Home > Politică. > Pa Pa Power.

Pa Pa Power.

ZombiesHai c-am trecut cu bine şi peste ultimul hop electoral din acest an, exercitat de o societate viciată până în străfundul fiinţei colective. Milioane de oameni (cred că 8 la număr, ţinând cont de procentul prezent la vot), au ales de bună voie să joace un rol activ în sceneta asta iluzorie denumită democraţie, făcând gestul final de care era nevoie pentru încheierea procesului democratic – introducerea buletinelor de vot în urnă.
Nu am votat. După cum am mai spus, nu mai cred în democraţie. Nu a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni, nu poate face faţă cerinţelor societăţii actuale şi este depăşită de vremurile pe care le trăim. Pur şi simplu se târâie, încercând să mimeze teoria pusă eronat în practică, aidoma comunismului, care era superb pe hârtie, dar niciodată viabil în practică. Când au inventat-o Romanii, pământul era locuit de probabil câteva sute de milioane de oameni, iar în ultimii 150 de ani, de când se aplică iar, s-a ajuns de la 2-3 miliarde, la 7 spre 8 miliarde de oameni. Şi după cum însăşi denumirea ne spune totul, demos – oameni, kratos – putere, adică puterea oamenilor, eu unul nu cred că puterea oamenilor este ceva viabil atâta timp cât numărul celor care decid este imens. Din contră. Cred că eroarea pe care o comite democraţia, este faptul că se bazează pe puterea majorităţii. Ştiu, sună ca naiba, însă ideea (din punctul meu de vedere), este următoarea: cu cât numărul celor care decid este mai mare, cu atât marja de eroare creşte. De unde rezultă că produsul final este din ce în ce mai viciat, direct proporţional cu numărul celor care îl hotărăsc.
O să încerc să dau un exemplu în sensul ăsta. O ţară cu 2 milioane de cetăţeni cu drept de vot, îşi alege un anumit tip de conducători, pentru că fiind 2 milioane de votanţi, ei simt, înţeleg şi hotărăsc, relativ asemănător unii cu alţii – pe o scală de la 1 la 10, ei se situează întrDemocracye 3 şi 7, 5 fiind media în jurul căreia oscilează. Adică nu fluctuează mult, ceea ce înseamnă că posibilitatea ca ei să greşească este practic nulă.
Acum, dacă în aceeaşi ţară, numărul votanţilor este de 15 milioane, se întâmplă următorul lucru – statistic vorbind (şi matematica nu minte), odată cu creşterea populaţiei, se multiplică exponenţial numărul cetăţenilor …cum să zic eu ca să nu jignesc pe nimeni… mai slabi cu duhul. Adică cei care nu înţeleg nimic din jurul lor, care pot fi manipulaţi uşor, care primesc pungi, care nu văd decât numărul maşinii din faţa lor, nicidecum prăpastia care se apropie, etc. şi care modifică dramatic acea scală de la 1 la 10, făcând-o să fluctueze între 0.5 şi 9.5. Adică marja de eroare, posibilitatea ca erorile în decizie să fie foarte posibil să se întâmple, creste covârşitor de mult. Eh, cetăţenii ăştia, sunt în general cei mai activi la vot, neratând nicio oportunitate de a-şi exprima opinia. Şi în atare situaţie, se poate ajunge ca acea ţară, cu 15 milioane de votanţi, să aibe conducători decişi de o majoritate formată din retarzi, persoane care au lag în gândire. Din 15 mil. de votanţi, să zicem că votează 40%, adică 6 mil. Dacă din diverse manevre manipulatorii, sau din motive obiective, cei care simt, gândesc şi vibrează conform vieţii fireşti, rămân acasă în ziua votului, atunci majoritatea din cei 40% care votează, decide în locul lor, iar hotărârea furibunzilor votanţi se răsfrânge asupra tuturor.
Shit is fucked up and stuffCred că eroarea democraţiei anului 2012, este faptul că încă mai este bazată pe puterea celor mulţi. Ar trebui inventat un sistem de analiză aplicată, un calcul empiric îndeajuns de profund conceput, care să-i delimiteze concret pe cei mulţi de cei puţini, dar mai ales să facă o distincţie între IQ-ul votanţilor. Eu înţeleg că democraţia are un simţ al umorului deosebit de cinic, însă la un calcul simplu, dând un exemplu pur şi simplu aletoriu, să zicem că ar merge la vot profesorul Bogdan Teodorescu, la braţ cu jurnalistul Cristian Tudor Popescu (am dat două exemple de oameni cărora le port un profund respect). Eh, ce se întâmpla dacă ei merg la vot? Păi, în acelaşi timp, într-o margine a Ferentariului, acolo unde dacă ieşi în curte vezi câmpul, doi cetăţeni Români cu un IQ subunitar şi care tinde spre Epsilon, merg şi ei la vot, şi le anulează votul celor doi intelectuali. Adică doi oameni cu o valaore intelectuală incontestabilă, votează degeaba, pentru că două fiinţe umane (cu care nu am nimic – să fie sănătoşi şi veseli) deţinătorii unui IQ care însumat înseamnă numărul pe care-l port eu la pantof, anulează decizia pe care au luat-o prin vot cei doi…
Aici cred eu că este buba democraţiei. Toată mutaţia asta nefirească rezidă din faptul că numărul de oameni copleşitor de mare care populează actualmente pământul, face ca din punct de vedere matematic, democraţia să scârţăie rău de tot, ca să nu zic că-i deja desuetă. Iar la tot calculul ăsta simplu, elementar, se adăugă doi factori esenţiali, din cauza cărora cred că se va ajunge în foarte scurt timp la o nouă ordine mondială…la un nou sistem de valori, după care să ne ghidăm viaţa: 1) factorul dictatorial; 2) dorinţa celor mai egali decât alţii.

Factorul dictatorial.
Cea mai mare greşeală pe care o poate face…pardon, să mă exprim adecvat – cea mai mare eroare la care poate ajunge o societate, este aducerea unui lider dictatorial într-un sistem democratic cât de cât funcţional. Combinarea celor două entităţi face ca totul să se prăbuşească. Valori, repere, sentimente comune, trăiri ale maselor etc.
This upcoming election or his upcoming erectionUn exemplu perfect în sensul ăsta sunt cei 8 ani de domnie ai lui Traian Băsescu. Fiind un fost comandant de navă comercială, trăind toată tinereţea sub comunism (nu mai aduc aminte şi de faptul că în mod sigur a colaborat cu fosta securitate – altfel nu avea cum să fie ce-a fost pe vremea lu’ nea’ Nicu), are împământenit extrem de adânc în rădăcina fiinţei sale, totalitarismul. Este obişnuit să conducă, să se facă ceea ce spune el, să fie comandant şi atât. Nu a înţeles deloc ideea de democraţie, sau dacă a înţeles-o, este incapabil să se conformeze. Şi când spun incapabil, mă refer la structura să interioară, nu la intelect. Nu este deloc prost. Are o inteligenţă nativă, îndreptată înspre atingerea scopurilor proprii, iar incapacitatea lui de a se conforma democraţiei are de fapt legătură cu formarea sa profesională, nicidecum cu incapacitatea de a distinge cum stau lucrurile. Pur şi simplu se foloseşte de democraţie pentru a putea conduce dictatorial. Lucru pe care l-a făcut în toţi anii în care a avut deplina putere pe mână. Cabinetul Tăriceanu şi ultimele 7 luni de guvernare Ponta, au fost singurele momente în care nu a putut face tot ce-a vrut. În rest, cele 5 Guverne Boc, plus Guvernul Ungureanu, au constituit momentele…anii, în care el a făcut ce-a vrut.
It's not the size of the dog in the fight, it's the size of the fight in the dogAm făcut această scurtă trecere în revistă a anilor sub Băsescu, pentru că ceea ce s-a realizat din amestecul nefiresc dictator+democraţie, este o societate debilă. Din punct de vedere electoral, suntem un avorton prematur. Dar nu-i vina noastră. Nu doar a noastră… Se întâmplă, ţinând cont de factorul aleatoriu, ca oameni ciudaţi, ghidaţi de conjuncturi favorabile, să ajungă la un moment dat în fruntea unei ţări. Aşa cum a fost în 2004. Mulţi îl detestau pe Năstase, cu motive destul de întemeiate, şi au riscat votând Basescu.  A fost o eroare…se mai întâmplă. Eu unul am mirosit mai mult instinctiv sufletul de jivină al lui Băsescu aşa cam am votat Năstase în 2004. Era şi un personaj în Fundaţia lui Asimov, poreclit Catârul, care într-o altă conjunctură, într-un alt scenariu (ieşit din mâna minunatului Asimov), semăna puţin cu ideea de Băsescu... Numai că a repeta gestul în 2009, crezând că Voiculescu+Vântu vor fura sarea+Poşta, în timp ce Iliescu readuce comunismul+minerii, este un fel de sinucidere în grup. Este vorba fix despre acel calcul matematic, care demonstrează negru pe alb că democraţia este bună de aruncat la gunoi. În 2009 au decis retarzii. Au votat cei mulţi, care s-au urnit din casă mânaţi fiind de plocoane+un intelect precar, iar decizia lor s-a răsfrânt asupra întregii societăţi în ultimii aproape 4 ani.
Guvernul musca din penisŞi de fapt ce s-a întâmplat concret? Păi unul dintre efectele acestui mixaj nefericit, a fost scindarea societăţii. Ăsta este motivul pentru care suntem atât de înverşunaţi şi atât de fixaţi în a combate tot. Pentru că am ajuns să gândim conform ideei de unii împotriva altora. Pensionari vs salariaţi. Profesori vs elevi. Bugetari vs şomeri. Poliţişti vs cadre militare. Şi lista poate continua. Aşa am ajuns să distingem doar alb sau negru. Ne-am format în tabere şi ne certăm unii cu alţii, pentru că este cel mai pervers efect al alienării sociale. Iar asta nu s-a întâmplat doar la nivel social. Nu! Aduceţi-va aminte de anii 90′. Politicienii noştri au reuşit să aibă un consens pentru a realiza ceva. S-au pus bazele intrării în NATO, iar mai apoi în UE. Oamenii puteau discuta. Era o ambianţă firească, oarecum cordială. Şi asta pentru că nu era înverşunare. Iar înverşunarea a fost adusă de existenţa unei conduceri totalitare într-un stat cât de cât democratic.
Nici nu s-ar fi putut altfel, pentru că dictatorul şi-a adus cu sine un întreg alai de contrafăcuţi. Piţipoance blonde, proşti cu acte, semianalfabeţi, parveniţi, vedete wanna be etc. Şi odată aduşi, cei rămăşi pe dinafară, evident că au început să protesteze, numai că protestul lor, chiar dacă nu a putut fi unul fizic, violent, pentru că suntem o societate amorţită la capitolul ieşiri în stradă, a fost totuşi unul verbal, însă foarte contondent. Ostentaţia cu care oamenii-erori aduşi în prim plan-ul scenei politice româneşti de către Băsescu, îşi etalau măreţia, grotesca inadecvare şi prostul gust, i-a scos din minţi pe mulţi, printre care şi pe subsemnatul, iar asta a dus la acea divizare de care vorbeam.
Unfuck the worldŞi totuşi de ce ar conta? Păi eu cred că rezultatul este unul clar, concret şi tocmai l-am trăit cu toţii.
O societate atât de înverşunată, de divizată şi de alienată social, votează cu patimă. Votează dictat de oftică. Votează violent. Cu ură. Ani de zile am ţinut în noi ca-n Me, myself&Irene, iar acum am răbufnit colectiv într-un vot atât de violent împotriva regimului care ne-a scos din minţi, încât rezultatul final va fi unul care ne va arunca şi mai mult în negura nefirescului.
Am să explic de ce cred asta. O societate normală cât de cât, precum cea din UK spre exemplu, reacţionează prompt, la fiecare abatere a liderilor săi. Mi-ai tăiat din salariu? Îţi rup capu’ în stradă, dau foc, fac prăpăd. Ai redus subvenţia pentru laptele de vacă? Ies în stradă, îţi sparg dinţii, îţi rup zgârciu’, pârjolesc tot. Ai făcut…orice? Ies în stradă!!! -Ies dracului în stradă şi-ţi sparg faţa! Rezultatul care ar fi? Păi clasei politice îi este frică să derapeze, ştie că societatea este una vie, îi simte pulsul şi se conformează.
Numai că în cazul nostru ce s-a întâmplat? Am ţinut în noi, n-am răbufnit când a trebuit, s-au adunat frustrări, s-a escaladat spirala nemulţumirilor colective, iar votul a fost unul covârşitor de mare într-o anume direcţie – USL.
The only way to deal with an unfree world is to become so absolutely free that your very existence is an act of rebellionMulţi vor spune că e bine aşa. -Lasă frate, că şi-a furat-o Băsescu în sfârşit!Wrong! Eu nu cred că-i bine. Un Parlament cu o putere care deţine 70%, este rezultatul unei societăţi de tip africano-comunist, care nu ştie pe ce lume e, şi care votează cu oftică, visceral, deloc cerebral. Orice putere din Europa civilizată are 52-55%. Când se ajunge la 70% deja arăta a Jungle Book. Şi asta pentru că nu va exista o opoziţie consistentă, iar abuzurile celor care vor veni, este posibil să le depăşească în amplitudine pe cele ale celor care acum pleacă. Nu cred (sper) că vor imita şi stilul dictatorial al precedenţilor, însă tare mi-e teamă, având în faţă evidenţa, că vor abuza şi mai mult decât PDL-ul băsist, acum când totul va fi al lor. Este în firea omului să se îndobitocească odată ajuns la putere. De-aia este bazată democraţia, teoretic vorbind, pe existenţa unei opoziţii sănătoase. Iar acum noi pe cine avem în opoziţie? Pe Roberta? Pe Udrea? Pe Cezar Preda? Pe domnu’ Dan? -Wow!… Pe cine ne aşteptăm să vedem la TV c-o falcă-n cer şi una-n pământ zbierând într-un limbaj intelectual şi inteligibil, că puterea face nasoale? Pe ăştia? Pe avortonii politici ai PDL? –Vai Doamne!
Nu vedeţi că Antena3 deja încearcă să schimbe macazul, mai întâi în joacă, aproape alintându-se, pentru ca mai apoi din ce în ce mai vizibil? Acum că au ajuns ai lor la putere, doar n-or să dea tot în PDL, că nu se mai uită nici cucu’ la ei. Au prins-o p-asta cu UDMR-ul şi îi mănâncă de cur pe Ponta şi Antonescu, pentru a putea face lin trecerea înspre opoziţie. 😉 Că doar nu vor să ajungă un fel de B1, adică să pupe-n cur puterea. -Lasă, voi staţi la putere, noi ne facem că ţipăm la voi, privitoru’ se uită cu bericioaica-n braţe, noi cu drag muncim! 😉 Că doar nu s-or prinde ăştia de se uită, că noi acum ne prefacem că nu ne mai convine de voi. E şi greu al naibii să te prinzi că-i circ de proastă factură… Adică acum te pup şi te slăvesc şi ţip de dimineaţa până seara ca să te voteza lumea pe tine, folosindu-mă până şi de Ziua Naţională ca să scot lumea la vot în favoarea ta, iar în secunda în care ai 70%, te detest şi te cert de dimineaţa până seara, pentru că, sanchi, te-ai dat cu UDMR. 😀 ProletariatAmuzant…cel mult poate fi amuzant, şi atât. Mă face să cred că mişcarea lu’ Ponta cu UDMR-ul din discursul din seara alegerilor a fost una strict de imagine. Adică s-a mers pe ideea -Băi, v-am ajutat, am tras tare pentru voi, v-am adus cel puţin 20% doar noi cu trustul Intact, acum faceţi şi voi o nasoală ca să avem de ce ne lega şi noi – să ne continuăm job-ul de jurnalişti tot ai opoziţiei. Vă prefaceţi că vă combinaţi cu UDMR, noi va certăm şi lumea continuă să se uite la noi… 😉
Numai că una-i una, alta-i alta. Între timp USL are 70%, nici măcar cât ar fi sperat Năstase în perioada în care votantul îl detesta şi din prea multă democraţie l-a ales pe Basescu.
Sunt sceptic. Foarte sceptic…

Dorinţa celor mai egali decât alţii.
Democraţia este dictatura celor puternici, care oferă celor mulţi şi slabi iluzia că ei decid. Este atât de falsă impresia că votul nostru contează, şi atât de puternică şi de convingătoare varianta celor care vor să ne convingă că eu nu am dreptate, încât orice aş spune nu am sorţi de izbândă. Şi totuşi voi încerca.
I don't believe in democracyO să dau un exemplu concret, din vara asta, când a avut loc referendumul pentru demiterea Preşedintelui. 7.4 mil. de voturi pentru demitere, 800k voturi împotriva demiterii. Ce s-a întâmplat? Băsescu, actualul Preşedinte American, este încă în funcţie. Mai e ceva de spus? 😀 Bineînţeles că nu puteau să spună -Dă-vă-ţi Dracu de insignifianţi, ne doare-n cur de părerea voastră. Au dat-o şi ei pe Constituţie. S-a găsit o chichiţă legislativă, s-a invocat …orice, ca să-i prostească pe cei care şi-au luat o muie zdravănă din partea democraţiei.
Aşadar s-a ajuns până acolo încât nici măcar voinţa celor mulţi nu mai contează, decât dacă aceasta din urmă, coincide cu dorinţa celor puternici care decid la nivel mondial. Cu alte cuvinte, dacă pică bine ce votează hoarda de proşti, atunci lăsăm aşa, dacă nu, facem cum vrem noi şi invocăm rahaturi ca să-i aburim. Superb! Continuaţi să votaţi dragi cetăţeni! Poate, cine ştie, din când în când se nimereşte ca ceea ce votaţi voi sa coincidă cu ceea ce doresc diriguitorii şi atunci trăiţi cu iluzia că aţi decis voi… Eu unul tocmai din acest motiv am încetat să mai votez şi să mai cred în democraţia actuală. Lipsa mea de la vot pe termen nelimitat, este votul meu de blam, este veto-ul meu adus actualei orânduiri sociale.
Ştiu că ironia mea nu are sens. Şi asta pentru că strict logic, nici nu are cum, atâta timp cât voinţa omului de rând ar trebui să conteze. Numai că ceea ce rezultă, nu mai e democraţie…acea democraţie de pe hârtie. Şi asta pentru că nu suntem singuri, de capul nostru. S-a ajuns, tot aşa din cauza numărului imens de oameni care populează planeta, ca ceea ce decide un stat să nu mai fie cumulul voinţei politice din acel stat. Iată un exemplu concret: În războiul din Irak, cel împotriva lui Saddam Hussein, ONU a impus embargo Irak-ului. Ce a însemnat asta? Păi, a însemnat că populaţia a murit de foame, atâta timp cât import-exportul a stagnat pentru că aşa au vrut decidenţii. Adică nu a contat faptul că Saddam se bătea în piept că el se descurcă singur, că n-are nevoie de nimeni. Want vs needI-au arătat Americanii, lui şi populaţiei lui, că îi paşte inaniţia dacă nu fac ce vor ei.
Cam aşa şi noi. Avem în Constituţie celebrul articol 1, cel în legătură cu care se bat în piept acum militanţii întru naţionalism-patriotism de faţadă, şi care spune că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Dacă e să fac o mică traducere, ce ar însemna? Păi pe lângă caracterul naţionalist, care ne face să crească rânza-n noi de fericire că suntem fii de Daci, mai poate fi înţeleasă şi teza conform căreia -Ne descurcăm singuri băi fraierilor, că suntem tari că fieru şi iute că oţelu’. Şi atunci vine Merkel, Barosso şi Obama, se uită urât la noi, ne arăta 2-3 grafice şi vreo 2 liste de cumpărături cu preţuri mai mari, şi ni se taie macaroana noastră de patrioţi.
Cam la asta se reduce democraţia. La ce vor cei care decid cu adevărat. Aşadar, toţi suntem egali în faţa legii (democraţiei), numai că unii sunt mai egali decât alţii.

Cred că am spus destule în legătură cu votul care tocmai s-a încheiat. Aş dori să mai adaug un singur lucru. Atât de viciat este sistemul democratic încât până şi în ţara democraţiei universale, în America, nu decid cetăţenii, ci electorii. Electorii sunt reprezentanţii fiecărui stat, care îşi trimite în Camera Reprezentanţilor, un număr de electori în funcţie de numărul locuitorilor din acel stat. Asta ce înseamnă? Că state precum Illinois sau Kentucky, trimit 15-20 de electori, pe când state precum Ohio sau Florida trimit cam 120-150 de electori. Şi ca să vedem cât de democratică este America, în ziua în care cetaţeanu’ se duce spre urnă excitat aproape de orgasm cu gândul că el decide, de fapt el decide căruia dintre candidaţi i se atribuie votul din statul în care el votează. Adică dacă Obama câştigă Ohio, pentru că cetăţenii din acel stat votează cu el în proporţie de 51%, atunci toţi (repet, toţi) electorii din Ohio, îi revin automat lui Obama, neţinându-se cont de restul 49%. Iar la finalul zilei de votare, se calculează care dintre candidaţi are mai mulţi electori, nicidecum cine are mai multe voturi de la cetăţeni. Aşa a ieşit Bush jr. Preşedinte a 2-a oară. A avut 48.5% din votul cetăţenilor, dar a câştigat votul electorilor. Aşadar, ca să concluzionez, dacă Obama are Ohio şi Florida, adică cel puţin 250 de electori (nu ştiu exact), Romney poate să câştige 10 state cu câte 20 de electori fiecare, că tot sub el este. Şi aşa a şi fost. Obama a câştigat Ohio şi Florida, la mustaţă, şi a ajuns Preşedinte, cu toate că până şi votul din statele care i-au revenit lui nu a fost de 100% pentru el, ci doar cu puţin peste 50%.
De ce am spus asta? Pentru că atât de democratici am ajuns, încât am împrumutat şi noi acest sistem de vot. Am reuşit în sfârşit sa inţeleg concret care-i treaba cu redistribuirea, aşa că o să încerc să explic.
Democracy definitionSă zicem că într-un colegiu sunt 10 posturi de Parlamentari (Deputaţi+Senatori). Şi să zicem că USL câştiga 6, ARD 2 şi PPDD tot 2. Asta înseamnă că din punct de vedere matematic USL are 60% şi restul au împreună 40%. Right! ar spune Caesar bătându-se-n piept plin de fericire că democraţia a învins. Wrong! spune diriguitorul planetei Terra în 2012. S-au gândit în felul următor: -Nu putem să dăm totul învingătorului, chiar dacă are 60%, pentru că restul de 40% nu vor fi reprezentati în Parlament. Aşadar, un colegiu câştigat de USL, va primi un număr de 4 Parlamentări în plus, exact numărul celor care n-au votat cu USL, care să satisfacă nevoia de împărţire a votului, să pară echitabil, conform deciziei votului popular. Aşadar USL în loc să aibe 100%, pentru că a obţinut majoritatea simplă, aşa cum se întâmplă în America unde cine câştiga un stat, câştiga toate voturile din acel stat, va avea în jur de 75% în loc de 60% în acel colegiu, iar perdanţii, în loc să aibe 0% pentru că au pierdut, vor avea 25% în loc de acel 40%. Şi asta pentru că, surpriză, în loc de 10 Parlamentari, acel colegiu va trimite în Parlament 14 Parlamentări. De ce? Păi pentru că USL va zice -Stai frate, că eu am câştigat colegiul, deci toţi 10 sunt ai mei. Iar răspunsul va fi -Bravo ţie coiţă. Îţi rămân ţie toţi 10, dar ca să mulţumim şi ceilalţi 40% de votanţi care n-au votat cu tine, suplimentăm numărul de Paralmentari cu încă 4 (adică cei cu care au votat ei), ca să fie toată lumea mulţumită. În felul ăsta procentul se schimbă, USL urca de la 60 la 75 (ceea ce s-a şi întâmplat – la exit-poll aveau 58%, iar acum au aproape 70%), iar restul coboară procentul (ceea ce la fel…s-a şi întâmplat). Iar singurul efect este mărirea numărului de Parlamentări, şi intrarea în If it bleeds we can kill itParlament a celor de pe locurile 2-3-4 ba chiar 5, pentru că trebuie suplinită, conform votului, dorinţa minorităţii…de parcă democraţia se ocupă cu împăcarea tuturor dorinţelor… -Doamne, Dumnezeule! Bine, unii vor spune, şi pe bună dreptate, că dacă nu exista redistribuirea asta, USL avea 95%. Şi aşa şi este. Au câştigat peste 90% din colegii, şi dacă nu ar fi primit o ciozvârtă şi perdanţii, ar fi fost USL 95% şi UDMR 5%. Adică şi mai nefiresc…şi mai bolnav din punct de vedere al sănătăţii sociale, decât este acum cu acest 70%. Spre exemplu, un candidat din judeţul Bihor, care a obţinut 6.5% din voturi şi s-a clasat pe locul 5 la aceste alegeri, a intrat în Parlament, întregind astfel numărul celor 588 de Parlamentari, care sunt cu 144 mai mulţi decât în legislatura trecută. Amuzant, nu? 😛
Dar tocmai asta e ideea pe care am descris-o când am vorbit desrpe factorul dictatorial. Am ajuns atât de înverşunaţi, atât de ilogici în exprimările sociale, încât votul balansează atât de nesănătos într-o direcţie sau alta, în proporţie de aproape 100%, fără nuanţe…
Acum vin şi eu cu o idee, în care o să ţin cont de ideea Americii cu votul electorilor, şi de ideea României cu redistribuirea voturilor. Vreau şi eu de acum când mai este votat Preşedintele, să fie mulţumită toată lumea. Adică spre exemplu, dacă Băsescu a câştigat cu 50.5% şi Geoană a pierdut cu 49.5%, vreau să se simtă reprezentaţi şi acei 49.5%. Adică să fie Basescu Preşedinte plin şi Geoană un fel de Preşedinte secund. Un fel de matelot, ca să-i sune cunoscut şi lu’ Băsescu. Păi nu?
Vedeţi câte hibe are democraţia? Ba contează votul, ba nu contează 7.4 mil. de voturi. Ba câştigă cine are 51%, ba nu câştiga cine are 60%, ci trebuie să-i mulţumim şi pe ceilalţi 40%. Ba ne dăm mari că ne descurcăm singuri, ba sugem ciorapii bogaţilor şi nu ieşim din cuvântul lor ca să nu ne lase să murim de foame.

Protest GreciaDin punctul meu de vedere există doar două variante mari şi late din care am eu de ales:
1) Fie mă las cuprins de un miserupism desăvârşit, rămânând doar să asist la neputinţa unei societăţi incapabile să nască un sistem de orânduire adaptat vremurilor pe care le trăim;
2) Fie mă dezbrac, mă frec cu nămol pe corpul gol aşa cum mă îndemna Artanu în superba-i melodie, mă leg cu bandană pe frunte, pun mâna pe par şi încep să crap capete.
Din fericire, momentan sunt profund adâncit în varianta 1). Sper să nu ajung totuşi şi în varianta 2), împins acolo de către cine ştie ce noi şi noi grozăvii, care dintr-o exagerată alterare a logicii elemntare şi o denaturare pronunţată a înţelegerii şi aplicării democraţiei, să mă împingă spre a deveni un fel de Rambo mic şi gras, dar plin de nervi.
În sensul ăsta, iată o melodie a trupei pe care a format-o incredibilul Ryan Gosling, al cărei videoclip este o adaptare făcută de către fani cu imagini din Village of the Damned, care mi se pare că se potriveşte perfect cu vremurile pe care le trăim şi pe ale cărei versuri nu am fost capabili să le aplicăm vreodată…din păcate…încă. 😉

When the power of love overcomes the love of power the world will know peaceBurn the street
Burn the cars
pa pa power pa pa power

Children: Please make me better

Broken glass
Broken hearts
pa pa power pa pa power

Children: Please make me better

Broken glass
Broken hearts
pa pa power pa pa power

Children: Please make me better
We won’t destroy you no we will not destroy you. 😉

Advertisements
  1. 12 December 2012 at 8:08

    Intru galant si eu un grupul celor sceptici. Astept schimbarea insa presimt ca imi va mai creste o mana pana atunci! 🙂
    Ah, eu aleg varianta doi din prima! :))

    • qatalin
      12 December 2012 at 13:59

      Io-s din generaţia Cernobâl, aşa că am şansa să-mi crească mâna aia mai repede. 😀
      Alegi varianta doi din prima? Hmm, don’t tempt me! 🙂

      • 14 December 2012 at 13:56

        Esti prea profund adancit in prima varianta deci nu sunt sanse! 😆

        • qatalin
          14 December 2012 at 15:12

          Spiritul tău de observaţie funcţionează în parametri optimi. 😉

  2. Ciprian
    • qatalin
      12 December 2012 at 18:42

      Salut Cipone şi bine ai venit! 🙂

      Da, păi te miră? Stai liniştit că vor urma şi mai multe nefăcute. Eu am fost întotdeauna convins că toţi politicienii sunt nemernici. Ceea ce am sperat însă, a fost ca cei care vin după Băsescu+PDL să nu atingă în amplitudine abuzurile făcute de băsişti…atâta tot. Însă după cum decurg lucrurile, începând cu anunţul lui Ponta la 30 de minute după închiderea urnelor, tare mi-e teamă că ăştia vor fi chiar mai groaznici decât băsiştii…

  3. ellyweiss
    14 December 2012 at 5:44

    Din nou ne-ai dat de citit. 🙂
    Habar n-am cum, citesc si mai ales raspund, de doua zile.
    In multe privinte ai dreptate. Dar nu cred ca un “Ai dreptate” ai vrut sa auzi/citesti de la mine. Cand democratia a fost inventata de catre Greci…nimeni nu stie cata populatie era, cel mult se poate banui. Oricum, mult sub 1/4 de miliard… caci cam atat se pare ca era pe vremea lui Isus. Dar nu cred ca democratia are legatura cu numarul nostru. Legat de democratie, am gasit un articol oarecum interesant: http://www.descopera.ro/stiinta/6497271-democratia-e-matematic-imposibila
    M-a amuzat finalul si m-am uitat repede sa vad daca era scris intr-o perioada preelectorala. Curios e ca nu…
    Revenind la articolul tau…
    Nimic nu garanteaza ca intre votul cuiva considerat om cu o valoare intelectuală incontestabilă si al cuiva cu IQ de maimuta poate exista o diferenta… Ironic, uneori rezultatul votului lor poate fi identic…din diverse considerente.
    Cantitatea de inteligenta pe cap de locuitor….eu cred ca e un fel de constanta…indiferent de numarul de oameni. Nu mi se pare ceva de luat in calcul. Poate altceva ar fi de luat in calcul…dar atunci ar disparea universalitatea votului.
    Retarzii…asa cum le spui, au simt civic mai dezvoltat decat ceilalti, cei care despica(m) firul in patru. In timp ce ganditorii, ca mine, ca tine, tot gandesc…ei se duc si voteaza, fara a sta mult pe ganduri. Mai vine si cate un articol ca acesta, care mai pune gaz pe foc si cei care gandesc oricum prea mult…cad si mai rau pe ganduri. Asta fiindca inteleg ce scrie aici si au impresia ca mai trebuie sa contribuie si ei cu oleaca de gandire, sa aduca plusvaloare 😉 Pe cand retarzii…oricum nu citesc, nu inteleg, nu-si pun probleme. Ei doar actioneaza, de multe ori deodata cu valul.
    Lasand insa la o parte toate astea, eu astept sa vad ce se va intampla acum. Consider firesc sa le acord un timp, sa se aseze putin lucrurile. Prea mari iluzii e bine sa n-am si ceea ce se intampla zi de zi, mi-o dovedeste. Am convingerea ca vom mai discuta putina politica curand 🙂

    • qatalin
      14 December 2012 at 15:00

      Foarte interesant articolul ăla. E clar că eu doar mi-am exprimat frustrarea şi neputinţa în faţa incorectitudinii democraţiei, însă ce am citit acolo e mult mai cerebral analizat, cu exemple concrete. Şi mie mi-a plăcut finalul. Ţinând cont de final, sună oarecum a îndemn pentru a merge la vot…cel puţin pentru mine. 😀 Dar cred că până la urmă prefer să-mi stimulez activitatea cerebrală în alt fel – adică aşa cum scrie la finalul acelui text… 😉
      Comparaţia mea între retarzi şi cei cu un IQ decent, cred că are totuşi o noimă. Altfel nu s-ar explica realegerea lui Băsescu în 2009. Aşa că pe lângă celelalte exemple din cauza cărora democraţia scârţăie (cele din articolul ăla, plus cele câteva date de mine aici), şi IQ-ul sau lipsa lui, influenţează rezultatul unor alegeri. Iar eu m-am plictisit să merg ca disperatu’ la vot, doar-doar voi ajunge să contrabalansez votul celor care primesc pungi… Tu dacă încă mai ai răbdarea să faci gestul ăsta, bravo ţie. Te invidiez, sincer. Au fost ani în şir când mersul meu la vot a însemnat asta – dorinţa de a anula votul unui alienat care primeşte o găleată şi o brichetă…numai că am clacat. Nu mai vreau. Să decidă ei…ăia mulţi. Să se aleagă praful şi cu asta basta. Prefer teoria haosului, în locul unei lupte sterile pe care cică ar trebui s-o duc eu, în numele a ce?!… De câte ori am votat şi am simţit că n-am fost singurul care luptă, n-am avut nimic de câştigat, nimic pe plus. Din contră, am trăit din deziluzie în deziluzie. Aşa că dacă adaug la tot ce-am scris eu aici şi celelalte argumente ale acelui articol, am toate motivele să cedez locul meu în lupta asta inutilă, celor care primesc pungi sau care cred că vin minerii în 2009… Mai e şi o altă teorie, socială, pe care n-o stăpânesc într-atât de bine încât s-o explic aici elaborat. Voi spune doar ce-am înţeles eu, în mare. Ideea pe scurt e următoarea: statistic vorbind, cei care mişcă mai mult acul encefalogramei, din X motive, preferă să aibă 1-2 copii, pe când cei care se întorc spre dreapta când le spui stânga, fără să aibă motive, ajung să aibe 5-10 copii. Aşadar, numărul lor creşte direct proporţional cu trecerea timpului şi se va mări exponenţial, în timp. Ceea ce înseamnă că it’s just a matter of time, până când vom constata că şi dacă ne-am duce la vot în proporţie de 100% cetăţeni cu drept de vot, tot nu vom putea decide corect, pentru că majoritatea va fi formată de cei proşti dar mulţi, sau mulţi dar proşti…depinde cum vrei să te exprimi. 🙂
      Articolul nu l-am scris pentru retarzi. Nicio secundă nu mi-am închipuit că vreun cercopitec ar putea să citească 5-6 mii de cuvinte la rând, fără să facă anevrism cerebral.
      Anticipezi bine viitoarele discuţii. 😛 E clar că lucrurile se vor schimba după ce va vorbi popa de pică, momentan încă neîntors de la Bruxelles. Eu chiar sper, aşa cum am spus-o şi pe Facebook, că Băsescu îşi va numi frizerul de 3 ori la rând, va dizolva Parlamentul şi va iniţia alegeri anticipate. Şi asta doar pentru că este singura modalitate prin care-şi poate bate joc de USL, pe care dacă-l aruncă într-o nouă campanie electorală, ajunge la 30-35% în loc de actualul 65%. Dar ăsta-i riscul meseriei…când îţi baţi joc de imensul număr de votanţi anti-Băsescu, aducând aparent fără motiv UDMR-ul la guvernare, atunci tre’ să suporţi şi consecinţele. Aşa că dacă Băsescu simte ca mine – să se aleagă prafu’ :D, nu-l va numi pe Ponta, ci îşi va bate joc de vot, de primitorii de pungi, de democraţie… 😉

      • qatalin
        14 December 2012 at 15:10

        Nu vezi că deja CCR-ul a început s-o dea în diverse, cum că n-ar fi Constituţionale alegerile? 😀 ))))
        Pe undeva chiar au dreptate…pentru că există, legal vorbind, rezultatele referendumului din 2007, în care românii în înţelepciunea lor au votat Parlament cu 300 de locuri, iar acum s-a ajuns la 588. Aşa că eu unul cred că singurul motiv pentru care nu se pronunţă încă CCR-ul, este frica de cei 65%. Numai că atunci când vor constata că şi dacă urinează din nou pe votul românilor, aceştia din urmă tot nu vor ieşi în stradă, vor declara neconstituţionale alegerile şi vom alege până iese cum trebuie. 😉

        • ellyweiss
          14 December 2012 at 16:36

          Nu ai citit cu atentie ce-am scris. Mai pun o data bucatile alea:
          “Nimic nu garanteaza ca intre votul cuiva considerat om cu o valoare intelectuală incontestabilă si al cuiva cu IQ de maimuta poate exista o diferenta… Ironic, uneori rezultatul votului lor poate fi identic…din diverse considerente
          ………………………………………………
          Retarzii…asa cum le spui, au simt civic mai dezvoltat decat ceilalti, cei care despica(m) firul in patru. In timp ce ganditorii, ca mine, ca tine, tot gandesc…ei se duc si voteaza, fara a sta mult pe ganduri. Mai vine si cate un articol ca acesta, care mai pune gaz pe foc si cei care gandesc oricum prea mult…cad si mai rau pe ganduri. Asta fiindca inteleg ce scrie aici si au impresia ca mai trebuie sa contribuie si ei cu oleaca de gandire, sa aduca plusvaloare 😉 Pe cand retarzii…oricum nu citesc, nu inteleg, nu-si pun probleme. Ei doar actioneaza, de multe ori deodata cu valul.”
          Asta voiam sa spun, dar vad ca trebuie explicat. Multi, foarte multi intelectuali au votat prosteste si in 2009, adica tot aiurea. Vrand sa le arate ei lui Geoana&Comp! Daca eu sau tu am votat ce trebuie nu inseamna ca toti posesorii de creiere cu presupus IQ au votat ca niste oameni. Deci s-au adaugat si ei cercopitecilor (despre care departe de mine gandul de a crede ca ar putea ei citi asa ceva!). Din oarece considerente.
          Insist. Articole ca al tau nu fac decat sa puna gaz pe un foc care arde mocnit. Si acum, si asta vara s-a intamplat asa ceva cu articole ca acesta fiindca nu esti singurul cu idei sofisticate dar neintelese corect. Vreau sa spun ca tu ai un mesaj aici dar cine citeste nu-l intelege ca pe-o frustrare proprie a ta, ca pe-o framantare ci ca pe un indemn. Unii au impresia ca tu cauti un fel de feedback, de aprobare si le intra in cap ca sunt si ei la fel de sofisticati. Pentru ca gandesc cam asa: “Daca Pava, care e un tip destept, ca-l stiu eu, nu mai merge la vot, nu prea conteaza de ce, nu ma duc nici eu. Imi bag si eu picioarele si sunt cel putin la fel de destept ca el. Daca nu chiar si mai si!” Cred si sper ca m-am facut inteleasa. De aceea eu nu gasesc deloc constructive articolele acestea cat ar fi de frumoase, de documentate si de corecte in principiu.
          Asa ca, decat sa ne lamentam pe bloguri sau mai stiu eu pe unde, pe FB, bunaoara, atunci cand sunt alegeri ar fi mai bine sa mergem ACOLO. Si nu ca sa-i votam pe Vlad Tepes sau pe Mos Craciun. 😉
          As mai avea o nelamurire. Daca majoritatea de acum a obtinut un scor asa de mare, cine a votat-o? Unde ma incadrez eu? Urmand logica de aici, din articol…parca incep sa simt ca nu sunt om. 😉 🙂

          P.S.- Exact despre ideea de indemn la vot voiam sa subliniez relativ la articolul acela N-am vrut sa spun clar. Eram curioasa daca iti suna la fel 😉
          Rezultatele alegerilor tocmai au fost publicate si au aparut in M.O. Acum cateva minute.

  4. qatalin
    14 December 2012 at 19:08

    Eli, am înţeles de prima oară tot ce-ai spus, aşa că traducerea ta n-a făcut decât să-mi fixeze şi mai bine înţelesul iniţial.
    Din câte se pare, am impresia că tu ai înţeles greşit articolele mele cu subiect politic. Aşa că o să încerc şi eu o explicaţie suplimentară.
    Lamentările şi frustrările mele în legătură cu sistemul actual de orânduire socială, nu sunt doar de florile mărului. Eu chiar vreau acel feedback. Vreau să conving cât mai multă lume, explicând pe cât pot eu de bine, cât de iluzorie şi de falsă este democraţia actuală, cea pusă în practică în 2012. Nu caut deloc, dar absolut deloc să se transforme articolele mele în ceva subliminal, indiferent cât de mic ar fi numărul de cititori. Ci din contră, vreau să-mi exprim părerile în aşa fel încât argumentele mele să nască întrebări. Exact acele întrebări despre care spui tu, şi care să-i facă pe eventualii cititori să refuze continuarea alinierii în turma actuală. Atâta tot.
    Adu-ţi aminte de unirea lui Cuza. El a candidat într-un singur Principat Român, dar pentru că oamenii din două Principate l-au dorit domn în acelaşi timp, s-a înfăptuit Unirea. De ce? Pentru că în primul rând contează voinţa oamenilor, iar dacă oamenii (cât mai mulţi la număr) decid într-o anumită direcţie, decidentii se vor supune – întotdeauna. Numai că actualmente noi suntem cei care se supun, nu invers.
    Ţi se pare firesc să fie 98% din bogăţia pământului deţinută de 2% din populaţie? Şi uite că se poate…iar noi tăcem din gură. Ei bine, eu nu tac. Am fost în stradă în Ianuarie 2012, mă lamentez pe Facebook şi pe blog, pentru că orice fel de iniţiativă, fie ea şi de opinie, poate urni lucrurile.
    Alt exemplu este în legătură cu industria petrolieră. Sunt foarte mulţi ani de când s-au descoperit (şi se descoperă constant) diverse surse alternative de combustibil, sau chiar resurse cocrete care ar putea să înlocuiască actualii carburanţi pe bază de petrol. Vezi că se schimbă ceva?… Iar singurul motiv pentru care nu se schimbă, este că ar dispărea suveranitatea celor care deţin actualmente resursele la nivel global, adică America (în principal), şi pentru că dacă s-ar zdruncina din temelii industria petrolieră, s-ar produce seisme devastatoare în funcţionarea firească a societăţii, ceea ce ar însemna schimbări majore şi în alte planuri, cum ar fi cel politic.
    Toate sunt îngemănate, şi în acelaşi timp ţinute în frâu de cei care decid, pentru că au desăvârşit arta manipulării în masă în aşa fel încât am ajuns să ne supunem voinţei lor cu zâmbetul pe buze. Este exat că-n diferenţa aceea oarecum amuzantă dintre comunism şi capitalism: în comunism ţi se pune pistolul la cap şi ţi se cere să faci ceva, iar în capitalism te păcăleşte cu zăhărelu’ şi nu numai că faci de bună voie, ci te îngrămădeşti să fii primul, şi-ţi pare şi bine că faci parte din grup.
    Aşa că repet, eu nu doar mă lamentez, ci chiar vreau ca oamenii să-şi schimbe părerile (dacă se poate şi dacă consideră că eu şi alţii care gândesc ca mine, avem dreptate) şi prin avantajul numărului nostru (care sper să fie din ce în ce mai mare) să schimbăm ceva. Pentru că adormirea asta latentă nu e de natură să facă altceva decât să ne ţină în continuare amorţiţi, în timp ce aşa zisa democraţie rămâne bună doar în textele de pe hârtie, iar noi constatăm că-i echitabilă doar când vor uni…
    Tu te încadrezi în rândul celor care încă mai cred în bune intenţii. Ştii, vezi, simţi, înţelegi tot ce-i în jurul tău, dar poate dintr-o candoare tipic feminină, acorzi prea multe şanse, una după alta, celor care nu merită. Oi fi eu hippiot în diverse alte planuri ale vieţii, dar tu văd că ai acel flower power în suflet şi când vine vorba de politică, atâta timp cât încă eşti dispusă să acorzi prezumţia de bună intenţie unor oameni care ştiu mult mai multe decât avem noi şansa să aflăm, dar care-şi văd de treabă folosindu-se de noi, nicidecum servindu-ne aşa cum prevede democraţia…
    Fix ca tine am fost şi eu. N-am ratat nicio tură de alegeri începând cu 1994 când am făcut 18 ani. Numai că începând cu primăvara acestui an mi s-a umplut cutiuţa cu nervi, mi s-a terminat capacitatea de îngăduinţă, am clacat şi am preferat să-mi declar decedat simţul civic.
    Spui că Aşa că, decât să ne lamentăm pe bloguri sau mai ştiu eu pe unde, pe FB, bunăoară, atunci când sunt alegeri ar fi mai bine să mergem ACOLO. Şi să facem ce? Să credităm în continuare falsitatea în care ne lăfăim de ani şi ani de zile? Eu nu mă prefac că-mi pun poalele-n cap doar ca să pară că încerc să schimb păreri. Nu, eu chiar asta vreau, fără să mă prefac! Sunt convins că tu înţelegi foarte bine ce fac eu aici, ce scriu şi ce încerc să schimb, numai că dacă încrederea pe care continui să o ai în cei care ne conduc este încă la un nivel înalt, n-ai cum să simţi ca mine. Şi totuşi, pentru că gândeşti mai bine, mai calculat şi mai profund decât mine în multe privinţe, sunt convins că timpul le va aranja pe toate, şi poate, vei ajunge să vezi şi tu lucrurile aşa cum le văd eu acum.

    P.S.: Da, au fost publicate, iar Basescu se preface, alintandu-se, că va convoca Parlamentul pe 19, ca să se încadreze în legalitate – pe 19 expiră mandatul actualului Parlament. Bravo lui – o ţine pe calea Costituţională (pentru că oricum CCR-ul e al lui), şi ca un animal politic ce este, caută să pară legal tot ce face el, chiar dacă urmează să facă nefăcute. 😉
    Însă mie altceva îmi place mult mult de tot la ora asta. S-a prefăcut că-i dă o foaie lu’ unu, care la rândul lui i-a dat-o lu’ Merkel. Totul menit să dea apă la moară cârcotaşilor, ca să zicem noi -Uite băi nene ce tare e ăsta, îşi da bileţele cu lumea bună. Lamentabil…şi totuşi destui pun botu’, atâta timp cât pe toate televiziunile e Breaking News actualmente… Dixtracţie la maxim! 😉

    • ellyweiss
      14 December 2012 at 22:52

      Imi pare rau. Nu asta obtii ci exact ceea ce-am spus eu, din pacate. Crede-ma, cunosc foarte bine oamenii. Stiu ce scrii dar eu stiu perfect si ceea ce inteleg cei care te citesc, ma rog, majoritatea. Daca ai sti ce simplist gandesc oamenii si cum le place sa fie mintiti…te-ai speria. Aproape zi de zi constat asta. Ba nu, chiar zi de zi. 🙂 Nu stiu daca observi…articolele politice sunt foarte putin comentate. Oamenii stau precum melcii. De la melci sa asteptam o trezire…nu cred. :))
      Ai dreptate teoretic dar doar partial. N-ai dreptate pentru ca ai inca capacitatea de a idealiza, chiar daca de oarecare candoare pe mine ma banuiesti. 🙂
      A crede ca s-ar putea schimba ceva in sensul in care ai dori…e frumos dar nu se va intampla. Crezi ca eu n-as vrea? Crezi ca n-ar dori si altii la fel de mult? Numai ca sunt foarte realista. Stiu perfect cum functioneaza lumea…chiar daca nu in detaliu. Cat stiu insa cred ca e suficient. Mai am si ceva instinct…e OK. Nu mai am candoare feminina in dotare. I-am inregistrat decesul acum ceva vreme. (Povestile alea de duminica, cele cu mirosuri/parfumuri, credeam ca spun multe despre mine si despre capacitatea de a nu ma minti dar nici de a-i minti pe ceilalti chiar de stiu cat de mult le-ar placea sa fie mintiti). In general, femeile sunt mult mai realiste decat barbatii…dar cred ca ai aflat. 🙂
      N-am spus nicio clipa ca te prefaci. Nu stiu cum ai dedus. Nici macar n-am sugerat asta.
      Culmea e ca eu nici macar nu-i dau atentie basului. Vad toate jocurile mizere pe care le incearca. Ma lasa rece. Nu ai idee ce vaccinata sunt impotriva smecherilor si smecheriilor.
      Astia de la televiziuni ce sa faca si ei? Din ce sa faca rating? Tu crezi ca ei nu-si dau seama de toate jocurile? Tu crezi ca nu stiu mult mai multe lucruri decat pot spune pe ecrane?
      Sa-ti zic ceva. Am votat de data asta si poate si alte dati, asa, calcandu-mi pe inima. Nu-mi place pe cine am trimis in parlament. La deputati. La Senat nici nu-l cunosc…
      Dar asa cum in 2004 puteam sa-ti spun ca ne vom baga intr-o mare mizerie…asa iti spun si acum ca e mai bine astfel. Binele care e posibil. Deocamdata nu e altul. Un alt fel de bine e iluzoriu, deci imposibil. Si-n iluzii mi-e foarte greu sa cred. Sincer.
      Imi place “duelul” nostru grozav…dar parca as vrea sa-l lasam aici. Doar pentru articolul acesta 😉

      • qatalin
        14 December 2012 at 23:54

        🙂 Ok.
        Cam multe lucruri aş mai fi avut şi eu de spus, acum după replica ta, dar mă conformez. Cu siguranţă vor mai fi şi alte ocazii. 😉
        O seara bună Eli! Mi-a făcut plăcere. Drum bun mâine şi vizionare plăcută!

        • qatalin
          15 December 2012 at 0:14

          Cu scuzele de rigoare, fac totuşi o singură constatare, pentru că nu mă pot abţine şi pentru că ai adus vorba. Observasem şi eu raritatea comentariilor pe articole cu subiect politic (de fapt lipsa lor), şi e ceva vreme de când mă încearcă o sinceră nedumerire cu privire la subiectul ăsta. Şi asta pentru că, cel puţin mie, nu-mi comentează oameni care acum au 60+ ani. În atare situaţie, este cumva posibil ca părinţii să fi transmis copiilor acea teamă instinctivă de a discuta politică? Acele replici de genul -Nu te băga mamă în discuţii politice, că nu se ştie, s-au transmis din generaţie în generaţie? Acel -Nu se ştie, aşa că stai în banca ta, alături de replicile în barbă, şoptite, au rămas să bântuie o Românie care pare că nu mai scapă de fantoma comunismului? 😦

  5. ellyweiss
    15 December 2012 at 12:26

    Deci ai observat ca nu-s comentarii…dar eu am curajul si s-o spun. De reflectat…nu? Si poate inca un motiv sa-mi dai dreptate in unele privinte…
    Motivatii? Cred ca sunt mult prea complicate si elaborate articole ca acestea. Si ating multe sensibilitati iar noi, romanii, nu stim inca a discuta calm, omeneste, cu argumente. La cel cu Ziua Nationala ti-aduci aminte ca nimeni n-a comentat pana n-a fost sparta gheata? Am spart-o eu dupa ce am asteptat (intentionat, marturisesc) 2 zile sa vad: are cineva curaj sa scrie ceva? N-au avut desi unii, pun pariu, ar fi scris ceva, dar doar sa te puna la punct, adica ceva nu prea placut. Trust me! Cum am spus: o tara de melci… 😦
    (De aceea la mine un articol pe tema politica e foarte lejer, accesibil. Desi as putea scrie ceva mai elaborat. Insa nu-si are rostul…).
    Scuze ca si eu am mai adaugat inca un comm la cele doua ale tale…

  6. 17 December 2012 at 12:19

    qatalin :
    Spiritul tău de observaţie funcţionează în parametri optimi.

    Doar pentru ca servesc cafea, in fiecare zi ca in rest am creierul mort si o data cu el si ” spiritul de observatie” 😆

    • qatalin
      18 December 2012 at 4:00

      Io nu depind de cafea, aşa că-l am mereu amorţit…spiritul de observaţie… 😀 😉

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: