Archive

Archive for October, 2012

Giroags – no! Hedonism – yes!

7 October 2012 35 comments

Directiva mea, nr.1/2012: Consumul excesiv dăunează grav sănătăţii. Lipsa consumului formează lacune, debilitează sufletul şi creează frustrări imposibil de refulat.

Următorul text este un produs care se eliberează fără prescripţie medicală. Citiţi cu atenţie prospectul. În cazul apariţiei efectelor adverse, vă puteţi adresa nostalgiei sau melancoliei.

Stau şi mă-ntreb ce-o fi excesul, cine-l defineşte şi cine stabileşte parametrii în care se încadrează substanţele catalogate drept halucinogene? Evident că ştiu şi răspunsul. E acela pe care mi-l inoculează obsesiv o societate autizantă, care mă împinge spre statutul de oaie obedientă, nicidecum spre a gândi, simţi, manifesta. Aşa că în cele urmează am de gând să îmi acord mie însumi un alt fel de răspuns la aceste întrebări şi la multe altele, pe care le consider de bun simt, atâta timp cât încă mai pot să le formulez.
Încep prin a face câteva referiri la propria-mi persoană. Simt nevoia să dau cu subsemnatul, pentru că având în vedere ceea ce vreau să scriu, e bine de ştiut din start poziţia mea în legătură cu subiectul. Sunt un om al exceselor, cel puţin conform înţelesului actual. Nu-mi plac jumătăţile de măsură, nu intru în aprofundarea anumitor senzaţii dacă ştiu că n-am posibilitatea de a merge până la capăt şi nu-mi refuz niciodată nimic, indiferent de consecinţe. Cu alte cuvinte, fac ce vreau, Read more…

The red lady.

5 October 2012 18 comments

M-a pălit iar focul creaţiei. Aş spune c-a făcut-o-n moalele capului, dar îl am atât de tare încât n-aş face decât să mint. Îl am şi greu, mai ales când mă doare, dar asta ar însemna că-s greu de cap…în fine, să nu intrăm în detalii.
Până la urmă, voi sunteţi de vină. V-a pus necuratu’ să mă încurajaţi să scriu, chiar şi atunci când mai rupeam câte-o poezie, aşa că mi s-a urcat la cap. De data asta însă, mi-e teamă că am cam rupt-o-n fericire. Nu mi-a fost de ajuns modalitatea de exprimare într-o singură limbă. Am încercat să combin două, iar rezultatul poate părea în cel mai bun caz halucinant, asta dacă trece de a fi ridicol. Încă de pe acum îmi cer scuze pentru eventualele incorectitudini de ordin gramatical – mai ales pentru cele comise în limba Engleză. N-o stăpânesc la perfecţie, aşa că e posibil s-o fi stâlcit pe ici pe colo, din prea mult entuziasm şi din dorinţa de a scoate rime din piatră seacă.
Ce m-a inspirat? Păi…consider că am avut privilegiul ca în ultima vreme să cunosc îndeaproape mulţi oameni frumoşi, puternici, rezistenţi, cu un suflet mare, care emană prin toţi porii o cantitate considerabilă de energie pozitivă. Şi cum fix din acea energie m-am încărcat foarte mult, atât de mult încât pot să spun că am ieşit aproape complet din propria-mi stare negativă generalizată, m-am gândit să scriu ceva în sensul ăsta, încercând să desriu într-un mod personal, ceea ce reprezintă pentru mine lucrurile pozitive care m-au influenţat vazandu-le la alţii.
Read more…

Thank you…Rebecca.

3 October 2012 34 comments

Sunt nesimţit. Încrezut şi nesimţit. Înfumurat, încrezut şi nesimţit. Ba nu! Arogant, înfumurat, încrezut şi nesimţit. Şi pentru că sunt toate astea la un loc, îndeajuns de mult din fiecare în parte şi toate la un loc, am şi foarte mult tupeu. Şi exact acest tupeu, care se află în mine în cantităţi uriaşe, mândru pentru că tronează deasupra celorlalte trăsături de caracter menţionate niţel mai sus, îmi da puterea de a susţine plin de emfază, printre dinţii rânjiţi drept simbol al atotcunoaşterii, că am înţeles ce este iubirea. Total. Nimic din ce există pe pământ nu mai poate să-mi zdruncine convingerea pe care pentru prima dată am căpătat-o, cu privire la răspunsul care inevitabil stă pe buzele fiecărui om, la un moment dat în această viaţă. Da, ştiu ce este iubirea! Când am aflat asta? Păi, la ora 2:13 A.M. la data de 3.10.2012. Atunci am terminat de vizionat filmul care mi-a dat toate răspunsurile de care mai aveam nevoie.
Ştiu că sună pueril, dar…chiar aşa şi este. Şi eu m-am mirat. Nu credeam că după 35 de ani, în care am dus o viaţă cam …grăbită şi foarte dezordonată, aveam să aflu în sfârşit răspuns la una dintre cele mai profunde întrebări pe care omul şi-o adresează sieşi, tocmai urmărind un film – îndeletnicire care-mi ocupă foarte mult timp (din fericire). Şi dacă oricum eram pregătit să răspund provocărilor pe care Lulu mi le-a făcut în două rânduri, m-am gândit că ar fi bine s-o fac fix acum, când în sfârşit am găsit răspunsul.
Read more…