Home > De suflet. > Lust.

Lust.

2012. Aprilie. Ziua 29. Frustrat. Îi simt zâmbetul în ceafă. Nu trebuie s-o văd. Știu că râde de mine. E singura dată când râsul ei sincer se combină cu frustrarea mea sinceră. Iar asta se repetă de 12 ori pe an. Asta e a 4-a în 2012. Mai am 8 și scap. -Damn. Un lucru e cert: ador și detest perioadele astea de 4-6 zile. Le ador pentru că pot în sfârșit să spun: -Phew, încă o lună fără mingea la centru. Le detest pentru că …ce naiba, e clar pentru ce. 😦 Cu ocazia asta am parte de câteva zile în care atunci când închid ușile prin casă rămân cu clanțele în mână. În zilele astea prefer sandale cu scai pentru a evita să rup 10 rânduri de șireturi/zi, iar dacă mă salută cineva zâmbind îi arunc o privire de evadat din Spitalu’ 9. Până și ciripitul păsărelelor mi se pare un fel de zgâriat tabla de scris cu unghii de 3 milimetri. Singurul lucru benefic este că pot să bat cuie fără ciocan – le infig direct cu mana. 🙂 Dacă are cineva nevoie de un ajutor de tâmplar, i’m your man pentru 5 zile.
Și cum era o după-amiază frumoasă de final de Prier, iar ea plină de încredere și afișând un zâmbet nonșalant încerca să mă târască prin oraș la cumparaturi+plimbare, cam așa cum plimbi un iepure ținut în lesă, la o expoziție de morcovi, m-am conformat și am i-am spus replica pe care o spun de fiecare dată în astfel de situații: -Să-mi zici când termini îmbrăcatul, machiatul, pieptănatul, căutatul genții, al cheilor, al telefonului și ai ajuns la încălțat, ca să mă îmbrac și eu. În general operațiunile pe care le-am enumerat mai sus durează o perioadă cuprinsă între tirasic și cretacic. Ăsta-i motivul pentru care eu o rog să mă anunțe când ajunge în jurasicul timpuriu, să mă apuc și eu de îmbrăcat – operațiune care durează între 38 de secunde și 2:14 minute, în funcție de anotimp/scop al ieșirii din casă/beri băute înainte/chef/lipsă de chef.
De data asta a fost atât de rapidă încât deja simțeam frisoane reci care-mi urcau pe șira spinării. Simțeam că ceva e în neregulă. Altceva în afară de durerea surdă pe care o resimțeam în vintre de 4 zile, 18 ore, 35 minute, 11 secunde. Și cum de fiecare dată mă surprind plăcut atunci când nu mă înșel, nici acum n-am rămas dator față de mine însumi, numai că de data asta surpriza n-a fost plăcută. Părăsesc incinta dormitorului, mă apropii temător de holul în care mă așteaptă sandalele cu scai (nu de alta, dar să nu rup șireturi; ah, am mai spus 😀 ), moment în care o văd. Îmbrăcată, aranjată, machiată, pieptănată, încălțată. *arată ca o zână, chiar și așa în lumina asta de bec clasic (nu d’ăla cu neon), cu păru-i că o nucă, cu buzele ca mierea, coapsele ca*…mă trezesc rapid din contemplarea tâmpă, îmi dau seama că iar mă luase transformarea licantropică, îmi trag rapid 2 palme-n gând deschizând ochii umani, nu cei animalici și realizez un lucru șocant. –Doamne! E și încălțată. Ceva e în neregulă. Ridic privirea, îmi scald ochii din nou pe distanța cuprinsă între gleznă și ochi, moment în care îi văd uitătura. Privirea aia care spune -Știu că te aștepți la ceea ce-ți spusesem, dar urmează să deschid gura, iar ceea ce-mi va ieși din ea, sunt cuvinte aranjate într-o ordine care te va dezamăgi profund. Nu mă înșelasem. Așa era. Îmi astup urechile cu o membrană imaginară, cam așa cum fac peștii cu bronhiile, doar ca să nu aud ce spune, cobor privirea cu 8 cm. mai jos, trecând de la ochi spre gură, ca să pot citi mai mult pe buze ceea ce urmează (în speranța că poate negarea auzului crează premisa schimbării realității) *ahh, ce gură, ce buze ce roșu aprins…* (îmi revin iar), și inevitabilul se produce. -Ce zici, să fac un dus rapid? Nu mă simt prea bine așa și nu vreau să transpir prin oraș. Îți promit că nu durează mult. 5 minute.
5 minute. Cinci minute. —==<<< C I N C I >>>==— minute. Presupun că toți bărbații știu ce înseamnă 5 minute. Nici nu mai are rost să scriu despre așa ceva. Nu de alta, dar risc să tocesc 3 tastaturi și tot nu termin de detaliat ce înseamnă 5 minute pentru o femeie. Dintr-o dată mi se face dor de triasic…de cretacic… Timpul se dilată, văd cu ochii minții derularea întregii creații umane, ev după ev se strecoară în mezencefalul meu atât de chinuit în secundele astea, încât simt bătrânețea care-mi apăsa pe umeri. Sunt mai bătrân decât omul. Mai bătrân decât viața. Cunosc nimicul. Celula. Negura în care a apărut lumina. Și când eram gata să explodez într-un Big Bang imaginar, gata să creez universul (adică între două respirații), mă trezește brusc cu vocea ei *ohh, ce voce cristalină, ce gât fragil care produce astfel de sunete minunate, ce miracol, ce…* (revin din nou la realitate). -Ce zici?! Mă aștepți și pe mine? Hopaaa...it’s a trap. Mă simt mai încolțit decât o gazelă-n cușcă leului. Mă simt mai fragil decât scaunul pe care se așează Marian Iancu la un meci al Timișoarei. Și cum timpul în care trebuie să dau un răspuns este similar cu durata de viață a unei picături de apă scăpată pe capota unei mașini care așteaptă la stop într-o zi de Iulie în Piața Unirii, deschid gura și silabisesc semi-mort: -Da!, în timp ce încerc să nu scap picătura de transpirație din colțul pleoapei – gest care mi-ar fi trădat încordarea.
Fac stânga-mprejur mai rapid ca-n Legiunea Franceză. Nu de alta, dar nu doresc să trec și prin chinul vizionării operațiunii de dezbracare+intrat sub duș. Dacă buzele, gâtul, coapsele, ochii, vocea, m-au făcut să fiu în pragul colapsului, un striptease (oricât de anti-sexy ar fi făcut), m-ar duce dincolo de limitele rezistenței umane, și nu vreau s-o sperii cu bale-n colțul gurii, lacrimi țâșnind din ochi și sânge pe nas. Prefer să o las să mă creadă un gentleman veritabil, nu un druid transformat în urs, gata să rupă capete pentru a ajunge la femela care-l așteaptă pregătită pentru împerechere. Dar nu-i de ajuns. Aud cum scoate hainele. -Ce Dracu’?! Aud hainele?!… Nu-mi vine să cred. În mod normal, dacă sunt la PC, intră la mine-n cameră smucind ușa, țipă la mine că-i a 3-a oară când vine să mă cheme s-o ajut la ceva și eu uit, nu aud nimic – mă întorc ca un ignorant și spun -Ha?! Iar acum aud cum foșnesc hainele scoase? Aud până și pocnetul în surdină pe care-l fac nasturii de la pantaloni. Aud și micuța capsă a sutienului. Și încă sunt pe loc, doar făcusem stânga-mprejur fără să apuc să fac pași. Totul e auz și imaginație. Și cum nu stau rău la nici unul dintre cele două capitole (abia am aflat că sunt în stare să aud și firele de praf așezându-se pe mobilă), încep să circul, rapid, spre dormitorul pe care-l părăsisem cu 28 de secunde înainte. Smulg clanța, închid ușa proptind-o cum pot, în sfârșit respir în încercarea de a-mi regăsi cadența și mă așez în fotoliul din fața PC-ului.
Trag speranța că liniștea prietenului meu lipsit de viață, de culoare neagră, veșnic neutru, mă va alina îndeajuns de mult încât să uit. Să uit că-s îmbrăcat, încălțat și trebuie să o aștept 18 ani să facă duș, să uit că au trecut 4 zile, 18 ore, 36 minute, 31 secunde de când…de c…nu pot nici măcar să scriu așa ceva, să uit că… *ea e goală, iar apa călduță (îi place să facă duș ca mine, cu o apă care are 4-5 grade mai puțin decât temperatura corpului) îi cade pe corp mângâind-o într-o joacă inocentă, în timp ce ia-și plimbă mâinile pe*…mă trezește încleștarea mouse-ului rece, pe care-l simt în căușul palmei transpirate; ce naiba, acum am și mâinile transpirate?
Mă prefac nepăsător, încerc să ignor tot ce-mi spune corpul prin fiecare celulă a lui, care mai are puțin și-mi răcnește cuvinte venite parcă de pe altă lume, țin gura închisă de frică să nu iasă urlete abisale din lăuntrul ființei mele și apăs tacticos pe butoanele aferente deschiderii tovarășului meu bun. Încerc să număr secundele. Ce naiba are de nu mai booteaza odată râjnița asta? Win7, 4k Ram și merge de parcă stă pe loc. În sfârșit, după nici 30 de secunde (care mi s-au părut o veșnicie), aud familiarul clinchet cristalin al scurtei melodii logo care-mi calmează simțurile, anunțându-mă că pot în sfârșit să mă afund într-o pagină, oricare, numai să fie cu și despre fotbal…
Apare desktop-ul, văd săgetuța mouse-ului, apuc să o mișc 10-12 cm. spre stânga jos, acolo unde am shortcut pentru Firefox…*mmm, firefox, fox…foxy lady…deja-l aud pe Jimmi Hendrix cântând în timp ce o tipă foxy se mișcă în stilul caracteristic anilor 70’*…ah, am ajuns cu mouse-ul aproape de destinație. Apăs, apare google, hompegiu meu, și mă destind puțin; de fapt mă destind de tot…îmi aduc aminte de Vanghelie, goagăl, Almanahe, mă bușește rasu’ și mă bat pe umăr încercând să mimez o oarecare siguranță în puterea mea de mascul Alfa, spunându-mi în gând -Bravo coaie, you da man! Ev’body chill tha fuck out, I got this!!! Nu apuc să pun toate semnele de exclamație pe ultima replică afro-americană, când o aud că mă strigă. Și pentru ca momentul să fie epic, aceeași voce afro-americană care nici măcar n-apucase să-și ia onorariul pentru prima replică și să se retragă în liniște, apucă, înainte să-i trântesc ușa-n nas de ciudă, să spună cu același timbru, dar pe un ton zeflemitor: -You gotta be fucking kidding me. You’re fucked dude!! Atât. Doar 2 semne de exclamație. Până să-l pună pe al 3-lea și-a luat ușa-n meclă.
Mă reculeg, știind că poate o fi imaginația mea. Aceeași care mă roade la ficați de 4 zile, 18 ore, 37 minute, 44 secunde și aștept cu inima ieșindu-mi pe gură în timp ce eu o împing înapoi, să văd dacă vine și al 2-lea strigăt. Vine. Urmat de -Adu-mi și mie gelul de duș. L-am uitat în baia cealaltă. Trebuie să recunosc că în momentul ăsta deja fredonam Blind man a lui Deep Purple. Cochetam cu ideea unei orbiri tranzitorii – doar cât să-i duc fucking gelul de fucking duș, fără s-o fucking văd, dacă se poate, Doamne, te rog! Te rog? Doamne?! Nimic. Nici un răspuns. Divinitatea mă ignoră. Mă trezește din reverie un sunet grotesc ca de plastic presat, gata să se rupă, dar care întâi pâraie. Era mouse-ul. Îl aveam încă în mână. Îi cer scuze și-l eliberez din strânsoarea morții. Îmi arată scroll-ul pe post de middle finger și rămâne nemișcat. Râd. Nu din senin, de prost ce sunt, sau pentru că e o idee bună, ci așa…de ce mă așteaptă. Ridic zecile de kile de dorință din fotoliu, le deplasez agale spre fucking gelul de fucking duș, precum Michael Jeter (adorabilul dresor al lui Mr.Jingles) din Green Mile, înșfac fucking gelul de fucking duș și mă trezesc în fața ușii celeilalte băi, aproape plângând.
Nici nu-mi dau seama când îmi spune iar pe nume. Cred că mă întreabă de ce stau în fața ușii fără să intru. Trecuse deja 1 minut fără ca eu să schițez vreun gest. Renunț. Oricum pierdusem lupta asta inegală. Ea câștigase de când mi-a zis în urmă cu 4 zile, 18 ore, 39 minute, 11 secunde -Mi-a venit. Ai pus-o!; în timp ce eu căutăm rapid un prezervativ, sau ..o cameră de bicicletă, sau …un cort, orice… Încă de atunci văzusem prin fața ochilor groaza care avea să urmeze, dar parcă era prea de tot. Se transformase din Scary Movie în The ring.
Smulg și clanța asta, intru, o văd, îi dau fucking gelul de fucking duș, ies, închid, plec, mă așez în fotoliu, îmbrățișez mouse-ul și înlemnesc. Apuc să respir de 3 ori. Cred, sau mai bine zis, sper că e totul ok. Încerc un zâmbet. La jumatea lui îngheț. Apare afro-americanul. Știe că de data asta nu mai pot să-i închid ușă-n nas și-mi spune zeflemitor: -What the fuck just happend homes? Tac. -Did you see anything? Râde… Îmi vine să-i fut una peste mutra aia zâmbăreață, cât să-și înghită sarcasmul și ironia și să se ducă-n mă-sa cu ele. –You saw her naked bro…Don’t pretend you didn’t saw her. Scutur din cap. Nu pleacă. -She was washing her tits when you went in, wasn’t she? Îi văd toți dinții, aliniați într-un rânjet :D. -Morții mă-ti de porc. -Chill out brah. I’m you. Remember me? Ah, da…are dreptate. Înghit în sec, gândindu-mă la un plan să-l fac să dispară. -Relax bro, I ain’t goin’ nowhere. I’m staying here till you grab a condom, go there, and be tha man. Ce naiba să fac să-l alung? El e eu, deci știe ce-am de gând. -Morții mă-Don’t curse your own mama, bro! Are dreptate. Observ că am și acum mouse-ul în mână. Nu știu sigur dacă știe, și chiar dacă știe, încep să-l mișc ușor spre stânga jos în timp ce mă prefac îngândurat. -She had her hands full of soap and she was just soflty and gendly caressing her ferm and luscious ti… Apare google. -Vanghelieeeeeee!!!! Unde ești trăi-ți-ar!?!?!!!! Îl văd pe afro-american căzând in gol si ușa inchizandui-se-n nas. –Ha! Who’s laughing now, biatch!? apuc să-i spun în timp ce el mai zice ceva și de tight ass, fine legs…nu mai contează, a venit goagăl, Almanahe, Vanghelie is tha man, m-a salvat. Phew! Rasflu ușurat.
Apuc să beau și apă. Râd. 4 zile, 18 ore, 42 minute, 4 secunde. Am trecut cel mai greu test. Îmi dau seama de puterea mea de bărbat adevărat. Ba chiar îmi permit să-mi așez puțin și chiloții, și nu simt altceva decât plăcerea unei noi poziții, mai confortabile…nimic altceva. -Hey! Așa frate. Așa mai vii d’acas’. 😉 Și tot râzând, tot dându-mi pumni colegiali în umăr, mai cu una, mai cu alta, hop pe Facebook. Hmm. Îmi dispare puțin zâmbetul, dar nu de tot. Ok, zic. Sunt un om matur, pot să navighez în liniște, relaxat, fără my inner self strigându-mi porcării despre iubita mea pe care o aștept respectuos de fiecare dată, fără s-o stresez pe durata celor 4-6 zile. Scimbasem puțin placa, nu mai eram la stadiul de râs sughițat de plăcerea victoriei, ci ajunsesem la nivelul de conștientizare a stării mele de forever number one, capabil de abstinență la cel mai înalt nivel.
Și totuși am o angoasă în suflet. Nu simt asta direct, dar parcă o gheară stă să mă sugrume. Îmi dau seama, tot datorită awesomeness-ului meu că nu trebuie să intru prin pozele friends-ilor și nici prin alt gen de search. Bine-bine, dar ce pot să fac? Scroll up and down pe pagina mea, homepage și atât? Îmi vine ideea, tot pentru că-s cel mai macho man posibil, regele abstinenților s.a.m.d. Să scriu ceva. Să fac o postare. În care să mă laud singur și să arăt lumii întregi cât de tare-s eu și ce fericită tre’ să fie muierea căreia EU îi dau voie să-mi fie alături.
Ridic privirea spre susul paginii. Mor. Nu o moarte firească. Nu încetez să exist. Ci mor EU. Acel eu macho man, acel Brad mai tare decât Pitt-ul, acest Johnny Depp al Europei de Est, zeul abstinenței. Mor definitiv și irevocabil. Cedez total. Apare afro-americanul. Nu e singur. Și-a adus și gașca. Îi auzeam cum râd, înainte de a deschide ușa pe care i-o trântisem în nas inițial. Când au dat cu ochii de mine, deja au dublat intensitatea cu care râdeau. Iar eu plâng. Pentru că știu că am murit. Nu cu lacrimi plâng. Ci pe dinăuntru, acolo unde sunt ei și râd de mine. Am pierdut lupta. Au câștigat afro-americanul și gașca lui. De fapt, ar fi câștigat oricine ar fi avut curajul să mă contrazică inițial.
Nu-mi vine să cred ceea ce scrie pe ecran. Nici măcar nu apucasem să dau click cu mouse-ul pe locul destinat postării. În genialitatea lui, Mark Fucktenberg sau cum naiba l-o chema, s-a gândit că-i bine, dintr-un prea mare sentiment de prietenie, să mă întrebe pe mine, consumatorul și utilizatorul de Facebook: -What’s on your mind? Păi cum mă nenorocitule?! Eu rabd 4 zile, 18 ore, 43 minute 54 secunde și tu vii cu impertinența ta de crețuliu ce ești și mă întrebi what’s on my fucking, dirty mind? De patru zile adorm gândindu-mă la Mitică Dragomir, când stau pe calculator e Vanghelie lângă mine, îmi trântesc singur ușa-n nas în gând, smulg clanțe, și tu mă întrebi what’s on my mind?!?! Aud capsele de la sutien, nasturii de la pantaloni, ea e goală sub dus, eu am pulsul 200, hiperventilație, dau encefalogramele peste cap de zic oamenii că-i histogramă cu datele de la Institutul de Fizică a Pământului care tocmai a înregistrat un cutremur de 9 pe Richter cu epicentrul în Vrancea și tu mă întrebi what’s on my mind, băi jegosule?! Afro-americanul deja e pe jos, tovarășii lui la fel, se țin de burtă și nici măcar nu mai are rost să mă tachineze. Ei știu că eu am pierdut. Îi văd ridicându-se, trăgându-și scaunele, luând pungile cu floricele, punându-și ochelarii 3D și pregătindu-se de spectacol. Îmi dau seama că nu mai are sens nici măcar să mai încerc vreo scăpare și încep să…s …scriu o postare 😉 pe care să o afișez pe wall-ul meu, și pe care să o adresez conducerii Facebook, chiar dacă va rămâne fără răspuns, în uitare.

Postarea de pe wall-ul contului meu de Facebook, 29.04.2012:

“Hmm… Dacă vreau să scriu un statuNs messeXge, și în timp ce scriu las mouseX-ul mai mult de două seXcunde în spațiul alocat tSextului, apare autoAmaNt întrebarea “What’s on your mind?”.
Eu înțeleg seXnsul unei asemenea intrebGaUri, însă complSexitatea gândurilor mele și Sexprimarea lor în acest loc m-ar încadra într-o zOnaN oareCUM în afara unei nORmALități de fațadă – ba chiar, pe aloCURi, în zona DrPIeptului PeAnal.
Aș putea să penetrez mai proFund ideea, numai că, oricum aș da-O, FUNDamentul demersului celor care adMinistreSSaza site-ul este perfect juiCetificat – chiar dacă AnaLiza mea e destul de adânc înfiptă înăuntrul rațiunilor de ordin logic.
Așa că, simțindu-mă brusc stramtOraLt de unghiul de abLoWrdare (asta după ce, inTitSial, larghețea întrebării m-a faCuNt să-mi placă și să mă acUmodez cu ampWlasamentul), nu-mi rămâne decât să mă retrag bLoWmbanind, chiar dacă nu apuc să termin …acest dialog imaginar.
Acest stil CuniLateral de a pune problema de către cei de la Facebook e de-a dreptul irefutabil și sunt convLins că acest portal Futurist va dăinui și va Sexploata imAaahHginatia chiar și în LIPSa unor limBgvisti care ar puLtea, eventual, să exerXcite presiuni de ordin (măcar) mOral asupra felululului în care e pUnsa problemaaaAAaaahhhhHaaaaaaaa….. Gata!! Asta a fost tot ..ce-am avut de zis. SperM că mi-am orgaSMnizat bine gândurile și am reusHit să rAsSpund intrebGăUrii, evitând ceea ce era de fap fap fapt on my mind. MulțumSex!”

4 zile, 18 ore, 55 minute 7 secunde. 😦

Advertisements
  1. 12 May 2012 at 8:08

    Bun ca tu doar doar SPERI ca ti-ai orgasmnizat gandurile pentru ca SIGUR altora ai reusit sa faci asta in mai putin de cateva secunde. 😆 you dirty dirty little bro, ntz ntz ntz.

    • qatalin
      12 May 2012 at 10:09

      Not my fault… Afro-americanu e de vină. 😉 Io-s macho man-u abstinent. El e responsabil de dirty mind… 😀

      • 12 May 2012 at 11:31

        Ihim, iar eu sunt regina elisabeta, da? 😆

        • qatalin
          12 May 2012 at 11:35

          Mmm…ok, your highness! Problema cu royal blood este că poți avea ce vrei, când vrei… 😉 Eu unul n-aș rezista în postura asta… 😀

        • 12 May 2012 at 12:58

          Mrrrr… tipic berbecesc! :)) Vezi ca ti-am comentat de data asta cu adresa de Fb so add me ca sa ma sperii daca tot ai zis asta. :))

        • qatalin
          12 May 2012 at 14:49

          Done! :D. Sper că ai văzut ‘The ring’. Nu de alta, dar ca să fii familiarizată cu șocuri la limita infarctului.

  2. 12 May 2012 at 18:48

    Nu am fost socata dar m-am amuzant in schimb. 😀

    • qatalin
      12 May 2012 at 18:53

      Damn! Și eu care sperasem să-ți reconsideri părerea despre ciudații pe care-i cunoști pe net. 😦 Am crezut că-mi dai ignore, îți ștergi blogul, chemi poliția și le spui să aducă și o cămașă de forță etc… You know…tot tacamu’. Când colo, tu-mi spui că te-ai amuzat… Nu-i nimic. Râsul e terapie. Tot e bine că n-ai plâns. 😀 😀

      • 13 May 2012 at 10:25

        Nu cunosc denumirea de “plans” decat in cazuri extreme. 😀 Prin urmare.. sunt toata numai un zambet!!!

  3. bumbushka
    12 May 2012 at 21:42

    Am ras cu lacrimi la articolul asta. :))))

    “Să-mi zici când termini îmbrăcatul, machiatul, pieptănatul, căutatul genții, al cheilor, al telefonului și ai ajuns la încălțat, ca să mă îmbrac și eu. ” Exact cuvintele lui Ovidiu.

    • qatalin
      12 May 2012 at 22:05

      🙂 Ce pot să fac?!… E o chestie universală. 😀

  4. 13 May 2012 at 0:48

    Asta mi-a sarit si mie in ochi. Desi nu ma machiez, sotul meu tot are timp sa se uite la tv, sa bea o cafea, sa fumeze o tigare si sa se imbrace pana cand cred eu ca sunt gata(in ultima clipa imi mai aduc aminte de cate ceva).

    • qatalin
      13 May 2012 at 1:01

      Chiar când mă pregăteam să-ți dau un răspuns într-o notă amuzantă, am văzut ce-ai scris între paranteze și am înghețat instantaneu. Ăla-i cel mai groaznic lucru posibil. 😀 Adică înțeleg, aveți nevoie de exagerat de mult timp să vă aranjați. Sunt câteva operațiuni pe care nu le săriți și la care zăboviți până ne crește bărba. Dar când în final suntem gata și noi și voi, ready să ieșim pe ușă, și apare câte o replică de genul: “Stai, că nu-i bună clama asta de păr. O schimb repede”; sau – “Mmm, cred că schimb bluza, așteaptă-mă puțin.”, e deja moartea… Câteodată mă surprind cu mâna pe clanță, pregătit să ies, și rămân așa blocat când se întâmplă chestiunea asta. Cred că am vreo 2 ani de când prefer să cobor și să o aștept în parc pe o bancă (avem un mic părculeț vis-a-vis de apartament), dacă n-am nimic de făcut prin casă, decât să stau îmbrăcat si încălțat o mie de ani pe hol… 😀

      • 13 May 2012 at 1:02

        Asa ramane si sotul meu cand ii spun: stai ca …. :))

        • qatalin
          13 May 2012 at 1:10

          Știu ce simte… 😦 😦

  5. 13 May 2012 at 12:24

    Numai ce am inceput sa citesc articolul si m-a busit un raset de nedescrie.Acuma inteleg si mai bine cat de bine te-am lovit cu articolul meu despre sarut 😀 .
    Mi-ai facut o zi de duminica plina de zambete si cand te gandesti ca toate acestea s-au intamplat in cele CINCI minute….ale unei femei…normale .Eu fiind anormala ,ma regasesc foarte bine in prima parte a celei de-a doua poze postate in articolul tau 😀 . Cinci minute la mine pot fi 3 :))))) .Happy man …I have near me!. De cele mai multe ori se intampla ca eu sa mai fumez o tigara…doua pana “mireasa” este gata si putem pleca unde avem de plecat :))))
    Duminica cat mai faina,ca doar ai inceput-o bine la mine pe blog 😀 .

    • qatalin
      13 May 2012 at 14:32

      Mă bucur că ți-a plăcut Mika. 🙂
      Mda…cu ce-ai scris tu în articol, la care se adaugă clip-ul ăla…offf. Mi-ai făcut o zi de Duminică foarte …interesantă. 😉
      Cât despre tine, deja îl invidiez pe soțul tău. 😦 Aș fi preferat să nu aflu că așa ceva există – femeie rapidă … 😦 😦 He’s a lucky dude.

      • 13 May 2012 at 16:05

        Suntem de foarte mult timp impreuna ,asa ca actele la noi ar putea fi doar o formalitate ,sau intrare in rand cu lumea 😀 . I am that women :D,deci nu pot decat sa ma bucur!

  6. 13 May 2012 at 12:34

    PS: am incercat sa te caut si pe facebook …esti de negasit 😀

    • qatalin
      13 May 2012 at 14:37

      Ți-am trmis mail cu adresa mea de Fb.

  7. 15 May 2012 at 1:22

    what’s on my mind?!? totusi?:))
    chiar de nu-s in ton cu articolul, vreau sa zic ca tare-mi place cum ai reusit sa detaliezi atat de tare un moment relativ scurt.
    mi-ai atras atentia cu asta. sigur ai un cititor fidel acum.

    • qatalin
      15 May 2012 at 1:32

      Saru’mana Pinguu. Eu te spionez de ceva vreme fiindcă-mi place mult stilul tău direct și nonconformist. Mă bucur să constat că începi și tu să tragi cu ochiu’. Welcome! 😉 Și dacă ai timp, să-mi zici dacă-ți place “O”. Sunt chiar curios de părerea ta.

      • 15 May 2012 at 16:36

        sigur. mai tarziu ma pun sa trag cu ochiu la ce mai ai pe aici;)

  8. 15 May 2012 at 14:47

    Esti amuzant si te pricepi la scris. Dar daca mai gasesc 2-3 bloggeri ca tine nu mai am timp nici sa mananc… :))

    • qatalin
      15 May 2012 at 14:56

      Mulțumesc mult de tot!
      Înseamnă că sunt bun pe post de “deită”: Citiți-l pe Cătălin și slăbiți în 14 zile. :)))))

      • 15 May 2012 at 19:46

        Exista o singura problema: eu sunt deja slaba. Dar te voi citi cu placere si te voi recomanda altora, care au nevoie de “dieta”. :))

        • qatalin
          15 May 2012 at 20:33

          Hai că asta-i culmea… Ești prima femeie care referindu-se la faptul că e slabă, folosește cuvântul ‘problemă’. Dacă tot zici că-i o problemă, n-ai nevoie de vreo 15 kile? Că am eu un surplus și n-am cui să-l ofer. 😀

  9. ellyweiss
    18 May 2012 at 14:45

    :))) Exista nefericiti care gandesc chestii de-astea vreo 7 (sapte) zile. Asta te-ar putea consola :))
    Pana la urma…pe mine m-ai ametit/pacalit… si uite ca am citit vreo 5 articole intr-unul 😉 si tot n-am aflat…
    Am vrut, initial, sa scriu un singur cuvant, specific tehnicii fotografice.
    Dar il scriu si acum: MACRO 🙂

    • qatalin
      18 May 2012 at 16:41

      Nu prea mă consolează gândul că un ‘confrate’ suferă 7 zile… 😦 Aș fi preferat să nu sufăr eu deloc…
      Ce anume n-ai aflat?…. 😀
      Da, MACRO e un cuvânt frumos…fie în tehnica fotografică, fie în alt domeniu. 😉

      • ellyweiss
        22 May 2012 at 18:39

        Las’ ca stii tu ce n-am aflat 😉 dar glumeam… nici nu mai trebuie.
        Stii de ce MACRO, nu?

        • qatalin
          22 May 2012 at 18:55

          Dacă te referi la termenul fotografic, am cât de cât habar cu toate că-s afon în materie de fotografie… Dacă te refereai la altceva, nu pot decât să-mi dau cu presupusul în legătură cu ce anume ai vizat atunci când l-ai folosit. :D….
          În legătură cu ce nu aflaseși tu, e și bine și rău. E bine pentru că mă prefăceam și eu că nu înțelesesem 😉 și rău pentru că spui “nici nu mai trebuie”…. 😛
          Dar las’ că pan’ la urmă rămân eu cel curios…în legătură cu MACRO…

        • ellyweiss
          22 May 2012 at 19:00

          Nu stiu unde sa mai pun raspunsul…O merge aici? vedem…
          Macro pentru ca ai facut o descriere atat de detaliata a starilor prin care treceai la inceputul articolului (si nu numai) incat chestia asta m-a dus la similitudinea cu termenul specific artei foto. Fortata, ce-i drept…dar este 🙂

  10. qatalin
    22 May 2012 at 19:29

    Elly, în cazul ăsta, dacă prinzi vreodată 8-10 minute încât să citești următorul articol “O”, vei vedea că am încercat o deteliere și mai amănunțită a stărilor/situațiilor/…fenomenelor. 😀

    • ellyweiss
      24 May 2012 at 12:34

      Multumesc pentru invitatie. Momentan n-am cele 8-10 minute. Dar revin 🙂
      O zi placuta!

  11. 13 October 2012 at 18:58

    o fi rau ca nu putem citi gandurile celorlalti?:)))

    eu mai intai ma incalt 😀

    • qatalin
      13 October 2012 at 21:10

      Rău nu ştiu dacă e, dar bine sigur nu e. Oricum, eu am destul de lucru cu gândurile proprii. Îmi ocupă mult timp şi-mi fecundează îndeajuns de profund imaginaţia. 😀

      Interesant… Niciodată nu m-a deranjat cu pantofii în picioare. 😉

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: