Home > De suflet. > Îmi pare rău… Iertaţi-mă!

Îmi pare rău… Iertaţi-mă!

Statue cryingAm greşit. Mult. Faţă de multe persoane. Fiind impulsiv, nerăbdător, superficial (câteodată), arogant, mitocan, lipsit de tact, bădăran (câteodată), vulgar, plus multe alte trăsături de caracter mai puţin pozitive, am reuşit să supăr destulă lume, atât in real life, cât şi în mediul virtual – pe blog şi pe Facebook.
Şi dacă tot suntem în ajun de Crăciun, consider că-i momentul potrivit pentru a încerca să vă cer iertare tuturor. N-o fac din complezenţă, pentru că aşa e sezonul, ci mă înclin plin de umilinţă şi regrete din cauza neplăcerilor creeate multora dintre cei care au avut de-a face cu mine într-un fel sau altul. Îmi cunosc destul de bine părţile nasoale, sunt conştient de erorile pe care le comit, iar în apărarea mea pot să spun doar atât: -Nimic din ceea ce fac greşit, nu este cu intenţie. Greşesc deseori dintr-o prostie infantilă, din imaturitate sau lipsă de experienţă. Nu din răutate. Niciodată premeditat.
Pe lângă faptul că obişnuiesc să-mi observ gura cum vorbeşte fără mine, rănind prin cuvine inadecvate diverşi innocent bystanders, am reuşit şi contraperformanţa de a răni destul de profund unele (din păcate, multe) persoane în anul 2012, printre care şi pe iubita mea. N-aş vrea să fac o comparaţie, însă suferinţa resimţită de cel care răneşte neintenţionat este, poate, la fel de mare ca suferinţa celui asupra căruia s-a îndreptat răul făcut. Iar când asta se întâmpla nu odată, ci de mai multe ori într-un an, nu asupra unei singure persoane, nu într-un singur mod, ci diferit, mă simt de parcă-s Stallone în Rambo 3, când întrebat de colonelul alături de care încerca să fugă de întreaga armată rusă -Ce facem acum? Ei sunt sute, au tancuri şi elicoptere, iar noi suntem doi, răspunde nonşalant -Îi încercuim! Aşa şi eu, am reuşit să-mi învălui victimele agresiunilor mele verbale sau comportamentale, pe care le-am supus unui susţinut tir al rautacismelor+prostiilor debitate sau făcute, motiv pentru care le spun tuturor un sincer şi din suflet -Îmi pare rău… Iertaţi-mă! 😦

Don't give up in the middleÎn apărarea mea, voi încerca să redau un moment semnificativ, destul de edificator, în legătură cu felul meu de a greşi. Eram în tabără (vacanţă de vară dintre a 10-a şi a 11-a) la Stoenesti, o minunată zonă din Argeş. Autocarul ne-a debarcat pe la ora 5 după-amiaza, urmând ca de a 2-a zi dimineaţă să intrăm efectiv în programul de tabără. Prima noapte se punea ca fiind acomodarea, despachetarea şi instalarea în cabane. Ei bine, noi cum am ajuns ne-am pus pe chef. Un chef monstru. N-are sens să intru în prea multe detalii în legătură cu băutura, muzica, striptease-ul, dansul, etc… 😉 Ideea e că pe la 1 noaptea a venit directoarea taberei (o tipă de vreo patruşcinci de ani, divorţată), să ne spună că nu poate dormi de gălăgie. Problema a intervenit ulterior, când la ora 3, iar apoi la 5 dimineaţa, a continuat să ne roage iniţial, apoi să ţipe la noi că nu poate dormi, iar la 7, a spus (după o noapte de nesomn), că putem să împachetăm pentru că ea nu ţine aşa ceva în tabăra ei, fixandu-mă pe mine drept ţap ispăşitor, din cauză că eu adusesem muzica, eu eram cel mai gălăgios şi mai …titirez… Deja de pe la ora 3, când venea să zbiere la noi, se adresa direct mie, drept reprezentant al motivului din a cărui cauză ea nu putea pune geană pe geană.
I say fuck a lotÎn fine, a 2-a zi a adunat toată tabăra (absolut toată lumea, începând de la îngrijitori şi până la profesori+toţi copiii), pe la ora prânzului, când noi incercam să ne dregem cu o bere, m-a scos pe mine în faţă, s-a răţoit la mine, şi-a înşirat toate motivele încercând să-şi păstreze cumpătul pentru a nu mă plesni (cu toate că-şi dorea asta) şi a aşteptat replica mea. Am ridicat capul ras pe care-l ţineam aplecat de ruşine şi teamă să nu ne trimită acasă,  în barba stufoasă, lungă de 10 cm., mi-am etalat faţa de dwarf biker, am mijit o pereche de ochi injectaţi şi pleoştiţi gen căţeluş inocent care-şi cere scuze, şi i-am spus pe cel mai sincer ton cu putinţă, plin de regret şi smerenie, cu un glas de copil inocent -Îmi pare rău, n-am vrut. Va rog să mă iertaţi.
A rămas blocată preţ de 5 secunde care au durat cât o veşnicie. Cred că nu-i venea să creadă ce simţea pentru mine în clipa aia. A pufnit într-un râs sălbatic, m-a luat în braţe de zici că eram iubitul ei plecat pe front şi întors după 10 ani, şi a răspuns pe un ton aproape sexy -Cum naiba mă să nu-l iubeşti?! Voi nu vedeţi ce faţă are? de faţă cu toată lumea prezentă. Liniştea s-a transformat în urale, iar cheful a reînceput. Din momentul ăla am devenit cel mai bun prieten al ei în viaţă, eram mascota ei, numai cu mine negocia clipele de răgaz în care să doarmă şi ea, printre chefurile noastre. Prefera să discute cu mine orice, evitând până şi profesorii care veniseră cu noi… Mă desemnase un fel de reprezentant al acelei ture de elevi veniţi în tabără. Ba mai mult, în cantină aveam voie să intru cu casetofonul pe umăr, să-l ţin pe masă ascultând muzică în timpul potolului şi începând din ziua 1 mi-a pus la dispoziţie staţia+boxele de 150W pe care le avea în dotarea taberei, ca să pot fi DJ pentru toată tabăra, iar când am plecat mi s-a părut că o văd slobozind o lacrimă… Ţin minte şi acum ce frumos arăta biroul ei…pe care l-am văzut când m-am dus să car boxele…la ce v-aţi gândit? 😛 Şi ce boxe avea… 😀 Tesla, de 150W una… 😉
N-are sens să continui cu povestirile din acea tabără… M-ar durea degetele tastând şi pe lângă asta blogul este rated G, nu X. 😀 😉

I'm still in betaŞi dacă tot îmi place foarte mult să mă exprim folosindu-mă deseori de ajutorul pe care-l capăt din partea fotografiilor, filmelor, sau muzicii, atunci când încerc să nuanţez ceva dar nu-mi găsesc cuvintele potrivite, am ales ca şi acum să fac acelaşi lucru, sperând că în eventualitatea în care sincerele mele păreri de rău n-au fost îndeajuns de explicite, mă veţi ierta totuşi ascultând următoarele două superbe melodii, dar mai ales înţelegând sensul minunatelor lor versuri.
Crăciun fericit! Sănătate şi fericire!


There must be something
In the way I feel
That she don’t want me to feel
The stare she bares cut me
I don’t careWhen i die bury me in the clothes of my youth
You see so what if I bleed

I could never change
Just what I feel
My face will never show
What is not real

A mountain never seems to have
The need to speak
A look that shares so many seek
The sweetest feeling
I got from you
The things I said to you were true

I could never change
Just what I feel
My face will never show
What is not real

I could have lied I’m such a fool
My eyes could never never never
Keep their cool
Showed her and I told her how
She struck me but I’m fucked up nowI am the designer of my own catastrophy

But now she’s gone yes she’s gone away
A soulful song
That would not stay
You see she hides ’cause she is scared
But I don’t care
I won’t be spared

I could have lied I’m such a fool
My eyes could never never never
Keep their cool
Showed her and I told her how
She struck me but I’m fucked up now

I could have lied I’m such a fool
My eyes could never never never
Keep their cool
Showed her and I told her how
She struck me but I’m fucked up now

My eyes seek reality
My fingers seek my veins
Helping handsThere’s a dog at your back step
He must come in from the rain
I fall cause I let go
The net below has rot away
So my eyes seek reality
And my fingers seek my veins

The trash fire is warm
But nowhere safe from the storm
And I can’t bear to see
What I’ve let me be
So wicked and worn

So as I write to you
Of what is done and to do
Maybe you’ll understand
And wontcry for this man
cause low man is due
Please forgive me

Flame bodiesMy eyes seek reality
My fingers feel for faith
Touch clean with a dirty hand
I touch the clean to the waste

The trash fire is warm
But nowhere safe from the storm
I can’t bear to see
What I’ve let me be
So wicked and worn

So as I write to you
Of what is done and to do
Maybe you’ll understand
and wont cry for this man
cause low man is due
Please forgive me
Please forgive me
Please forgive me

Dark angelSo low the sky is all I see
All I want from you is forgive me
So you bring this poor dog in from the rain
Though he just wants right back out again

And I cry, to the alleyway
Confess all to the rain
But I lie, lie straight to the mirror
The one I’ve broken, to match my face

The trash fire is warm
But nowhere safe from the storm
And I can’t bear to see
What I’ve let me be
So wicked and worn

So as I write to you
Of what is done and to do
Maybe you’ll understand
And Wont cry for this man
cause low man is due
I'm wise because i've been foolishPlease forgive me
Please forgive me

So low the sky is all I see
All I want from you is forgive me
So you bring this poor dog in from the rain
Though he just wants right back out again

My eyes seek reality
My fingers seek my veins

Advertisements
  1. 24 December 2012 at 19:34

    Cei care te cunosc ( realmente ! ) te iarta. Oricum, berbecii stiu sa revina cu scuze, stiu sa repare totul, poate nu cand trebuie dar cand sunt macinati de vina o fac si o fac impecabil. Berbecii stiu sa te faca sa te simti special cand nu te crezi astfel si stiu sa fie recunoscatori! Te surprind cu daruri materiale dar si spirituale si iti arata in felul lor ca le pare rau, ca te respecta si ca sunt recunoscatori.
    Eu nu am ce sa iti iert, nu pot decat sa iti multumesc pentru increderea acordata si pentru faptul ca m-ai facut sa zambesc cand altii habar nu aveau ca am nevoie.
    Craciun minunat sa ai fratioare. Te pupa gingas pe obraz, surioara ta!

    • qatalin
      24 December 2012 at 19:46

      Gosh! M-am înroşit… Realmente… Ai făcut beculeţul să lumineze roşu, acum de sărbători. 😀
      You are to kind ar fi prea puţin spus. Mulţumesc frumos pentru cuvintele tale. Da, aşa e, părerile de rău şi scuzele egalează amplitudinea greşelilor, dar totuşi asta demonstrează că greşelile la rândul lor au fost …mari. 😦
      Ştiu că eşti prea bună la suflet şi nu vrei să recunoşti, dar şi ţie ţi-am aruncat de vreo 2 ori vorbe aiurea…pen’ că-s prost…numai că tu m-ai iertat încă de atunci – poate de-aia ai uitat. 😛 Dacă ai ajuns la forgive & forget, eşti deja pe cale de a deveni un Jedi Knight. 😉
      Crăciun minunat şi ţie sis’. Lovable, extatic, whirligig sis‘…

  2. 24 December 2012 at 20:56

    nu e usor sa-ti recunosti greselile dar daca tu ai simtit ca e cazul sa o faci inseamna ca cei carora le-ai gresit au meritat sa vada ca nu esti doar ce arati in anumite momente 🙂
    Sarbatori cu bucurie iti doresc Catalin,nu iti urez sa te schimbi pentru ca asta e aproape inposibil,iti urez doar sa accentuezi ce ai deosebit de frumos,talentul de a da valoare cuvintelor 🙂
    Craciun Fericit!

    • qatalin
      24 December 2012 at 21:04

      Nici eu nu-mi doresc să mă schimb, ci doar să mă îmbunătăţesc. Ar fi interesantă o tunare a comportamentului. 😀 Să-mi pun nişte botox în exprimare şi silicoane-n gesturi+acţiuni. Wow, ce bunaciune caracterială aş fi. 😉
      Mulţumesc frumos pentru cuvintele tale. Cuvintele…mda, uneori îmi iese jogleria, alteori rănesc terţi…lucru pe care încerc să-l repar.
      Sărbători fericite! 🙂

  3. ellyweiss
    25 December 2012 at 17:27

    Am citit…wow!
    Sa fie finalul de an momentul sa ne cerem iertare pentru ceea ce ne-a mai scapat (cate un porumbel mai slabut sau mai plinut) in timpul anului? Poate fi.
    Dar…Poate sa nici nu fie. Uneori cred ca e de ajuns ceea ce facem in continuarea faptelor de care nu suntem prea mandri. Felul cum le “dregem” conteaza enorm. Daca stim s-o facem. Sa stim s-o facem la timp. Uneori o mea culpa poate fi prea mult 🙂 Ideal ar fi ca exact cei fata de care simti ca ai fost nedrept sa vada aceste randuri. Le vad?
    Eu ti-as gasi circumstante atenuante. Uneori poate ca n-ai putut proceda altfel…;)
    O sa vezi de ce o spun.
    Ma bazez pe frazele acestea: “I am only responsible for what I say. I am not responsible for what you understand !!!” 😉
    Imi place Metallica. Mai stiu cate ceva din muzica lor insa ce-ai postat aici e ceva nou…si frumos.
    Si daca tot vorbim despre iertare…ceva tot despre…

    Craciun fericit!

    • qatalin
      25 December 2012 at 18:05

      Wow back at you! M-ai surpins rău de tot cu dedicaţia ta… Îmi place Him, dar pe asta n-o ştiam. Superbă! Minunate versuri…Thanx! 🙂
      Te asigur că porumbeii mei au fost vulturi. 😀 Sau cel puţin aşa mi s-au părut mie. Nu ştiu dacă voi reuşi să continui drumul bun, dar măcar observ cărărea… Şi dacă tot încerc să păşesc pe ea, am dorit ca iniţial să-mi scutur haina de povara grea a mustrărilor de conştiinţa şi a părerilor de rău pentru propriile-mi greşeli. E cam puţin, maybe a little bit to late, dar totuşi …decât deloc… Contez şi eu pe faptul că-i un -Iertaţi-mă! sincer…
      Da, rândurile sunt văzute. Cel puţin aşa cred. Certitudini nu am…
      Să ştii că partea nasoală în legătură cu fraza aia din poza de-o ţin eu pe blog, la loc de căpătâi, este că de multe ori s-a înţeles fix ce-am vrut să spun/fac. 😦 Tocmai aici e buba. În multe cazuri (nu în totalitatea lor), receptorii au înţeles perfect ce-am transmis, ceea ce înseamnă că nu există urme de îndoială cu privire la vinovat – eu. Dar da, într-o notă de amuzament, că doar n-oi rămâne posomorât forever, ce ai subliniat în comentariul tău, se întâmplă destul de des. Ăsta-i şi motivul pentru care poza aia din widgets este prima…să n-avem vorbe la proces. 😀 ))))
      Mă bucur că ţi-a plăcut piesa asta a celor de la Metallica. O ştiu de mulţi ani, însă niciodată nu s-au potrivit versurile ei atât de mult cu ceea ce simt eu acum…
      O seara superbă de Crăciun, îţi urez şi eu ţie!

      • ellyweiss
        25 December 2012 at 18:40

        Eram sigura ca nu stii The Path. Cred ca e una dintre cele mai frumoase dar si una dintre cele mai putin cunoscute piese. Asta pentru ca face parte dintr-un album excelent in totalitate si alte piese de pe el “au luat fata” ascultatorilor, fanilor…tuturor.
        Ville Valo e considerat un mic geniu liric in tara lui pentru ca, intr-un anume fel, e mai mult poet decat compozitor sau cantaret. Absolut toate versurile cantecelor trupei ii apartin. La fel ca si muzica. Desigur ca sunt superbe versurile. Nu indrazneam sa postez ceva aiurea. Melodia asta poate reprezenta unul dintre motivele pentru care HIM e trupa mea de suflet. Si probabil va ramane forever. Chiar daca Valo nu va mai compune nimic, niciodata.
        Merci! 🙂

        • qatalin
          25 December 2012 at 19:38

          N-aş vrea să sune prea patetic, dar analizând doar versurile, seamănă foarte mult cu Stairway to heaven. Amazing!… Nu-mi vine să cred cât de frumoase sunt versurile. De fapt, cred că (vorba ta) tipu’ e mai mult cu partea de creaţie, muzica venind să umple golul şi să facă o melodie din acele poezii…să nu stea şi să le citească direct… Cam aşa cum făcea şi Morrison. Compunea poezii şi apoi, împreună cu formaţia, se chinuiau să născocească un negativ, ca să sune a melodie… Superb!

  4. 26 December 2012 at 15:08

    Pentru melodie, ţi se iartă toate greşelile.
    Totuşi, mai citeşte o dată acel moto pe care l-ai postat!
    Sărbători fericite!

  5. 26 December 2012 at 15:10

    Mă refer la The Path. Cred că am ascultat-o doar o dată sau de două ori până acum.

    • qatalin
      26 December 2012 at 16:45

      Şi eu care credeam că-ţi plac melodiile alese de mine… 😀 ))) Glumesc. 😀
      Da, Eli m-a uns la sufelt cu dedicaţia asta…datorită căreia sper să fie aşa cum spui tu – să fiu iertat. 😉
      Citesc, citesc…măcar de-ar sta iertarea mea într-un motto greşit înţeles de către alţii… 🙂

  6. 26 December 2012 at 21:06

    interesant momentul din excursie :))! si… e bine sa-ti para rau.. sincer 🙂

    • qatalin
      26 December 2012 at 22:01

      Mie-mi spui?!… M-au răscolit bine de tot amintirile când am aşternut acel moment din tabără pe hârtia digitală. Poate vreodată o să continui cu povestirile, dar cred că o să trebuiască să pun parolă pe articole (aşa cum am făcut cu Capitolul 4 din povestirea Călător) – nu vreau să am probleme cu WordPress-ul (n-am blog rated X ;)). 😛 Ştiu şi eu că-i de bine, numai să nu fie prea târziu, sau …să fie de ajuns… 😦

      • 27 December 2012 at 10:31

        meh… nu pricep care-i faza cu blog rated X, G. mama lor :)) si ce treaba are wordpress cu gandurile tale :-s

        • qatalin
          27 December 2012 at 18:27

          Rated G – pentru toată familia, fără warnings
          Rated X – explicit content…cu warning pentru minori.
          Treaba ar fi că gândurile mele-s cam …nu ştiu cum să zic…deloc cuminţi. 😀 Iar amintirile, că despre ele era vorba, dacă ar fi să le înşir pe toate, nu doar fragmente, ar necesita Rated X cu siguranţă, plus parolă pe articol. 😉 :D))))))))

        • 27 December 2012 at 20:54

          ehh detalii

  7. qatalin
    27 December 2012 at 21:01

    Pishky, daca n-as avea parolat articolul asta…as cam avea probleme…cred. 😛

  8. ellyweiss
    27 December 2012 at 23:25

    Nu mai pot “agata” mai sus raspunsul… 🙂
    Nu stiu cum ajunge la melodiile superbe la care ajunge, adica nu stiu ce e inainte: muzica sau versurile. Asta nu cunosc. Insa ca o vreme a fost comparat cu Jim Morrison, da, asta pot sa-ti spun. Iti dai seama ca eu cunosc despre trupa asta aproape totul… La un moment dat o cam luase pe o panta periculoasa…alcool, ceva droguri…si multi credeau ca va sfarsi ca Morrison…
    Nu, muzica ii apartine in intregime tot lui. Desigur, aranjamentele muzicale se fac, cu siguranta, in cadrul trupei. Portiunea de cca. un minut si jumatate din finalul piesei este excelenta si din punct de vedere instrumental…
    Despre Morrison…nu am idee cum compunea…

    • qatalin
      27 December 2012 at 23:51

      Mda, mă enervează faptul că tema asta face replicile comentariilor din ce în ce mai înguste, aşa că le-am limitat la 4 replici…după care se poate discuta printr-un nou comentariu. Enervant, dar util, pentru că pe la a 8-a replică scrisul este deja în şir indian. 🙂
      Ştiam de excesele lui Ville Valo. A fost bine că s-a oprit…dacă s-o fi oprit. 😛 Morrison compunea fix aşa – purtat de valurile exceselor…care l-au şi omorât…
      Da, finalul sună bine de tot, iar conţinutul obţine notă maximă datorită versurilor.

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: