Home > Uncategorized > Vreme trece, vreme vine…şi lumina nu ne-ajunge…

Vreme trece, vreme vine…şi lumina nu ne-ajunge…

Mihai EminescuCu toate că poate părea desuet un asemenea demers într-o lume care pare interesată mai mult de scandalurile lu’ Becali vs jurnalişti sau vs memoria Brătienilor, am totuşi de gând să punctez această zi de 15 Ianuarie, în memoria celui care din punctul meu de vedere, a fost posesorul celei mai strălucite minţi a tuturor timpurilor. Ştiu că poate vorbele mele par oarecum exagerate, dar scurta şi puerila mea analiză asupra a două dintre creaţiile sale, sper să dovedească dincolo de orice urmă de îndoială că exact aşa este.
Într-un articol pe care l-am scris pe 3 Ianuarie 2013, intitulat God gave me everything i want, am purtat o discuţie foarte interesantă şi constructivă cu Eli şi Mădă, având ca subiect posibilitatea de exprimare a oamenilor geniali. Dacă ar fi să continui acea linie a subiectului, aş putea spune fără să risc a mă inşela, că Mihai Eminescu este un geniu ratat. Este părerea mea, pe care o susţin şi o voi justifica în cele ce urmează aşa cum mă pricep eu mai bine.
În primul rând vreau să plec de la definirea geniului ratat. Din punctul meu de vedere, fără să încerc o definiţie academică, un geniu este ratat atunci când ceea ce poate cu adevărat să facă un anumit om, întrece cu mult capacităţile sale de exprimare date de conjunctura vremurilor pe care le trăieşte, ambianţă, anturaj, posibilităţi materiale, feed-back rezonabil, ajutor din partea terţilor. Aşadar, dacă un nene care trăieşte într-o anumită perioadă de timp, poate să facă mult mai multe decât este dispusă lumea care-l înconjoară să accepte, iar el moare cu fructul creaţiei sale necules, atunci pot să spun fără să mă înşel, că a fost un geniu ratat.
GratitudeFaptul că Eminescu a reuşit cât de cât să-şi materializeze imensa capacitate de creaţie şi invenţie, exprimându-se prin poezie, nu este de natură să-mi contrazică afirmaţia, atâta timp cât părerea mea subiectivă este că el putea face mult mai multe decât a făcut de fapt. Iar incapacitatea sa de a se manifesta şi în alte domenii, cu precădere cele ştiinţifice, n-a fost cauzată de lene, delăsare sau limitare, ci de faptul că în secolul 19, Europa dar mai ales România în care s-a născut acest supraom, nu erau pregătite să accepte născocirile unei minţi luminate. Fapt care vine să puncteze interpretarea mea pe care am avut-o în discuţia cu cele două distinse doamne, la comentariile acelui articol de pe 3 Ianuarie, nuanţând şi dezvoltând astfel acel punct de vedere al meu, prin adăugarea la incapacitatea geniilor de a se exprima, a acestei probleme strict obiective – intoleranţa oamenilor şi incapacitatea lor de a înţelege o gândire cu mult peste a lor.
Ca să intru abrupt în problemă, eu unul consider că geniul lui Eminescu a fost peste cel al lui Einstein, numai că ilustrul om de ştiinţă german a publicat TRR-ul (teoria relativităţii restrânse) în 1905, la fix 16 ani după moartea lui Eminescu. Faptul că Eminescu a avut idei asemănătoare cu cele ale lui Einstein, dar a fost defazat cu câteva zeci de ani, nu e de natură a diminua vreun pic din ceea ce înţeleg eu a fi genialitatea poetului Român. Îi spun totuşi poet pentru că altfel nu a fost cunoscut, însă dacă vremTimpurile ar fi fost altele şi ar fi avut posibilitatea să se exprime şi în alt mod în afară de poezie, sunt convins că Eminescu ar fi grăbit dezvoltarea speciei umane cu vreo 50 de ani – fix diferenţa dintre moartea sa în 1889 şi realizările lui Einstein puse în practică. Ca o mică paranteză, dacă Einstein n-ar fi prins anii celui de-al 2-lea război mondial, cu siguranţă ar fi fost interpretat altfel de omenire. Faptul că a contribuit decisiv la finalul dramatic al WWIII, prin cele două bombe de la Hiroshima şi Nagasaki, cu toate că el ne-a spus -Nu folosiţi fuziunea nucleară pentru a distruge, nu este de natură a schimba datele problemei, pentru că şi Eminescu dacă ar fi prins vremuri mai tulburi, agitate, cu siguranţă ar fi contribuit decisiv la descoperirile ştiinţifice ale acelor ani.

Şi dacă tot m-am referit la TRR-ul lui Einstein, care printre altele a definit şi viteza luminii ca fiind 299.792.458 m/s, hai să facem şi o scurtă analiză pe un text apărut cu câteva zeci de ani înainte de momentul în care nenea Albert publica teoria relativităţii restrânse:

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Star lightDupă cum se observă, Mihai Eminescu, din postura sa de poet, îndrăgostit – poate, a descoperit cu mult înainte de Einstein această lege a fizici moderne. Bine, el făcea în poezia sa referire la latura emoţională a procesului respectiv, însă, negru pe alb, se observă cum un om (oricare ar fi el), a vorbit despre faptul că lumina unui corp ceresc are nevoie de mii de ani pentru a străbate distanţe colosale, în drumul sau prin spaţiu, până la receptor -> ochiul uman.
Hai să mergem mai departe:

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Cu alte cuvinte, nu doar că a descoperit (anticipând datorită geniului, mai mult decât a descoperit) viteza luminii şi procedeul călătoriei acesteia prin spaţiu şi timp, dar se referă în aceeaşi poezie uluitoare şi la faptul că este posibil ca un astru să fi murit, iar noi între timp să-i mai vedem încă lumina care a fost emisă de acel astru cât încă mai era în viaţă.
Hai să continuăm, shall we?!

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Time and spaceSuperb! Adică o stea se transformă în prenovă şi apoi în supernovă, explodând, iar noi îi vedem lumina morţii sale, când de fapt ea nu mai este… Nici nu ştiu (din cauza incapacităţii de exprimare şi a vocabularului precar), cam de unde să încep a descrie ce înseamnă o asemenea abordare cu foarte mulţi ani înainte de a se naşte pe pământ omul care avea să descopere şi să patenteze asemenea teorii fizice – Albert Einstein.
Dar nu e gata:

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Adică omu’ nu se lasă. Ne explică perfect, clar, fără urmă de îndoială, că ceea ce am citit în primele trei strofe nu este o nălucire de-a noastră, ci el chiar a înţeles procedeul acela atât de inaccesibil omului acelor vremuri, şi ni-l explica şi din punct de vedere al sentimentelor umane, în caz că suntem prea proşti şi nu înţelegem, sau poate nu ne vine să credem şi se asigură că nu-l considerăm nebun, ci genial. Adică atunci când te raportezi la un amor al cărui dor a dispărut în noapte-adâncă, ceea ce simţim, precum un recul…o reminiscenţă a sentimentelor trecute, este senzaţia care ne urmăreşte încă, în legătură cu amorul stins. Sublim! Este exact transpunerea în sentimente umane, a teoriei relativităţii restrânse a lui Einstein, raportată strict la viteza luminii şi călătoriile acesteia în spaţiu şi timp.

Albert EinsteinAcum sincer, nu că-s eu Român şi că trag tare cu al nostru, dar să scrii aşa ceva pe 1 Decembrie 1886, cu aproape 20 de ani înainte ca altcineva să definească ştiinţific toate aceste date la care tu faci referire, mi se pare culmea geniului uman. Dacă de la Einstein încoace, cam toate bazele ştiinţei moderne se raportează la lucrările sale, cam ce ar trebui să simţim pentru cineva care cu 20 de ani înainte ca Einstein să înceapă descoperirile sale, scria aşa ceva?
Mie unul mi-e clar. Am convingerile mele, pe care nu încerc să le inoculez nimănui, ci doar mi le exprim. Iar o parte din ceea ce simt în legătură cu aceste aspecte, mi le-am făcut publice şi aici, pe blog. Cred cu tărie că Eminescu (şi poate mulţi ca el) a fost un geniu ratat, atâta timp cât lumea în care el a fost născut nu s-a ridicat la statura capacităţilor sale intelectuale. Mintea lui nu a putut să cuprindă acei ani, ci a văzut într-un viitor poate şi mai îndepărtat decât anii pe care-i trăim noi acum. Faptul că s-a refulat în poezie nu înseamnă că doar atât a putut, ci înseamnă că doar atât a fost dispusă lumea acelor ani să culeagă de la el. Mai mult nu ştiau să înţeleagă şi pe lângă asta, nici el n-a avut posibilitatea să se exprime altfel.
Faptul că a colaborat cu mai multe publicaţii ale acelor vremuri, faptul că a făcut studii şi în străinătate, faptul că se învârtea în cercurile lumii bune, nu sunt de natură să-mi contrazică mie convingerile. Dacă un asemenea geniu s-ar fi născut în America, Germania, Franţa, Anglia, sau oricare alt stat superdezvoltat în anul 1850, ar fi făcut mult mai multe. Continui să cred că posibilităţile materiale, şansa aleatorie pe care o primim la naştere în funcţie de vaginul din care ieşim, primii ani de viaţă, familia şi educaţia părinţilor, neajunsurile şi grijile, toate la un loc plus multe altele, constituie piedici sau după caz, şanse, pe care le avem în viaţa noastră.

I love readingIar ca să nu închei fără să fac referire şi la o poezie care-mi place din alte motive decât cele strict ştiinţifice, voi spune câte ceva şi despre Glossa. Mi se pare cea mai frumoasă poezie a lui Eminescu, pentru că pe lângă altele (poate chiar mai emoţionante decât ea), şi aici combină genialitatea lui literară cu spiritul matematic, analitic. Să scrii o poezie a cărei prima strofă să o repeţi în final doar că invers, citind versurile de la coada la cap şi să-şi păstreze o noimă, fix în continuarea a ceea ce spuseseşi până atunci, iar între timp toate strofele să se încheie cu câte un vers (pe rând) din prima strofă, mi se pare desăvârşirea unui poet perfect. Nu cred că a existat vreodată un poet mai mare decât Eminescu. Dincolo de anticipările sale în domeniile fizicii, făcute de pe vremea când Einstein nu exista nici măcar în privirile lascive ale lu’ mă-sa, o asemenea poezie este un fel de carte de vizită menită să închidă gura oricui ar fi avut tupeul să spună că a fost un poet mai mare decât el. Mi-l şi închipui…oricine ar fi îndrăznit să croncăne ceva împotrivă, scotea poezia asta din buzunar, i-o vâra sub nas şi pa-pa, se încheia discuţia. Pe lângă asta, fără nicio urmă de ipocrizie, cred că ar fi indicat ca orice părinte, când constată că pruncul său este îndeajuns de mare pentru a înţelege aceste versuri, să i le aducă la cunoştinţă, şi să-l ajute să le asimileze, pentru că nu sunt altceva decât chintesenţa unei educaţii cât de cât normale; este o poezie mai mult decât educativă, care poate constitui un exemplu de cumpătare în orice moment al vieţii, indiferent de vârsta celui care o citeşte…
Dumnezeu să-l ierte! Mă bucur că a fost Român şi că am avut ocazia să-i cunosc opera. Mă întristez că n-a fost de altă naţionalitate şi poate acum scriam acest articol de pe Marte, dacă lumea grăbea cu 50 de ani progresul tehnologic…

Glossa
de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu ramâi la toate rece.

Genious mindMulte trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşază-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpănă-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-ntelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Sunlight in forestViitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nvete;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreaba şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă facând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânsii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,Monument Mihai Eminescu
Din cărarea ta afară
De te-ndeamna, de te cheamă.

De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheamă:
Ce e val, că valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

 

Advertisements
  1. 16 January 2013 at 0:07

    originala analiza ai facut poeziei,nimic de zis…nu m-as fi gandit sa privesc versurile lui Eminescu din alt punct de vedere decat literar…
    Eminescu merita cu prisosinta mandria care transpare din cuvintele tale iar ideea de “geniu ratat” in contextul amintit de tine are logica…
    mi-a placut melodia,ca tusa finala este perfecta…

    constat ca m-am antrenat si reusesc sa citesc din prima articolele tale care nu sunt niciodata dar niciodata scurte :))

    • qatalin
      16 January 2013 at 1:19

      De când eram foarte mic, reuşiseră părinţii mei să facă rost de câteva cărţi foarte interesante, cu şi despre Eminescu şi încă de atunci am început să-l privesc altfel – nu doar din perspectiva poeziilor sale.
      Mă bucur că ţi-a plăcut melodia. Mi se pare că se potriveşte bine cu ceea ce a fost viaţa şi creaţia lui Mihai Eminescu…cu toate că eu unul aş fi preferat ca el să creeze şi altceva în afară de poezie…
      Oho, ai căpătat antrenament. 😀
      Chiar dacă repet, lecturarea articolelor mele nu răpeşte mai mult de 5-15 minute – depinde de vastitatea lor. Mie unul nu mi se pare un timp prea mare… Cât ar trebui să scriu? Zece rânduri? Îmi pare rău, dar zece rânduri scriu pe Facebook…câteodată nici acolo nu scriu aşa puţin. 😛 Dar e bine că ai experienţă deja şi mă consumi din prima, chiar dacă textele mele nu-s niciodată scurte. 😉

  2. 16 January 2013 at 1:38

    bunica mea avea un volum de poezii al lui Eminescu editat pe la inceputul anilor 1930…
    imi amintesc si acum cum erau legate paginile,copertile erau panzate si de culoare maron,hartia era mai groasa si usor galbuie,scrisul foarte elegant si mirosea foarte frumos a…hartie…
    in concluzie primul meu contact cu eminescu a fost vizual iar poezia mea preferata este Floare albastra…

    in general eu obisnuiesc sa condensez informatia,deformatie profesionala probabil,de asta postarile mele sunt relativ scurte dar de vorbit te asigur,vorbesc cu mult mai mult decat scrii tu :))

    • qatalin
      16 January 2013 at 1:45

      Te rog să mă crezi că oricât de conştient aş fi de faptul că-s guraliv şi expansiv în exprimare (fie şi în scris), până acum n-am întâlnit o femeie care să vorbească mai puţin decât mine. 😀 Aşa că vine precum o confirmare ceea ce spui tu. O confirmare bine venită, care m-a făcut să râd cu toată gura, dar tot ca o confirmare vine…nu ca o ştire surpriză. 😛
      Ştiu cum erau cărţile făcute înainte vreme… Am întâlnit aşa ceva la bunicii mei, care aveau câteva hărţi cu România Mare şi câteva manuale şcolare de prin anii ’30-’40… Şi mie îmi place Floare albastră, dar nu atât de mult precum cele două menţionate de mine aici: La steaua şi Glossa.

  3. elly weiss
    16 January 2013 at 4:41

    Eu nu stiu ce sa spun. Nu ma asteptam la acest articol 🙂
    Sa fi fost atat de genial? Tot ce e posibil. Avea o memorie extraordinara, se spune. Avea cunostinte filosofice destul de ample. Era preocupat de multe lucruri. Poezie, proza, a cules folclor, era preocupat de lumea teatrului, de critica, de politica. De politica chiar foarte mult fiind un foarte cunoscut jurnalist al vremii si deranjand prin convingerile sale pe unii.
    Eu ma gandesc ca povestea cu La steaua de la ideile filosofice i se trage si mai legata de teoria relativitatii mi se pare ideea din basmul Tinerete fara batranete….
    Nu stiu daca in alte circumstante ar fi facut cu mult mai mult. Poate putin diferit dar nu cu mult mai mult. Orice secventa din viata daca o schimbam fie si cu foarte putin…posibil sa influenteze putin restul vietii dar nu foarte mult. Dar…niciodata nu stim. Niciodata nimeni nu va sti daca in alte conditii el, Eminescu, ar fi creat la fel sau altceva. Totusi, creatia i-ar fi fost tot in domeniul literar.
    Glossa pare creata de un mestesugar foarte iscusit. Dar urmeaza doar un tipar bine stabilt. Nu s-a gandit el sa creeze “modelul”. Era deja creat de altii. Eu cred ca pe vremuri, acum sute de ani, exista o aceeasi dorinta de joaca a omului. Acum avem rebusuri, integrame, jocuri de cuvinte de toate felurile. Pe atunci, cred ca timp era berechet iar poetii de pe la curtile regilor nu aveau altceva mai bun de facut decat sa inventeze poezii “de societate”, ca nu stiu altfel cum sa le zic, spre a distra pe nobilii de la curte si pe regi, desigur. Glossa cam asa ceva ar parea, cam asa cred ca s-a nascut. Trebuie sa recunosc ca Eminescu si-a “mesterit” foarte bine Glossa sa. 🙂
    Vrei sa stii ceva? Apropos de vorbit mult. La mine e invers. Vorbesc cu mult mai putin decat scriu 😉 Cred ca am mai spus candva.
    Revenind la Eminescu…am citit ieri ceva…foarte-foarte, care m-a amuzat. Dar ma gandesc ca vei fi citind si tu…poate cu mai mult timp inainte…

    • qatalin
      16 January 2013 at 5:03

      Chiar cred că mintea lui a cuprins mai multe decât a lăsat să se vadă, sau poate a lăsat, dar nu ne vine nouă să credem că de fapt aşa a fost. După cum şi tu spui, a activat în mai multe domenii, ce-i drept literare, dar până la urmă şi cercetarea ştiinţifică, mai ales cea axată pe teoretizare, tot cu scrisul se ocupă, nu cu datul cu ciocanu’.
      Îmi pare bine că nu te aşteptai la un astfel de articol. Înseamnă că te mai surprind şi eu din când în când. 🙂
      Hmm, Tinereţe fără bătrâneţe…? Da, dar acolo este vorba de subiectul în sine, pe când în La steaua, din trei vorbe şi cinci mişcări ne explică destul de concret TRR-ul lu’ Einstein…pe scurt.
      Ştiu că s-a jucat în Glossa. Dar tocmai aici zace măiestria lui. Dintr-o anagramă şi o dorinţă de a închega un îndemn educativ, a ieşit această minunăţie de poezie. Poate-s eu mai uşor influenţabil, însă jocul cuvintelor mă fascinează pur şi simplu. Iar în cazul lui Glossa, rezultatul final este de-a dreptul uluitor. Or mai fi fost şi alţii, că deh, cum spui şi tu…se plictiseau. În afară de şpriţ, sex, intrigi şi drame, nu prea aveau cu ce să-şi ocupe timpul…
      Ştii care-i chestia cu vorbitu’? Contează ce spui. Că eu degeaba-mi sparg gura aici, sau in real life, dacă lumea îmi tot critică lungimea (de parcă lungimea ar conta…nu că aş sta cu frică din punctul ăsta de vedere :P), şi mai şi pleacă fără să mă mai viziteze… Aşa că e mai important să vorbeşti puţin şi calitativ, decât ca mine – mult şi plictisitor -> uneori… 😉
      Despre încheierea comentariului tău…nu ştiu ce să zic. Mai bine mă abţin, pentru că s-ar putea să ai dreptate şi risc să pun în practică TRR-ul lu’ Einstein, explicat prin La steaua lu’ Eminescu… Adică s-ar putea să ajungă întâi efectul, şi abia apoi să constatăm cauza. 😉

  4. 17 January 2013 at 14:28

    Ti-am inteles mai bine ca oricand parerea exprimata in articolul “God gave me everything i want”.Probabil ca intr-o alta imprejurare, Eminescu s-ar fi putut face remarcat si in alte domenii.Da! Cel putin, din punctul meu de vedere, balanta inclina acum de partea ta.Inspirat articol! Daca nu s-ar fi ivit ocazia asta, cred ca ramanean oarecum in ceata. 🙂
    Si daca privesti atent, cred ca aproape fiecare poezie a lui iti da cate un “indiciu” despre vreo ramura a stiintei.Sa nu mai spun de “Scrisoarea I” sau “Luceafarul” (“Si cai de mii de ani treceau/ In tot atatea clipe”), unde cosmogonia eminesciana se apropie, pe langa alte interesante asemanari, si de teoriile fizicii moderne (teoria despre Big Bang sau despre sfarsitul Universului).Nu are rost sa mai continui, ca sunt sigura ca stii prea bine.
    E adevarat ce spui si cred ca intotdeauna cei simpli doresc sa atraga in derizoriu faima unui om inzestrat cu o minte stralucita, tocmai datorita neputintei de a se ridica ei insisi la nivelul acestuia.Dupa cum spunea chiar Eminescu: “…daca geniul nu cunoaste moarte, iar numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici, pe pamant, nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit.El n-are moarte, dar n-are nici noroc”.
    Cat despre tipologia in care l-ai incadrat pe marele poet – eu vad in toti oamenii asemenea “genii ratate”.Cred cu tarie ca nu exista om pe acest pamant care sa isi fi exploatat toate talentele ce zac in el.Poate unii dintre noi mor fara macar sa banuiasca ce ar fi putut realiza, daca…
    Ah, de n-ar exista acest “daca”…! 😀

    • qatalin
      17 January 2013 at 19:36

      Bafta mea a fost ziua de 15 Ianuarie. 🙂 Ţi-am spus încă de atunci că am momente în care mă exprim greoi şi/sau transmit eronat ceea ce simt, lăsând loc interpretărilor. Aşa mi s-a întâmplat şi în cazul articolului Vânătorii de inimi, când lumea înţelesese ad litteram exprimarea mea iubirea este urâtă.
      Mă bucur că măcar acum am reuşit să nuanţez mai bine punctul de vedere pe care l-am avut în God gave me everything i want.
      Ştiu că în opera lui Eminescu zac multe indicii cu privire la viziunea lui asupra lumii. Eu am ales cu inima, pentru că cele două poezii îmi plac mult de tot şi pentru că le cunoşteam destul de bine. 😛
      Foarte bine ai punctat momentul cu citatul acela. Este exact reflectorul care trebuia pus peste exprimarea mea în legătură cu felul în care oamenii (lumea în care s-a născut) nu au fost pregătiţi pentru el.
      Ce bine ar fi să ai dreptate şi să fim cu toţii genii ratate. Nu m-am gândit prea profund la teoria asta, dar nu văd de ce n-ar fi aşa. Fiecare poate fi util într-un fel sau altul şi toţi avem câte o aptitudine mai proeminentă. Păcat că atât de puţini dintre noi ajung să-şi cunoască şi să-şi desăvârşească acele sclipiri… Şi da, păcat că există acel dacă. 😦

  5. 18 January 2013 at 2:14

    ”Glossa” e poezia mea preferata… Din intreaga lume. 🙂

    • qatalin
      18 January 2013 at 2:24

      My thoughts exactly! 🙂 Este pur şi simplu desăvârşită!

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: