

  3. 7 May 2012 at 10:15

    Un amalgam de ganduri a fost in mine ,citind acest articol al tau si asta vad din raspunsul ce l-am dat :)))))) .
    Offtopic: pe blogul de wordpress nu am mai scris de foarte mult timp si nici nu o sa mai scriu. Daca vrei sa ma urmaresti poti subscrie mikaprojects 😉

    • qatalin
      7 May 2012 at 11:16

      Eu nu stiu alta adresa a ta decat cea pe care o am la ‘blogroll’. Cuvantul ‘subscrie’ e deja S&F pentru mine. 😦 Mai mult decat ce-am facut in blogul asta (sau mai bine zis, ce-am fost invatat mura-n gura sa fac), nu stiu…din pacate. Habar n-am la ce se refera verbul ‘a subscrie’. Lasa-ma incet ca ma pierd rapid. Inca nu m-am acomodat nici cu meniul principal. 😀

      • 7 May 2012 at 13:02

        Aseara in mail mi-a aparut un mesaj de genul :
        ” qatalin just started following you at http://mickelasblog.wordpress.com. They will receive an email every time you publish a post. Congratulations. ……………….”
        De aceea am scris ceea ce am scris .
        Adresa din blogroll este cea corecta :* .

        • qatalin
          7 May 2012 at 13:18

          Ah, ok. Eu gasisem un buton de ‘follow’ la tine pe blog si am apasat pe el. Fara sa stiu ca era in legatura cu alt blog de-al tau. Daca o sa-l gasesc iar, apas ‘unfollow’ si am rezolvat cazul. 🙂 Eu oricum te citeam doar pe blogul pe care-l am in blogroll…de alt blog nici nu stiam. 😀

  4. 7 May 2012 at 19:07

    Pot da like la primul comentariu al Mihaelei? 🙂 Bun gasit!

    • qatalin
      7 May 2012 at 19:13

      Salut. Nu stiu daca exista optiune pentru ‘like’ pe comentarii. Daca o gasesc, o bifez. Intre timp, i-ai spus direct ca-ti place comentariul ei, ceea ce-i mai strong decat un ‘like’. 😀

      • 7 May 2012 at 19:18

        Pai ne stim de ceva vreme prin blogosfera, chestia cu like-ul era o remarca glumeata 🙂 Pentru mine, faptul ca esti citit de Mika e deja un semn bun, o sa mai trec 😉

        • qatalin
          7 May 2012 at 19:25

          Bine ai venit Teo, te mai astept.
          Apropo, faptul ca-s citit de Mika nu numai ca ma bucura prin prisma prezentei tale, ci ma si motiveaza sa scriu mai bine. 😉

        • 8 May 2012 at 19:50

          buna remarca:)

    • 7 May 2012 at 19:16

      Multumesc Teo….ca-mi esti de acord cu parerea-mi 😀

  5. 7 May 2012 at 20:15

    “Raman cu speranta ca mai sunt inca pe fata pamantului femei care stiu sa iubeasca sufleteste si trupeste cu adevarat, pentru ca altfel ar fi o lume mult prea urata.”
    Imi place nota de optimism din finalul articolului. Da, eu sunt convinsa ca mai sunt si astfel de femei, putine poate, necunoscute, nestiute, ascunse in colivii sau cochilii, retrase pe luna (patrata,poate), sau in scorburi de unde se tem sa iasa ca sa nu fie lovite cu pietre pentru indrazneala de a sti sa se daruiasca… Intr-o lume care aproape a uitat ce inseamna frumusetea, delicatetea, eleganta si finetea, exista totusi si astfel de femei. 😉

    • qatalin
      7 May 2012 at 23:12

      Ma bucur ca mai sunt oameni optimisti si iti multumesc pentru faptul ca imi impartasesti acest optimism. Nici eu nu cred cu adevarat ca nu mai exista asa ceva, ci doar sunt mahnit pentru ca procentual, cu siguranta a scazut sub 10%.
      Bine ai venit si iti multumesc pentru comentariu. Don’t be a stranger. 😉

  6. 7 May 2012 at 20:24

    Mi-a placut foarte mult articolul tau :), ne-ai luat apararea :>
    Ai drepatate, marea majoritate a barbatilor cat si a femeilor, nu mai stie sa iubeasca frumos. Fiecare e cu interesele sale: femeile prin dragoste inteleg masini, bani si silicoane, vorba lui Mika. Astfel, esti invizibila pentru barbati, asta se cauta, asta se ofera. Barbatii (unii, evident ca sunt si barbati adevarati 🙂 ) cauta femei doar pentru distractie si cam atat. De aia intervine si plictiseala in casnicii si relatii.

    • 7 May 2012 at 20:25

      *altfel”

    • qatalin
      7 May 2012 at 23:16

      Rozy, oricat de mult as detesta toate categoriile pe care le-ai enumerat tu, n-am cum sa trec cu vederea faptul ca inca mai sunt si the ones worth dying for. Nu multe, dar mai sunt. Asa ca n-aveam cum sa nu va iau apararea. 🙂 Dar ai punctat foarte bine chestiunea cu plictiseala. Recunosc cu mana pe inima ca e ceva vreme de cand ma lupt cu dusmanul asta invizibil – pe care sper sa-l inving…totusi… ;))
      Ma bucur ca ti-a placut ce-ai citit, si iti multumesc pentru vizita. 😀

  7. 7 May 2012 at 20:48

    Foarte frumos Catalin si bine spus, pana la urma unele femei nu mai stiu sa fie femei in adevaratul sens al cuvantului si cu atat mai putin sa stie sa se ”surrender”….

    • qatalin
      7 May 2012 at 23:20

      Multumesc pentru apreciere Cris. Da, asta ma ingrozeste si pe mine. Ca au inlocuit feminitatea cu darzenia masculina. Uita sa fie suave, finutze, fragile etc. si renunta la surrender…in cazul in care au stiut asa ceva vreodata. 😦

  8. 7 May 2012 at 23:40

    Se potriveste foarte bine articolul acesta (http://www.cracked.com/blog/3-mistakes-women-make-when-dealing-with-men/) cu ce si scris tu. Te rog, daca ai cateva minute, merita citit.

    • qatalin
      7 May 2012 at 23:46

      Citit. Vad ca trateaza mai mult problemele cu care se confrunta tipele la agatzat, nu prea se refera la ce pierd ele de fapt. Dar da, e din zona. Daca as putea sa-l lipesc pe al meu in continuarea celui trmis de tine, impreuna ar avea un efect mai mare.

  9. lauraducu
    8 May 2012 at 11:26

    Mmmm… un post savuros. In ultima vreme realizez din ce in ce mai mult ca ceea ce cred eu ca stiu despre femei nu mai este aplicabila in realitatea actuala, cel putin nu pentru majoritatea. Am scris recent un articol pentru The Sexist, pe tema “Cum cuceresti o femeie?” http://www.thesexist.ro/cum-cuceresti-o-femeie-2579.html si am fost socata de perspectiva cealalta si, mai ales, de faptul ca multi o aproba. Eu nici macar nu stiam ca exista in asa maniera incat sa se implementeze deja in situatia uzuala, in normalul de zi cu zi… Damn, I was born to late!

    • qatalin
      8 May 2012 at 11:49

      Multumesc Laura.

      Am citit textul respectiv si vreau sa spun ca m-a incercat un sentiment foarte ciudat. Si asta pentru ca am inceput sa citesc ce-ai scris tu, dupa 3 randuri m-am oprit, am citit primele 3 randuri scrise de persoana din stanga paginii, m-am oprit din nou, am revenit la textul tau pe care am continuat sa-l citesc fara oprire. Insa pe toata durata lecturarii, simteam in acelasi timp si bucurie si mahnire. Imi placea foarte mult ce spuneai tu, dar in aceasti timp, pe masura ce inaintam in text, stiam ca pe partea stanga curge firul celalalt al abordarii (cel care are de fapt succes enorm in zilele noastre). Si totusi atat de delicioasa e descrierea ta, incat imi vine sa cred ca pana la urma e mai bine ca se intampla rar asa ceva. Macar stim ca atunci cand se intampla, merge la casa sufletului.
      Oricat de downer poate fi articolul meu, m-a revigorat la maxim atitudinea comentatoarelor si continutul comentariilor facute de ele, pentru ca imi arata, fara nici o urma de indoiala, ca optimismul meu de pe final era intemeiat.

  10. 8 May 2012 at 19:52

    din nou un post “cu minte” pentru oameni “mintosi:) bravos

    • qatalin
      8 May 2012 at 19:57

      Multumesc. 🙂

      • 8 May 2012 at 19:59

        exista postari rare de acest gen, crede-ma! Cand le vad, este necesar sa reclam asta!

  11. 13 October 2012 at 17:03

    femeile si-au pierdut feminitatea sau au transformat-o in altceva e concluzia a ceea ce spui tu…
    sa cautam vinovati nu face sens…suntem cu totii produsul timpului in care traim…
    feminitatea e o stare pe care ti-o asumi sau nu…
    nu trebuie sa-ti faci timp pentru ea…o traiesti,o transmiti sau nu…

    • qatalin
      13 October 2012 at 17:10

      Perfect de acord cu tine. Ai rezumat foarte bine. Şi totuşi eu cred că are o importanţă majoră şi factorul timp. Pentru că degeaba simţi, vrei şi îţi asumi statutul de femeie în adevăratul sens al cuvântului, dacă eşti nevoită să te învârţi haotic într-o viaţă prea grăbită, doar cu scopul de a-ţi asigura viitorul. Ca să fie cum spui tu, ai nevoie şi de o situaţie materială stabilă şi decentă, pentru a putea să te bucuri pe deplin de feminitatea pe care eventual ajungi s-o simţi şi să ţi-o asumi.

  12. 19 November 2014 at 22:54

    Ai pus punctul pe i !! :\

    • qatalin
      20 November 2014 at 6:19

      Săru’mâna, Eva! 🙂 Mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariu. Ţi-aş fi spus Roxana, însă Eva mi se pare atât de superb încât pur şi simplu nu m-am putut abţine… 😉

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: