Home > Muzică. > Praf.

Praf.

Exact aşa mă simt. Ceea ce înseamnă că de fapt aşa sunt. Praf. Din cauza asta n-am fost în stare să scriu nimic zile-n şir…şi încă nu-mi vine nicio inspiraţie. Mi-a dispărut muza. S-a închis conducta de imaginaţie şi creaţie (câtă o fi fost iniţial…). Recent events m-au aruncat abuziv de repede într-un vârtej ameţitor, din care se pare că am aterizat într-un puiuţ de depresie halucinant de liniştitoare. Chiar mă miră calmul reacţiilor mele în faţa a ceea ce pare a fi the worst moment of my life so far(t).
Nu-s capabil decât să respir, mănânc (din când în când…atunci când îmi amintesc), beau (din fericire nu doar H2O), ascult muzică – multă. Cu volumul spre maxim, basul setat să vibreze geamurile şi înaltele la limita dintre afecţiuni ORL şi crăpat pahare. Şi uite aşa am descoperit coincidenţe între melodii total diferite. Ceea ce mă face să mă duc cu gândul la faptul că destui neni au dorit să puncteze lucruri asemănătoare, chiar dacă au făcut asta abordând stiluri muzicale diferite, despărţiţi fiind şi de perioade de timp consistent de mari.
N-am de gând să postez un pomelnic întreg de melodii, pentru că n-are sens să transform ultima fărâmă de normalitate şi demnitate a blogului ăsta (destul de încercat în ultima vreme), într-o discotecă online, al cărei DJ e un penibil decrepit, plin de angoase şi de frustrări nerefulate. O să postez totuşi patru bucăţi pe care le-am consumat destul de intens în ultimele zile, şi care-mi par a avea drept numitor comun legătura dintre versuri – care nu transmit fix acelaşi lucru, dar care lasă totuşi impresia unor trăiri asemănătoare, chiar dacă divergente.
De data asta chiar sper să fie ultimul articol plin de însemnătate personală. În sensul că aş prefera să revin la sentimente mai …umane, care să-mi permită să aştern şi altceva pe hârtia digitală, în afară de lamentări şi bocit patetic. Aşa că, enjoy! And don’t shoot the Dj…yet!

If you’re leaving close the door.
I’m not expecting people anymore.
Hear me grieving, I’m lying on the floor.
Whether I’m drunk or dead I really ain’t too sure.
I’m a blind man, I’m a blind man and my world is pale.
When a blind man cries, Lord, you know there ain’t no sadder tale.

Had a friend once in a room,
Had a good time but it ended much too soon.
In a cold month in that room
We found a reason for the things we had to do.

I’m a blind man, I’m a blind man, now my room is cold.
When a blind man cries, Lord, you know he feels it from his soul.

How could he know this new dawn’s light
Would change his life forever?
Set sail to sea but pulled off course
By the light of golden treasure

Was he the one causing pain
With his careless dreaming?
Been afraid
Always afraid
Of the things he’s feeling
He could just be gone

He would just sail on
He’ll just sail on

How can I be lost
If I’ve got nowhere to go?
Searched the seas of gold
How come it’s got so cold?
How can I be lost
In remembrance I relive
How can I blame you
When it’s me I can’t forgive?

These days drift on inside a fog
It’s thick and suffocating
This seeking life outside its hell
Inside intoxicating
He’s run aground
Like his life
Water’s much too shallow
Slipping fast
Down with the ship
Fading in the shadows now
A castaway

They’ve
All gone
Away

They’ve gone away

How can I be lost
If I’ve got nowhere to go?
Search for seas of gold
How come it’s got so cold?
How can I be lost
In remembrance I relive
And how can I blame you
When it’s me I can’t forgive?

Forgive me
Forgive me not
Forgive me
Forgive me not
Forgive me
Forgive me not
Forgive me
Forgive me, why can’t I forgive me?

Set sail to sea but pulled off course
By the light of golden treasure
How could he know this new dawn’s light
Would change his life forever

How can I be lost
If I’ve got nowhere to go?
Search for seas of gold
How come it’s got so cold?
How can I be lost
In remembrance I relive
So how can I blame you
When it’s me I can’t forgive?

I got summer on my mind,
nowhere else though
lord take me downtown or to you
people show me love but I can’t take it
what I said was true
real pain, can’t fake it

still they wanna be with me
still they wanna leave with me
still they wanna feel like me
still I can’t believe it’s me

time you spend on me
I spend mine on being free
on a flight to NYC
I see you when you see me

I wonder why, why you have to lie
when you’ve seen me cry
when you’ve seen me shy
when you’ve seen me high
when you will see me die

where we from, you don’t know
you will know where we will go
yeah I’m here, where are you?
there’s nothing you can’t do. […]

On a cold, wet afternoon
In a room full of emptiness
By a freeway I confess
I was lost in the pages
Of a book full of death
Reading how we’ll die alone
And if we’re good, we’ll lay to rest
Anywhere we want to go

[Chorus]
In your house I long to be
Room by room patiently
I’ll wait for you there
Like a stone
I’ll wait for you there
Alone

On my deathbed I will pray
To the gods and the angels
Like a pagan to anyone
Who will take me to heaven
To a place I recall
I was there so long ago
The sky was bruised
The wine was bled
And there you led me on

[Chorus]

Alone

And on I read
Until the day was gone
And I sat in regret
Of all the things I’ve done
For all that I’ve blessed
And all that I’ve wronged
In dreams until my death
I will wander on

[Chorus]

Alone!

Advertisements
  1. 24 September 2012 at 20:00

    Atat….pentru ca uneori cuvintele nu-si au rostul.

    • qatalin
      24 September 2012 at 20:05

      Triplu ‘M’. Mulţumesc Mult Mika! Într-adevăr, câteodată cuvintele sunt de prisos…

  2. 24 September 2012 at 22:20

    Amigo, fuck this shitty world! Go ahead, go berzerk! Imi sta in gat de multe ori tot ce ma inconjoara si crede-ma ca as da cu pumnii in orice clipeste si respira. O fac de multe ori, in interior. Daca imi permiti o recomandare: Hanni El Khatib – Garbage City. Muzica pentru oameni loviti de tren, care au supravietuit experientei.

    • qatalin
      24 September 2012 at 23:13

      Fratele meu, aş vrea să mai comentez ceva, dar mă aflu în imposibilitatea datorată ascultării recomandării tale. M-ai bulit rău de tot. In a good way! 😉 A veeery good way. Deja fierbe în mine un feeling demult apus. Cam…din anii facultăţii. Mi-e dor (mi-am adus aminte) de o combinaţie între ‘Leaving Las Vegas’+’Natural Born Killers’+’Fear and loathing în Las Vegas’+”The Doors’+’Shame’+++….+….pfffffff.
      Şi aşa-s la o răscruce…s-ar putea să-mi încalc o promisiune faţă de mine însumi şi să …let go…
      Îmi plac multe, dar videoclipul ăsta pare filmat în interiorul meu, acum. Aşa că-i dau un share micuţ aci’… Thanx!

  3. 25 September 2012 at 0:06

    dupa ce am parcurs postarea ta ma simt usor naucita…
    o clipa am crezut ca te-ai indragostit…

    • qatalin
      25 September 2012 at 2:28

      Cu siguranţă sunt şi îndrăgostit. Altfel nu aş suferi atât. Adică, în mod normal sunt mult prea nesimţit…doar pentru mine n-aş trece eu prin stări d’astea. :D)))

  4. 25 September 2012 at 0:26

    Maybe you are just “stuck in a moment you can’t get out of”…

    • qatalin
      25 September 2012 at 2:31

      Frumoasă melodia. Mulţumesc! Şi totuşi …sper să can get out of… 😦

      • lauraducu
        25 September 2012 at 12:07

        E melodia care pe mine ma motiveaza cel mai tare cand cad in depresie… m-a scos dintr-una la un moment dat… imi place sa ma gandesc ca Bono a scris-o pentru mine. 🙂 De fapt, melodia a fost compusa dupa ce un prieten apropiat al trupei s-a sinucis… (Could I be more depressing and inadequate than this?!)

        • qatalin
          25 September 2012 at 15:51

          Şi pe mine mă motivează melodiile bazate pe fapte reale. Am destule exemple în minte: – legenda conform căreia Deep Purple a compus Child in time după ce autocarul trupei a accidentat mortal un copil; – sinuciderea solistului de la Lake of tears după ce l-a lăsat iubita; – celebrul suspin al lui Cobain din timpul interpretării Where did you sleep last night (Unplugged)…pentru ca ulterior să se sinucidă…etc. Şi asta a lui U2 e la fel de …motivaţională, ca să zic aşa.
          M-a amuzat teribil ce-ai pus în paranteze. :D))) (No you could not!) – şi îţi mulţumesc pentru asta. You put a big fat juicy full of teeth smile on my doll face. 😉 Thanx!

  5. 25 September 2012 at 12:19

    Nu voi spune “te inteleg” pentru ca totul difera, dar nici nu voi spune “nu inteleg” pentru ca as mintii. Ma bucur ca ne-ai scris, ca te-ai descarcat si ca ne-ai impartasit starile tale emotionale. Sper sa te simti mai bine, plus ca sunt ceva zile de cand ti-am simtit lipsa. Sper ca la urmatorul post sa se simta diferenta intre stari emotionale si melodii pe care le postezi.
    Sa ne citim cu bine, Catalin. Sa ne citim cu bine…

    • qatalin
      25 September 2012 at 15:59

      Mulţumesc frumos pentru gândurile bune, Lulu şi mai ales pentru faptul că mi-ai simţit lipsa…means a lot! Şi eu ţi-am/v-am simţit lipsa atâta timp cât n-am fost în stare să mai vizitez blogroll-ul meu în ultimele zile, dar sper să încep să scriu şi altceva…cât mai repede şi să citesc şi ce-au mai scris prietenii mei din blogosferă. Pentru că ar însemna că aş înceta, în sfârşit, să scriu din postura ‘standing outside looking in’. Între timp însă…
      Să ne citim cu bine, Lulu. 😉

  6. Eda
    27 September 2012 at 20:43

    Lasa gandurile rele , inveseleste-te ! 😀

    • qatalin
      27 September 2012 at 20:54

      Încerc Denisa, încerc… 😦 Mulţumesc mult pentru energia ta pozitivă.

      • Eda
        27 September 2012 at 20:56

        Cu multa placere , sper sa fie de folos…lasa mahnirea din suflet…scapa de ea… fii fericit, vreau sa zambesti ! 🙂

        • qatalin
          27 September 2012 at 21:06

          I wish it could be that easy… 😦

        • Eda
          27 September 2012 at 21:13

          …va fi !

  7. 28 September 2012 at 0:54

    Meister Slayer, sper ca esti iarasi pe pozitie de atac. Astept inca un articol la fel de tare. Heil, Meister Slayer Gotrek!

    • qatalin
      28 September 2012 at 3:32

      :D))))) Să înţeleg că ţi-a plăcut noua mea poză de profil pe Facebook. 😛
      Eu mă gândisem la Gimli, dar se potriveşte la fel de bine şi Gotrek. 😉

  8. 28 September 2012 at 8:08

    De mi-as putea vinde din experiente si din optimismul capatat in urma lor ai fi prima persoana careia i le-as da. Ti le-as vinde pe vindecare si zambete, pe liniste, pace si speranta; atat as “cere” in schimb, atat imi doresc in viata asta sa primesc de la tine.
    Partea buna e ca…. al meu simt stie ca intr-un final, ca si mine, vei fi bine! >:D< Din fericire ( uneori ), toate trec!

    • qatalin
      28 September 2012 at 12:01

      Ai ajuns să mă cunoşti atât de bine, încât puţine din ‘motivaţionalele’ tale de pe Facebook nu-şi ating ţinta. Şi crede-mă, că toate au efect. Iar pentru asta îţi mulţumesc mult de tot! Problema e că până şi optimismul meu incurabil, începe să devină ceva aspiraţional…din păcate. “Sper” să nu ajung chiar până acolo. Şi totuşi, finalul celor spuse de tine, are două laturi, exact aşa cum cred şi eu de fapt: Toate trec, dar numai ‘uneori’…

  9. 28 September 2012 at 12:59
    • qatalin
      28 September 2012 at 16:36

      Superbă ideea. O să răspund pozitiv provocării tale, cu proxima ocazie în care o să mă simt în stare. Momentan sunt atât de …lipsit de creativitate, încât n-are sens să stric subiectul. Voi scrie despre diferenţa între a iubi şi a fi îndrăgostit – când mi-o reveni muza, care momentan e plecată în vacanţă without E.T.A.

  10. 30 September 2012 at 12:33

    😦 heeeeey… ce mai faci? esti mai bine?

    • qatalin
      30 September 2012 at 13:35

      Un picuţ mai bine. Mulţumesc Lulu.

  11. ellyweiss
    7 October 2012 at 0:54

    Am mai intrat pe la tine fugitiv. Nu am fost intr-o dispozitie sa termin de citit articolul….mai ales ca, din cauza melodiilor si-a versurilor…parea un articol lung…n-am avut timp sa-mi dau seama ca nu e. Asta si pentru ca exact in perioada cand scriai tu articolul acesta si eu am trecut prin tot felul de zile aiurea. Daca intri pe blogul meu nu-ti dai seama…daca nu stii.
    N-am sa spun deloc ca sper ca asta sa fie ultimul articol in care esti praf. O sa fii asa cat timp vei simti nevoia. Vei asculta muzica asta cat vei dori.
    Apropos…eu sunt la fel. No music. Nici ce-ai postat aici nu pot asculta. La o postare mi-a trebuit o melodie si m-am chinuit sa gasesc ceva potrivit…adica m-am chinuit sa ascult vreo 7-8 melodii, noroc ca stiam exact de unde vreau sa aleg, problema era sa aleg, sa se potriveasca cat mai bine cu textul. Blue Butterflies, http://dragosteoarba.blogspot.ro/2012/09/blue-butterflies.html, la asta ma refer. Intelegi…stiu…

    • qatalin
      7 October 2012 at 15:03

      Mi-a plăcut foarte mult articolul tău. Însă, din păcate, faptul că ştiam prin ce treci, la care s-au adăugat rândurile tale de-o intensitate atât de mare, au format un adevărat şoc, motiv pentru care la data respectivă n-am reuşit să scriu mai mult de un rând.
      Cred că cel mai îngrozitor lucru pe care-l aduce cu sine o suferinţă, este dispariţia capacităţii de a asculta muzică. Mă gândesc cu groază ce-ar fi însemnat să n-am măcar muzica alături în perioada asta. Şi când ştiu ce fel de muzică asculţi(ai) în general…e şi mai dramatic… 😦 Am încercat să-ţi mai dedic câte-o melodie pe Facebook, dar mă gândesc că mai bine încetez – n-are sens să insist dacă încă te afli în starea de ‘blue rose’, aşa ca-n poza ta de Gravatar…

      • ellyweiss
        7 October 2012 at 16:16

        Nu-si au rostul dedicatii. Nu le ascult. Dar iti multumesc pentru intentie 🙂

        • qatalin
          7 October 2012 at 16:23

          Hehe, cu plăcere. 🙂 I tried… 😦

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: