Home > Muzică. > Abuzul ipocriţilor.

Abuzul ipocriţilor.

Drunk santaÎmi cer scuze dacă întinez spiritul semi-tâmp al sărbătorilor şi al articolelor din sfera să fie bine ca să nu fie rău, laolaltă cu status-urile de pe Facebook ce revarsă într-o avalanşă diabetică tone de senzaţii dulcege de la atâta bunătate de sezon, dar am clacat. În cel mai desăvârşit mod posibil. Mi s-a aplecat de la atâta prefăcătorie planetară scremuta manelistic.
Şi culmea, de data asta nu colindele, urările, SMS-urile trimise pentru toată agenda, ler-ul, zurgălăii, beteala, tag-urile sau brazii m-au scos din minţi. Iar asta s-a întâmplat pentru că deja îmi formasem un scut pentru zona aia. Eram atât de blindat anti-dezgust încât şi dacă mi-ar fi cântat Hruşcă lângă masa din bucătărie în timp ce eu înfigeam în orificiul bucal cârnaţi+castraveţi muraţi spălând totul cu şpriţ, l-aş fi rugat să mute puţin capu’ ca să pot schimba postul la tv cu telecomanda, nebăgând în seamă lerul care m-ar fi violat fonic de zor, sperând că mă scoate din minţi.
Anul ăsta chiar am fost apărat. M-am pregătit moral din timp. Am făcut cumpărături doar după 2 noaptea, din minimarket-ul deschis non-stop, ca să nu văd oameni călcându-se-n picioare lângă rafturi sau ca să nu aştept 6 ore şi 39 de minute la casa de marcat. Mi-am pregătit o listă de melodii cu o acustică specială (trei dintre ele o să le împărtăşesc cu voi niţel mai la vale), menite să acopere momentele din zi în care boxele postate de municipalitate vis-a-vis de camera mea slobozesc colinde tânguite mai rău ca la mort, către trecătorii bucuroşi că pe Centru a pus dom’ primar mujică. Am dormit ziua şi-am stat treaz noaptea, ca să evit …oamenii. De ce să evit oamenii? Pentru că se prefac. Pentru că ipocrizia a atins cote mai înalte decât cei 29 km. de la care a sărit dilimacu’ ăla cu paraşuta…dar asta e o altă discuţie. Am făcut mişto constant de Hruşcă, Bănică, Fuego, flori dalbe, flori de măr etc. încercând să nu intru în starea aia care-ţi lăţeşte buzele într-un zâmbet trist.
Brace yourselves winter is comingCred că e singura senzaţie care poate defini luna Decembrie – zâmbetul trist. Asculţi kholynde de mai ai puţin şi-ţi expectorezi sufletul de la atâta moleşeală şi expui printr-un reflex necondiţionat un zâmbet în care ţii buzele relativ jos la colţuri, de parcă nici măcar n-ai voie să zâmbeşti firesc. Nu, nu! Nu-i voie. Ţi se apleacă ochii, ţi se ridică pielea de pe frunte în zona dintre ochi de parcă mai ai puţin şi începi să scânceşti precum un căţeluş care vrea în casă pentru că-i frig afară, încerci să zâmbeşti, dar totuşi buzele refuză să urmeze cursul firesc al zâmbetelor, rămânând înclinate la colţuri, trăgând zâmbetul spre negura momentelor de jale profundă. Iar la tot aranjamentul ăsta floral, la toată ikebana asta de gesturi şi ticuri induse de kholynde, se adăugă capul lăsat uşor într-o parte şi imperceptibilul -Mmmm… pe care nu-l slobozeşti cu gura deschisă, ci îl pastrezi în interior, precum un fel de continenţă verbală, ca să punctezi perfect momentul dizgraţios prin care un adult cade în dementa atracţie tâmpă a prefăcătoriilor contemporane. Şi totul poartă un titlu – zâmbetul trist. De parcă ar trebui să fim trişti sau abătuţi în ziua în care Iisus s-a născut...-Doamne, Dumnezeule! Pe bune dacă nu e mai multă veselie, veridică şi nescremuta, de Paşte. Acolo e despre moarte şi înviere, dar parcă lumea-i mai naturală şi mai lipsită de scremeri greţoase, decât atunci când e vorba despre naştere… Ciudat… În fine…
Bullshit umbrellaDupă cum spuneam, am avut multe scuturi de protecţie. Însă în zadar. Şi nuuu, n-aţi ghicit. N-am cedat acolo unde mă apărăm deja. N-am fost slab de înger. M-am ţinut tare. Am rezistat cu stoicism tuturor agresiunilor. Nu m-am lamentat în faţa ipocriziei şi n-am clacat în faţa abuzurilor de orice fel. Numai că atacul de anul ăsta a fost atât de pervers, atât de parşiv, încât orice formă de rezistenţă din partea mea ar fi fost futilă. Nici să vreau n-aş fi putut să mai rezist. Şi asta pentru că puterea voinţei mi-a fost supusă unui viol în grup, efectuat de către oamenii pe care-i stimez cu adevărat, dimpreună cu promotorii, managerii şi agenţii lor de P.R.
Adică fratele meu, surioara mea, fiinţă umană care citeşti rândurile astea, mânca-ţi/v-aş ce doresc domniile voastre, înţeleg că în Decembrie sunt futut vizual, auditiv şi cognitiv de Hruşcă, Bănică, Fuego, beteală, omăt, feerie, săniuş, bucate, porc, cele trebuincioase, urări false, SMS-uri în grup şi muuuuulte altele, dar!!! Există totuşi un big fucking dar! De ce poola mea trebuie să fiu spamat şi de către Dan Puric, Florin Piersic, Tudor Gheorghe, Horaţiu Mălăele, Maia Morgenstern şi …la fel de muuulti alţii?!
Ştiu, deja mi-aţi umplut frigideru’ considerandu-mă ultimu’ incult, manelist ignorant, plin de lipsuri (you saw what i did here?plin de lipsuri ;)…în fine…), găunos emoţional, frustrat, insensibil etc. Numai că vin şi eu cu o întrebare. De fapt, nu…mai multe. De ce în fiecare an, în luna Decembrie, sunt prezenţi pe absolut toate posturile tv mai sus numiţii? De ce trebuie să dau de ei la fiecare apăsare de buton? Îi ador pe fiecare-n parte, dar ce legătură are asta cu abuzul de …orice (aici intrând şi cultura), în luna Decembrie? Cam cât de mare poate fi ipocrizia românilor? De ce gatu’ mă-si trebuie ca televiziunile să mi-i arate doar în Decembrie?!?!?!?! Le duc dorul un an întreg, pentru ca apoi, odată cu jalnica şi inumana intrare în luna abuzurilor, să-i văd non-stop, până la refuz?! Bulangii ăştia din televiziune nu dau doi bani pe ei timp de 11 luni, îi doare-n cur de cultură, cinematografie, satiră, artă, teatru, folclor, iar în Decembrie, doar pentru că se face rating din aşa ceva, mi-i bagă pe gât forţat, ştiind că eu care-i iubesc teribil, voi sta pe posturile lor? Unde-i Tudor Gheorghe în luna August? Dar Mălăele în Aprilie? Dar Maia în Februarie? Dar Puric în Iulie? Unde-i Eau du LerFlorin Piersic în Martie? -Unde pizda mamei voastre de japiţe ce sunteţi, îi ţineţi ascunşi un an întreg şi îi feriţi de privirea mea calică? Îmi arătaţi buci, ţâţe, jartele, paraşute, manelişti, analfabeţi, Becali, Vadim, Moculeasca, Zăvoranca, Pepe, Vanghelie, Borcea, MeMe, drogaţi, violatori, pedofili, tâlhari, criminali, piţipoance, retarzi, Acces Direct, Happy Hour, Capatos, Domnu Dan…şi pe toate le difuzaţi zi de zi, ceas de ceas, pe toate posturile, oriunde te uiţi dai de ei, iar apoi, când vine Decembrie, căpătaţi brusc o erecţie culturală fir-aţi ai naibii să fiţi, şi mi-i eliberaţi în sfârşit pe cei pe care-i doresc, doar pentru că se încadrează în rigorile şi cerinţele pieţei, precum nişte manelişti ce sunteţi?! Nici de-al naibii nu mă uit la ei băi jegoşilor!!! Muriţi cu ei de gât, fiv-ar ratingu’ la fel de mare cât vă e organul sexual, abuziv oferit în dotare de natura prea miloasă! Impotenţilor intelectual! Incapabililor! Inadaptaţilor! Inapţilor! Invada-v-aş inoportunele idei, idioţilor! Hai că am terminat cu litera i… Ufff!
Acum sincer, nici n-aveam cum să mă apar de un astfel de abuz. Totul are o limita. Nu am putut rezista spam-ului făcut cu ajutorul celor pe care-i respect, pe care caut să-i văd ori de câte ori am ocazia şi pe care cu greu pot să accept că-i urmăresc pe aceleaşi posturi tv pe care înainte, sau după ei, a fost sau urmează să fie difuzată o latrină în stare de funcţionare… Pare că se întinează aura lor atunci când se întâmpla asta, dar n-am încotro şi-i urmăresc aşa…măcar şi aşa, dar să fie. Şi totuşi…să mi-i ţii ascunşi 11 luni, iar apoi să profiţi de pofta mea de a-i vedea şi să mi-i bagi sub nas zi după zi, ceas după ceas, ştiind că eu n-am cum să ratez ocazia de a-mi încărca sufletul cu muzica, interpretarea şi vorbele lor, este desăvârşirea perfidiei mediatice, dusă la extrem.
I want to live not just surviveŞtiu că sună ca naiba ce spun eu aici, dar prefer stilul sinucigaş. Refuz să mă încolonez. Aşa cum am făcut/simţit şi în cazul votării/democraţiei. -Dacă n-ai nevoie de mine şi nu mă consideri un cetăţean adevărat în toate cazurile, ci doar în cele în care se potriveşte, sau ai tu nevoie de mine, atunci mă autoexclud din turma ta de oi măi decidentule, votează tu cu mă-ta şi bagă-ţi democraţia-n cur, iar de mine te rog să uiţi că exist. Şi aşa n-am nevoie de nimic din ce-mi oferi. Boule! Iar acum, ar trebui să mă bucur şi să-ţi cad la picioare, pentru că m-a drogat starea de beatitudine indusă de consumismul global, în momentul în care vii cu o alură aproape divină şi-mi dai porţia de oameni de valoare, pe care o primesc ca prostu’ ce sunt doar câteva zile pe an, bucuros că mi-o dai fie şi atunci? Ei bine, nu! Doesan’t work for me! Eu nu sunt omul jumătăţilor de măsură. Fie mă tratezi ca pe un privitor decent şi mi-i arăţi constant, să mă bucur cât încă mai am de cine, fie uită-te tu şi cu producătorii+şefii tăi la ei, cădea-ţi-ar rating-u’-n cap, săracule! Măi precarule intelectual care-mi decizi tu mie grila de programe, mai puţinule la suflet care nu ştii cultură generală nici cât şoferu’ lu’ Becali, cine eşti tu mă să-mi dictezi tu mie când, cum şi ce să simt?! Ha?!
Cand esti mort nu stii ca esti morti e greu pentu ceilalti...la fel si cand esti prostFlorin Piersic are 76 de ani şi chiar n-am chef să-l plâng ca pe Dem, Dinică, Bănică sr., Iordache şi mulţi alţii, înainte de a-i auzi şi vedea până la refuz. Numai că vreau ca acel până la refuz să nu fie de dragul rating-ului, ci de dragul lor, al actorilor, ai oamenilor de cultură, ai rapsozilor, care încă!!! mai sunt cu noi. Trebuie să moară ca începem să-i jelim? De ce să nu ne bucurăm de ei cât încă mai sunt în viaţă, constant şi independent de sezon?
Ştiu că mă lamentez degeaba. Mai bine tac naibii din gură şi-mi văd în continuare de treabă, că oricum îi doare-n paişpe de mine. Cine naiba-s io, să fac gât la ei? Nimeni în drum s-a apucat să se bată cu morile de vânt. Pfff… Şi până la urmă, abuzul este stema de pe steagul României. Numai că în Decembrie, abuzul capătă o nouă şi interesantă conotaţie. Devine abuzul ipocriţilor. Pentru că nu era de ajuns că mâncăm până chemăm salvarea, cumpărăm până rupem portbagajul, futem până se rupe prezervativu’, ascultăm muzică până cheamă vecinii Poliţia, ne urăm unii altora de bine până uităm sensul cuvintelor pe care ajungem să le spunem robotic, fără noimă. Nu, acum mai adăugăm la lista abuzurilor şi ipocrizia fără margini. Pentru că, fie că ne place fie că nu, fix acum s-a trezit cultura-n noi. Dăm pe dinafară de culţi în cap ce suntem. Facem mişto de leru’ lu’ Hruşcă, de şubidubapu’ lu’ Bănică şi de bradu’ lu’ mă-sa lu’ Fuego, dar pe partea cealaltă ingurgităm galopant găleţi întregi de cultură de zici că s-a dărâmat Biblioteca Naţioanală peste noi. De ce? –Pentru că aşa se face! (scuze, mi s-a aplecat doar când am tastat răspunsul ăsta…)
Human bodiesDa! Aşa se face. Nu pentru că vrem. Luaţi fiecare-n parte, sunt destui care vor altfel, dar macro, o înghiţim direct, pentru a fi în randu’ lumii. Ce mai contează că, poate, 80% din televizoarele în care cântă Tudor Gheorghe ceva atât de profund încât ţi se ridică părul pe mâini şi îţi ţâşnesc lacrimi din ochi fără să le poţi controla, sunt setate cu volumul în surdină, ca să fie zgomot de fond, în timp ce protagonişti autentici vorbesc despre noul transfer al Stelei, cu un pahar de Neumarkt alături (ca să păstrăm gustul puternic şi amărui)… Ce mai contează că Puric revarsă fraze de geniu într-un fluviu neîntrerupt, în timp ce masculul proaspăt îmbătat cu vin prost şi plin de porc până-n laringe, lasă tv-ul pe acel post pentru că vorbeşte unul aiurea, în timp ce el îşi vede de treabă zvâcnindu-şi sacadat şi aritmic animalicul corp păros şi transpirat deasupra femelei agonizată de greutatea lui, într-o încercare inutilă şi dezgustătoare de a-şi produce un orgasm scurt şi vinovat, drept culme a plăcerii sărbătorilor de iarnă… Ce mai contează că Florin Piersic povesteşte întâmplări absolut fascinante din urmă cu zeci de ani, având ca protagonişti oameni incredibili, în timp ce tineri alienaţi, subnutriţi şi fără anticorpi în organism, apasă alt+F4 în loc să-şi aprindă o ţigară, după o partidă de sex alături de prietena lor bună – Manuela, sora lui Aron Pumnul…stânga sau dreapta…
I see humans but no humanityNimic din toate astea nu contează, pentru că ele toate intra la categoria -It’s a must! Trebuiesc bifate. Dacă n-ai dat SMS în grup, nu exişti. Dacă nu asculţi kholynde de rahat nu eşti în rând cu lumea. Dacă nu crapi în tine şoric+răcituri până-ţi iese pe gură ficatu’, degeaba mai există 112. Şi aşa mai departe. Iar mai nou…dacă nu ai văzut emisiunea cu Puric, pentru a şti ce să spui când eşti întrebat -Dar ai văzut când a zis…cutare!?…; eşti imediat exclus şi arătat cu degetul. Dacă nu l-ai văzut pe Piersic la Te pui cu blondele, sau pe Mălăele de Revelion, eşti un manelist jenant, care n-are ce căuta în cercul select al celor care…-Care ce?! Care se încolonează în rândul turmei obediente, ce-şi ascultă ciobanii din media şi care se bucură la frimiturile date de aceştia cu porţia, în loc să provoace prin puterea voinţei comune, schimbări în grila de programe…pentru că privitorul contează, nu realizatorul. Numai că noi nu ştim asta încă. No no no! Satan's minionsŞtim doar că ce ni se dă, aia e… Nu mai contează dacă-i bună au ba. Contează să fie. Iar noi s-o bifăm ca văzută…altfel nu existăm, nu?!
Fac o scurtă şi ultimă încercare de a exemplifica şi mai nuanţat întreaga imagine. În ultima emisiune Vorbe Grele, Ciutacu l-a avut invitat pe Oreste. Superbă discuţia. Am avut o erecţie cognitivă ascultandu-i. În fine…
Numai că la un moment dat, Ciutacu deschide următorul subiect, pe care voi încercă să-l redau cu ajutorul cuvintelor mele, fără a-i denatura sensul, chiar dacă nu voi cita exact -Auzi Oreste, eram la un pahar de vorbă cu unul, la o sindrofie mai mare, care cuprindea oameni din presă, politicieni şi alt soi de vedete şi persoane publice, şi-i spun respectivului: nu ţi se pare că tot noi ne învârtim în cercul ăsta? Ăla-mi spune: ba da, ai dreptate. Pleacă unul, vine altul, ne învârtim între noi precum cadrele. Şi eu îi spun: da, suntem 2-3 mii de oameni cu influenţă, cu rezonanţă în plan mediatic, cu putere politică, financiară, cunoscuţi etc. şi nimeni nu intră în peisaj decât foarte rar. E ca şi cum doar noi decidem, noi ne schimbăm între noi, mai iese câte unul din sistem pe cale naturală, dar grosso-modo, pleacă ai noştri, vin ai noştri. După care, zambindu-şi reciproc, se aprobă unanim, Oreste dându-i dreptate, plus exemple personale.
Tribe peopleAşadar, dacă tot e vorba de o mâna de oameni (2-3 mii nu-s mulţi comparativ cu 20 milioane) care decid, de ce trebuie să decidă ei în numele nostru? Mai bine zis, de ce să decidă orice, oricând, oricum? Piersic, Puric, Tudor Ghe., Maia etc. sunt ai noştri, ai românilor. De ce să-mi decidă mie altcineva dacă să-i văd sau nu? Şi mai ales când să-i văd sau nu… Noi ăştia 20 de milioane, se presupune că suntem deserviţi de cei 2-3 mii de politicieni, oameni de afaceri, jurnalişti, realizatori tv etc. şi nu invers. Din câte ştiu nu suntem noi sclavii lor, ci ei servitorii noştri, iar noi, prin taxe, impozite şi feed-back-ul reţelelor de publicitate, îi plătim pe ei. Aşadar de ce să nu decidem noi ce să urmărim şi când? Chiar aşa am ajuns să ne bage nişte unii pe gât ce vor ei, când vor ei, iar noi nu numai că nu ne revoltăm, dar suntem şi veseli că se întâmplă aşa? –Doamne, Dumnezeule! Wake the fuck up! (vorba lu’ Samuel Jackson)… 😦
În fine…eu unul sunt deja resemnat. Observ, constat, dar am puteri limitate. De ieşit în stradă am ieşit (încă n-am ieşit şi singur), şi aş mai ieşi dar n-am cu cine, pentru că sindicatele-s defuncte, iar spiritul de turmă a omorât nervul fiinţelor vii. Zvâcnirile inimilor crude a fost înlocuit de pulsările defazate ale inimilor transplantate. Am ajuns atât de amorţiţi încât nici gerul de -20 de grade din Ianuarie şi nici codul portocaliu de +45 de grade din Iulie nu pot omorâ virusul ăsta al lehamitei.
Şi totuşi eu mă folosesc de ea. Lehamitea, în cazul meu produce alte efecte. Mă alienează, mă îndepărtează de oameni, mă face să cred că mizantropia este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat Be a voice, not an echoîn ultimii 7-8 ani, iar manifestările mele tind spre izolare, drept răspuns la refuzul închegării unei opţiuni solide de grup. Şi atunci sfârşesc prin a mă afunda în discuţii cu prietenii, şpriţuri dese, jocuri pe computer, sex şi muzică…multă muzică, sau mult sex… 😀 😉
În încheiere, iată trei dintre melodiile pe care le ascult când am nervi, când mă revoltă ceva, când simt că pot rupe căpăţâni, când dialogul dispare (dacă ar fi existat vreodată), iar violenţa (fie ea şi în exprimare) tinde să devină singura soluţie împotriva uniformizării dorinelor colective. Refuz înregimentarea. Detest statul în turmă. Nu suport aplatizarea fluctuaţiilor în gândiri, simţiri şi acţiuni. Şi atunci…here comes my opinion -Dear society, fuck you! Fuck you very much! Over and out!

Holiday workoutModerate Rock

May day, every day, my day
Could’ve had a heart attack, my heart
We don’t know anything, my heart
We all want something fair, my heart

Hey(5x)

Out of town, out of sight, is my heart
Note to self - relaxQueen of lies, today, my heart
One more on the phone, my heart
One more at the door of my heart

Hey(5x)

Mean heart
Cold heart(7x)

Yeah…

Uhh….

Iar ca să fie tacâmul complet, aş aduna vreo 15-20 de producători şi realizatori tv influenţi şi i-aş pune fix în mijlocul acelui Pogo dezlănţuit, să fie striviţi de ambele valuri ale hoardei de rockeri, dezlănţuiţi în cel mai impresionant wall of dead pe care l-am văzut vreodată…

Advertisements
  1. 26 December 2012 at 13:30

    asa iti trebuie daca te uiti la TV 😀
    e inutil sa te infurii…
    daca vrei sa-i vezi pe Maia sau pe Puric mai bine mergi la teatru…
    cultura nu intereseaza pe prea multa lume…ce dovada vrei mai buna decat inchiderea canalului Romania Cultural ? (ca tot aminteai de cultura)
    fiecare intelege si simte spiritul Sarbatorilor in felul lui…
    si tu o faci diferit de altii, nemultumit fiind de ei asa cum,cu siguranta, altii vor fi socati de cat de tare te supara pe tine abundenta de lerui ler…
    sa faci urari de sarbatori e frumos,tine de traditie dar si de bucria de a arta cat de dragi ne sunt unii oameni si cu aceasta ocazie… asta a fost si motivul pentru care ti-am si urat sarbatori fericite…
    eu una am sunat pe cine am considerat ca vreau si imi face placere sa sun si de Craciun mi-am inchis telefonul…
    am trimis cateva felicitari pentru ca mi-a facut placere,am raspuns urarilor pe blog pentru ca ar fi fost nepoliticos sa nu o fac dar si pentru ca sunt multi bloggeri pe care ii apreciez,ii admir,imi sunt dragi iar unii imi sunt chiar prieteni, am facut urari celor care un an intreg au gasit de cuviinta sa ma viziteze…lucru pe care am observat ca l-ai facut si tu…
    am facut asta pentru ca asa am simtit…daca altii au avut alte motivatii,problema lor,daca au facut-o ca sa fie in “rand cu lumea” iarasi,problema lor…
    eu am crezut mereu in povesti si vreau sa cred in continuare…
    categoric,spiritul adevarat al sarbatorilor s-a denaturat,oamenii s-au schimbat,manelizand cum spui tu aproape totul…
    eu aleg sa ignor acest aspect pentru ca din punctul meu de vedere este secundar…
    ma pot bucura de sarbatori fara sa ma amestec cu cei a caror prezenta nu-mi face placere 🙂
    eu iti urez in continuare sarbatori asa cum iti doresti chiar daca tu asculti Nirvana si eu Hara 😛

    • qatalin
      26 December 2012 at 16:23

      M-ai blocat cu prima frază. 🙂 Aşa e… Dintotdeauna am fost fascinat de privitul la televizor. Niciodată n-am trecut prin perioade în care să nu-mi doresc asta. Când chiar nu am nimic de văzut pe nicăieri, mă refugiez în National Geographic, Discovery etc. Nu consider că tv-ul îţi face rău şi îţi influenţează viaţa, atâta timp cât eşti stăpân pe propria persoană şi ai convingeri stabile. Ăsta-i şi motivul pentru care mă lamentez acum. Sunt consumator şi n-am un OPC în domeniul ăsta. CNA-ul e varză oricum şi nu mă reprezintă, iar eu între timp trebuie să accept ce-mi dau ăştia…
      Ştiu că fiecare simte sărbătorile în felul lui. De-aia m-am exhibat în halul ăsta aici, pentru că face parte din felul cum trăiesc eu sărbătorile. 🙂
      Da, e frumos să faci urări de sărbători. Dacă-s urări sincere, venite din dorinţa de a le face, nu din obligaţia adusă de ipocrizie. Şi eu fac şi am făcut urări, la fel cum şi tu faci. Sunt oameni la care ţin, pe care-i apreciez şi cărora le urez din suflet sărbători fericite, dar nu-s la Miss Univers, ca să doresc pace-n lume şi fericire tuturor. De mulţi, prea mulţi, nu mă interesează. Motiv pentru care nu-s ipocrit să le urez tuturor de bine, prefacandu-mă şi mintindu-mă în primul rând pe mine…
      După cum spuneam, Luaţi fiecare-n parte, sunt destui care vor altfel, dar macro, o înghiţim direct pentru a fi în randu’ lumii. Aşadar sunt conştient că mai există oameni care trăiesc sărbătorile fiind în primul rând sinceri cu propria persoană, numai că marea, covârşitoarea majoritate, stă şi acceptă diverse stări de fapt induse macro, printre care şi problema cu grila de programe tv în legătură cu care mă dau eu aici cu capu’ de pereţi.
      Când simt ipocrizia, prefer să ignor. Ăsta-i motivul pentru care nu am răspuns întregii avalanşe de urări care m-a copleşit live, pe telefon sau pe internet. Răspund şi evident, urez şi eu la rândul meu, celor care consider eu că-s sinceri (conform convingerilor mele, ghidate de simţiri şi fapte), şi chiar dacă nu reuşesc să scriu decât un rând sau două (pentru că nu mă pricep la urări de sărbători…devin absolut stingher şi stângăci), o fac totuşi din inimă, pentru că înseamnă ceva.
      Dar nu cred că sinceritatea mai are vreo legătură cu sentimentul de turmă trăit de cei care fac abuz şi-s ipocriţi până-n măduva oaselor. Ăia oricum nici nu vor citi articolul meu…
      Şi eu mă bucur de sărbători fără să mă amestec cu cei care nu-mi plac. Lucru pe care nu-l pot realiza şi mediatic, pentru că-mi place să deschid televizorul, în care să văd, pe lângă exagerat de multe chestii pe care le evit, şi lucruri care să-mi placă mie, atâta timp cât şi eu sunt un consumator – m-am întrebat şi cică aşa e – sunt. 🙂
      Şi eu, multumindu-ţi în acelaşi timp pentru urare, îţi urez la rândul meu să ai parte în continuare de sărbători aşa cum îţi doreşti, chiar dacă a trebuit să caut pe Google+Youtube – Hara, nestiind ce este. 😛

      • qatalin
        26 December 2012 at 16:39

        Ah, şi încă o chestie. De ce să trebuiască să merg la teatru ca să-i văd pe Puric, Maia & co.? Sunt mulţi, foarte mulţi, exagerat de mulţi care nu au timp, şi nu pot fizic şi material să meargă la teatru, dar care-i aşteaptă la ei acasă-n televizor.
        Nu te supăra, dar mi se pare cel mai nepotrivit răspuns – mergi la teatru dacă vrei să-i vezi. Ei există, sunt printre noi, sunt ai noştri, şi e de datoria morală a celor care decid programele tv, să ni-i aducă în casa fiecăruia dintre noi, cât încă mai au pe cine să aducă…
        Îndemnul cu mersul la teatru mi se pare prea facil şi este fix scuză celor care decid grila şi n-au chef să mi-i arate 12 luni pe an, ci doar una, pentru că nu fac ei rating…
        Dacă tu m-ai îndemnat să merg la teatru pentru a-i vedea, pentru că-ţi vine ţie uşor, fiind acolo, lângă ei, să ştii că-s multe persoane, printre care şi eu, care n-au cum să-i acceseze constant, în acest mod, ci i-ar dori la televizor mai des.
        Îmi dau seama că n-ai spus-o cu răutate, ci ţi-a venit la îndemână un astfel de răspuns. Iar acum stau şi mă gândesc că poate aşa or gândi şi cei de la care aştept eu alt gen de programe tv. S-or fi gândind că dacă vrea cineva să-i vadă, merge la teatru, iar ei între timp îmi umplu ecranu cu ciorba porno/incultă, cea de toate zilele. 😀

  2. 26 December 2012 at 19:05

    te-ai supărat negativ, bag de seamă 😉 . acum, vorbind serios, ceea ce ne bagă televizuinile pe gât zi după zi ne cam defineşte pe noi; şi când zic “pe noi” nu mă refer la tine, la mine sau la alţii asemenea noastră, mă refer la noi ca popor. acea ciorbă porno/incultă la care faci referire este ceea ce se cere, ceea ce are trecere la popor. cauzele care au dus la starea astea de fapt trebuie căutate altundeva, până la urmă nu televiziunile sunt vinovate pentru asta. că otv-ul ajunsese la un moment dat a patra sau a cincea televiziune din România spune cam totul despre ce fel de popor suntem. din păcate 😦

    • qatalin
      26 December 2012 at 19:20

      Salut Călin şi bine ai venit! 🙂
      Ai dreptate omule, se difuzează ce se cere. Ar însemna să fiu la rândul meu ipocrit dacă aş pretinde că luaţi la grămadă însemnăm altceva decât acea ciorbă porno/incultă. Numai că există nuanţe. Spre exemplu o televiziune poate să-mi arate buci 22 de ore pe zi, şi 2 ore cu oameni de valoare… De ce trebuie să-i văd doar câteva zile pe an, fix în perioada asta, pentru că aşa se cere? Eu înţeleg că sunt/em în minoritate, dar tocmai asta cer – ce mi se cuvine. Din postura de minoritar, doresc tratamentul adecvat. Doar că lipsa totală a ceea ce doresc eu, este de fapt lipsa oricărui tratament, chiar şi a celui care s-ar potrivi mie – şi anume un număr foarte mic de ore/săptămână cu ceva …altceva decât ce se dă în rest, dar să fie totuşi…
      Să existe OTV, să existe buci şi retarzi, să existe orice. Nu-s genul intolerant. Fiecare trebuie să se simtă reprezentat. Însă din toată amestecătura asta, exact eu nu mă simt reprezentat. Iar acum, când în sfârşit ar trebui (cică) să fiu vesel că-i difuzează şi pe respectivii, eu constat doar ipocrizia lor şi spiritul manelist care-i împinge la a-i difuza doar pentru că aşa se face şi pentru că au ei rating mare de sărbători… 😦

      • 26 December 2012 at 19:37

        nu zic că nu ai dreptate, şi eu m-aş uita la Tudor Gheorghe 24 din 24; nici nu am să zic că nemulţumirea ta ar fi nejustificată. pentru mine televizorul a ajuns un obiect de decor, mă uit la el o dată la două-trei săptămâni, ca să văd dacă mai e la locul lui. acum nu mai am nici canalele de la Discovery, că erdeeş-ii s-au gândit că ar fi tare bine să le scoată, aşa că nu mai prea am de ce să-l deschid. caut în alte părţi ceea ce vreau, uneori găsesc mai greu, alteori mai uşor. nu zic nici că e firesc ce se întâmplă, pentru că nu este, doar că toată media noastră a devenit un soi de tabloid jalnic, ce scoate doar ce se vinde. poate că eu am noroc, fiind din Cluj mai dau peste un spectacol mai răsărit, dar alţii nu au nici măcar şansa asta; iar pentru ei, e păcat. ce se poate face? e, s-ar putea face, dar nu se vrea şi nici nu se va face, pentru că…ţara ne vrea proşti.

        • qatalin
          26 December 2012 at 19:50

          Mda, cazul cu erdeeş-ii e altă nebunie…nici nu îndrăznesc să deschid capacul subiectului. Am bafta să nu fiu abonat la ei, aşa că doar pot să bănuiesc starea de nervi pe care le-au creeat-o consumatorilor proprii.
          Ai dreptate în ceea ce spui, dar iarăşi, e cu nuanţe. Şi eu găsesc când vreau Tudor Gheorghe pe Youtube sau în alte locuri, dar nu cred că asta-i soluţia. Pentru că dacă n-aş avea Internet, ar fi o conductă tăiată direct. Varianta ta seamănă oarecum cu cea a Pandhorei, care a comentat prima. Adică mersul la teatru şi faptul că-i găsesc în alte părţi, sunt de natură să-mi suplinească mie frustrarea că nu-i văd la televizor 11 luni? Lamentarea mea vine din dezgustul pe care mi-l creează nedreptatea. Ştiu că şi tu şi Pandhora aveţi intenţii bune, dar fix pe variante de genul ăsta s-au bazat şi ei – că ne descurcăm în alte feluri, cum putem, iar ei îşi văd de treabă nestingheriţi.
          Ei bine, eu le-aş aplica un şut în cur, să li se lipească căcatul de ceru’ gurii. Şi asta pentru că este exact cum spui – ne vor proşti. Pentru că e mai uşor să mulţumeşti proştii…devine mai facilă găsirea jucăriilor pentru proşti…

        • 26 December 2012 at 19:54

          din păcate ăsta e adevărul, ei sunt mai uşor de mulţumit. nu îmi convine că nu pot să văd la televizor ce vreau şi atunci când vreau. pentru că nu îmi convine, caut alte variante, nu că aş fi foarte mulţumit de ce se întâmplă, că nu-s defel. dar eu, adică unul…ce pot schimba? românii nu ies în stradă când le sunt tăiate salariile şi încălcate alte drepturi elementare, ar ieşi ei pentru cultură? dacă o s-o văd şi pe asta, atunci pot să mor liniştit; deşi ar fi cam devreme 🙂

  3. 26 December 2012 at 19:59

    Bonsoir monsieur!
    2 lucruri am de spus daca imi e permis, chestiuni care tin de forma si nu de continut. Pentru ca sunt perfect de acord in ceea ce priveste continutul. Deci:
    1.in dreptul pozei cu Oana Pellea cred ca acordul se face cu “al”, pentru ca e vorba de el, de drag, care e al actorilor, al oamenilor de cultura, al rapsozilor samd
    2. as adauga o precizare scrisa de doamna Oana Pellea la ea pe wall, referitor la citatul din imaginea pe care ai postat-o:

    “Tare as ruga intreaga media sa modifice inspre adevar ….

    Acest citat NU imi apartine.

    “Cind esti mort, nu stii ca esti mort.
    E greu doar pentru ceilalti…

    La fel si cind esti prost….”

    Citatul apartine lui Phillippe Geluck !

    via domnul Cristian Pătrășconiu, via Cosmin Alexandru,via Julio Potier….

    “La connerie, c’est un peu comme la mort : le mort ne sait pas qu’il est mort, ce sont les autres qui sont tristes. Le con, c’est pareil.”

    Phillippe Geluck.

    Citatul este absolut remarcabil si ma bucur ca am contribuit umil la cunoasterea lui…

    Multumesc.”

    P.S. Nu e necesar sa dai approve la comentariu sa apara pe pagina.
    Sarbatori faine in continuare si zile cu soare fara prea multi oameni prin preajma (doar cei dragi) :D! Te-am pupat!

    • qatalin
      26 December 2012 at 21:53

      Bonsoir mademoiselle. Ca va?
      1) Am corectat. Era o eroare apărută la tastat. Când sunt prost, recunosc. Acum nu era cazul. 🙂 L-am publicat la 9 dimineaţa, după o noapte de nesomn…am avut niţică treabă 😉 şi eram obosit… Nu că asta ar fi o scuză, dar când sunt obosit, sau am treabă am degetele rare…
      2) E bine venită precizarea. N-am cercetat. Mi-a plăcut citatul, l-am folosit laolaltă cu poza doamnei Pelea, aşa că orice adăugire, orice plus de informaţie, este folositoare. Sună foarte frumos în franceză.

      Cum naiba să nu approve comentariul? N-am şters niciodată vreun comentariu. Cu cât mai multe comentării pline de detalii, corecturi sau critici, cu atât mai bine. Ador argumentările, adnotările…ba chiar şi contrazicerile pe bază de argumente viabile… Aşadar, keep them flowing. 🙂 Merci beaucoup!
      Sărbători cu bine şi ţie! 😀 Kiss you back! *am şi pe ce…ţi-am văzut boticul, pe Facebook*. 😉

      • 26 December 2012 at 22:24

        :)) nu-ti dau voie pe botic, dar cred ca mi-ai vazut si obrazul/profilul si acolo ai voie.muahaha :)))
        Aaaa…mai aveam ceva sa zic. Ce fel de TV ai tu ca eu nu-i vad pe oamenii astia de i-ai mentionat mai sus la al meu, nici macar acum. L-am vazut nitel pe Puric, dar cam atat. Dar oricum nu te contrazic prea tare ca eu deschid tv-ul rar. Si daca vrei sa ii vezi pe Malaele si pe Maia si in timpul anului, uita-te la “Las Fierbinti” pe PRO. Desi am fost sceptica la inceput avand in vedere ca e un film de pe PRO, a reusit sa ma uimeasca televiziunea asta si parca reuseste din ce in ce mai mult in ultima vreme, bine-inteles, selectiv.
        O seara mi-nu-na-ta! 😉

        • qatalin
          26 December 2012 at 22:36

          Scuză-mi meschinăria, dar am vrut să văd cât de repede vine replica ta. :D))) Evident că nu pe botic, dar na…am vrut să-ţi fac şi eu niţică reclamă mascată. 😉 Mai rar vezi o non-piţipoancă făcând un duckface veritabil, care să iasă şi bine. 😛
          Puric a fost de curând, Piersic a fost la Te pui cu blondele, Mălăele urmează de Revelion şi între timp, plus 1, 2 şi 3 Ianuarie 2013, cu siguranţă vor mai fi…fie ei, fie alţii…
          Las …what? Vai de capu’ meu! Mălăele şi Maia în Las Dumnezeule mare?! Mda, cred că am supraevaluat anumite persoane…dar nu-i nimic, e mereu timp pentru reevaluări, fie şi apărute tardiv. 🙂 Mai am să aud că şi Tudor Gheorghe a cântat în deschiderea unui mare concert Salam şi atunci chiar că pot să tac naibii din gură.
          Ale mele sunt în-tot-dea-u-na minunate. Sper să fie şi ale tale la fel. 😉

        • 26 December 2012 at 23:40

          :)) mda. m-a ajutat si parul in poza respectiva :))
          mai, si eu am subestimat filmul. si numele nu il ajuta. dar m-a prins. acum nu-sh. poate ca m-am rugat sa devin superficiala si mi-a implinit Domnu’ ruga, poate chiar ii bunuta comedia. am inceput sa ma uit tocmai pt ca ii vazusem pe cei doi in film, insa e un punct bun pus pe i-ul vietii moderne a satului romanesc si cu ironia si cu amuzamentul de rigoare. eu nu rad de obicei foarte usor dar filmul asta reuseste de multe ori sa imi modifice mina serioasa a figurii;)). mie mi se pare ca e o dovada a faptului ca lucrurile se misca in Romanica. incet, dar se misca. Acum na, poate am coborat eu stacheta. nu-ti ramane decat sa te uiti si sa-ti faci singur o parere. ;))

  4. 26 December 2012 at 21:12

    meh.. si eu m-am săturat de ipocrizie și de atâta falsitate până și de Crăciun :)! de mesaje trimise așa.. ca să fie trimise, de felicitări și de colinde.. eu prefer linștea de Crăciun 🙂

    • qatalin
      26 December 2012 at 22:04

      Linişte, gălăgie…nu mai contează. Ce contează este să fie veridice – mă omoară ipocrizia, iar când e combinată cu abuz…vai Doamne!…

  5. qatalin
    26 December 2012 at 21:40

    @ Călin: “Români ieşiţi în stradă pentru cultură”… Doamne, cum sună! :D)))) Cred că n-apucăm în timpul vieţii noastre.

  6. qatalin
    26 December 2012 at 23:46

    @ foxana398: Stai că nu înţeleg. Poate nu vorbim despre acelaşi lucru. S-a făcut şi film Las Fierbinţi, aşa cum făcuse şi Vacanţa Mare filmul ăla cu alde Axinte & shit?… Sau e serialul de-l difuzează Protv-ul?
    Într-adevăr, părul e de mare efect. 🙂

    • 27 December 2012 at 0:59

      nu mai. de serial zic. film serial;)). de Vacanta mare nu stiu ca ala nu m-a prins ;))

      • qatalin
        27 December 2012 at 4:07

        Aaaa….serial… 😀 Spuseseşi de 3 ori film şi nu ştiam la ce te referi. 😛 În ce priveşte Vacanţa Mare m-am uitat doar la film, nu şi la serialul lor de pe Protv, pentru că în film a jucat Alexandra Dinu, fosta nevastă a lu’ Mutu. Şi era în perioada în care era bună. 😉

        • 27 December 2012 at 14:12

          :)) I see

  7. 27 December 2012 at 10:31

    cum crezi ca as fi putut spune asta din rautate? 😦
    am spus-o ca singura alternativa posibila…e adevarat,pentru mine cu mult mai accesibila…
    e greu de anihilat ipocrizia in general si in media in special,singura solutie e s-o ignori si alternativa sugerata de mine in sensul asta a fost…
    nici inainte de ’89 nu apareau foarte des la tv marii nostrii actori dar existau filmele in care ii puteam vedea…pe Florin Piersic de ex.,l-am vazut pentru prima data in filme,in multe filme si de abia apoi la teatru…
    aceasta ar fi fost cea mai potrivita alternativa…
    acum sunt sitcom-urile dar din punctul meu de vedere nu e acelasi lucru…
    pentru mine faptul ca cinematografia noastra e ca si moarta e o definitiva tristete,a fost domeniul meu de activitate si ma doare sa vad ce s-a ales de ea chiar daca in prezent s-au ales si cateva premii…
    in sfarsit,nu as fi vrut sa percepi ca rautacios comentariul meu,am exprimat doar felul in care vad eu lucrurile si nu cred ca le vad cu mult diferit de cum le vezi tu doar ca eu le privesc din alt unghi…
    si pentru ca nu vreau sa inchei intr-o nota anost de serioasa iti las un zambet 🙂

    • qatalin
      27 December 2012 at 18:38

      Nici prin gând nu mi-a trecut că ai spus ceva din răutate. Tocmai de-aia m-am şi exprimat aşa: -Îmi dau seama că n-ai spus-o cu răutate. Aşadar, eram deja convins de atunci că n-a existat ceva nasol în comentariul tău. Dar am punctat acel moment, pentru că după cum am spus în continuarea ideii mele, plus în răspunsul de la ora 19:50, pe care i l-am dat lui Călin, am o vagă bănuială că aşa le vine la îndemână şi celor care decid. Adică ei sunt conştienţi că există teatru plus sitcom-uri, şi nu-şi dau interesul să-i aducă la televizor pe oamenii din cinematografie, teatru, folclor etc. Şi când spun să-i aducă la televizor nu mă refer neapărat la chestiuni adiacente meseriei celor pe care îi invită. Ar putea să-i aducă pur şi simplu la discuţii…să-i aud povestind, dandu-şi cu părerea. Pentru că spre exemplu m-ar interesa ce are de spus Mălăele, Puric, Maia, Piersic, Beligan etc. indiferent de subiect…
      Io şi dac-aş încheia într-o notă anost de serioasă, ştii doar că-s plin de zâmbete. 🙂

  8. 27 December 2012 at 17:25

    🙂 Foarte adevărat, tu ești foarte supărat, ai și foarte de ce. Eu totuși m-am amuzat cu 5 minute din megatelenovela lu pește Iubiri Secrete. Așa de prost joacă ăia că uiți toată ipocrizia lumii imediat. Eh, supărare de sezon. Mai bine ne povestești un film tare ! Restul e oricum un circ tot anul, doar că în perioada de sărbători e mult mai mediatizat.

    • qatalin
      27 December 2012 at 18:49

      Fratele meu, am văzut ceva la televizor de mi-a paralizat nervul optic şi mi s-au dezintegrat gândurile-n cap. Eram la masă, butonam şi am ajuns din greşeală pe Prima. Nu mă întreba, pentru că nu ştiu ce serial era. Unul românesc. O telenovelă…cred. Ei şi acolo, absolut toţi actorii purtau lavalieră. Da…n-ai citit greşit. -Purtau lavalieră trăi-ţi-ar! Adică îşi spuneau unul altuia de iubire, de înşelat, de amor pervers, crime din dragoste etc. dar cu lavalieră la gât. La un moment dat era unu’ în tricou de i se vedea şi firul înfipt în curu’ microfonului. Iar asta m-a făcut să mă gândesc la 1) n-au avut bani de sunetist+microfoane performante folosite în filmări normale; 2) cam cum ar suna -I’ll be back-ul lu’ Arnold, sau -Yippie kay yay-ul lu’ Bruce Willis cu lavaliere la gât?!…. -Doamne fereşte!!!
      Film?!… Intervine o problema. Cu cât văd mai multe filme cu adevărat bune (ceea ce s-a întâmplat in ultima perioadă), care să merite recomandate, şi n-apuc să vorbesc despre ele, cu atât mai greu mă decid pe care să-l aleg spre a-l recomanda, pentru că toate se bulucesc atunci când mă bate gandu’. Ar fi o idee să le recomand pe toate, dar ar însemna că scriu vreo 6-7 articole la rând cu şi despre filme…

      • 27 December 2012 at 19:06

        Asta e ! Ai nimerit bine ! Iubiri secrete ! Deci, dacă n-ai mai râs cu lacrimi te rog să urmărești ! Te crăcăbezi. Mie cel mai tare îmi plac fazele când se amenință cu pistolu unu pă altu.
        Fă o pagină gen Merită să vezi, cum te uiți la unul pui acolo titlul … restul facem noi 😉 Glumesc, dar mie îmi plac tare mult cronicile tale de film.

        • qatalin
          27 December 2012 at 20:58

          Ştiu că sună infantil, dar eu n-am reuşit să trec de faza cu lavaliera. Nici n-am fost în stare să înţeleg dialogul, intriga sau …ce-o mai fi pe acolo. Pur şi simplu nu puteam conştientiza pe deplin faptul că unii joacă într-o telenovelă cu lavaliere la gât…
          Nu mai întoarce şi tu cuţitu’-n rană. 😀 Am încercat să fac pagină, am spamat Facebook-ul şi Google căutând ajutor şi n-am reuşit… Tre’ să cumpăr pachetul premium ca să pot face o pagină, alta decât cea principală, dar care să arate precum cea principală. Dacă acum fac o nouă pagină, arăta precum un articol de sine stătător, cu propriile comentarii şi atât. 😦 Cred că o să bag mâna-n buzunar, cumpăr un domeniu, şi o tema premium şi gata…scap de griji…

  9. ellyweiss
    27 December 2012 at 22:07

    Reclama la parfumul ala (de colinde) e cea mai tare 😉
    Sunt innebunita dupa atatea colinde. In sfarsit, parca s-au mai potolit dar pe mine ma imbolnavesc. Foarte putine colinde chiar imi plac. Extrem de putine si conteaza si cine le interpreteaza fiindca toti canta colinde, avand impresia ca noi suntem ahtiati dupa ele. Spiritul Craciunului exista pentru mine si fara atata poluare fonica. Nu mai zic de cea vizuala. Tu l-ai vazut pe Dan Puric pe un canal? Pe care?
    Pentru ca eu l-am vazut pe 3 (trei). Trei, intelegi? Si cred ca toate aparitiile in doar doua zile. Asa este: In seara de Craciun Dan Puric a fost, simultan și la România TV și la B1 TV. Apoi, pe 26 decembrie a fost la Antena 2 la Dincolo de aparente si pe Realitatea la “Realitatea la raport” cu Andreea Crețulescu… Amuzant era ca-i puneau toti cam aceleasi intrebari. Amuzant pe naiba! A fost de-a dreptul prea mult si enervant.
    Singura pe care am ratat-o a fost Romania TV pentru ca nu am postul in grila :))
    Despre Las Fierbinti…am vazut cateva bucatele. Cand pare filmat de niste amatori, cand pare un adevarat film. E foarte inegal ca realizare si da, Malaele era si el pe acolo, intr-un rol. Ca sa fie, sa nu uite lumea de el. Dupa parerea mea. Pe Maia n-am vazut-o…fiindca nu m-am mai uitat, oricum ma uitasem absolut intamplator.
    Eu as tine televizorul inchis mai ales de sarbatori. Nu pot din cauza mamei mele care se uita la toate prostiile (nu prea se uita, dar ii place sa fie zgomot de fond) 😉 Azi am avut din nou musafiri si s-a terminat cu vizitele abia pe la ora 16…si asa am scapat de Tv cateva ore bune.
    Acum functioneaza si mama doarme…eu scriu aici… pe Antena 3 se face bascalie de prostiile din televiziune. Azi pare o editie facuta sa umple timpul. Aseara a fost mai dragut, chiar am reusit sa rad de cate ceva.
    Stii ca sunt calmitatea in persoana…dar nu totdeauna. Ma mai enervez si eu. Chiar pe astia pe care te enervezi tu aici. Chiar si pe aia care trimit urari de forma…am si eu cunostinte care fac asta si unele care nu o mai fac, slava Domnului! Daca i-am descurajat neraspunzandu-le mai mult timp…pana la urma respectivii au renuntat. Cineva, o cunostinta, un tip care mi-a facut curte vreo vreo 3 ani, cu intermitente, a incercat sa ma sune de Ajun. Ca sa mai foloseasca ocazia spre a mai face ceva propuneri. :))
    Cred ca am un inger pazitor. Bietul telefon, probabil agasat si el de atatea insistente, s-a terminat fix atunci. Apucasem sa vad cine suna. Dar m-am bucurat ca e cineva acolo sus, care ma iubeste 🙂

    Inainte de ’89 era un bun obicei sa se aduca pe ecrane, la Teatru TV, cate o piesa de teatru pe saptamana. Imi mai amintesc vag dar stiu ca era asa… Asa s-au vazut la tv multe piese celebre cu si mai multi actori romani la fel de celebri. Pacat ca nu se mai intampla asa. Cei care nu avem posibilitatea sa-i vedem prea des pe cei “mari” puteam avea astfel o sansa…
    Nu mai avem ce astepta de la televiziuni. Sunt intr-o goana nebuna dupa rating. Nimic nu mai conteaza. Si nu este adevarat ca asta cer oamenii. Oamenii totusi ar vedea si arta, ar vedea si lucruri foarte decente. Daca ar avea unde le vedea. Daca nu au, se multumesc cu “vedete” ce-si exhiba anatomia daca altceva mai valoros n-au. Si chiar de au…aleg ce-i mai “de efect” 😉
    Pot sa spun si eu ca sunt scarbita, ingretosata? Sunt de mult…
    Ziceai de Paste…Cred ca ai uitat de la Paste pana acum cum a fost. Cam la fel. Am scris si eu de Paste ceva…la fel de scarbita…
    http://dragosteoarba.blogspot.ro/2012/04/timpul-intoarcerii.html

    • qatalin
      27 December 2012 at 23:44

      Cum, tu n-ai în casă Eau du Ler? :D…
      Mie-mi plac toate colindele ritmate cât de cât. Dacă încep cu tânguirile, mă apucă pareza mintală. Şi cum în ultimii …foarte mulţi ani, s-a pus accent doar pe tânguire şi lălăire, mi s-a format deja o repulsie instinctivă cu privire la colinde… De fapt, am început să diger mai mult colindele în engleză. Una e să aud că Oh the weather outside îs frightful, but the fire is so delightful, sau Here’s the season to be jolly, salalalalaaaalalalala…; şi alta e să aud că Linu-i lin şi iarăşi lin (poate aflăm naibii că-l cheamă Cătălin :D), sau Deeesschiiideeee uşşaaaa crestiiiineee, c-aaaam veeniiiit şi noi la tiiiineee.
      Pe Puric nu l-am văzut. Am refuzat. Oricum omul, fiind genial are fluctuaţii. Are zile în care-i sorb fiecare silabă fără să respir, şi zile în care-mi este mie ruşine de ruşinea lui, cu poticniri în exprimare şi o tendinţă de căutare a unor metafore total inadecvate. Dar nu de-aia nu m-am mai uitat la el. Eram după Te pui cu blondele unde mă delectasem cu povestirile lu’ Piersic (nu cu emisiunea), şi tocmai aflam din 2 promo-uri pe 2 televiziuni diferite, că va urma Puric, combinat cu informaţia că Mălăele va apare pe sticlă de Revelion. Moment în care am clacat şi am scris articolul ăsta. Dacă vor difuza Puric, Piersic, Mălăele ş.a.m.d. în orice lună din an, voi sta smirnă în faţa televizorului. Dacă-i dau doar în Decembrie, atunci pa-pa!
      Ai dreptate. Tv-ul trebuie închis de sărbători. De la ştiri cu şi despre mâncare, trecând prin colinde şi urări de bine şi până la ştiri cu intoxicaţii digestive şi alcoolemii record, tot prin aceleaşi stări de semi-depresie treci…dacă te încumeţi să-l ţii deschis. 😦
      Frumos gestul respectivului pretendent. Adică îţi înţeleg telefonul…are şi el o limită :P, dar vorba ta, contează gestul… 😉
      Şi eu ţin minte obiceiul cu Teatrul Tv. Şi nu erau decât piese una şi una. D-ale carnavalului, O scrisoare pierdută…de fapt cam toată crema operei lui Caragiale…plus ale piese superb jucate.
      Incredibil articolul tău despre Paşte. Ştiam că gândim asemănător, dar…wow! 😉 Citindu-l mi-am adus aminte şi de îmbulzeala babelor sclerozate…pe care o vom întâlni curând…de Bobotează. 😦
      Într-o lume dirijată de conformism, eu cred că sunt pe dos, cumva. Nu reuşesc să mă aliniez. Este atât de desăvârşită exprimarea asta încât nicio literă sau semn de punctuaţie nu mai pot fi aruncate acolo, cu scopul de a o îmbunătăţi… Minunat!

      • ellyweiss
        28 December 2012 at 0:33

        Speram sa iti placa articolul… pentru ca gandim destul de asemanator, desigur. Mijloacele de exprimare difera. Nu prea mult insa. Eu, contrar celor ce se crede despre noi, femeile, “vorbesc” mai putin 😉 Spunand aceleasi lucruri in esenta.
        Ai vazut ca la mine pe blog Craciunul a aratat altfel si prima si a doua zi…pentru ca eu altceva apreciez la sarbatori. Multumesc pentru aprecieri. 🙂

        • qatalin
          28 December 2012 at 2:33

          Iar semănăm. Eu contrar impresiilor creeate în legătură cu noi, bărbaţii, vorbesc foarte mult. 😉 Cu plăcere! 🙂

  10. 28 December 2012 at 12:22

    De vreo doi ani nu prea mai simt Craciunul asa cum o faceam cu multi ani in urma. M-am saturat de ipocrizie, de cum se profita de asftel de sarbatori pentru a vinde cat mai bine si mi-e greata de falsitatea din mesajele cu urari de bine. Bla bla-uri necesare… ar spune unii.

    • qatalin
      28 December 2012 at 15:41

      Şi eu simt tot aşa Lulu, doar că la mine numărul anilor este diferit – fiind mai mare…din păcate. 😦
      Se pare că marketing-ul şi P.R.-ul de care se bucură sărbătorile creştine, este făcut de adevăraţi profesionişti, care folosindu-se de slăbiciunile noastre, le amplifică la maxim, făcând ei profit…

      • 28 December 2012 at 15:46

        ADEVARAT!!! …din pacate

  11. 28 December 2012 at 13:33

    Ntz, ies din tonul general. Mie imi place Craciunul, in draci :)) M-am nascut pe 19 decembrie si am primit primul meu PC tot pe 19. Pe 25 am primit un ATARI 2600, cand eram prea mic sa ma leg la sireturi. Oricum, toate amintirile astea se leaga intr-un urias cerc natalo-vicios din care nu mai pot sa ies. I’m a Christmas Beast, baby!

    Anyway, tin sa precizez ca am inteles de isi trage inspiratia Hotline Miami, ai o poza foarte interesanta in articol, cea cu mastile animiste. Kewl 🙂

    • qatalin
      28 December 2012 at 15:53

      Trebuie să recunosc cu mâna pe inima – cadourile primite de tine sunt reason enough to change your perspective. 😀 Să fii născut în preajmă Crăciunului, n-ai cum să simţi altfel…cred.
      Dar să ştii că şi mie-mi place Crăciunul. Semnificaţia lui, motivul iniţial al sărbătoririi etc. Ceea ce nu-mi place însă, este bagajul total inadecvat (în opinia mea) în care este îmbrăcat in ultimii ani: abuzul, prefăcătoria scremuta, ipocrizia generală, spiritul prea moale indus de colindele lălăite etc. Am apucat ani în care toate trăsăturile astea negative nu existau…atunci mă bucuram şi eu cu adevărat.
      Poza este într-adevăr inspiraţională. 😛

  12. 30 December 2012 at 19:07

    Pai doamne iarta-ma de ce te uiti la TV? Ala e pentru indivizii care nici n-au auzit de actorii aia si care inca profita de pe urma reclamelor despre periutele de dinti si detergenti de rufe… Adica ma mir ca tzipi “viol!” abia in Decembrie dupa ce aia practica abuzul (pe plan international 😛 ) tot anul.
    In plus, sa fim seriosi, televiziunile NU sunt si NU vor sa fie instrumente de cultura sau educationale. Ele sunt firme cu profit. Ratingul conteaza mai tare decat placerea ta. Iar ratingul e dat de masele de ghiolbani pentru care sarbatoare inseamna un gras care urla afon pe scena versuri “de viata” si o pitzipoanca anorexica cu chiloti de sfoara roz care da din buci. Tu esti minoritar si nu contezi in ecuatie pentru televiziune. Cel putin nu de cand s-au interzis reclamele la alcool si tigari (alea aduceau profituri mari de la o patura ceva mai educata a populatiei). Tu nu le aduci bani. Bani le aduc tipii care descopera acum deliciile Lenorului. Atat timp cat majoritatea reclamelor de la TVul romanesc vor fi la detergent/pasta de dinti/ spuma de curatat aragazul, televiziunile vor livra emisiuni care sa atraga populatia vizata de astfel de reclame. Fiindca firmele ce cumpara spatiu de reclama hotaresc audienta vizata. Concluzia? Pentru de-al de tine exista: Internet TV, carti, teatru, cinema, jocuri de societate, razboaie cu roboti, masini cu telecomanda, jocuri pe computer.
    Din cauza astora tipii ca mine sau ca Aidan placem Craciunul. Ni se rupe de Ler, ba mie chiar imi place sa-l aud, ca-l aud foarte rar si doar cand decorez la brad. Avem alte activitati conexe + asa amintiri placute ca nu putem sa devenim grinch :D. In plus ai grija, ca si contra-curentul tot curent e… Adica nu te incoloneaza astia cu “ler-ul”, ai grija ca te incoloneaza aia cu anti-globalizarea si grinchii :D. Si nu-s convins ca un curent e mai bun/destept ca altul. Solutia sa nu te incolonezi este sa nu te mai enervezi de chestiile astea. Sa-ti urmezi drumul tau, sa faci exact ce vrei tu si sa fii super zen. Atunci esti neincolonat :D.

    • qatalin
      30 December 2012 at 19:45

      Salut Vladen. Bine ai venit! 🙂
      În mare parte simt şi înţeleg exact ca şi tine problematica televiziunilor şi raportul rating/gibon/profit. Cu o singură nuanţă. Şi anume faptul că nu ar fi existat aceşti oameni de valoare despre care vorbim, dacă n-ar fi existat televiziuni. Aceleaşi televizoare ni i-au adus în casă. Ştiu, era vorba despre comunism în loc de khapitalism, o singură televiziune în loc de zeci şi nicio reclamă, în loc de mii.
      Şi totuşi, ţinând cont de întreaga ta expunere logică fără de cusur, te rog să ţii seama de următoarea idee în calculul tău. Să zicem că eu sunt televiziunea X şi mă doare-n cur de restu’ lumii, atâta timp cât îmi scot profit de pe spinarea hoardei. Şi totuşi ce-ar fi să-mi scot eu profit 23 de ore pe zi, în loc de 24?! Ce ar însemna asta? Că oricum fac o gălăgie de bani, scad profitul cu un procent aproape insesizabil şi în acelaşi timp obişnuiesc publicul telespectator cu faptul că postul meu transmine o oră pe zi cu ceea ce caută el.
      De ce ar conta asta? Pentru că oameni ca tine vin şi spun (pe bună dreptate), că ei nu se uită la televizor, pentru că nu au de ce. Chiar tu acum, ai început prin a-mi adresa fix acea întrebare… Aşadar, eu, manageru’ lu peste din televizunea X, aş reuşi să induc unui public total inexistent în graficele mele, ideea că o oră pe zi ar avea ce să vadă, dacă stă cu ochii pe mine. Şi aş pleca din start cu ideea că n-ar conta dacă într-un viitor apropiat sau nu, aş face/sau nu, profit. Pur şi simplu aş considera acea oră un fel de bonus pe care-l ofer celor care-s altfel.
      Eu unul cred că ar fi o idee genială, doar că există o singură problemă. A fi prost este atât de facil, încât decidenţii în ce priveşte grila de programe au ajuns să nu se mai chinuie cu a fi deştepţi. Spui de un anumit tip de reclame, care atrag cu sine un anumit tip de consumatori. Perfect de acord, dar ia gândeşte-te cam ce fel de reclame ar atrage acea oră total diferită de restul 23? Crede-mă că e vorba de un feed-back deplin. Nu doar reclamele atrag cu sine un anumit tip de emisiuni, ci şi invers. Dacă s-ar face şi altceva, ar apare şi reclame care să umple acel altceva. Totul e să se dorească. Dar cum nu se doreşte, se merge pe ce e simplu şi eficient…din păcate. 😦
      Sunt conştient de reversul contra-curentului. Am dese discuţii constructive cu prieteni pe Facebook, în legătură cu ateismul (spre ex.), care tinde să devină tot un fel de credinţă, atâta timp cât militantismul întru ateism riscă să întreacă P.R.-ul creştin. La fel de bine pot şi eu să spun că indiferenţa şi rămânerea zen, tot un fel de curent ar putea să devină. 😛
      Eu unul pot să spun doar că nu suport nedreptăţile. Şi cum observ din ce în ce mai acută lipsa bunului gust de pe sticlă, aceeaşi stilca care mi i-a introdus în casă pe cei după care tânjesc acum, mă revolt, fără însă a deveni roşu la faţă, plus spume la gură. Ăsta-i şi motivul pentru care am încheiat cu acea fotografie motivaţională în care se spune -Note to self: Relax! 😀 Mai am şi eu răbufniri de genul oală sub presiune, pentru că după cum spuneam la începutul articolului, am clacat. 🙂

  1. 26 December 2012 at 16:50

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: