Archive

Archive for August, 2012

Chubby IS! sexy.

29 August 2012 27 comments

Cred că dacă mai văd o femeie frumoasă și sexy cum se vaită de siluetă, sau cât de greu îi este să țină un regim inuman bazat pe tot felul de restricții, dacă mai văd vreo tipă cu forme generoase dar plină de nuri cum se vaită că-i nasoală, o iau razna.
Nu cred că există manipulare mai oribilă decât cea cu privire la siluetă. Nici politica n-a reușit să influențeze comportamentul oamenilor în asemenea hal încât să ne ghideze viața 24/7, măcinându-ne și tocindu-ne nervii. Iar dintre toți oamenii de pe planetă, femeile sunt cele pe care s-a pus ținta asta. În ce-i privește pe bărbați, manipularea a mers pe altă idee. Pe ideea de a considera că-i cool să ai burtă de bere (acel colac făcut din sedentarism combinat cu six pack – nu mușchii abdominali, ci pachetul de berici depus pe talie :D). Mergând pe ideea asta, cred că-i cel mai nasol lucru posibil, să văd femei frumoase cum sunt chinuite de preconcepții în legătură cu propria înfățișare, cum își pierd încrederea în sine și cum trăiesc chinuite de gândul că nu sunt atrăgătoare.
Și cum orice are legătură cu manipularea maselor la nivel macro, implică automat o anumită ramură a industriei, și aici este inevitabil vorba despre așa ceva. Iar ceea ce influențează direct întregul sistem de gândire al femeii moderne, este industria alimentară. Este doar un punct de vedere propriu, pe care încerc Read more…

Categories: Uncategorized

Cred în Diavol. Îl iubesc pe Dumnezeu.

25 August 2012 20 comments

 Aș dori să încep printr-un mic avertisment: Cei care caută răspunsuri la întrebări existențiale fără a consulta conștiința proprie, cei care se sprijină pe dogme și preconcepții fără a dori ca măcar să le înțeleagă, cei care dintr-o pudoare extremă exclud din start păreri contrare, sunt invitați în cel mai respectuos mod posibil, să facă un delicat dar sigur stânga-mprejur, pentru că textul care urmează este o mică parte din propria-mi părere în legătură cu ceea ce, în Anno Domini 2012, se încadrează în conceptul de religie.

N-am avut până acum intenția să ating subiectul ăsta, dintr-o decență (aș spune eu), dacă nu chiar și puțină timiditate, combinate cu respectul pe care-l port atât celor care cred, cât și celor care nu cred. Am încercat mult timp să păstrez o atitudine echidistantă, pentru că jonglând cu teorii și idei atât de contondente, riscul de a stârni antipatii gratuite este imens. Nu-s deloc pudic și reținut. N-am tăcut, pentru că am încercat să nu supăr pe nimeni. Ci doar am dorit să păstrez o neutratilate la care să jinduiască și Elveția în zilele ei bune, pentru că: 1) sunt destul de categoric în exprimare și gândire, când vine vorba de religie; 2) am destui dușmani încât să nu-mi doresc formarea altora, din cauza propriilor mele acțiuni sau vorbe.
Și totuși, luat grosso modo, acțiunile din ultimul an ale înalților reprezentanți ai multor culte și religii , m-au făcut să ating punctul critic, și să aleg calea exhibarii, atât cât mă pricep și cât înțeleg eu fenomenul respectiv, pe care încerc să-l analizez aici.
Pentru început aș dori să fac o scurtă precizare, ca să știe lumea în ce fel mă poate înjura (dacă e cazul). Sunt născut și educat în spirit Ortodox. Cred în Dumnezeu, merg la Sf.Biserică, mă Spovedesc, mă rog, postesc. Și chiar dacă am fost mai păcătos ca de obicei în ultimii ani, încerc să țin calea…cât pot. Dar încerc.
Read more…

Pierdut…

22 August 2012 19 comments

Prostia, ca orice altă stare de agregare a ființei umane moderne, este inofensivă atâta timp cât nu afectează terți. Dar tocmai în asta rezidă problema pe care o aduce cu sine. În faptul că n-ar mai putea fi definită ca prostie, dacă nu ar afecta terți. Și cum eu sunt un om al extremelor în absolut orice, sunt conștient de faptul că excelez și când vine vorba de prostie. Sunt desăvârșit! Nu numai că îmi dă de furcă în lupta cu propriile-mi inabilități, ci ajung să rănesc și terțe persoane, innocent bystanders, care neavând cum să-mi cunoască de la bun început latura asta atât de proeminentă, ajung să sufere involuntar. Moment în care mai mult de un sincer i’m sorry n-am cum să spun, mai ales când vorbele sunt singurele mijloace de care mă pot folosi pentru a-mi scuza prostia dusă la Read more…

Categories: Uncategorized

Vot, sau sondaj de opinie?

21 August 2012 9 comments

Taică-miu are o vorbă pe care de 17 ani de când am eu drept de vot, mi-o repetă rânjind printre dinți, precum un vulpoi bătrân trecut prin multe la viața lui, și care în ultima vreme tinde să devină din ce în ce mai aproape de realitate: –Cătăline, nu te mai ambala atâta, pentru că oricum tu votezi cu cine vrei și iese cine trebuie.
Ăsta-i și motivul pentru care înainte de ultimele alegeri locale, am preferat să declar mort simțul meu civic, renunțând definitiv și irevocabil la exercitarea unui drept care din punctul meu de vedere este doar o minciună aruncată în fața norodului. O amăgire concepută pentru a-i convinge pe cei mulți că ei de fapt contează, că ei decid.
Aiurea. Susțin de mult timp că România este condusă de Germania și de USA. Germania pentru că este liderul din umbră al UE, iar USA pentru că este liderul de necontestat al NATO. Și cum România a intrat în ambele structuri nu pe considerente de apreciere, ci pur strategico-economice, era clar faptul că din acel moment nu mai putea fi poporul votant cel care să decidă asupra liderilor care să-l conducă.
Iar cum regimul Băsescu a știut să facă plecăciuni atât în fața americanilor, încheind fix contractele de achiziționare de aeronave de război care i-au fost impuse, dar și în fața femeii lipsite de nuri, care dictează politica economică a Europei, era clar că el trebuie să rămână, no matter what. Și cum voința populară intră la și altele, era clar că se încadra perfect în acest no matter what.

Read more…

Cel mai prost film bun.

18 August 2012 12 comments

 Am mai vorbit despre filme și-o s-o mai fac, numai că de data asta, vă previn încă din start, să încetați a mai citi în continuare, dacă vreți să vedeți filmul fără a ști detalii despre el. N-o să mă abțin de la povestit, pentru că nu pot. Pur și simplu mi-e imposibil să nu spun câte ceva despre ce se întâmplă în film, atâta timp cât eu consider că este de departe cel mai groaznic film făcut vreodată în istoria cinematografică. Sper să fie singura dată când cedez impulsului de a vorbi despre un film altfel decât evaziv. În general făceam referire la regie, motaj, actori, senzațiile pe care le naște în privitor, muzică etc. Numai că frumusețea asta de film oribil mă forțează s-o fac.
De ce frumusețe de film? Pentru că este aproape perfect realizat din punct de vedere cinematografic, iar Oscarul pe care l-a luat (a câștigat unul din patru nominalizări) stă mărturie pentru asta. De ce film oribil? Pentru că dacă ești om, îți înfige mâna în piept, îți smulge inima,  ți-o rupe-n două, scuipă în ea, o trântește la pământ și ți-o calcă în picioare. Din punctul meu de vedere, lasă privitorul cu o combinație dintre cele mai Read more…

Desire! Is! Irrelevant! I…AM…A MACHINE!

15 August 2012 8 comments

Dacă Asimov (Fie-i țărâna ușoară!) ar fi auzit replica asta din Terminator 3: Rise of the Machines, ar fi vărsat o lacrimă. Nu datorită dramatismului scenei respective, sau pentru că ar fi fost fan al seriei Terminator, ci pentru că felul cum sună vocea sintetizată a robotului T-850, dar mai ales mimica lui Arnold din secvența respectivă, par desprinse din minunatele lui cărți. Când a luat premiul Hugo în 66′ pentru seria Fundației, sunt sigur că nu-și închipuia legile roboticii stând la baza atâtor filme de succes peste mai bine de 40 de ani.
Și chiar dacă în Eu, Robotul unde Will Smith joacă senzațional, nu s-a păstrat linia romanului scris de Asimov, s-a păstrat totuși logica celor trei legi ale roboticii, inclusiv legea zero, toate introduse de Asimov. Așa că nu mă miră prezența unui asemenea moment în cea de-a 3-a parte a Terminatorului. După atâta marșat pe ideea de efecte speciale și film făcut pentru Box Office, au introdus și ei în sfârșit un moment de o intensitate copleșitoare, pe care (din păcate) cred că nu toți fanii genului l-au înțeles pe deplin.
Cred asta, pentru că Daneel Olivaw (robotul preferat al lui Asimov), se confruntă de multe ori cu astfel de probleme, și ajunge datorită blocajelor survenite în urma coflictelor dintre legile roboticii, să… simtă. Nu în Read more…

Călător. Capitolul patru – Posedare.

14 August 2012 21 comments

 Respir. Pentru prima oară în ziua asta aiuritoare, simt mirosul aerului care-mi pătrunde în plămâni. Nici nu-mi dădeam seama cât mi-a lipsit senzația asta, alături de altele care-mi aduc aminte cum e să trăiești. Simt furnicături în vârfurile degetelor, acolo unde sângele revine în capilare (probabil că frica lui Alex a avut ca efect reducerea circulației periferice), simt cum îmi bate inima (atât de tare încât stă să-mi spargă pieptul și o simt în gât – cu siguranță aceeași frică e de vină), simt cum ultima urmă din ceea ce a fost Alex părăsește definitiv corpul lui în timp ce eu pun în totalitate stăpânire pe toate funcțiile lui și simt …o mână care mă apucă de fund, iar alta care-și face de cap pipăindu-mă energic între picioare, acompaniate fiind de o voce pe care abia acum încep s-o aud.
-…și mai ales sper că n-ai de gând să mă amăgești și azi. Știi că după ce termin ciclul sunt pofticioasă și mi-ai promis pe drum că ai chef să fuți o proaspătă văduvă.
Abia acum o văd pe Anca. Mă ajunsese din urmă (pe Alex, …pe mine – nici nu mai știu pe cine), intrase în bloc după mine și profitând de întuneric, a incept să mă excite. Probabil că Alex nu-i dădea la timp ce-și dorea și de-aia e atât de disperată acum. Sau poate așa se comporta ea mereu când nu mai e (când nu mai era) cu mine.
-Trebuie să încetez să mă mai gândesc cine sunt. Faptul că nu-s obișnuit încă în noul corp, și uit că eu sunt altcineva momentan, riscă să mă dea de gol, așa că n-am încotro și trebuie să mă decid Read more…

Călător. Capitolul trei – Umbră.

11 August 2012 24 comments

Încep să mă învârt ca un turbat, să dansez pentru un public inexistent, să zbier ca descreieratul de parcă am scăpat de la nebuni. Dar mă opresc brusc din delirul meu. Îmi aduc aminte de înmormântare.
 -Oh, yes! I gotta see this shit, îmi zic. După care încep să alerg cât pot de repede, către locul cu pricina. Trec zâmbind pe lângă copacul sub care m-am trezit, îi fac cu mâna râzând vrabiei care-mi cântase în loc de ceas deșteptător și ajung țipând și fluierând, lângă mormântul meu.
Evident că nimeni nu mă aude, nimeni nu mă vede. Toți se uită cum apropiații aruncă o ultima mână de pământ pe sicriu.
-Shit! Am scăpat momentul. Dar nu-i nimic, cuprins de agonia pe care presupun că orice stafie care se respectă o simte în momentul conștientizării, sar ca tâmpitul în mormânt și încep să țopăi pe sicriu. Îi înjur pe toți, îi iau pe rând în cerc, să nu rătez pe vreunul. După nici cinci persoane, o văd pe ea. Nu pe Anca. Anca era lângă Alex, plângea. Ci pe ea. La fel de sobră ca și atunci când mi-a dat mâna, la fel de tăcută, dar parcă fixându-mă cu o privire care nu răzbate de dincolo de voalul negru al mantiei, dar pe care o simt cum mă străbate. Rămân nemișcat, rușinat de postura în care mă aflu și îmi aduc aminte că Întoarce-te! ăla, nu Read more…

Toleranță zero.

9 August 2012 32 comments

Nu cred în presupuneri atâta timp cât consider perfect adevărată expresia: Assumption is the mother of all fuck’ups. Cred însă în raționamente, în deducții și în judecăți, survenite în urma analizei unor date concrete, evenimente, fapte. Cu alte cuvinte, părerea, dar mai ales intenția mea, în legătură cu gura lumii nu poate fi exprimată aici decât dacă aș cataloga blogul ăsta X, nu G – cum e acum.
Și totuși, nu pot să neg evidența. Iar aceasta îmi spune că gura lumii lucrează zi și noapte, în legătură cu orice subiect sau persoană. Așa că neavând încotro, am de gând să lucrez puțin cu materialul clientului, chiar dacă faptul că mă țin cât pot de departe de preconcepții nu mă cataloghează ca făcând parte direct din fenomen.
E plină toată lumea (și aici nu mă refer doar la Români, ci chiar la toată lumea) de preconcepții în legătură cu poporul Român. Suntem catalogați (pe bună dreptate), drept leneși, hoți, jegoși, mincinoși, delăsători. Spun pe bună dreptate, pentru că așa și e, numai că generalizările ne omoară. Nimeni din întreaga Europă n-are răbdare să vadă dacă suntem și altfel. Pe nimeni nu interesează că putem fi și altceva decât ceea ce a primit deja o etichetă lipită cu Super Glue direct pe frunte.
Read more…

Călător. Capitolul doi – Lumină.

7 August 2012 12 comments

Deschid ochii. O lumină puternică provenind de la un soare neferecat între nori, îmi neagă primele secunde de simț vizual, pe care le așteptasem cu atâta adroare. Îi mijesc puțin și încep să disting mediul înconjurător. Sunt pe o alee într-un cimitir, complet uscat. Nicăieri nici picătură de apă. Sub tălpi, iarba. Lângă mine este un copac din care aud o pasăre cântând sacadat, deloc enervant. Undeva în depărtare, un grup de oameni pe care nu-i disting prea bine din cauza faptului că nu m-am obișnuit pe deplin cu lumina, stau în jurul unei gropi. Preotul și dascălul cântă. Pe ea n-o văd nicăieri. A dispărut odată cu apa și cu senzația de excitare aproape incontrolabilă.
-E clar, am visat. Zâmbesc.
-Și mai clar e că nu tre’ să mai bei ca animalu’! Deja râd ca prostu’.
Încerc să-mi dau seama încotro e ieșirea, fac câțiva pași să văd dacă pot merge, și o iau agale spre ceea ce sper să fie scăparea din toată încurcătura asta. În timp ce merg capăt o viteză relativ egală cu a unui om care merge spre serviciu. Faptul că m-am pus în mișcare mi-a dat putere. Încerc să neglijez gustul de căcat Read more…

Călător. Capitolul unu – Întuneric.

5 August 2012 8 comments

Muzică bisericească. Un preot și un dascăl sunt întrerupți doar de sunetul cristalin al cădelniței. Nimic nu e inteligibil pentru că totul se petrece undeva departe și oricum n-am de gând să mă trezesc din atâta lucru, doar ca să văd despre ce-i vorba. Îmi dau seama că relativa vecinătate a unei slujbe bisericești e deja un motiv întemeiat pentru a mă trezi…măcar din curizitate. Și totuși refuz s-o fac pentru că somnul e atât de dulce aici în iarba asta moale, încât nimic nu-mi poate perturba ultimele clipe de odihnă perfectă.
-Iarbă?! Deja încep să mă sperii puțin. Pariul pe care l-am pus cu mine însumi că n-am curaj să dorm în continuare nederanjat de nimeni și nimic, mă obligă să-mi forțez ochii să rămână închiși numa’ de-ai naibii, dar deja somnul nu mai e dulce deloc.
-Cum am ajuns să dorm în iarbă? N-am timp să-mi răspund pentru că o vrabie sau o rândunică (niciodată n-am fost în stare să-mi dau seama care-i una, care-i alta), a început să cânte undeva deasupra mea. Poate fi chiar porumbel, sau de ce nu, o cioară. Sau poate…
 -Taci naibii idiotule! Cum pula mea am ajuns aici?! Da-le-n mă-să de păsări. Dorm ca tâmpitu-n iarbă, aud preoți cântând și mie-mi arde de ornitologie.
Read more…

Humiliation!

4 August 2012 15 comments

Urăsc răzbunarea, dar iubesc umilirea.
O să încerc să explic.
Din punctul meu de vedere, răzbunarea este mult prea chinuitoare, ca și sentiment. Faptul că-ți aloci o bună parte din timp, la care adaugi resurse, doar pentru a ticlui un plan să-i vii de hac celui pe care-l urăști, este de fapt un procedeu cu efect de bumerang, pentru că în tot timpul ăsta, suferi și te consumi cel puțin la fel de mult ca și cel pe care-l țintești. Persoanele care caută să se răzbune ajung să nu mai doarmă noaptea, măcinate fiind de grija pe care o poartă targetului.
Eu unul n-am de unde să știu concret cum stă treaba cu un asemenea sentiment, pentru că eu nu m-am răzbunat niciodată. Eu doar am umilit, așa că vorbesc despre răzbunare doar din perspectiva celui care înțelege din afară un fenomen, nu referindu-mă la vreun exemplu personal.
Și așa ajung la umilire, care în opinia mea este pur și simplu descătușarea tuturor sentimentelor negative acumulate împotriva unui fenomen, unei persoane sau unui grup de persoane. Multă lume consideră și umilirea ca făcând parte tot din tacticile de răzbunare, numai că cei care fac greșeala asta de interpretare, uită că umilirea (cel puțin în viziunea mea), este lipsită de premeditare. În timp ce răzbunarea constă în planificarea minuțioasă a unor Read more…