Home > Uncategorized > Chiloţăreala deontologilor. Când tencuiala părăseşte pereţii scorojiţi.

Chiloţăreala deontologilor. Când tencuiala părăseşte pereţii scorojiţi.

Two dogs on a poleSunt într-o stare de minişoc. Aş fi spus şoc, dar aş fi putut fi interpretat ca făcând parte din rândul realizatorilor tv ai RTV, sau dacă aş fi folosit un ton ironic, s-ar fi înţeles că-s blat cu Atena3.
Revenind la minişocul meu, vă voi spune şi cauza – am urmărit emisiunea În gura presei din data de 16.01.2013, ediţie în care a fost invitat Marius Tucă Show. De ce-i spun aşa? Pentru că nu e nicio diferenţa între el şi Dan Diaconescu Direct. De fapt este o diferenţă. Una chiar foarte mare. Domnu’Dan cu gard în gură nu doreşte să pară altceva decât ceea ce este – un om penibil, contrafăcut, fals, semidoct, oportunist, imoral. Spre deosebire de omu’ gri al televiziunii postdecembriste, caracaleanul Marius Tucă Show încearcă să pară altceva decât ceea ce este de fapt, bazându-se pe un trecut sinuos şi îndoielnic, în care a avut avantajul amiciţiei cu o sumedenie de oameni de valoare, drept unică propulsie spre notorietate. Pe lângă asta, şi-a creeat şi o anumită aură de guru al presei, un fel de Master Yoda cel înţelept, postură care nu-l face să fie decât ridicol şi atât; aparţinând unei lumi demult apuse – cea a anilor ’90, unde alături de Teo Trandafir, Floriiiiiiiin Călinescuuuuu, şi Mircea Dinescu, s-ar putea simţi comfortabil şi venerat de către o populaţie îndobitocită de teatrul lor ieftin. Dintre cei trei confraţi întru suferinţă, Dinescu măcar a dat-o pe făcut sosuri şi gustat arome faine, într-o scleroză deloc hidoasă, care nu stârneşte decât maxim compasiune. O să detaliez în curând motivele pentru care mi-a dat sângele pă nas de nervi, uluire, consternare, milă, jenă, ruşine, scârbă, lehamite, dezgust, în respectiva emisiune a lui Mircea Badea.

CandlePentru început însă, aş dori să fac o scurtă introducere, în legătură cu ceea ce observ eu în ultima vreme în legătură cu Antena3 şi mai noua schimbare de macaz.
După cum era de aşteptat, odată ce USL-ul are puterea totală, trebuia să apară şi rebrenduirea Antenei3, care fie schimba macazul, înjurând USL-ul (adică situându-se tot în opoziţie), fie le sufla tot lor vânt la pupa, rămânând televiziunea puterii. Ei au ales varianta a 2-a. Şi cum puteau face asta fără ca telespectatorii să se prindă? Simplu. Mâncând în continuare de cur PDL-ul şi devoalând nemerniciile făcute de PDL-işti în anii guvernărilor Boc+Ungureanu. Doar din audituri ar putea să trăiască 2 ani lejer, fără să le scadă rating-ul.
Numai că intervine o problemă. Justiţia încă nu este a lor. USL-ul are putere totală în ce priveşte Guvernul plus multe alte agenţii şi tot ce ţine de administraţie, însă nu şi toate serviciile secrete, plus justiţia. Şi aici nu mă refer la justiţia în sine, ci strict la DNA şi ANI – adică exact ustensilele cu ajutorul cărora Băsescu le-a frecat oamenii lor ani în şir. Momentan ăsta este de fapt şi motivul pentru care USL-ul încă n-a început să ronţăie de boaşe PDL-işti ofiliţi. Atâta timp cât n-au în mâna lor organismele represive ale puterii, n-au cum să se manifeste în sensul aducerii în faţa justiţiei televizate (acele arestări cu 10 camere+reporteri semianalfabeţi) a băsiştilor cărora le tremură gladiolele.
Tocmai de aceea a apărut scandalul din justiţie, pentru că votarea conducerii CSM a devenit măcel. Şi asta pentru că şi în interiorul oamenilor care compun sistemul juridic român, există păreri împărţite. Unii sunt cu USL, în timp ce alţii au rămas fideli PDL-ului.
Ăsta este motivul pentru care Gâdea a început febrila campanie de denigrare a justiţiei. Seară de seară ne prezintă cazuri inuman de şocante, dar pe care le foloseşte în scopul atingerii propriului interes. Exact aşa cum au făcut şi campania Pe tricolor e scris unire. Unirea este a noastră a tuturor, tricolorul este al nostru, numai că ei au tras pe turta lor Sărbătoarea Naţională, pentru că era campanie electorală – simplu şi eficient.
How to read a bookAşa şi acum. Se folosesc de aceste cazuri şocante, groaznice, despre oameni aruncaţi în puşcărie nevinovaţi, doar pentru a strivi ei sub talpa justiţiei televizate, un întreg sistem care momentan nu le respectă lor dorinţa. Când vor scăpa de Hăineală şi Dănileţ, iar justiţia va fi pe mâinile cui trebuie, atunci Gâdea se va ocupa din nou de Angela Gheorghiu, cântăreţi castraţi cu voci de mezzosoprane, şezători cu întreaga echipa Antena3 şi orice alte genuri de emisiuni din sfera Duminicilor în familie, pe care le prezenta la Antena1, de pe canapeaua lui de răchită. Bine, ceea ce face el acum a început să se lase cu demiteri, pentru că spre deosebire de perioada în care USL-ul doar jinduia după putere, acum se şi execută fără să se comenteze ceea ce dictează trustul Intact. Nu că nu mi-ar conveni strict pe caz, pentru că şi eu am dorit ca şeful Jandarmeriei Bucuresti să fie destituit, sau UDMR-ul să nu intre la guvernare, numai că aşa ceva odată ce devine împământenit drept obicei, riscă să sucească minţile unor realizatori gen Gâdea, care deja se crede Dumnezeu pe pământ …ca să-l citez pe amicul lui mai spontan şi foarte rar penibil.
Nu cred că sunt două luni de când am văzut cazul lui Mihai Moldoveanu într-o emisiune pe PrimaTv, intitulată Condamnaţii. Dar bine, acolo nu se uită lumea, că nu-i deontologeala grup pe ei. Emisiunea aia doar cu aşa ceva se ocupă – cu arătarea cazurilor de pârnăiaşi autentici, a vieţii în puşcărie, printre cazuri apărând şi erori judiciare precum cea a lui Moldoveanu. Unde era Gâdea atunci? Ah, am uitat. Atunci nu era nevoie de strivirea justiţiei necondusă de cine trebuie… Repet, n-am nimic împotriva prezentării acestor cazuri, ci mă îngreţoşează până la regurgitare, faptul că realizatorul cu fruntea lată se foloseşte de aceste drame doar atunci când îi pică lui bine, conform propriilor interese.
RTVPe lângă problema cu justiţia, a mai apărut şi problema concurenţei. Nemaifiind Băsescu drept ţintă veşnică, domnii şi doamnele realizatori sunt nevoiţi să producă subiecte, să gândească, să realizeze ceva interesant, pentru a-şi păstra rating-ul şi postura de lider de piaţă. Şi cum o parte dintre ei au mai ruginit din cauza obişnuinţei de a trâmbiţa doar anti-Băsescu, televiziuni precum RealitateaTv, B1TV şi RTV, au început să prindă curaj şi să recupereze teren.
Exact ăsta este şi motivul pentru care de fiecare dată când au ocazia, Mircea Badea sau Gâdea fac referiri acide la adresa confraţilor din media. S-au luat de RTV când a fost incinerat Nicolaescu, cu toate că Dana Grecu i se adresa lui Vadim cu Maestre şi Excelenţă, doar-doar i-o legitima astfel elucubraţiile, pentru că ea dorea oprirea incinerării, iar acum au pornit o campanie verbală acidă pe două fronturi: împotriva B1TV cu privire la totate contrele pe care le primesc de acolo vis-a-vis de militantismul lor anti-justiţie condusă de Dănileţ şi Hăineală; şi împotriva RTV cu privire la tot ce promit aia că urmează pe bază de Şoc, Senzaţional, Becali ne arăta curu’…imediat…rămâneţi cu noi.
Încep să piardă teren şi tot ajutorul pe care-l pot primi, contează enorm. Iar dacă ajutorul poate veni din partea lui MTShow, pentru că lumea-i nostalgică după anii sub Iliescu, în care aproape bâlbâitul oltean întrerupător de invitaţi, cu voce joasă şi privire incertă era zeu mediatic, atunci foarte bine. Ne prefacem că-i o ediţie specială pe bază de Şoc!, o dăm şi-n glume, dar bottom line, facem niţică educaţie propriului nucleu de privitori, ca să nu mai pierdem din procentul lor, în avantajul lui RTV şi a celorlalţi. Simplu şi eficient!

Marius Tuca ShowŞi aşa ajungem la emisiunea cu pricina, care a început scurt şi la obiect, cu un MTShow care ne dădea lecţii de etică în direct, făcea educaţie spirituală cu noi invăţându-ne că bunul simţ este la mare căutare şi nepreţuit, ne oferea citate din Codul Civil şi ne spunea că el are jurnalismul în sânge, în ADN, s-a născut aşa, este menirea lui să fie jurnalist, fiind de fapt trimisul pe pământ al lui Johannes Gutenberg, cel care a inventat tiparul în 1430, într-un renascentism timpuriu al Europei.
Până aici, nicio problemă, pentru că eram obişnuit deja cu faptul că prestigiosul om de presă a desăvârşit definirea vanităţii, cultul personalităţii nefiind deloc greu de întreţinut într-o redacţie în care el este Alfa şi Omega. Gesturile lui, figurile, aerele de vedetă care ne vorbeşte aproape de dincolo de mormânt, nu mă mai mirau de mult timp. Cred că se simte un fel de Michael Jackson mort dar înviat, care-şi face apariţia în premieră, iar telespectatorii sunt uzi de plăcere că au şansa să-l vadă iar pe Megastar – cam aşa decurg apariţiile lui foarte rare pe sticlă, ultima fiind tot la Mircea Badea.
Repet, nu am nimic cu acea latură a lui. Fiecare este cum poate şi cum doreşte, sau mai bine zis, cum a fost educat şi crescut… Dacă el atât poate, nu-s eu în măsură să-i cer mai mult, pentru că nu-s eu în măsură să-l judec.
VanityŞi totuşi, s-a întâmplat ceva absolut uluitor în emisiunea În gura presei de aseară. Nenea MTShow, a început să se contrazică, să-şi dea cu stângu-n dreptu’. Cu alte cuvinte, să se pişe pe mine şi inteligenţa mea (atâta câtă e), considerând că-s mult prea prost şi nu văd toate mojiciile de doi bani pe care le face el. Un el plin de greaţă şi arogant.
Trecând peste glumele lui cu Mircea Badea, pe care oricum n-am cum să le înţeleg perfect pentru că fiind glume intime, de conjunctură, nu-şi au rostul a fi spuse live (ar fi ca şi cum aş povesti eu la televizor cum petreceam în tinereţe, dandu-mi coate cu un tovarăş de-al meu invitat în studio – nimeni n-ar înţelege, nefiind de interes public aşa ceva…); trecând peste desele întreruperi pentru că nu e obişnuit cu dialogul, ci cu monologul atâta timp cât ce spune el e literă de lege, iar ordinul se execută nu se discută (aşa cum s-a înţeles şi din ceea ce-i spunea fetei sau nepoatei sale -Ce vrea nenea Marius: ordine şi disciplină mandarine); trecând peste absolut tot ceea ce ar putea fi interpretat dintr-un punct de vedere obiectiv, nu pot totuşi să trec peste faptul că el face ceea ce blamează.
Îţi trebuie o doză de tupeu absolut colosală, să începi emisiunea spunând (în timp ce mijeşti ochii pătrunzător, a profunzime) că trebuie să avem bun simţ, că singura soluţie pentru a schimba Shittingchiloţăreala este bunul simţ şi cultura, dând citate din Codul Civil, să spui că nu se poate să filmezi oameni pe stradă, să intri în intimitatea oamenilor atâta timp cât viaţa privată nu este de interes public, iar apoi tu să faci exact acelaşi lucru pe care-l incriminezi. Emisiunea de aseară a fost încununarea grotescului. Parcă m-aş fi uitat la un circ ieftin, al cărui clovn era nefericitul produs al unui incest între rude de gradul întâi, cu un ochi pe frunte şi o mână în plus, care se masturba în public cu poza lu’ sor-sa pe post de material şi care încerca să mă convingă că n-am voie să fac sex cu verişoara mea.

În cazul în care am fost prea descriptiv, credeţi-mă că încerc să mă abţin. N-aş vrea să dau drumul conductei de sudalme şi metafore, la adresa acestui personaj care pur şi simplu mi-a întors stomacul pe dos.
Iată câteva exemple, ca să nu credeţi că-s diliu (nu că n-aş fi) şi pe care o să le menţionez pe scurt:
1) Poezie deosebit de intimă despre ta-su, copilăria lui, felul cum a fost crescut, duritatea părintelui, dorinţa pentru o bicicletă Pegas şi un Pickup cu boxe de lemn, vânzarea semicursierei, frustrările copilăriei, lovirea repetată a mamei de către tată, maturizarea prematură etc. Iar dacă toate astea nu au fost de ajuns, ne-a povestit şi cum a citit poezia în premieră tatălui şi fratelui sau, de ziua tatălui, cum l-a făcut să plângă şi cum l-a dat jos din maşină, vazandu-l în oglinda retrovizoare cum plânge în timp ce ningea peste el.
Disilussion 2) Povestire despre Sorin Oprescu şi vocabularul lui din perioada în care era medic. -Ce faci fă aici? Ai venit la operaţie, sau la pulă? Iar vorbele către ta-su -Ţi se mai scoală? Asta ca să înţelegem noi cât de intim este el cu toate personalităţile vremurilor noastre. De câte ori apare ne reaminteşte că el e de pe vremea când toţi marii de acum erau mici, iar el le ştie toate secretele.
3) Povestire intimă despre întâmplare petrecută în familie, cu implicarea a 3 copii, care au folosit expresii precum -Ordine şi mandarine (în loc de disciplină), sau -Noi suntem aproape săraci (cu referire la o ciocolată şi mintea unui copil inocent).
4) Povestire despre cum a fost în vizită la Beligan, cum actorul i-a povestit ceva intim, pe care el nu se abţine şi ne povesteşte şi nouă (cum a fost Beligan sărac şi cum taică-su se bucura la o pâine câştigată drept nu-ş ce premiu), spunându-ne de fapt şi că Beligan a plâns ca un copil, în hohote. Pe lângă asta a ţinut să ne relateze şi faptul că domiciliul lui Beligan este un fel de muzeu, cu poze de-ale lui pe toţi pereţii (precum criminalul din Se7en), spunandu-i pe un ton de îndemn lui Mircea Badea că trebuie să se ducă la Beligan acasă, în cazul în care n-a fost încă. De parcă acolo se duce cine vrea, când vrea. Dar nu mai conta…era atât de pornit pe ideea de a ne arăta că el îi da la buci până şi lu’ Michelle când Barack are o întrunire la White House, încât era ceva firesc să-i spună lu’ Mircea Badea -Cum, tu n-ai fost la Beligan acasă? Tre’ să te duci frate. Adică, it’s a must! Nu eşti tare dacă nu te-ai dus la Beligan acasă. -Bifeaz-o şi pe asta, manelistule!…ar mai fi trebuit să-i zică lu’ Mircea Badea. –Cum tu nu eşti manelist ca mine? (se înţelegea din privirea şi tonul lui). Uluitor!
I-a raspuns Mirce Badea -Cum, prin efracţie?…dar nu s-a mai auzit, pentru că-l întrerupea MTShow mereu.
How was your day5) Ne-a povestit cum după vizita la Beligan a plâns în scara blocului timp de 40 de minute, în timp ce oamenii îl vedeau şi îl încurajau. Ne-a spus asta ca să înţelegem cât de dureroasă şi de grea este profesia să de jurnalist (pardon, de zeu al jurnalismului), dar în acelaşi timp este şi o meserie plină de satisfacţii, atâta timp cât poţi ajunge să plângi datorită faptului că te-a emoţionat nimeni altul decât marele maestru Radu Beligan, care ţi s-a destăinuit ţie, zeitatea întruchipată a jurnalismului contemporan.

Dacă mi-a scăpat ceva, este din cauza oboselii, pentru că scriu noaptea, după apoteotica emisiune. Acum vin şi eu cu nişte întrebări. Toate cele 5 puncte se încadrează în altceva decât informaţii de interes personal? Sunt cumva acele informaţii, jurnalistice, de interes public? Sunt altceva decât chiloţăreala penibilă a mai marelui deontologilor? Care este diferenţa între aşa ceva şi emisiuni precum Un show păcătos, Happy Hour şi Acces Direct? Ah, scuze, diferenţa este dată de faptul că la Marius Tucafinal, MTShow ne spune -Ţineţi aproape!, cu ceea ce părea a fi un început de lacrimă stoarsă din ochi.
Ştiu că poate vă gândiţi că asemenea destăinuiri au mai făcut şi alţi realizatori tv, care au ţinut morţiş să ne spună tot ce fac ei în viaţa privată, cu detalii intime de ajunsesem să întorc capul de ruşine şi jenă, numai că MTShow ăsta, a făcut-o după ce primele lui cuvinte din emisiune au fost despre cum educă el breasla jurnaliştilor. Ne-a explicat că trebuie să avem bun simţ, că trebuie să ai jurnalismul în sânge ca să fii bun, că trebuie să nu ne intereseze de viaţa privată a unor oameni, atâta timp cât nu este de interes public (aşa cum bine a spus Mircea Badea exemplul cu Udrea), iar apoi el vine şi ne destăinuie toate tarele copilăriei sale, toate intimităţile vieţii sale de familie, ne povesteşte ce limbaj are Sorin Oprescu şi ne spune cum plânge ca un copil Beligan amintindu-şi de propria lui copilărie. Adică a ajuns să bârfească şi să se folosească de terţe persoane doar pentru că exhibarea propriei persoane era un drog prea mic pentru a-l face pe el să plutească…
Halucinant! Nu am cuvinte!!!
Mihai GadeaNu am crezut că voi vedea curând aşa ceva. Probabil că aşa ceva există pe alte posturi, sau în alte emisiuni, precum cele 3 menţionate mai sus, numai că de ăia mi se rupe, nu mă interesează. Acolo ajung accidental în drumul cu telecomanda, şi eventual rămân 30 de secunde ca să văd subiectul şi să-l înregistrez drept informaţie (atât), pe când la În gura presei, sau la oameni precum MTShow, mă uitam integral, crezând pe bună dreptate că am ce vedea. Am spus mă uitam, pentru că începând de acum o să evit orice are legătură cu aces personaj sinistru al jurnalismului românesc.
Văzând o asemenea hidoşenie cum se exprimă live, apreciez şi mai mult oameni cărora am destule să le reproşez, dar în acelaşi timp am şi ce admira la ei. Mircea Badea, Cristian Tudor Popescu, Victor Ciutacu, sau Cătălin Tolontan sunt din lumea aia, dar nu sunt din acelaşi aluat…-Slavă Domnului!

Victor CiutacuNici nu mai zic de poeziile lui de căcat. Sincer…de căcat!!! Nu sunt vreo mare autoritate în domeniu, am scris vreo 5-6 poezii cu totul, dar ceea ce a scris MTShow mi se pare Azorel cu păru’ creţ, în cel mai bun caz. De-o penibilitate şi de-un ridicol exagerate…absolut scabros… Mircea Badea nici n-a vrut (iniţial), pentru ca apoi să încerce să evite citirea completă a acelei poezii Femeile, dorind să dribleze momentul ridicol în care se afla. N-a putut săracul… Este atât de netalentat MTShow, încât dorinţa sa de a scrie 1000 de cărţi, mi se pare masochism deja.
Pe lângă asta, a ţinut să ne reamintească prestigioasa-i carieră şi faptul că înfiinţat Jurnalul Naţional, a ţinut să facă glume nesărate la adresa lui Ciutacu, despre cum îi desface el contractul de muncă (este evidentă invidia faţă de un om cu sare şi piper, care face emisiuni foarte plăcute), ne-a vorbit despre faptul că el n-a fost ales la EMA, pardon IMA (a ţinut să facă acea mică glumiţă forţată), ofticat fiind că nu l-a sunat nimeni să predea şi el la IMA (el, mai marele jurnaliştilor a rămas pe afară, iar Nils, un pilot American, ras pe cap, predă acolo?!…inacceptabil!), iar atunci când Mircea Badea l-a întrerupt, a ţinut să-l corecteze şi să-l dojenească că i-a stricat momentul acid vs IMA…lamentabil. Crede că anii în care îl reîntorcea la Naţională pe Hagi, cu un Paunescu magistral alături, anii în care tot ce zbura se mânca iar jurnalismul era un copil rebel al democraţiei nou apărute, se mai pot repeta, sau mai grav, există încă.
Mircea BadeaCa să nu mai zic despre faptul că toată emisiunea l-a futut la cap pe Mircea Badea cu telefoanele şi mesajele. Era disperat că nu vine o avalanşă de mesaje din partea lu’ Gâdea şi/sau a lu’ Ciutacu. Şi alţi cunoscuţi erau bine veniţi, dar ăştia doi contau. La un moment dat a primit un mesaj din Grecia (dacă o fi aşa cum a spus el), şi era deja în delir de plăcere…îi sticleau ochii…redevenise vedetă. -Cum, nu este deja miting afară? Nu a ieşit lumea în stradă ca la meciurile României? Păi am ajuns eu la televizor, live! Să se declare Sărbătoare Naţională, va rog! De fapt nu, nu va rog, va ordon! Dobitocilor! Nu vedeţi că eu vă educ?!
Iar de final, ne-a adus aminte, rugându-ne chiar, să cumpărăm ziare. El este un zgârci ramolit, învechit şi stătut, mai expirat decât Florin Calinescu şi mai inadecvat decât Teodora Trandafir, căruia i-a rămas între anus şi scrot o gâdilătură aproape erotică cu privire la presa scrisă, şi care militează pentru tăierea copacilor şi producerea ziarelor clasice pe hârtie, în detrimentul presei online pentru care a optat toată lumea cu boii acasă, doar pentru că nu s-ar mai simţi el ca-n New York-ul interbelic, precum un copil al străzii cu mâna stângă plină de ziare şi şapca atârnând într-o parte, ţinând strâns în dreatpa un ziar şi strigând cât putea în timp ce alerga pe trotuar -Extra, extra, read all about it!

JurnalistNu mai vreau să zic nimic. Nu mai pot. Sunt varză de nervi. Nu reuşesc să mă enervez decât atunci când mi-o fur zdravăn de tot. Atunci când interpretez greşit oameni pe care-i cred într-un fel, iar ei îmi dovedesc că-s fix pe dos. M-a făcut să pierd două ore urmarindu-l (şi am stat până la final, ca să-mi consfinţesc în forul meu interior reevaluarea necesară), şi alte câteva ore scriind, punând diacritice şi editând acest articol. Este un om mic care se crede mare. O eroare a jurnalismului postdecembrist, care ne ţine lecţii despre etică şi bun simţ, în timp ce el ne dovedeşte că face exact aşa cum ne îndeamnă pe noi să nu facem (iar asta în aceeaşi emisiune…2 în 1). Este un caz concret de ceea ce face puterea şi vedetismul din om, transformându-l într-un monument de vanitate. Slavă Domnului că nu mai face emisiuni! Credeam că pierdem, neavându-l live. Acum cred că este o binecuvântare lipsa lui de pe ecran. Face parte din întortocheaţii ani ’90, în care totul era contorsionat şi schimonosit – sentiment public, empatie socială, politică, economie, feed-back stabil între stat şi cetăţean. De acolo vine, acolo s-a format, şi e foarte bine că tot acolo a şi murit mediatic. –Ducă-se!

  1. 17 January 2013 at 14:05

    Eu cand iti spun sa te faci jurnalist…. de ce nu asculti? 😀 Sau macar incearca ce ti-am spus, iti faci propria televiziune! 😀

    • qatalin
      17 January 2013 at 19:44

      Să ştii că ideea aia a ta încă mă bântuie. 🙂 Singurul inconvenient este obişnuinţa pe care o am de a scrie. Mi-ar lipsi scrisul… Ştii doar că-s îndeajuns de extrovertit încât să fac aşa ceva, dar mi-ar lipsi articolele mele kilometrice. 😀 Ştiu, mi-ar lipsi doar mie… 😛 În fine…mă mai gândesc. Nu-ţi uitasem propunerea. 😉

      • 17 January 2013 at 20:15

        😀 😀 incearca macar o singura data; vezi rezultatul si apoi te decizi… 😀 eu as face asta daca as sti ca nu rad din orice. 😀 mult succes
        o noapte frumoasa sa aveti!

        • qatalin
          17 January 2013 at 20:53

          Luiza, eu cam râd din orice, dar am cât de cât stăpânire de sine dacă mă strofoc. S-ar putea să-mi iasă… Mulţumesc! 🙂
          O noapte frumoasă şi vouă! 😀

  2. 17 January 2013 at 14:15

    Cătălin, merita acest Tucă să-i dedici timp şi talent pentru a scrie articolul ăsta?

    • qatalin
      17 January 2013 at 19:50

      Javră, merita pentru că a contat. Când vine vorba de persoane pentru care nu am respect sau admiraţie, nu mişc un deget, ignoranţa fiind singura mea atitudine. Numai că atunci când vine vorba de cei care-mi păruseră a fi oameni integri, aşa cum e cazul lui MTShow, altfel stă problema. L-am considerat un reper al jurnalismului anilor ’90. În afară de el, CTP şi Cristoiu, alţii nu mi se păreau demni de a fi remarcaţi în anii ăia. Aşa că a fost un real şoc! pentru mine să constat ceea ce am scris în articolul ăsta. M-am exorcizat, m-am debarasat şi am terminat prin Ducă-se! Din momentul de faţă îmi este indiferent. L-am aşezat lângă DDD, aşa că se va bucura ce acelaşi tratament din partea mea, precum ilustrul otevist – numa’ bine că-s olteni amândoi…împart un zaibăr şi-un praz, pe banca de rezerve…

  3. elly weiss
    19 January 2013 at 19:41

    Timp sa pot citi totul cu greu am gasit, dupa cum bine vezi.
    Am sa spun intai ceva ce n-ai sa crezi. Nu am “cultura” celui ce-a vazut pe Tuca in actiune pe vremea cand facea acele faimoase emisiuni. Caci stiu ca erau faimoase pe vremea aceea. Auzeam si eu. Poate te gandesti ca n-am fost in Romania. Intr-un fel n-am fost :)) Nu aveam cablu, stau intr-un cartier mare de case unde cablul TV s-a introdus relativ tarziu, abia la inceputul anului 2001. Cand deja emisiunile lui Tuca erau istorie. Si mai multe alte chestii considerate azi relicve: emisiunile lui Florin Calinescu, cele ale lui Micea Badea cu Teo… Am vazut doar cateva editii ocazionale ale lui Tuca, care se legau de diverse evenimente sau personalitati…dar nu m-a marcat in niciun fel. Asta pentru ca a mai aruncat pe piata cate o emisiune din asta…sa nu fie uitat de telespectatori.
    Am pierdut mult? Sau n-am pierdut nimic? Habar n-am.
    Totusi inclin sa cred ca n-am pierdut nimic, decat perioada copilariei televiziunii postdecembriste romanesti. Care oricum trebuia sarita. Uite ce dezamagiri iti ofera acum comparatia cu perioada aceea 🙂 :)) 😉 Pentru ca eu n-am iluzii in privinta lui Tuca si nici in privinta multor altora.
    Asa ca nu prea am cu ce-l compara pe Tuca din anii aceia decat cu ceva…altceva…la fel de vetust. Ma refer tot la o emisiune cam de acelasi calibru si factura, adica un fel se sueta, realizata de cineva, nu mai stiu cine, cu Ion Cristoiu, de curand. Undeva in jurul sarbatorilor. Facuta cam pe acelasi calapod. Eu cred ca Tuca a vazut-o si a fost invidios si si-a zis sa nu rateze sa faca si el una. Acum, daca ma crezi, eu sunt foarte sigura ca el, chiar daca acum ideologic sa zicem ca ceva ii separa, el il divinizeaza pe Cristoiu.
    Stiu ca am dreptate.
    La fel Cristoiu povestea lucruri extrem de personale care in mod normal nu prea s-ar povesti…dar totusi, in cadrul unei emisiuni tip sueta…eu cred ca sunt scuzabile. Nu ca i-as cauta scuze lui Tuca.
    Alta chestie pe care trebuie s-o spun. Am vazut doar partial sueta lui Badea cu Tuca. Partea cu mandarinele si cea cu Radu Beligan…mi-au scapat. Seara am avut alta treaba, am vazut ceva pe la inceput si pe la sfarsit…iar dimineata, in reluare am mai vazut/revazut momentul cu/despre taica-sau. Destul de penibil…cam lacrimogen…cam vulgar….cam nedigerabil chiar si pentru mine care sunt mult mai toleranta si chiar incerc a intelege de multe ori ce-i mana in lupta pe X si Y de fac anumite chestii. Poate ca e asa cum spui, poate ca a dorit sa mai iasa in fata din motivele pe care le enumeri. Eu insa cred ca poeziile alea cam schioape si prea intime au si ele si scuza si muza lor. Am facut o rima. Muza e muzoi si se cheama Adrian Paunescu. Dupa ce vei citi vei intelege ce am sa spun.Tuca a crescut jurnalistic idolatrizand doi oameni: pe jurnalistul Cristoiu si pe poetul/jurnalistul Paunescu. Asa ca el conduce Jurnalul in modul in care credea el ca ar fi condus Paunescu Flacara (si poate chiar o conducea, n-am de unde sti). De exemplu eu am observat ca Jurnalul s-a dorit mereu a fi un fel de Flacara redivivus…marsandu-se pe ideea de cultura, deci educativa. Au si idolii rolul lor se pare. Nu citesc Jurnalul, nu l-am citit decat foarte rar, am doar idei vagi. Oricum a ramas singura publicatie care a facut asta fara oprire de-a lungul timpului chiar daca o fi facut si destula politica si poate si suficienta prostitutie ca altfel nici nu putea rezista ca ziar. Mie mi se pare ca de fapt Tuca se doreste si el e deveni un model pentru altii, pentru cei mai mici de acum. Poate ca este doar un om mic care se crede mare. Totul e posibil. Raspunsul cred ca il vom avea peste vreo 15 ani. Cand lucrurile se vor mai decanta.
    Nu, nu inseamna ca sunt de acord cu tot ceea ce a fost in emisiunea aceea (ma refer strict la ceea ce am vazut eu). Dar povesti de genul am mai intalnit la Tanase si Dinescu (tot o emisiune tip sueta) …si la altii… Insa eu sunt mult mai toleranta, cum spuneam. 🙂 Deci mai putin dura.
    Doamne, mult ai mai scris! Multa suparare ai strans 🙂

    • qatalin
      19 January 2013 at 21:02

      Mergând pe ideea articolului ăsta, cred că-i mai bine că n-ai avut cablu în acei ani. Răspunsul pe care i l-am dat lui Javra, sunt sigur că ţi s-ar fi aplicat şi ţie. Ţi-ai fi format o părere în legătură cu Tucă al acelor ani. Vazându-l fugitiv, ai scăpat de stresul eventualei reevaluări. Pe mine acum m-a scos din minţi pentru că îl stocasem în fişierul cu oameni respectabili. Aşa că all în all, cred că n-ai pierdut pentru că n-ai avut cablu o bună perioadă de după 1989, decât poate la capitolul informativ. Din punct de vedere emotiv, te-ai ferit de ulterioarele surprize neplăcute…
      Da, ai perfectă dreptate. I-a venerat pe Cristoiu şi pe Păunescu. Chestia nasoală însă, este dată de faptul că de la Cristoiu a încercat să împrumute altceva, nu jurnalismul propriu-zis, iar pe Păunescu a încercat mulţi ani să-l considere un reper în jurnalism, nu unul în literatură. Abia acum încearcă să-i imite stilul de scris. Dacă nu i-ar fi perceput fix pe dos, ar fi fost poate un altfel de om astăzi. El încercă să vadă omul din Cristoiu (care din punctul meu de vedere nu există – el fiind doar jurnalist, deloc om), şi jurnalistul din Păunescu (care la fel, nu există – încercarea lui de a se implica în politică şi presă i-au ştirbit într-un mod nedrept din alura de reper literar). Ceea ce mă oftică însă cel mai mult, este faptul că MTShow n-a încercat să moştenească ceva benefic şi de la CTP, care pe lângă Cristoiu şi Păunescu, frecventa la fel de des emisiunea lui în acei ani. Dar probabil că s-a considerat mereu într-o competiţie cu CTP, motiv pentru care a dorit constant să impresioneze, doar-doar l-om percepe noi drept cel care a reuşit (eventual) să-l întreacă – profesional vorbind.
      N-ai pierdut nimic prin faptul că n-ai văzut toată emisiunea. E mai bine că n-ai văzut fazele cu Beligan şi povestirile din familie, referitoare la copii. Eu unul nici n-am mai putut să privesc ecranul în acele momente. Încercam să înnumăr tencuiala…să fac recensământul tapetului etc…
      Eu nu mai citesc presă scrisă de pe vremea când CTP scria la Adevărul şi Cristoiu la Evenimentul Zilei, spre sfârşitul anilor ’90. Finalul guvernării CDR şi încheierea mandatului de Preşedinte al lui Constantinescu, au însemnat din punctul meu de vedere şi un fel de cotitură în presa scrisă şi în mass media, în general. Nu neapărat fiind modificate de schimbarea de regim, prin revenirea lui Iliescu şi a PDSR-ului, ci poate a fost un punct de cotitură în mentalitatea românilor, care a fost în felul ăsta marcat în istorie. Dar eu unul aşa văd momentele alea, le leg cronologic, şi cam de atunci consider că s-a putut înregistra decesul presei scrise în România. Tot atunci a înregistrat OTV-ul acel boom in plan televizionistic etc… 😉
      Crede-mă că poveştile lui Tănase, Dinescu, ba chiar şi ale lui Hurezeanu sau ale lui CTP (câteodată), sunt din aceeaşi sferă, dar (aşa cum am şi menţionat în articol), ei nu încercau să se delimiteze de acel stil de exprimare. MTShow a început ţinându-ne 10 minute de morală şi educaţie live, pentru ca apoi să facă timp de o oră şi 50 de minute, fix ceea ce blamase în primele 10 minute. Asta m-a scos din minţi – prefăcătoria, manelismul extrem. Nu m-a oripilat prin felul lui de a se exprima, ci prin dezicerea lui de propriile-i declaraţii, totul în aceeaşi emisiune. Dacă mai adaug la asta şi demiurgicele-i creeaţii literare (după cum bine ai zis – care s-au dorit a fi izvorâte din acelaşi stil literar ca al lui Păunescu), plus sentimentalismul ăla forţat, scremut, mi-a dat în final o sumă de clişee care au compus o persoană pe care mi-a fost jenă că ani în şir am considerat-o demnă de respect.
      Ăsta-i motivul pentru care am scris mult. Pentru că da, am strâns multă supărare. Aşa mi se întâmplă mereu când cei pe care-i apreciez se încăpăţânează să-mi întoarca în gât conţinutul stomacal – într-un final ajung să-i regurgitez şi eu pe ei…

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: