Home > Politică. > Vot, sau sondaj de opinie?

Vot, sau sondaj de opinie?

Taică-miu are o vorbă pe care de 17 ani de când am eu drept de vot, mi-o repetă rânjind printre dinți, precum un vulpoi bătrân trecut prin multe la viața lui, și care în ultima vreme tinde să devină din ce în ce mai aproape de realitate: –Cătăline, nu te mai ambala atâta, pentru că oricum tu votezi cu cine vrei și iese cine trebuie.
Ăsta-i și motivul pentru care înainte de ultimele alegeri locale, am preferat să declar mort simțul meu civic, renunțând definitiv și irevocabil la exercitarea unui drept care din punctul meu de vedere este doar o minciună aruncată în fața norodului. O amăgire concepută pentru a-i convinge pe cei mulți că ei de fapt contează, că ei decid.
Aiurea. Susțin de mult timp că România este condusă de Germania și de USA. Germania pentru că este liderul din umbră al UE, iar USA pentru că este liderul de necontestat al NATO. Și cum România a intrat în ambele structuri nu pe considerente de apreciere, ci pur strategico-economice, era clar faptul că din acel moment nu mai putea fi poporul votant cel care să decidă asupra liderilor care să-l conducă.
Iar cum regimul Băsescu a știut să facă plecăciuni atât în fața americanilor, încheind fix contractele de achiziționare de aeronave de război care i-au fost impuse, dar și în fața femeii lipsite de nuri, care dictează politica economică a Europei, era clar că el trebuie să rămână, no matter what. Și cum voința populară intră la și altele, era clar că se încadra perfect în acest no matter what.

Dacă e să fac o mică trecere în revistă a evenimentelor actuale, și dacă încerc să-mi păstrez calmul, analizând logic ceea ce s-a întâmplat, rezultă următoarele:
 1) USL a întreprins o serie de acțiuni și a luat un pachet de măsuri perfect anticonstituționale: schimbarea avocatului poporului, trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, schimbarea nestatutară a șefilor Camerei Deputaților și a Senatului. Sunt acestea măsuri politice similare cu o lovitură de stat? Evident că da! Numai că aici intervine ciudățenia;
 2) USL a mutat decizia asupra poporului. Nu a acaparat puterea doar pentru uz personal, ci a lăsat decizia în mâinile norodului cu drept de vot. Iar acțiunea asta contrazice flagrant orice asemănare cu o lovitură de stat. Ba din contră, aș putea spune că acțiunile lor de la punctul 1), în care arată totul fix că o lovitură de stat, căpăta prin demersul din punctul 2) o conotație aproape Robin Hood-iana. Adică au smuls puterea din mâinile cheaburilor și a repus dreptul decizional în mâinile votanților;
 3) În cel mai antidemocratic mod posibil, Președintele suspendat instigă la boicotarea Referendumului. De fapt ăla a fost și momentul în care gurile sparte mâncătoare de cârnați și băutoare de bere de prin presa celui de-al enșpelea Reich, au încetat să mai facă spume și au luat o pauză binemeritată. Dacă inițial au avut toate motivele să blameze acțiunile USL, acum nu mai aveau ce să spună, pentru că marinaru’ juca antidemocratic.
 4) Poporul votează într-o zi cu aspect de cuptor de microunde, într-un număr copleșitor de mare. Atât de mare încât rivalizează cu anii 90′ când nea’ Iliescu era un fel de Michael Jackson (ba chiar a și băut o citronadă împreună cu megastarul  Fie-i țărâna ușoară). De fapt, în afară de 1991 când Iliescu a avut voturi pentru, în jur de 10 mil., acum s-a înregistrat cel mai mare vot pentru o singură persoană – numai că în sens negativ.
 5) S-au redeschis gurile Deutche Welle-iene, au început să zbiere că trebuie respectată hotărârea CCR no matter what (același no matter what în care intră -Davă-ți dreaq de cetățeni, faceți-vă că plouă...afară plouă oricum, nu? -Numai că plouă pe banii mei mă nenorociților). Și pe lângă asta, s-a făcut simțită și prezența democrației întruchipate, care prin reprezentanții ei care se făceau că vizitează Siria, mai treceau o tură și prin Budapes…pardon, București, să ne dea indicații în legătură cu ce avem de făcut.
 6) CCR se piș…pardon, micționează pe votul a 8.4 mil. de alegători, transformând Referendumul, dintr-unul de demitere, într-unul de sondare a opiniei publice.
Pentru că dacă e să calculez cinic cele 6) puncte exprimate anterior, cam asta rezultă. Că politicienii, oricare ar fi ei (USL-iști sau PDL-iști), și-au făcut jocurile lor politice, din care a zburat către cetățean, involuntar și periculos de nesigur, dreptul de a decide. Numai că după ce decizia a fost luată de către cetățean, acesta din urmă află cu stupoare că votul lui se poate numi începând de azi sondaj de opinie. La care nu mai contează numărul (mic sau copleșitor de mare), și nici intenția exprimată, ci devine doar o cheltuiala în plus de la buget, pe care oricum putem s-o reducem drastic având în vedere noul stil de investigații al Parchetului care sperie lumea să nu se mai ducă la vot, interogându-i din poartă-n poartă, cu Biblia in mână.

Și acum întrebarea care se pune ar putea fi: -Ce-i de făcut?
Păi, nu cred că noi mai putem face mare lucru. Pentru că nu noi decidem. Niciodată poporul nu decide democratic. Ci doar animalic, răzvrătindu-se.
Romanii n-au fost deloc fraieri introducând democrația asta. Și-au creeat un sistem de valori proprii, în interiorul cărora să dicteze după bunul plac, și au lăsat impresia celor mulți că de fapt ei contează, aruncându-le drept momeală ideea de vot.
Numai că de-a lungul istoriei, de câte ori poporul simțea că-și ia muie din toate direcțiile și realiza că de fapt el nu contează pentru că legea este interpretatabilă și abuziv de des interpretată, se răscula și-și făcea dreptate cu propriile-i mânuțe. Așa cum Gaddafi&co. au căzut datorită presiunii populare. Acolo nu mai poate nimeni să facă nimic. Nici Merkel, nici Gitenstein, nici Barosso…nimeni. Pentru că dacă te poți șterge la fund cu votul exprimat pe 8.4 milioane de hârtii (adică nu-ți mai cumperi hârtie igienică în veci), atâta timp cât formal tu deții dreptul de a hotărâ asta prin intermediul a 6 lunatici numiți în CCR, în momentul în care lumea iese în stradă și își varsă plămânii răcnind de li se umflă venele pe gat+tample, treaba se schimbă dramatic.
Dramatic în sensul că poporul poate să și-o fure și atunci, numai că momentul descătușării este de fapt și momentul în care conștientizează că în sfârșit deține puterea. Nu puterea votului, ci puterea directă, nemijlocită, cea din stradă. Spun că poate să și-o fure, pentru că exemplul Siriei este unul elocvent. Regimul de la conducere este susținut fățiș de USA, chiar dacă formal se bat cu pumnu-n piept că-s încălcate drepturile omului, în timp ce zilnic sunt împușcați în cap cei care au tupeul să strige anti-sistem. Deci până și atunci e greu ca poporul să decidă. Dar măcar e liber. În stradă ești liber. La vot ești doar procent. Ești la sută ăla, cu ajutorul căruia își fac ei jocurile.

 -Se va întâmpla și la noi? Nu cred. Și chiar dacă se va întâmpla, nu cred că vom atinge vreodată un număr de manifestanți egal cu numărul fanilor Lady Gaga. Vor ieși probabil câțiva stingheri ici și colo, așa ca-n Ianuarie-Februarie, și cam atât. Nu sumten noi deținătorii unor perechi de coaie care să ne dea avântul de a ieși în stradă cu sutele de mii sau milioanele, așa cum fac Francezii, Germanii sau Englezii atunci când li se taie 1% din indemnizație ciobanilor, sau pierd camionagii 2% din subvenția pentru motorină (adică motive pentru care la noi nici măcar n-ar fi Breaking News)…
A trecut vremea răscoalelor. Nu mai avem lideri emblematici, carismatici, care să însuflețească lumea spre a ieși în stradă. Iar Băsescu nu-i Ceaușescu. N-o să formeze o mare adunare națională ca să le dea prilej Român’lor să se adune în număr mare. Și cum fotoliul propriu e mai comfortabil, chiar dacă a venit la pachet cu muia occidentală, sunt convins că mai noua transformare a votului în sondaj de opinie va fi trecută cu vederea de un popor care începând de acum, cu siguranță va veni în număr din ce în ce mai mic la vot. Las’ așa. Noi să fim sănătoși. Bine c-avem reduceri în Mall-uri, grămadă organizată la moaște, bătăi pe tigai+bormasini și Românii au X Factor…sau talent…în fine, nu mai contează. Hai că mi s-a terminat berica. Plec pan’ la frigider să aduc alta și pân’ mă-ntorc uit oricum despre ce vorbeam…

Advertisements
  1. 21 August 2012 at 18:46

    Nu pot sa zic decat 10+ pentru articol. Cand citesc articolele tale, nu am cum sa zic ca nu e asa:). Oricum, eram sigura ca asa va decide CCR.

    • qatalin
      21 August 2012 at 19:03

      Mulțumesc frumos, Rozi.
      Eu să fiu sincer, am avut un licăr de speranță infantilă, crezând că-l vor legitima. Dar asta e…probabil că negam evidența, mai ales văzând câtă forfotă a fost din partea străinătății să-l păstreze pe Băsescu. 😦

  2. 21 August 2012 at 19:30

    Catalin, nu am mai avut suficient timp in ultima vreme sa citesc blogul tau, iar acum imi pare rau. Sincere felicitari pentru acest articol. Ai punctat perfect tot ce era de punctat. Mai am totusi un regret, o doleanta: faptul ca nu te-ai hotarat inca (sau poate nu stiu eu) sa publici in presa. Cu siguranta mai sunt multi ca mine, oameni interesati de bun simt si corectitudine, oameni care te-ar citi cu placere mereu.

    • qatalin
      21 August 2012 at 19:48

      Mulțumesc Ovidiule!
      Doleanța ta devine deja măgulitoare… Mai ales că o exprimi și drept un regret. Și totuși ca să-ți răspund foarte sincer, m-am gândit să fac încercarea asta, dar mi-am dat seama că n-aș putea să scriu ceva la comandă. N-aș putea să scriu ceva ce nu cred. Motiv pentru care (aidoma refuzului de a practica orice meserie care să aibă legătură cu facultatea de Drept pe care am terminat-o), refuz să intru într-o cloacă în care contează doar ce scrii pe bandă rulantă, niciodată ideile proprii. Sunt foarte rare cazurile în care jurnaliști Români scriu din convingere – mulți o fac după dictare…din păcate. 😦
      Eu sincer, aș prefera să încerc publicarea unor texte literare, motiv pentru care încă mai fac încercări să văd ce și cum știu să scriu. După “O” (un fel de fantasy-love story) am încercat 3 capitole oarecum horror…cred, după care capitolul 4 (erotic). Sincer să fiu, încurajările și aprecierile mai degrabă mă îndrumă către calea asta. Aș prefera să-mi las imaginația să zburde, decât să-mi fac probleme că nu pup salariul dacă nu scriu ce trebuie.

  3. 21 August 2012 at 23:23

    Ce decizie a luat CCR-ul. :))) M-am amuzat… Am zis ca nu-i posibil asa ceva…

    P.S.: Calitatea 20+ a articolelor tale ma incanta! Tine-o tot asa!

    • qatalin
      22 August 2012 at 0:05

      Salut! Welcome! Maulțumesc! 🙂
      Da, a fost o hotărâre amuzant-dramatică…

  4. ciucas
    23 August 2012 at 4:36

    Tare Mark Twain cu, cugetarea lui! Dar mai tare e tatucul Stalin, cu deviza lui prin care a devenit celebru! ,,Nu conteaza cine si cum voteaza, conteaza cine număra voturile,, S-a facut se pare totul posibil sa i se respecte sistemul tot tp in tara asta, dar vai, ghimpele e tot in coaste! Se pare, cu toata hotia de la vot, raul cel mai mic a ramas! Pacat de tara asta, tot tp trebuie sa alegem raul cel mai mic….

  5. ellyweiss
    24 August 2012 at 10:35

    Desi trebuia…eu n-am mai postat nimic legat de treaba asta (ca nu poate fi numita decat asa, eventual cu un “mare” atasat de ea). De ce? Ia ghici!
    Ai dreptate in mare parte, dar tot nu uit ca n-ai onorat referendumul. Iar daca tu ti-ai declarat mort spiritul civic…eu as putea sa spun ca nici n-am citit articolul acesta. 😉 Si cat te-ar supara, ai sa-mi dai dreptate. Cred ca nu-ti doreai doar o lauda calduta. Stii ca nu pot minti.

    • qatalin
      24 August 2012 at 12:58

      Nici n-aș dori ca tu să-mi spui acum, după ce m-ai convins cât de mult înseamnă votul pentru tine, că de fapt așa e și votul e doar o amăgire. În țări în care clasa politică a luat frica manifestațiilor publice, votul poate o avea o oarece însemnătate, numai că la noi mi se pare că s-a transformat într-o hârtie igienică, într-un…sondaj de opinie. Asta mă face să cred că eu am decis bine pentru propria-mi persoană. Că am ales să nu fac parte din cei 8.5 milioane de umiliți, care sunt considerați cantitate neglijabilă de către 6 distruși din CCR, 2-3 lideri Europeni și voința USA. 😦
      Îți respect opinia, cu toate că (în încăpățânarea mea tipic Berbecească), aleg să nu fiu de acord cu ea.

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: