Home > Uncategorized > Dezaxaţi vs criminali.

Dezaxaţi vs criminali.

Bullet in the headÎmi plac armele. De fapt, nu cred că există bărbat căruia să nu-i placă armele. Indiferent de felul lor. Unii au un fetiş cu lamele, mergând de la săbii până la cele mai mici bricege, alţii adoră obiectele contondente – sticks, nunchaku, baseball bats etc. Însă cei mai mulţi, printre care şi eu, îndrăgesc armele de foc. Cred că sunt bărbaţi care doar simt asta fără să fi avut ocazia de a folosi vreuna, numai că dacă ai avut şi ocazia să ţii o carabină sau un pistol în mână, darămite să le mai şi foloseşti, relaţia om-armă se cimentează atât de rapid încât niciodată n-o să uiţi senzaţia respectivă, pe care vei dori să o repeţi cât mai des posibil.
Cred că este în natura noastră lucrul ăsta. De a ne simţi atraşi de uneltele (atât de sofisticate în zilele noastre) pe care acum mii de ani le foloseam pentru a vâna, pentru a ne apăra de duşmani, pentru a-i proteja pe cei apropiaţi. Siguranţa şi boost-ul de putere pe care ţi le dau strânsoarea patului unei puşti, sau plimbarea aproape erotică a degetului arătător pe curbura fină a trăgaciului, sunt senzaţii care merg înapoi în timp, direct la structura primară a omului. Poţi fi un nerd virgin sau un macho în putere. Nu contează aluatul din care eşti făcut. Nu contează experienţa pe care o ai, sau capacitatea de supravieţuire. Nu contează nimic din ceea ce ar putea să te facă dator de a păstra dramul de umanitate care să te delimiteze de vânătorii ancestrali. Poţi fi un umanist înnăscut, care să urască din ficaţi armele. Pentru că în momentul în care simţi greutatea unei arme de foc, pe care o echilibrezi balansând-o fie în ambele mâini, fie cântărind-o contemplativ într-o singură mână, toate astea zboară…uiţi de latura ta suavă, de bunătatea aia aproape maternă care mai este latentă în tine încă de la naştere, şi intri automat în killing mode. Nu eşti neapărat transformat într-un criminal, ci eşti cuplat instantaneu pe stand by, ready to perform if necessary. Şi asta pentru că fie ne place fie nu ne place, oricât de gingaşi şi de sentimentali am încerca să părem, niciodată nu vom putea trece peste crudul adevăr, prezent în ADN-ul fiecăruia dintre noi – we are all natural born killers.
Julliete Lewis as Mallory in Natural born killersUnii dintre noi (majoritatea) avem încă active acele conexiuni care nu ne permit să comitem atrocităţi, făcând rău aproapelui. Alţii însă, lipsindu-le frânele din cauza unor afecţiuni ale sistemului nervos simpatic, devin capabili să treacă dincolo de linia de delimitaţie dintre om şi animal, renunţă la acea umanitate care ne diferenţiază de regnul animal şi pot finaliza cu uşurinţă pornirile violente pe care cu toţii le simţim, dar pe care datorită raţiunii şi discernământului, ni le putem înfrâna.
Asta se vede în toate planurile vieţii. Cursa înarmării globale a fost şi este în plin proces, până la cel mai înalt nivel. Şi asta pentru că decidenţii nu sunt altceva decât oameni. Oameni care adoră armele, care încearcă să-şi flexeze muşchii aratandu-şi puterea şi potenţa tot prin etalarea arsenalului – cât mai mare posibil. Şi cum Einstein a fost tot om, el a fost capabil să ne arate the mother of all guns, cu toate că ne-a rugat să n-o folosim pentru a distruge…he was a day late and a dollar short, dacă e să glumim…
Războiul rece, goana după resurse dintre care petrolul pe primul loc, luptele de gherilă în ţările din lumea 3-a, dotarea armatei, protecţia instituţiilor din fiecare stat civilizat, escorta demnitarilor, protecţia civilă, toate necesită arme. Iar lista poate continua. Nu există domeniu de activitate, începând de la cel financiar-bancar, până la cel infracţional-mafiot, care să nu necesite arme. Cât mai multe arme, cât mai performante, mai mici, mai rapide şi mai uşor de folosit. Sunt singurele elemente ale vieţii noastre, mai prezente în noi decât apa – care constituie 70% din corpul uman.
Plecând de la analiza asta sumară, constat că există o şi mai mare atracţie pentru arme, în ţările hiperdezvoltate, în care libertatea de exprimare şi de acţiune a fost aproape ostentativ dusă la extrem, în încercarea de a arăta tuturor celorlalţi, într-o întrecere invizibilă, că unii sunt mai liberi deact alţii. Atât de liberi, încât spre exemplu în America, oricine poate avea o armă, sau mai multe arme de foc, oricând, fără niciun act, cumpărând-o direct din magazin, aşa cum aş cumpăra eu o bere, o conservă, sau zece baxuri de prezervative – adică ceea ce cumpăr eu în mod curent… 😀 Lăsând gluma la o parte şi referindu-mă strict la America, the mother land of freedom, cred că interzicerea armelor de foc devine deja o problemă de umanitate, depăşind deja aspectele de natură morală.
Guns don't kill people, stupid mother fuckers with guns kill peopleEra o vreme când în toate aspectele legate de arme de foc, în interpretarea legilor şi paşii de urmat în vederea legalizării lor, eram de acord 100% cu tot ce susţinea Mircea Badea. Speech-ul lui public repetat, în legătură cu acest subiect, mi se părea flawless. Şi asta pentru că cel puţin logic, era fără de cusur. Pe scurt, părerea lui: -Atâta timp cât infractorii oricum îşi procură arme de foc în vederea săvârşirii infracţiunilor, de ce să îngreunăm sau mai mult, să facem imposibilă, achiziţionarea armelor de foc pentru restul populaţiei? Să fie liber, ca în America, accesul la arme de foc, în aşa fel încât dacă infractorul pătrunde peste mine în casă, să fiu capabil să mă apar, de la egal la egal, având şi eu aceleaşi mijloace de apărare ca şi infractorul. Repet, din punct de vedere logic este perfect acest punct de vedere. Într-o lume fără erori, fără ieşiri în decor, fără fluctuaţii majore ale arbitrariului, este chiar indicat să se întâmple aşa ceva. Şi asta pentru că spirala înarmării s-a escaladat constant, ajungandu-se încât tot mai multă lume să posede arme de foc. Ceea ce, din punct de vedere al logicii elementare, face necesară obţinerea cât mai facilă a armelor de foc de către toată populaţia, în aşa fel încât fiecare cetăţean să se poată autoapara if necessary.
Numai că ultimul atac armat din USA, m-a făcut să-mi revizuiesc punctul de vedere, pe care l-am nuanţat într-o asemenea măsură încât actualmente este diametral opus de cel pe care-l aveam anterior.
Pe scurt ceea ce s-a întâmplat pe 14 Decembrie 2012, la St. Rose of Lima Roman Catholic Church in Newtown, Connecticut: un tânăr pe nume Adam Lanza în vârsta de 20 de ani şi-a omorât tatăl în casa acestuia, s-a înarmat cu 4 arme de foc şi peste 100 de gloanţe, a mers către şcoala în care mama sa era educatoare, a pătruns foarte uşor acolo chiar dacă era în timpul cursurilor pentru că era cunoscut de către cei care lucrau acolo, a omorât-o şi pe mama sa, a omorât toţi copiii din clasa mamei sale, după care s-a sinucis în momentul în care şi-au făcut apariţia primele forţe de ordine. Numărul victimelor este de 26 – adulţi şi copii.
Soldier and girl bondingAcum, dacă e să pun în calcul ideea iniţială, de a da frâu liber înarmării populaţiei civile, cu ceea ce am ajuns să cred în urma acestui din urmă masacru, din punctul meu de vedere cred că avem de ales între două variante distincte:
1) Libertatea înarmării populaţiei civile, prevăzută clar într-o legislaţie mai permisivă, aşa cum a fost enunţată ea de către Mircea Badea de-a lungul mai multor emisiuni În gura presei, şi care în mare înseamnă următorul lucru -Dacă oricum infractorii fac rost de arme, da-mi voie prin legi îngăduitoare să posed şi eu armă de foc, pentru a mă putea apara în caz că trebuie;
2) Interzicerea drastică a armelor de foc, pedepsirea aspră a celor care deţin arme de foc şi înăsprirea legilor care vizează regimul armelor şi muniţiilor.
Eu unul am ajuns să cred cu tărie că varianta a 2-a este cea bună, cu toate că până în urmă cu 3 zile, credeam fix contrariul…şi am crezut fix contrariul toată viaţa mea. Şi totuşi, mi-am schimbat părerea cu 180 de grade, pentru că evenimentele ultimilor ani, culminând cu ultimul masacru din USA, m-au făcut să-mi schimb părerea. O să încerc să-mi explic punctul de vedere.
În cazul opiniei lu’ Mircea Badea (îi spun aşa, ca să nu mai folosesc prea multe cuvinte când încerc să fac referire la acea variantă), legea devine mai permisivă, populaţia primeşte acces la arme de foc (exact ceea ce s-a întâmplat în America), iar infractorii ştiind că dacă intră peste mine în casă riscă să mă găsească asteptandu-i precum Rambo, devin astfel descurajaţi and they think twice before they go for it. Până aici toate-s bune şi sună logic, numai că intervine ceva. Şi anume factorul aleatoriu. Coeficientul de randomize. Eroarea în reţea. De ce? Pentru că numărul celor care se înarmează creşte în fiecare zi, făcând posibilitatea ca armele să ajungă pe mâna unor dezaxaţi să fie, procentual vorbind, foarte mare.
Woody Harrelson in Natural born killersÎn cazul interzicerii deţinerii armelor de foc, infractorii vor avea în continuare arme, se vor simţi mai puţin ameninţaţi de o eventuală atacare a cetăţeanului paşnic, este posibil ca infracţionalitatea să crească, nu neaparat şi criminalitatea, iar populaţia civilă care nu mai deţine arme, să scadă dramatic, spre zero, procentul celor dezaxaţi care ar putea legal să deţină arme.
Şi atunci care ar fi avantajul interzicerii armelor? Păi, eu cred că ar fi un mare avantaj. În cazul Mircea Badea, dacă dintr-o populaţie de 250 mil., să zicem că 100 de mil. deţin arme de foc, atunci oameni precum asasinul dement din Norvegia, dilimacul de acum câteva luni de la premiera The dark knight rises, sau dezaxatul de acum 3 zile din Connecticut, nu ar mai avea arme de foc. De ce? Deoarece un infractor îşi procură arma pentru că are nevoie de ea, premeditează acţiunile sale, gândeşte, şi o foloseşte dacă este cazul. Pe când unul ca Adam Lanza (ăsta ultimu’), despre care s-a descoperit că era şi autist, nu caută să-şi procure o armă de foc, nu premeditează acţiunile sale, nu judecă repercusiunile, nu analizează consecinţele, nu are discernământ, e doar dereglat şi atât… Găseşte armele în casă, pentru că părinţii săi le-au cumpărat, sau pentru că el însuşi le-a cumpărat, de la magazin, şi le foloseşte omorând zeci de innocent bystanders, fără a judeca, după care se sinucide (în cele mai multe cazuri).
Aşadar, în ambele cazuri infractorii sau criminalii vor procura de pe black market arme, şi vor comite crime sau atacuri conform planurilor lor malversative, indiferent de legislaţie. Numai că Tank vs kidsexistă o singură diferenţă între cele două cazuri. Şi anume lipsa totală, sau măcar scăderea dramatică în cazul interzicerii armelor de foc, a atacurilor comise de dezaxaţi. Nemaiputand achiziţiona arme de foc din magazine, la liber, nu vor căuta la colţ de stradă, sau dacă o vor face, numărul celor care o vor face va fi infinit mai mic. Şi asta pentru că îi este greu unui autist, sau unui dereglat mintal, sau unui sociopat impulsiv care acţionează din instinct, conform unor declicuri şi a legării greşite a firelor din capul lui, să meargă la colţul străzii şi să caute mafioţi care să-i vândă arme plus muniţie… Niciun nebun aflat în criză nu se îmbrăcă în negru+gri, nu-şi pune fes+ochelari de soare, nu-şi doseşte banii în curea, iar apoi iese din casă dezinvolt, merge cu metroul spre cartierele deocheate, caută traficanţi de arme, negociază cu o stăpânire de sine perfectă, pleacă detaşat, încarcă armele şi omoară 30 de adulţi+copii, după care se sinucide. Nu! Un dezaxat întotdeauna se va ridica din canapea cu bale la gură şi albul ochilor transformat în roşu de furie, va pune mâna pe armele pe care le găseşte la îndemână pentru că ta-su sau mă-sa le-a cumpărat acu’ x ani din Gunshop pentru că au putut şi pentru că era în drum spre Cinema, plin de turbare îi va zbura creierii lu ta-su, şi într-o frenezie animalică se va îndreapta spre prima instituţie plină de oameni lipsiţi de ajutor, în care-şi va ejacula frustrările asasinând nevinovaţi, înainte de a-şi curma mizera sa viaţă.
Nu vedeţi că dezaxaţii atacă doar şcoli, grădiniţe, tabere de copii, excursii cu ghid!?…etc. Pentru că nu vor să li se opună rezistenţă, fie ea cât de mică. Ţineţi minte când un profesor Român de la Harward, în urmă cu vreo 2 ani, a ţinut uşa închisă sacrificandu-se în timp ce elevii au sărit pe geam? A fost pur şi simplu un erou, a fost omorât de către acel dereglat, dar a salvat zeci de tineri. Deci dezaxatu’ nu a putut să treca nici măcarWhite trash de o uşă ţinută închisă de pe partea celalalta de către un bărbat în vârstă de peste 60 de ani. Caută doar victime facile, pentru că-s prea laşi şi prea slabi pentru a avea mintea unor criminali. Nu, ei sunt doar bolnavi mintal şi atât. Erori ale naturii. Cazuri în care selecţia naturală a dat greş. Şi atunci ce facem? Îi înarmăm? Le dăm posibilitatea să-şi cumpere arme odată cu guma de mestecat, dvd-ul porno şi lubrifiantul pentru masturbare? Le lăsăm posibilitatea folosirii lor în momentul în care-i apucă criza? Continuăm să trăim ştiind că somehwere out there există bombe cu ceas care pot fi detonate în orice clipă, omorandu-ne copiii, părinţii, rudele, prietenii?!
Eu unul prefer criminalii! La orice oră! Da! Vreau criminali cu sânge rece, calculaţi, meticuloşi, infractori desăvârşiţi, care ştiu ce vor, care-şi urmăresc scopul în oricare dintre cele două cazuri (ideea lu’ Mircea Badea sau ideea interzicerii armelor de foc), care nu omoară decât premeditat, calculat, niciodată făcând masacre, care nu omoară decât dacă nu au scăpare, niciodată din plăcere sau furie şi care există în oricare dintre variante – independent de dorinţa noastră. Criminalii au existat, există şi vor exista fie că vrem, fie că nu. Atunci de ce să dăm posibilitatea dezaxaţilor să-şi exorcizeze deviaţiile de comportament? De ce să permitem manifestările nebunilor, înarmandu-i? Dezaxatu’ asta care a omorât 26 de persoane dintre care majoritatea copii, după cum se arăta şi aici, a tras în copii from close range, mai multe focuri în fiecare. Când vreodată un criminal, sau un infractor înarmat, ar face aşa ceva? De ce să existe aşa ceva, când oricum infracţionalitatea nu a scăzut pentru că populaţia a putut să-şi cumpere arme? Matematic vorbind, noi doar ridicăm procentul cazurilor de masacre inutile, comise de dezaxaţi, nicidecum nu scădem infracţionalitatea prin libera înarmare a populaţiei. Nu s-a micşorat numărul crimelor pentru că populaţia civilă a putut să se înarmeze după bunul plac, ci doar a crescut dramatic numărul masacrelor, pentru că retardaţi inapţi şi cu reale probleme psihice, atunci când i-a apucat criza, au avut în preajma lor arme achiziţionate uşor.
Huge nazi tankSunt convins că lamentarea mea e doar pe post de frecţie la un picior de lemn, atâta timp cât industria de profil este în continuă creştere, iar destinatarii produsului finit sunt îndemnaţi şi ademeniţi, cu scopul achiziţionări şi folosirii armelor. Peste tot pe glob spirala a fost întotdeauna în sus, niciodată în jos. Mereu s-a plusat ca la poker, fiecare venind cu o armă şi mai mare, şi mai performantă, nimeni nu a cedat şi s-a preferat varianta înarmării populaţiei, pentru că nu s-a dorit pierderea profitului. Până şi ideea lui Mircea Badea este tot o ascensiune a răului…dacă pot să-i spun aşa. Pentru că mergând pe acel fir logic, înseamnă că răspundem la rău cu rău. Nu cu scopul de a face rău, ci cu scopul de a ne autoapara (am înţeles asta), numai că rezultatul final este scăparea unor erori prin sita respectivă. Erori care deja tind să devină predictibile. Repetativitatea şi ritmicitatea acestor atacuri, tinde să devină dovedită ştiinţific, statistic, iar anticiparea lor cred că va fi în curând posibilă matematic, atâta timp cât la fiecare câteva luni, un dezaxat (nu un criminal), recurge la astfel de gesturi înainte de a-şi pune capăt zilelor.
Şi totuşi mă aleg cu ceva (dacă mă pot exprima aşa) de pe urma ultimului masacru din USA. Reuşesc să-mi schimb opinia, în sensul că nu mai cred în varianta înarmării la liber a populaţiei civile. Cred cu tărie că e bine ca armele să fie deţinute de cei care ştiu să le folosească: armată, structuri de pază şi ordine, infractori, criminali. Şi asta pentru că oricât de sadic şi de cinic ar suna, chiar cred că înarmarea populaţiei nu previne mai multe asasinate decât produce. Nu cred că cei 26 de oameni (majoritar copii) omorâţi de dezaxatu’ ăsta, constituie un număr mai mic de crime decât ar fi fost produse dacă în ultimele luni americanii n-ar fi deţinut câte 3-4 arme pe cap de locuitor. Aşa că prefer calculul matematic simplu. Aritmetica nu minte. Dacă am o populaţie cu frica-n sân pentru că nu are shotgun-ul sub birou, e mai bine decât dacă am o populaţie care-şi îngroapă copiii din 6 în 6 luni pentru că un diliRussian rouletteu face măcel din cauza afecţiunilor de ordin psihic. Dar cum lipsa fricii şi iluzia securităţii fac parte din strategiile de manipulare la nivel macro, nu mă îndoiesc de faptul că înarmarea va continua şi mai abitir, chiar dacă Obama a slobozit o lacrimă în discursul de -I’m sorry
Şi dacă tot e sezonul sărbătorilor, în care greaţa mediatică în legătură cu propovăduirea gingălbelsurilor este mai puternică decât eventuala greaţă provocată de consumul abuziv de şoric, eu unul recurg la propria mea ruletă rusească, aşa cum se vede în poza asta, pe care vă sugerez şi vouă s-o folosiţi. Nu omoară pe nimeni, nici măcar pe cel care o foloseşte, ci doar ne ajută să trecem cu bine de omăt, moş, reni, tradiţii, elfi, ler, bucate, ospăţ, datini, filme tâmpe, bunătate contrafăcută, zâmbete forţate, râsete scremute etc…adică tot ce aparţine lunii Decembrie şi care (cel puţin mie) îmi provoacă în ultimii…mulţi ani, un dezgust profund.

P.S.: Eu nu am avut vreodată, nu am şi nu intenţionez să procur arme de foc. Consider că braţele proprii plus eventualele bâte, cutiţe, sau orice alt obiect din mediul înconjurător, constituie o autoapărare îndeajuns de bună, la nevoie… Ştiu, armele de foc descurajează cel mai bine intenţiile eventualilor atacatori, numai că n-am chef să deţin una. Cine ştie…poate mă enervez vreodată prea tare, lucru care s-a întâmplat destul de des în ultima vreme (pentru că am şi motive destule), şi ajung să fac vreo nefăcută.  Aşa că cel puţin din partea mea, n-o să auziţi la ştiri decât, poate, comentarii de genul ăsta -Un bărbat cu reale afecţiuni psihice, a pătruns într-un bar din care se auzeau manele la maxim, a lovit cu o bâtă de baseball pe spinare 26 de persoane care aparţineau în majoritate etniei mezelurilor, apoi într-o criză de furie şi de panică la vederea forţelor de ordine şi-a aplicat singur o lovitură pe spinare şi a căzut lat, însă camerele noastre au surprins un zâmbet de fericire pe faţa lui, în timpul căderii. 😉
P.P.S.: Filmul ăsta ar trebui predat drept material didactic celor care încă mai cred şi susţin frenetic teza înarmării constante.
Iar ca un contraargument adus celor care consideră că doar armele de foc sunt soluţia, iată şi unele imagini destul de sugestive, din Rambo 4, un film cu adevărat educativ (fără nicio urmă de ironie), pe care vă invit să le urmăriţi doar dacă sunteţi majori şi dacă puteţi digera scene de o violenţă extremă. Procedeul pe care îl aplică Stallone aici este posibil in real life, şi ne dovedeşte fără nicio urmă de tăgadă că autoapărarea se poate face şi în alt mod, nu doar apăsând pe trăgaci.
Nu apăsaţi play dacă aveţi un stomac firav şi un psihic delicat… Scuze…

Advertisements
  1. ellyweiss
    18 December 2012 at 10:29

    Imi place Badea in general dar are si multe prostii in cap. Una dintre ele e asta cu armele. Pe care o trambiteaza inca de cand Adrian Iovan l-a impuscat pe ala pe care l-a gasit in casa. Povestea aia si azi mi se pare tulbure…am impresia ca in spate ei sta altceva. Oricum, a rezultat un mort.

    Revin la articol. Ma bucur ca ai sarit dintr-o barca in alta. Cred ca ai sarit in barca buna. Dar…nu cred ca la nivel mai inalt se doreste ceva in sensul asta. Eu banuiesc ca se doreste exact ceea ce se intampla. Exact ca mai multi dezaxati din astia sa mai omoare din noi. Si asa suntem multi. Pentru ca a vorbi despre selectie naturala in cazul umanilor e exagerat. E cam inexistenta, nu functioneaza decat in procent infim.

    Iar cei ce produc arme exact pe fascinatia asta a omului pentru arme se bazeaza. Multi se simt un fel de dumnezei avand asa ceva la indemana. Chiar si oameni normali, nu neaparat niste rebuturi ca individul din USA despre care vorbesti in articol.

    Mi-a placut grozav comentariul ipotetic despre tine, cel foarte nervos :)) Am ras, pana la lacrimi. “etnia mezelurilor” Asta e de tinut minte 😉

    • qatalin
      18 December 2012 at 14:28

      Ţin minte cazul cu pilotul ăla. Mie de atunci mi-a mirosit a swingers case gone bad, sau măcar amant prins aiurea…dar în fine…
      Când am pomenit de selecţia naturală nu m-am referit neapărat la ieşiri din sistem :P, ci măcar la izolare – care în cazul oamenilor mi se pare varianta prin care poate fi pusă în practică selecţia naturală. Izolarea şi tăierea resurselor sau/şi a posibilităţilor de exprimare, înseamnă cumulat siguranţa celor din jur, că respectivul care-i defect, nu face rău semenilor. Dar dacă-l mai şi înarmăm, atunci ne-o cam facem cu mâna noastră…
      Da, păi…m-am gândit că sună evaziv şi în acelaşi timp destul de specific… Adică se şi înţelege la ce mă refer prin etnia mezelurilor, şi nici nu pot fi tras la răspundere pentru eventuale derapaje…era o formă de stil, nu o aluzie directă. 😛 😉

  2. 20 December 2012 at 14:17

    Tare dragut articolul, mi-a placut mult si iti cam sustin punctele de vedere. Am o problemuta in schimb cu “ambalajul”: ce mi-ar mai placea sa faci abuz de paragrafe, sa pot citi si eu mai usor…

    • qatalin
      20 December 2012 at 15:33

      Thanx man!
      Mda, împărţirea-n paragrafe ar fi una dintre problemuţe… Mai am de lucrat la aspect, formă şi uneori şi la conţinut. Singura satisfacţie certă fiind faptul că lumea rezonează cu punctele de vedere, aşa că thanx încă odată!

  3. 22 December 2012 at 21:33

    Am dus până la capăt acest lung articol.. foarte lung și pot spune că sunt de acord cu tine :). Plus că pentru procurarea armelor ar trebui să se dea un test psihologic cât mai aspru 🙂
    Ai ajuns la un moment dat la Decembrie, ei bine, începând cu această lună până în mai când se duce de tot zăpada de prin munte… asta-i cea mai frumoasă perioadă din an pentru mine, pentru că pot skia și mă pot bucura de sporturile de iarnă! Sincer, și eu urăsc partea aceea din sărbători când vâd numai zâmbete false din partea unora, urări spuse cu sfert de gură nici măcar cu jumătate.. ironii și alte cretinități de genul 🙂 Urăsc să văd oamenii buni de Crăciun, doar așa de dragul de a fi, nu și pentru că o simt undeva în adânc și pentru că vor cu adevărat asta. Eu una, prefer să mă fac nevăzută zilele alea pentru persoanele pe care cu adevărat nu le sufăr din cauza ipocriziei lor. Prefer să nu le spun nimic, decât să le spun și eu doar așa din politețe de Crăciun:). Dar.. am deviat cu asta de la subiectul tău.. și-mi cer scuze… însă pentru oamenii ipocriți sincer aș procura o armă și i-aș împușca uneori.. și nu, nu cred că sunt dezaxată :)) !
    Toate cele bune!

    • qatalin
      22 December 2012 at 22:54

      Scuze pentru tortura asupra scrol-ului de la mouse-ul tău. Thanx că l-ai citit. 😉
      Cu test psihologic sau nu, un dezaxat poate găsi la îndemână arme, dacă părinţii lui (sănătoşi la cap) reuşesc să-şi procure arme foarte uşor. 😦
      Nu m-a deranjat deloc divagaţia ta de la subiect. E foarte bine că simţi bucurie în Decembrie. Eu m-am ascuns în spatele mizantropiei, aşa că rămân circumspect, în pătrăţica mea. La fel de bine este şi faptul că practici schiatul. Este unul din cele mai sănătoase sporturi, pentru care sincer te invidiez…adoram să schiez când eram copil…
      Ideea ta din încheiere mă lasă cu un fel de -Hmmm analitic. Sună interesant genul ăla de intoleranţă vs ipocrizie. Eu unul am practicat doar ignoranţa, dar poate că vine o vreme când intoleranţa va fi necesară, pentru că ignoranţa nu rezolvă cazul, ci doar îl ascunte sub preş. Interesant…foarte intresant. 😉

      • 23 December 2012 at 2:40

        ignoranță, ignoranță… da are și asta o limită, apoi trecem la pasul următor 😀
        Stai liniștit, mouse-ul meu nu a suferit deloc, pentru că nu am unul, am un touchpad pe care abia îl ating, așa că nici el nu suferă prea tare!
        Nu ai de ce să-mi mulțumești, mi-a făcut placere să-ți citesc articolul :)!
        Iar acum, dacă îți plăcea să schiezi când erai mic, sfatul meu de adolescento-adult, e să faci tot posibilul să-ți faci timp să fugi în munte pe o pârtie la o tură de schi.. MERITĂ!

        • qatalin
          23 December 2012 at 3:04

          Eewww! Pentru mine rămâne un mister cum poate lumea să se descurce cu touchpad… 😦 Mie-mi place să-l simt în mână – pe el, mouse-ul ;). Când vine vorba de atingeri uşoare cu degetul, îmi stă gândul la alte prostii, nicidecum touchpad. 😀 Dar asta e, cred că vine odată cu titulatura de old timer. Îmi place mai …bătrâneşte. 😉
          Mă bucur că ţi-a plăcut articolul. Pe lângă admiraţia pentru felul cum gândeşti, având în vedere că şi tu ai scris ceva asemănător, remarc încă un lucru demn de apreciat la tine – răbdarea. Nu multă lume are. Eu nici atât. 😀 Cu toate că mă străduiesc…
          Când spun că obişnuiam să schiez, m-am referit la vârste cuprinse între 5 şi 15 ani. Acu’ am 35, sunt sedentar şi nici nu cred că-i precum mersul pe bicicletă. Cred că-mi trebuie ceva timp să-mi readuc aminte cum mai e… Dar e o idee. Am notat îndemnul tău. Ştiu ce vrei să spui: -Când simţi ceva, fă-o şi gata…fără amânări. Să văd…poate programez vreun schiat anytime soon…’ish. 😛

        • 23 December 2012 at 11:26

          Ok, deci tocmai am scris un comentariu kilometric pe care l-am șters din greșeală și nici nu mai pot da CTRL+Z, așa că de la capăt:
          E ușor să te descurci cu touchpad, adică e floare la ureche. În legătură cu acel ”ceva asemănător”, dacă te referi la lungimea articolelor, hmm.. cred că nici două articole de-ale mele nu fac cât unul al tău :)) ! Nu prea scriu articole mari, cel mai mare a avut vreo 1400 de cuvinte și deja mi se părea gigantic și că nu va fi citit în veci de nimeni până la capăt, însă s-au găsit răbdători.. iar acum.. răbdarea nu e p8unctul meu forte decât dacă îmi place cu adevărat ceea ce trebuie să fac, dacă nu mă plictisesc repede și fac totul în bătaie de joc ca să termin cât mai repede!
          Schiatul.. Schiatul nu se uită niciodată, e mai ca mersul pe bicicletă, e aproximativ ca limba maternă, odată ce o înveți și îi prinzi graiul, nu o să o mai vorbești decât după ultima suflare 🙂 Important e să ai încredere în tine, să crezi că poți și să prinzi curaj, să nu-ți fie frică 🙂 !
          Acum, nu mai e la fel de kilometric ca celălalt acest comentariu, dar.. e destul de lunguț și el :))!

  4. qatalin
    23 December 2012 at 13:29

    Pishky, nu mă refeream la lungimea articolelor, ci la conţinut. Da-o naibii de cantitate, contează calitatea. 😉 Şi eu am păţit-o cu ştersul comentariilor din greşeală, aşa că m-am învăţat minte şi le scriu într-un text document, ca să nu le pierd, şi la final le copy/paste. 😀

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: