Home > Uncategorized > Un fleac. L-au prăjit.

Un fleac. L-au prăjit.

Un fleac, m-au ciuruitDacă e să analizăm omul ca fiind un animal înzestrat cu conştiinţă de sine şi raţiune (nu întotdeauna şi cu discernământ), stau şi mă întreb, noi, românii, cam pe unde ne-om situa (procentual vorbind) în balanţa asta dintre fiinţa cugetătoare şi animal?
Şi îmi pun întrebarea asta pentru că poporul român (în ansamblul său, luat la grămadă), face sex cu mine. Mi-l imaginez personificat într-o femeie cu o căpăţână mai înaltă decât mine, mai solidă decât o amazoană musculoasă gen Xena şi stătută de 10 ani, drept reprezentata poporului român, trimisă să mi-o tragă până-mi sar capacele. Şi cum sexul presupune orgasm, iar poporul tinde să-l atingă din ce în ce mai des, reuşesc totuşi, într-un fel greu de descris, să-l opresc de la a termina. Îl simt când e gata-gata să-şi dea drumu, mă autodelimitez şi mă izolez cât pot de bine ascunzandu-mă în cele mai îndepărtate unghere ale minţii, reuşind astfel să-i întârzii şi să-i amân zbaterea purulentă intitulată generic orgasm în grup, însă când cred că am scăpat şi că fie se păstrează pentru altă dată, fie a uitat de mine şi preferă să siluiască pe altcineva, mă simt iar abuzat de amazoana musculoasă, care mă ţintuieşte la podea, se urcă pe mine şi mă lucrează de n-am timp nici măcar să ţip după ajutor.
Cam aşa aş sintetiza, pe scurt, discrepanţa dintre hoarda de credincioşi fanatici, mâncători de sarmale sau fasole+ciolan pe stradă şi călcători în picioare la moaşte, pe de o parte, iar de cealaltă parte eu, speriatul, disperat după o izolare cât mai profundă, care mă simt ca-n Inception când oamenii din vis îl detectează pe DiCaprio ca fiind intrus şi încep să-l alerge…
Recenta moarte a lui Sergiu Florin Nicolaescu, a născut mai multe polemici, alături de reaprinderea scânteii care nu a lăsat niciodată să se stingă focul zombălăilor autohtoni, întitulaţi abuziv Creştini Ortodocşi. Însă dintre toate aberaţiile iscate de nefericitul eveniment, controversa legată de incinerare m-a scos din minţi. O să încerc să-mi exprim punctul de vedere cu privire la subiectul respectiv.

MormantÎn primul rând, pe scurt ceea ce am înţeles eu (creştin Ortodox practicant) din moarte şi păşirea în lumea cealaltă.
Conform înţelesului Sf.Biblii, odată cu încetarea acestei vieţi, sufletul este călăuzit de îngerul pe care-l primeşte omul la naştere. Înger care-l poartă pe acel suflet într-o călătorie de 40 de zile pe acest pământ, vizitând toate locurile dragi, luandu-şi rămas bun de la rude şi prieteni. Numai că în aceste 40 de zile, sunt rânduite de către Dumnezeu anumite etape, ce trebuiesc parcurse întocmai cu programul prestabilit. Şi anume – slujbele şi pomenile. De ce sunt importante ele? Pentru că (perfect contrar credinţei populare că pomana în sine este cea care aduce alinare sufletului mortului), pomenile sunt făcute în momente cheie ale desfăşurarii evenimentelor din lumea de dincolo. De fiecare dată când se fac pomeni, sufletul trece prin anumite porţi, are de trecut anumite etape, totul culminând cu cea de-a 40-a zi, când se prezintă în faţa Lui Dumnezeu pentru Judecată. Problema apare atunci când nu există acele pomeni, pentru că lipsind pomana respectivă, înseamnă că lipseşte şi slujba preoţilor. De ce este important acest aspect? Pentru că rugăciunea la căpătâiul mortului, îmbunează decidenţii de dincolo, înmuind şi chiar diminuând eventuala pedeapsă primită. Importanţa timing-ului este crucială, pentru că dacă sufletul celui mort, ajuns la o anumită poartă de trecere, la acele praguri pe care le parcurge alături de înger, nu primeşte rugăciunea celor vii drept ajutor, alături de pomană şi lumânarea aprinsă pentru el, osândă veşnică devine o cruntă şi palpabilă certitudine.
Dumnezeu a orânduit astfel lucrurile, tocmai pentru a creea o perpetuă grijă a celor vii pentru cei morţi, pentru a lega ancestral uniunea dintre oameni (mai ales dintre rude), nu doar aici, lumesc, ci şi dincolo, prin comemorarea şi amintirea întru rugăciune pentru cei pe care-i iubim, dar care inevitabil, mor.
Shadow faceÎl auzeam pe Mircea Badea spunând că -Dumnezeu nu stă să noteze ce face fiecare, şi nu e atent la detalii, are treburi mai bune. Dacă ai murit, nu stă să se uite pe notiţe: Ah, ţie ţi-a făcut pomană şi slujbă, ţie nu…şi astfel decide. Perfect greşit un asemenea punct de vedere. Cu toate astea, respect dreptul la opinie, incluzând aici alegerea ateismului sau a delimitării de Sf.Biserică. Dumnezeu este omniprezent, şi da, chiar notează tot. Mai mult decât atât, El a orânduit acele treceri, acei paşi de urmat în viaţa de apoi, care duc spre judecata din cea de-a 40-a zi, când de fapt este cea mai importantă slujbă şi rugăciune pentru mort, plus pomana aferentă. Nu există haos dincolo. Nu face fiecare suflet ce vrea, cum vrea şi apoi Dumnezeu îl iartă sau nu, după cum are chef. Ordinea asta prestabilită, este exact chintesenţa egalităţii în faţa morţii a tuturor oamenilor. În asta constă egalitatea noastră dincolo – în setarea şi respectarea acestor paşi bine definiţi, în lipsa cărora, cel decedat are doar de suferit. Singura diferenţă fiind făcută doar de către cei vii, care alături de preoţi se pot ruga sau nu, la căpătâiul celui mort.
Nu vreau să intru în detalii şi cu privire la pomenile de an, sau parastasele până la 7 ani, pentru că atunci este vorba doar despre aducerea aminte. Cele mai importante rugăciuni şi pomeniri sunt cele la 3 zile, la 9 zile şi la 40 de zile după moarte.

Sergiu Nicolaescu - DaciiŞi totuşi, există o nuanţă care schimbă total această privire înăuntrul dogmelor şi tainelor creştine. Oricât de Ortodox aş fi, oricât de pios, smerit şi credincios m-aş simţi, ţin totuşi foarte mult, de fapt nu… exprimarea corectă ar fi -Cred totuşi foarte mult (pentru că despre credinţă este vorba), în una dintre cele mai importante puteri lăsate de Dumnezeu omului, şi anume liberul arbitru. În lipsa lui, am fi doar executanţi, doar oi într-o turmă. Tot ce este frumos pe pământ este opera liberului arbitru. Puterea de alegere a omului a fost cea mai delicată unealtă a sa, prin care şi-a desăvârşit viaţa, conturând toate aspectele existenţei sale.
Nu cred că este ceva mai urât între oameni (poate şi în faţa Lui Dumnezeu, chiar dacă cel mai mare păcat este mândria…self love, baby), decât credinţa forţată. Omul fie crede, fie nu crede. Nu poate fi forţat să creadă, pentru că tocmai definiţia credinţei este legată de încrederea acordată în lipsa dovezilor materiale, concrete…palpabile. Aşadar exemplul inchiziţiei, care se pare că a făcut pui, lăsând urmaşi de seamă în persoanele celor care mimează credinţa mascandu-şi superstiţia, mi se pare cel mai umilitor lucru pentru om.
Prefer oricând să stau la un pahar de vorbă cu un ateu convins, logic şi argumentativ, decât cu un superstiţios fanatic, care încearcă să-mi introducă forţat pe gât propriile lui convingeri, într-un gest menit să-i acopere propria lui temere cu privire la existenţa sau inexistenţa credinţei lui.

OTV Dan DiaconescuCât despre circul creeat cu ocazia incinerării lui Nicolaescu, cred că pentru început e foarte bine să copii aici ceea ce spuneam pe Facebook, la aproape 12 ore de la decesul său, în acea primă zi plină de abuz mediatic şi psihoză publică generală:
Într-o ţară ai cărei locuitori se calcă în picioare pentru a atinge Sfinte Moaşte cu portofelu’ sau chiloţii, în speranţa că au noroc la 6/49 şi respectiv, “nu le moare la intrare”, este practic imposibil de respectat ultima dorinţă a unui om, în legătură cu dreptul său asupra propriului corp neînsufleţit. Se pare că neîncadrarea în dogmele creştine tinde să bulverseze ideologic, din temelii, convingerile universal valabile cu privire la trecerea în nefiinţă. Abraham Lincoln a abolit sclavia în America, sub pământ în Geneva se experimentează în legătură cu Big Bang-ul, omul a ajuns pe Lună, iar noi (în ansamblul nostru, luaţi la grămadă…ca popor), nu putem accepta decizia unui om de a fi incinerat, pentru că ne rămâne sarmaua-n gât de atâta stupefacţie – “Cum, nu-i creştin Ortodox?” DAFUQ?!
Iar ca să fie grotescul complet, Antena 3 (noul OTV), a descoperit *cough…contrafăcut…cough*, un fiu nelegitim al lui Nicolaescu, titrând cu încărcătură de ‘Breaking News’ că acesta ar dori oprirea incinerării. A trebuit s-o rog frumos pe Mădă să-mi dea un şpiţ în coaie, ca să fiu sigur că nu visez. Aşadar au ajuns până acolo încât au depăşit căutările Elodiei întreprinse de domnu’Dan, născocind un aşa-zis fiu al lui Nicolaescu, doar-doar or reuşi să întoarcă mortu’ de la propria-i dorinţă.
Bataie pe tigaiHalucinant!
De fapt, dacă au văzut că sunt destui dobitoci încât s-au lăsat prostiţi de jenanta şi patetica manipulare, intitulată abuziv “campanie” – “Pe tricolor e scris unire”, dacă au văzut că la demersul lor USL-ul n-a mai băgat în Guvern UDMR-ul, şi-au zis că orice doresc ei, este literă de lege în ţara asta. Şi chiar aşa şi e, atâta timp cât sub masca aparentei bune intenţii, se ascunde perfidul interes personal, pe care majoritatea purtătorilor de CNP nu-l observă.

Probabil că aşa merităm. Luaţi la grămadă, suntem violaţi anal de către oricine doreşte. Iar în cazul de faţă, îl lăudăm şi-l ridicăm în slăvi pe Nicolaescu, dar nu suntem capabili să-i respectăm ultimul cartuş*…pardon, ultima dorinţă.
Sper din tot sufletul ca toţi cei ce se cramponează în dogme pe care le respectă fără să înţeleagă sensul lor, trecând peste una dintre cele mai importante legi lăsate de Dumnezeu omului, “liberul arbitru”, doar ca să-şi vadă ei satisfăcută setea de înregimentare şi încolonare în turma pe care insalubritatea staturii de oameni-ignoranţi nu-i lasă s-o depăşească, să ajungă cândva să cunoască personal schimonosirea propriei lipse de toleranţă şi înţelegere faţă de semenii lor, pe care îi adoră public, dar despre care vorbesc drăceşte în barbă.

Piei Satană!

CredinciosiiÎn afară de asta nici nu ştiu dacă ar mai fi ceva de spus. Din punct de vedere cinematografic împărtăşesc total opinia exprimată aici de CTP, iar din punct de vedere uman, rezonez deplin cu ceea ce spune aici.
Pofta pe care o are hoarda de zombălăi de a vedea orice ţine de intimitatea omului, este născută din alienarea sub comunism şi precara educaţie. Scabrosul a devenit titlu de mândrie personală în România. Ţin minte că la moartea lui Dolănescu se stătea la coadă ca să-şi facă lumea poze cu mortul. Ştiu…ultima frază poate provoca regurgitare, dar…asta e România. Aceeaşi Românie în care oamenii se calcă în picioare pentru o porţie de mâncare pe stradă. Am stat mult să mă gândesc dacă or face-o de foame şi/sau sărăcie, şi sincer să fiu, văzând cum sunt îmbrăcaţi cei care-şi rup hainele pentru fasole+ciolan, sau sarmale, nu sunt deloc oameni ai străzii. Sunt aceleaşi ciorbărese şi borşărese pe care le ştiu de pe vremea lu’ nea’ Nicu, aceiaşi neamu’ lu manivelă pe care-i ştiu tot de atunci.
Cred că totul ţine de curiozitatea dusă la extrem. Crescuţi într-o lume în care nimic nu era ştiut şi se vorbea doar în barbă, au simţit nevoia de exacerbare a curiozităţii, pe care o aplică acum în orice domeniu. Sunt convins că mulţi se duc la moaşte din curiozitate, nu din credinţă. Mulţi cumpăra bormaşini, tigăi şi găleţi la reducere, rupând rafturile şi uşile supermarket-urilor, ca să fie în rând cu lumea, nu din nevoie. Mulţi merg să vadă morţi celebri, pentru că-i fute grija de cum arată şi cum sunt îmbrăcaţi, sau, cum a zis şi CTP, să le vadă vata din nas, nu pentru a se ruga Lui Dumnezeu să-l ierte pe cel decedat… -Doamne Sfinte!
Vaduva lui Sergiu NicolaescuS-a ajuns până acolo încât văduva a fost huiduită şi fluierată birjăreşte când ieşea de la crematoriu, de către un grup alcătuit din reprezentanţi de seamă ai poporului Român creştin Ortodox. -Păi cum cucoană, tu nu eşti credincioasă? Nu eşti în rând cu noi, turma? Îngroapă-l sau îţi rupem capu’, că aşa suntem noi, toleranţi şi blajini. N-au fost astea cuvintele, ci doar traducerea pe care am oferit-o eu huiduielilor şi flueraturilor adresate unei femei care tocmai işi incinerase bărbatul mort… -‘Tu-vă muma-n cur de dezaxaţi!
Îmi pare rău că nu sunt în posesia unor imagini absolut geniale. Reporteri ai televiziunilor latrină (s-a ajuns exact aşa cum a prezis domnu’Dan în urmă cu 10 ani – Toate televiziunile din România se vor oteviza), filmau oameni sosiţi să vadă mortu’. Şi au fost date pe postul Antena3 imagini cu o cucoană şi-un jucător de şah în Cismigiu. Felul cum arătau, cum erau îmbrăcaţi, mimica, gestica, dar mai ales cuvintele folosite, exprimă perfect tot ceea ce spun eu aici. Fix aşa este poporul ăsta. Ăia-s reprezentanţii lui de seamă. Cei doi care se lamentau că n-au avut voie înăuntru să vadă mortu’, de parcă au fost împreună la curve-n tinereţe, sau au făcut chetă pentru un borş la o ciorbă. Ireal!
Manifestările de grup (aici incluzând şi televiziunile, dintre care Antena 3 a fost şeful dereglaţilor), au ajuns să semene izbitor de mult cu grupul de babe din Zorba grecul, care în timp ce mortul abia începea să se răcească, goleau casa ţipandu-şi agonia prefăcută a bocetelor tradiţionale, fără însă a se opri din furat, într-un dezmăţ al senectuţii sclerozate. Ăştia suntem noi acum. Punct!

Preoti bogatiÎn ce priveşte Biserică Ortodoxă Romană, mi se pare o mojicie fără mărgini ce au făcut acum. Ştiu foarte bine prevederile în legătură cu sinuciderile şi incinerările. Şi totuşi, de-a lungul timpului, au existat sinucideri la care s-a spuns o rugăciune, s-au citit Stâlpii, plus un Tatăl Nostru când a fost mortul introdus în groapă. Nu se oficiază slujba completă, dar creştineşte, empatic, uman, este de datoria noastră să ne rugăm fie şi în clipe de groază, pentru cei care fac gestul necugetat al sinuciderii, sau care iau în cunoştinţă de cauză decizia incinerării. Cu toate astea, BOR a ales să dea un exemplu tocmai pentru că era un caz mediatizat. Multă lumea a vorbit de prezenţa preoţilor la diverse incinerări, sau sinucideri. Acum nu s-a dorit pentru că pe decidenţii din BOR îi interesează, în cel mai democratic şi pragmatic mod posibil, cantitatea, nu calitatea.
Cu alte cuvinte, trebuiau mulţumiţi zombălăii, rupătorii de haine, impingatorii la rând, spărgătorii de vitrine la cozi, cumpărătorii de tigăi, bocitorii la moaşte, fluierătorii de văduve, într-un cuvânt -> votanţii. Ei sunt mulţi, ei contează, ei compun acel procent de aproape 90% încredere în Biserică la sondaje, aşa că ei trebuiau mulţumiţi. Ce exemplu ar fi dat exagerat de fericiţii îmbrăcaţi cu straie preoţeşti de mii de RON în timp ce oamenii străzii mor de foame şi de frig iarna, dacă ar fi executat una bucată slujbă (fie ea şi minoră), la căpătâiul mortului, în vecinătatea cuptorului?! Ba din contră, au trimis un nene să se asigure că nu vine vreun răspopit, vreun afurisit, să-i zică un Tatăl Nostru regretatului Nicolaescu.
IncinerationNu suport ideea incinerării. Mă îngreţoşează vanitatea lui Nicolaescu. Totuşi respect decizia lui şi contrar dogmelor exagerate ale BOR care cu ocazia asta a mai dat nişte nutreţ vitelor fanatice care le susţin lor propria îmbogăţire fariseică, mă rog pentru sufletul şi pentru iertarea lui, mai ales acum în ceas de cumpănă, în prezenţa acestui gest necugetat.
Dacă nu acum, atunci când? Iisus, pe cruce fiind, s-a rugat pentru iertarea păcatelor celor care-l omorau, iar primul om care a păşit alături de El în Rai a fost tâlharul de pe cruce, care şi-a mărturisit credinţa şi s-a lepădat de păcat în ceasul morţii. Dacă nici exemplul Mântuitorului nu a fost îndeajuns de mare întru iubirea dintre oameni, încât să mişte inimile fantasmagoric de fericiţilor din BOR, spre a spune măcar aşa…uman, o rugăciune pentru un om deosebit, muncitor şi dedicat profesiei lui, atunci înseamnă că ne merităm soarta, iar viitorul nu ne rezervă decât mărirea hoardei de zombălăi.

Fără să doresc a-l vorbi de rău pe cel mort, aş dori să fac totuşi referire la un aspect ce ţine mai mult de latura umană, a celor vii. Am observat că dintre oamenii celebri, care ajung să-şi formeze un nume în orice domeniu (cultură, artă, sport, politică, presă etc.), un număr jenant…ridicol de mic îşi mai păstrează picioarele pe pământ. Când spun asta mă refer şi la Nicolaescu, dar vorbesc la modul general, pentru că este cu atât mai vizibil acest comportament în rândul celor care încă sunt cu noi.
Sergiu NicolaescuSpre exemplu, mi se pare uluitor cum poate ajunge cineva să vorbească despre sine la perosana a 3-a singular. Dacă un reporter îl întreabă pe Becali -Ce face Gigi Becali de sărbători anul acesta?, răspunsul cu siguranţă va fi -Gigi Becali face… Cred că ţine de bani, faimă, putere etc., iar totul converge spre un singur păcat -> mândria. Toţi se dedublează şi ne explică live cum se văd ei pe ei înşişi făcând, dregând, vorbind etc. Schizofrenia (pe lângă delicioasa latură amuzantă, pe care o trăiesc zilnic, ştiind că-i vorba de me, myself&all the others :P), are şi laturi clinice, acesta fiind unul dintre cazuri. Sau dacă nu clinice, măcar penibile. Grotescul situaţiilor în care cineva se preamăreşte pe sine în ochii interlocutorului direct şi/sau a publicului privitor, mi se pare apogeul mândriei umane.
Iar Nicolaescu nu face excepţie. Şi spun asta pentru că după cum reiese din mărturiile sorei sale şi a prietenilor, nu a dorit să fie mâncat de viermi. Lăsând la o parte credinţa, ateismul, superstiţia, lipsa înţelegerii ritualurilor bisericeşti, stau şi mă întreb cam cât de vanitos poate fi un om care se gândeşte ce se întâmplă cu corpul lui după moarte? Ce mai contează dacă mă mănâncă viermii, dacă-s pus la soare să mă bronzez sau dacă-s folosit pe post de ţintă la Darts? Dar când tu crezi despre tine însuţi că eşti cel mai cel, că nu s-a mai văzut ca tine şi (conform unor imagini din ultimul interviu) -În România n-o să mai facă nimeni, niciodată ce-am făcut eu (iar mimica din momentul rostirii acestor cuvinte face mai mult decât înţelesul frazei în sine), atunci da, te interesează să nu-ţi fie mâncat de viermi corpul neînsufleţit, sau să-ţi fie văzut chipul îmbătrânit şi stafidit, de către hoarda de superstiţioşi fanatici, scăpaţi din I am legend cu Will Smith.

Sergiu-Nicolaescu-2Şi cu toate astea, indiferent de ce a fost sau nu a fost, ce a dorit şi ce a făcut, ce doresc eu sau nu doresc, respect la literă decizia unui om, oricare ar fi el şi oricare ar fi dorinţa sa, atâta timp cât liberul arbitru nu mă lasă să fiu marioneta unui păpuşar, ci suma deciziilor aleatorii luate de mine în propria-mi viaţa. Sunt fericitul copil care a crescut cu filmele lui. Sunt adolescentul care l-a văzut la Revoluţia din 1989 şi apoi în Parlamentul României. Sunt împotriva incinerării, dar în acelaşi timp sunt pentru respectarea dorinţelor fiecăruia. Sunt creştinul Ortodox din ce în ce mai speriat şi dezamăgit de noua şi neînţeleasa faţă a BOR. Sunt omul care regretă moartea unui Român deosebit – parte a unei vieţi parcă apuse… Sunt cel care spune -Dumnezeu să-l ierte şi să-i odihnească-n pace sufletul!

Advertisements
  1. 6 January 2013 at 13:03

    ieri mi-a fost rusine sa ma uit la toate acele reportaje care aveau ca subiect moartea,incinerarea,viata,greselile,filmele lui Sergiu Nicolaescu dar, cu toate astea, m-am uitat sperand ca nu vad/nu aud eu bine…
    uneori la filmele horror imi pun mainile la ochi…cam asa am facut si ieri pentru ca exact acea senzatie de horror am avut-o privindu-i pe acei oameni huiduind,senzatia asta am avut-o cand una dintre inervievate tremurand de indignata inlacrimare spunea “femeia aia nu o sa aiba liniste” facand referire la sotia defunctului care a avut neobrazarea sa se imbrace in alb…ca doar asa,in haine negre iti arati durera nu purtand haina celui care ti-a fost iubit pentru a-i simti inca proaspat mirosul sau iluzoria imbratisare…
    am observat totusi ca in acea multime nu erau oameni tineri…asta e singurul lucru care m-a bucurat…
    cel putin mi-am pastrat iluzia ca cei prezenti acolo sunt pe cale de disparitie (oricat de cinic ar suna asta) si ca,poate nu au reusit sa se inmulteasca prea mult…
    Bogdan Stanoievici,unul dintre actorii care a jucat in filmele lui a spus la un moment dat ca se dezice de cei care sunt prezenti acolo in strada,ca acei oameni nu-l reprezinta…
    exact asta simt si spun si eu dar…schimba oare asta lucrurile?
    acei oameni,acele menatlitati exista si cum foarte clar ai subliniat tu, sunt sustinuti tacit in acest tip de manifestari…
    ne lipseste decenta,bunul simt,compasiunea,respectul fata de cei de langa noi si implicit,fata de noi insine dar lucrul asta nu este valabil chiar pentru toata lumea…am convingerea ca cei pe care i-am vazut ieri huiduind sunt pe cale de disparitie…trebuie sa fie asa,trebuie…

    • qatalin
      6 January 2013 at 18:28

      Dacă tot o ţinem într-un cinism de la un capăt la altul, în continuarea celor spuse de tine aş mai adăuga doar părerea mea în legătură cu ce ne-a proorocit Brucan.
      Eu nu cred că el a făcut acea prezicere -România o să fie abia peste 20 de ani un stat normal, din punct de vedere politic, ci social. Bine, şi acum e doar o impresia de-a mea, pentru că absolut toată lumea în ultimii 20 de ani a analizat acea zicere, doar dpdv politic sau economic. Ei bine, eu cred că râsul în barbă al lui Brucan din momentul slobozirii acelei fraze, în legătură cu asta era – criza socială.
      Numai că el fie a fost indulgent, fie a calculat greşit.Şi spun asta pentru că dacă e să merg pe raţionamentul respectiv, România va fi un stat decent atunci când vor dispărea pe cale naturală cei care aveau între 30 şi 40 de ani în 1989. Luând în calcul şi perioada Gheorghiu Dej, nu se poate ca un om născut şi crescut în comunism, să fie capabil a se autoeduca şi adapta unor vremuri total diferite şi de neînţeles. Eu nu-i blamez pe cei care acum compun hoarda de zombălăi, ci doar îi compătimesc. Ştiu că poate sună patetic, dar suferinţa lor (de ordin psihic, nu constrângeri fizice), este foarte asemănătoare cu cea a evreilor din lagărele naziste. Gândeşte-te că ei s-au trezit într-o altă lume. O lume pe care n-au înţeles-o, la care nu s-au putut adapta, în interiorul căreia nu pot funcţiona deplin. Tot ce-i incojoara îi derutează pur şi simplu. Nu vezi că au aceleaşi haine? Doar n-om crede că în 20 de ani n-au putut să-şi cumpere o haină nouă! Nu, este afrontul lor. Este felul lor de a se agăţa de ceea ce au putut înţelege. Lumea de dinainte de 1989 era lumea lor. Le e dor de ea fiindcă era singurul lor contact cu realitatea pe care ei au putut s-o înţeleagă. Cred că asta reprezintă hainele din anii ’80 pe care le poartă încă. Ai să vezi că toate cozile, toate îmbulzelile, toate atacurile la moaşte, filmate din plan depărtat de undeva de sus (unghi de 45 de grade), sunt formate din acele haine. Când vezi hainele, ai depistat hoarda – ştii ce urmează să se întâmple. Ar mai fi multe de spus, dar nu mai continui…
      Revenind la Brucan, cred că a greşit puţin pentru că nu aveau cum să iasă din sistem pe cale naturală oameni de peste 50 de ani. Dacă speranţa de viaţă este pe undeva aproape de 70, eu cred că mai avem de aşteptat un 15 ani lejer…din păcate. Actualmente, hoarda este compusă din cei peste 50 de ani. Când va fi compusă doar din cei peste 65 de ani, începem să respirăm, pentru că dpdv fizic le va fi imposibil să mai susţină grămezile organizate pe care le formează astăzi.

  2. 6 January 2013 at 16:28

    Epic ! Tot ce ai spus aici. Aș mai adăuga doar faptul că numai în România se mai poate muri de peritonită fiindcă, nu-i așa, simptomele sunt asemănătoare și de ce s-ar obosi vreun mândru cadru medical să facă investigații complete unui octogenar. A trăit destul.
    Plătim prețul lipsei de educație. Acea educație care nu neapărat că te ajută să iei bac-ul model normal, nu cel simplificat, dar care te ajută să raționezi, să-ți pui întrebări și să-ți oferi singur răspunsuri. Răspunsuri dictate de bunul simț, de logica elementară.

    • qatalin
      6 January 2013 at 18:42

      Thanx!
      N-aş blama medicii spitalului Elias. Când eram anu’ 2 a trebuit să-l duc pe taică-miu acolo pentru o problemă digestivă, şi sincer să fiu, cred că-i cel mai bun spital din ţară. Bine, tot pe bază de şpagă se deschid uşile, dar măcar pare profesionalism ceea ce se întâmpla după ce deschizi portofelul.
      Cu toate astea nu pot să nu-ţi dau dreptate în cazul de faţă. Şi asta pentru că din câte am înţeles, era notorie afecţiunea lui la colon. Păi dacă aşa stau lucrurile, nu se poate să nu iei în calcul o eventuală peritonită, când unui bolnav îi apar simptomele respective, iar tu ştii că afecţiunea lui este fix în zona aia.
      Ei au încercat s-o dreagă aducând în discuţie apariţia a două afecţiuni concomitente. Numai că e doar praf în ochi explicaţia lor. Nu a fost vorba de două afecţiuni distincte, atâta timp cât ambele au fost complementare. Dacă ar fi apărut o gastrită după ce iniţial ar fi avut femurul rupt, atunci da, erau concomitente, fiind diferite, dar în cazul în care îl tratezi de ani de zile pentru afecţiuni la colon şi brusc apar simptome de peritonită, nu te gândeşti că poate te înşeli, ci investighezi rapid …dacă-ţi pasă… 😦
      Dă-i în mă-sa! Vorba ta – e octogenar, a trăit destul… 😦

  3. 6 January 2013 at 18:20

    Nu stiu cat de mult sau cat de putin a profitat Biserica de pe urma acestui eveniment nefericit si nici nu ma intereseaza.Anul acesta mi-am propus sa respect alegerile celor din jur, fara a critica in vreun fel, pentru ca nu ma simt in masura.La fel ca si tine, ii respect decizia domnului Sergiu Nicolaescu, insa nu-i pot intelege temeiul, iar daca motivul este cu adevarat acela, atunci ma intreb ce e mai important: sa nu-ti manance viermii trupul dupa inmormantarea crestineasca sau sa nu-ti sfasie “viermii pamantesti” sufletul, rupand din el bucata cu bucata, lasandu-l gol, lipsit de credinta?
    In ceea ce priveste preotii, departe de mine gandul sa ii judec! Avem exact preotii pe care ii meritam, ei fiind chipul poporului nostru.(cu unele exceptii care ma bucura nespus de mult)
    Am citit zilele astea un fragment dintr-o carte scrisa de Parintele Dumitru Staniloaie in 1940, care aducea in discutie problema incinerarii, iar citatul urmator m-a uluit: “Cine vrea sa se arda s-o faca acasa la el, cu usile zavorate.Sufletul poporului nostru n-are nevoie de asemenea spectacole”.La un astfel de spectacol a asistat o tara intreaga, din pacate.Fara sa vrea, regretatul regizor/scenarist/actor/politician (sau mai bine zis, regretatul om) a reusit sa creeze un scenariu din care toti ies vinovati, in frunte cu sotia, urmata apoi de Biserica si de “votantii” care scuipa cuvinte in necunostinta de cauza, cuvinte ce o sa se intoarca la un moment dat impotriva lor…Cine stie? Poate pedeapsa celor de pe pamant e cu mult mai dulce decat cea primita de acest om, acolo, sus…
    Dumnezeu sa-l ierte!

    • qatalin
      6 January 2013 at 19:03

      Ştiu ce spui Mădă. Sminteala creeata aici, între noi, întrece poate amplitudinea gestului în sine. De la un capăt la altul s-au iscat doar lucruri de nefăcut, fiecare acţiune fiind provocată de cea dinaintea ei, într-o spirală a nebuniei generale.
      Nu judec preoţii atâta timp cât nu dau verdicte sub forma unor soluţii, ci doar constat ceea ce fac ei. Mereu am fost adeptul vorbei -Dacă văd un preot mort de beat căzut în şanţ, mă duc şi-i sărut mâna, pentru că noi oamenii putem avea doar dar de la Dumnezeu (în cazul în care-l avem…), însă preoţii, prin taina Hirotoniei, capătă har de la Dumnezeu, iar asta nu se discută. The touch of God is beyong man’s comprehension. Aşa că ceea ce fac eu este doar să mă consternez şi să-mi aplec umil capul plin de nedumeriri, în faţa unor decizii controversate, dar mai ales în faţa unor ultimi ani foarte …ciudaţi, în care Satana cu siguranţă şi-a vârât coada destul de adânc în BOR. Ştiu că nu există pădure fără uscături (eu fiind un caz fericit – preotul parohiei de care aparţin îl are pe Dumnezeu în suflet şi propovăduieşte credinţa prin însuşi prezenţa sa), dar înmulţirea cazurilor de preoţi beţivi, afemeiati, homosexuali, la care se adăugă şi rigiditatea îndărătnică a BOR în anumite cazuri, atunci când poate s-ar impune un exemplu al laturii umaniste a religiei, mă fac să fiu doar trist…şi atât.
      Foarte bun citatul din Părintele Staniloaie. Mie însă mi-au plăcut mai mult pildele Părintelui Cleopa, care mi s-a părut combinaţia perfectă între preotul radical şi omul cu suflet moale şi blajin, ceea ce m-a făcut întotdeauna să cred că aşa a fost şi Iisus – dur (în dreptatea Sa), combinat cu mângâietor (în bunătatea Sa).
      Nasolia în cazul de faţă, şi apropo de citatul din Părintele Staniloaie, este mediatizarea excesivă, însă greu de domolit atâta timp cât persoana în speţă era una cu o notorietate copleşitoare. Însă cum întortocheate sunt căile Domnului, probabil că avem de învăţat până şi din aceste evenimente – altfel nu s-ar fi întâmplat, atâta timp cât totul este cu voia Lui.
      Şi eu înclin să cred că-l aşteaptă o pedeapsă cruntă pentru decizia pe care a luat-o când încă mai era în viaţă, mai ales ştiind câtă sminteală va produce prin ea. Dumnezeu să-l ierte!

  4. 7 January 2013 at 11:28

    Eu am ales sa stau, de data asta, departe de acest “buzz mediatic”. M-as fi umplut de nervi… Incerc sa mi-i menajez la inceputul acestui an. Sunt si eu de acord cu ce a scris CTP, ba chiar as spune ca a fost diplomat. Desigur, am vazut pe FB multi care ACUM s-au trezit sa imi explice cum “Mihai Viteazul” e pe locul 3 international ca filme istorice si sa imi spuna ce geniu a fost Nicolaescu, ce monument de talent. Majoritatea nu au calcat in viata lor la proiectiile unui festival de film sa poata vedea ce inseamna monument de talent. Tipic romanesc… moartea iti pune pelerina de rege si coroana de sfant. Pffff…

    • qatalin
      7 January 2013 at 19:51

      Dacă ai fi urmărit desfasurearea evenimentelor în plan mediatic, măcar în primele 12 ore, ai fi observat cât de abrupt a fost escaladată spirala osanalelor. La un moment dat se încurcau în laude pentru că terminaseră epitetele şi termenii de comparaţie, aşa că vrând-nevrand au ajuns să-l considere cel mai mare *orice* al tuturor timpurilor, pentru că nu mai avea sens să-l compare cu altcineva.
      În sensul ăsta, mă gândesc cu groază la momentul morţii lui Florin Piersic. Presupun că DeNiro+Pacino+Clark Gable+Kirk Douglas la un loc n-or să se ridice la nivelul apoteoticelor adjective pe care le va primi postum marele actor Român.

      • 9 January 2013 at 2:19

        Doamne, cata greata am evitat! :)))

        • qatalin
          9 January 2013 at 6:59

          Dac-ai şti… :D))))))))))

  5. elly weiss
    7 January 2013 at 17:24

    Spectacolul grotesc ce ni s-a prezentat zilele astea m-a intristat atat de mult incat ieri, cand ti-am citit articolul, nici macar sa scriu ceva nu m-am simtit in stare. Aveam cate ceva de zis. In principal nimic contradictoriu, doar vazut din alt unghi. Si pana la urma nimic legat de decedat ci doar ocazionat de…
    Am ajuns la niste concluzii foarte triste. Am scris un intreg articol, cand in sfarsit am reusit sa ma adun… azi.

    • qatalin
      7 January 2013 at 20:10

      Îţi împărtăşesc dezgustul. Ştiu senzaţia. Eu o încerc mai des – inclusiv în zilele în care se desfăşoară alegeri şi sunt invitat să merg la vot…aceeaşi greaţă îmi provoacă îndemnurile mediatice făcute pe aceleaşi canale tv, care zilele astea m-au adus în pragul icterului psihic. Goana lor după senzaţional, după rating cu orice preţ, după bani şi atât, după manipulare infectă, a ajuns să mă oripileze mai mult decât circul televizat făcut de OTV. Măcar domnu’ Dan se exprimă pe faţă, fără ocolişuri şi pretenţii de deontolog fin. Iar acea goană după orice ţine de acţiuni făcute în lipsa moralităţii, se transpune în toate sferele activităţilor umane. Nunti, înmormântări, scrutinuri electorale, campanii cu steagu’ etc…

      Ştiu că n-are legătură, dar te invit să urmăreşti şi alt aspect. De câte ori Antena 3 observă calitatea şi excelenţa unui om, în orice domeniu, se gudură pedofilic pe lângă respectiva persoană, pentru a fi ei cei care o promovează, lipindu-şi astfel eticheta (sau măcar încercând să o facă…în speranţa că nu se prinde multă lume) de orice ţine de valoare, oricare ar fi ea.
      Aşa au făcut spre exemplu şi în cazul Mădălinei Ghenea. Badea o detestă pentru că este cu 10 clase peste fufa lui schiloadă, mâncătoare de seminţe şi rădăcină de gard, cu pretenţii de divă, din trustul Intact a răzbătut un iz de dezaprobare a ceea ce reprezintă ea, alăturând-o piţipoancelor autohtone, însă când au văzut că umblă în lumea bună, că-i gagica lu’ Di Caprio şi a lu’ Adrien Brody, au început să-i sufle-n sân o briză răcoroasă într-o zi de vară toridă şi să-i pudreze cu talc poponeţul opărit.
      Iar acum, când mai are niţel şi se căsătoreşte cu Gerard Butler, se dau în stabmă luându-i scurte interviuri telefonice. Ai să vezi că după eventuala nuntă, o s-o invite iar Gâdea, ca să pară că ei sunt cei ce promovează toate valorile.
      Aşa s-a întâmplat şi cu Paler (că doar nu-l durea pe Gâdea-n cur ce debitează un om pe care oricum nici nu-l înţelegea, dar alături de care făcea şi el rating), aşa se întâmplă şi cu Angela Gheorghiu, cu Djuvara sau Giurescu.

      • elly weiss
        7 January 2013 at 21:16

        Da, si in privinta oamenilor de valoare sau macar de oarecare valoare ai dreptate. Dar macar ma bucur ca asa mai am ocazia sa-i vad. Pentru ca altii nu-i prea promoveaza. In afara de Dan Puric pe care s-au gasit atunci, in doua zile, sa-l promoveze cu totii…de dadeai in damblale intrebandu-te unde este de fapt omul ala? Pe care canal? La care a fost mai inainte? Cine l-a intrebat primul ce l-a intrebat…Era halucinant… :))
        Sa nu-mi spui ca te apuci sa urmaresti OTV 😉 De fapt eu mai urmaresc cate ceva si pe acolo…macar fugitiv. Trebuie sa stiu ce se intampla. Fiindca, cat de cat, gandesc cu capul meu si mai stiu sa aleg graul de neghina.

        • qatalin
          7 January 2013 at 21:30

          Nu mai urmărisem de ceva vreme OTV, dar am urmărit Antena 3 în ultimele 4 zile şi am scos pârleala…
          Da, şi eu mă înfrupt câteodată din troacă, cu toate că momentan totul pare a fi o lătură generalizată. Prefer să cunosc tot, pentru că analiza pot s-o fac şi singur, aşa cum spui şi tu. Este ca-n antiteza Dumnezeu-Dracu – prefer să ştiu despre ambii, nu să mă ascund de Dracu…în felul ăsta sunt mai receptiv, mai informat şi iau decizii în cunoştinţă de cauză. Aşa şi cu OTV-ul (sau mai nou…Antena 3). Dacă nu te uiţi, rişti să devii surprins când te muşcă hoarda de coadă. 😉

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: