Home > De suflet. > Cinşpe coţi de zăpadă albă pură.

Cinşpe coţi de zăpadă albă pură.

DesktopN-am jucat în viaţa mea vreo leapşă şi nici nu cred că o să se întâmple aşa ceva prea curând, cu toate că am primit vreo câteva invitaţii pe care, spre ruşinea mea, nu le-am onorat…încă.
Şi totuşi, chiar dacă nici acum n-a fost cazul, mi-a venit mie ideea de a participa, aşa, fără invitaţie directă. De ce? pentru că mi-a plăcut foarte mult această leapşă – dacă-i pot spune aşa. Totul pleacă de la ultimul articol al lui Eli şi este vorba despre desktop. Un articol în care să arătăm felul în care suntem întâmpinaţi de propriul desktop, la fiecare deschidere a PC-ului, sau pe care-l vedem la fiecare alt-tab…
Şi cum mi-a plăcut mult de tot desktop-ul ei, am ţinut morţiş să-i imit gestul. Bine, al meu n-are prea multe de arătat, dar punctez în felul ăsta două momente interesante pentru blog-ul meu. Şi anume prima leapşă care-mi place deosebit de mult (chiar dacă nu am primit o invitaţie directă), plus ziua în care am reuşit să bibiresc îndeajuns de bine setările blog-ului, încât să-mi creez mai multe meniuri în care să-mi organizez articolele pe căprării. 🙂
Doream de câteva luni să-mi creez asemenea meniuri, m-aş fi mulţumit fie şi numai cu unul singur, iar acum pot să spun că-s în al nouălea cer, după ce am reuşit să-i dau de cap în aşa fel încât să-mi fac cât de multe doresc. Şi nu, nu sunt meniuri gen pagină, cu un articol şi atât, ci pagini de sine stătătoare, de tipul meniului principal, care pot conţine mai multe articole. I’m so fucking happy! Şi tocmai azi m-am hotărât să mă opresc din băut. Fir-ar să fie! 😦 Sărbătoresc cu apă plată…pfff…lame.
Dar să revin la desktop. Al lui Eli mi-a plăcut mult de tot. Him/Ville Vallo/shortcut-uri cool/culori mumoase/melodie beton link-uită în articol. Chick desktop într-adevăr, dar şi chick desktop-urile pot fi de mai multe feluri. Al ei mi s-a părut foarte cool! 😉 Atât de mult mi-a plăcut încât i-am comentat că o iubesc. Sper să nu se fi supărat… Aşa-s eu, mai darnic…inclusiv cu sentimentele. 😀 Dar măcar nu mint. Dacă i-am spus asta, cu siguranţă aşa e. Ştiu, ştiu, am o iubită. Aşa, şi?!… Iubirea este de mai multe feluri, nu?!… Whatever… Pe lângă asta, îmi şi împărtăşeşte nopţile de lilieci. Credeam că doar eu dorm pe fus orar American. 🙂 Thank God for Facebook – mai avem bafta să schimbăm şi câte o vorbă în nopţile lungi… 😉
Rainy nightAcu’, ce să spun despre al meu. N-am vrut să merg pe ideea You showed me yours, i show you mine, ci pur şi simplu s-a răzvrătit extrovertitul din mine şi n-am avut cum să-l mai potolesc. 😛 Aşa că…delectaţi-vă cu al meu, dacă e ceva de plăcut la el. Am făcut un print screen imediat după ce-i răspunsesem lui Eli. Eu unul nu suport shortcut-urile. Mi-am pus doar links în stânga şi în dreapta. Acele săgetuţe mici. Când apăs pe ele, se deschide câte un cârd mare de scurtături. Atât de maniac am fost să am ecranu’ gol, încât am făcut rost de un progrămel micuţ cu care mi-am scos şi Recycle Bin-ul. Nu suport nimic pe ecran. Nici măcar coşu’ de gunoi. 😛 Cât despre imagine…în general ţin ceva care să mă relaxeze. Poate o să mai scriu câte un articol din când în când, atunci când schimb background-ul. De obicei se întâmplă cam odată la 3-4 luni…depinde de sezon. Dar oricum, sunt imagini de tipul ăsta…unele cu păduri întunecate, eventual cu câte o ploaie (pen’ că-mi place mult ploaia şi noaptea), ceva cu gheaţă şi zăpadă (pen’ că nu suport căldura :D), etc. Cea de-a 2-a imagine (asta cu ploaia) este cu background-ul trecut, pe care l-am înlocuit în urmă cu vreo lună.
Nu doresc să îngreunez pe nimeni cu câte o invitaţie. Nu vreau să se simtă cineva obligat. Ăsta-i şi motivul pentru care nu diger lepşele (am învăţat şi eu de curând ce înseamnă leapşă pe blog) – pentru că se creează automat o obligaţie. Dacă omu’ ar simţi să scrie ceva în sensul ăla, atunci o face el, şi fără invitaţie – aşa cum am simţit eu acu’ făcând-o inclusiv cu menţionarea persoanei care m-a inspirat. Simplu şi eficient! Sper să vă placă şi melodia. Dacă Eli a mers pe ideea de semnificaţie specială, am pus şi eu una care pentru mine, poarta într-adevăr are o încărcătură emoţională majoră.
20.01.2013 – ziua în care am reuşit să-mi fac meniuri pe blog şi ziua în care am joinat de bunăvoie şi nesilit de nimeni la prima leapşă. Weeheeee!! 😀 😉

Advertisements
  1. 20 January 2013 at 19:10

    Vreau si eu sa fac “experimentul” intr-o zi…cand oi avea timp. 😉

    • qatalin
      20 January 2013 at 19:29

      Be my guest! Abia aştept! 🙂

  2. 20 January 2013 at 20:23

    cum ii spuneam si lui Elly la mine imaginile sunt generate automat,la un moment dat am schimbat asta,apoi am revenit…
    neagra noaptea desktopului tau dar faina reflexia 🙂
    sunteti norocosi tu si Elly ca nu sunteti legati de un program fix,eu fac ce fac si tot ma prinde ora 2 noaptea facand una alta si a doua zi ma trezesc de abia cand ajung la birou :))

    • qatalin
      20 January 2013 at 21:34

      Am încercat şi eu la un moment dat wallpaper schimbător, dar mă surprindea, oarecum speriindu-mă şi am renunţat. 😛
      Iubesc întunericul. Nu prea suport lumina – cel puţin nu lumina orbitoare. Pe când întunericul, mă fascinează mai ales în măsura în care este vorba despre penumbră…aşa ca-n imaginea asta.
      Nu ştiu cât de norocoşi suntem. Eu am ajuns să cred că-i mai bine să ai program. Vreau să încep şi eu să dorm noaptea şi nu pot… Dacă aş fi constrâns de un program, poate aş reuşi. Ştiu că te mai prinde 2 noaptea. Câteodată eu sunt ispita. Scuze! 😛

      • 21 January 2013 at 1:38

        stii bine ca nu ai de ce sa-ti ceri scuze 🙂

        • qatalin
          21 January 2013 at 2:06

          În cazul în care n-aş fi fost prea sigur, acum am notat. 🙂

  3. 21 January 2013 at 0:15

    o doamne… un post scurt :O.. a da frumos si desktopul tau 🙂

    • qatalin
      21 January 2013 at 0:51

      Hahahahah :D)))))))))))…… Mă bucur că ai remarcat. 😉 Cine ştie când s-o mai repeta miracolu’ ăsta, cu texte până-n mia de cuvinte… 😛 Mulţumesc!

      • 21 January 2013 at 9:53

        m-am si speriat cand l-am vazut asa scurt :))

        • qatalin
          21 January 2013 at 14:46

          Mă gândeam eu că risc să şochez. 🙂

  4. 21 January 2013 at 10:21

    😀 sa mai spun si eu ce a spus Pishky? 😀
    Iata ce curatenie se afla la tine pe desktop!

    • qatalin
      21 January 2013 at 14:45

      Ştii cum e…desktop curat, şifonier explodat. 😀 Exact opusul femeilor. 😛

  5. lauraducu
    21 January 2013 at 11:42

    Eu pe Desktop am un slideshow cu chestiile pe care eu le iubesc. 🙂

    • qatalin
      21 January 2013 at 14:44

      Este o idee interesantă, pe care am încercat-o şi eu la un moment dat, dar la care am renunţat pentru că mă ameţea. 😛

  6. qatalin
    21 January 2013 at 14:48

    Atâta timp cât articolele cu un număr de cuvinte cuprins între 5000 şi 9000 au devenit regula, pare amuzant când excepţii precum acest articol scurt, sar în ochi şocând vizitatorii. Vă rog să mă scuzaţi, n-o să se mai repete. 😀

  7. elly weiss
    22 January 2013 at 18:22

    🙂 Ce surpriza frumoasa mi-ai facut! Poate daca stiam veneam putin mai repede insa chiar n-am reusit. S-au intamplat prea multe lucruri pe care cu greu le-am mai putut gestiona.
    Ieri am ajuns tarziu pe blog dar fiind foarte obosita n-am fost capabila sa vin sa vad articolul ce banuiam ca va fi de lungimea clasica.
    Adevarat, un desktop nu merita chiar atat de multe cuvinte :))
    Imi place wallpaper-ul, e foarte frumos dar cam rece si impersonal. Insa fotografia e exceptionala ca fotografie. Mi-ar placea sa pot realiza asa ceva insa n-am mijloacele necesare.
    Raman uimita ca e atat de curat. La job al meu era si mai incarcat…dar foarte ordonat, in ordinea mea proprie. Chiar ieri am fost pe acolo si doar am deschis PC-ul ca sa-l mai vad…
    Eu prefer sa am totul la indemana. Si in viata reala sunt la fel. Acasa am un fotoliu pe care pun haine pe care le utilizez mai frecvent. Mamei mele nu-i place si mereu am conflicte pe tema asta 🙂
    Ma bucur enorm ca ti-a placut ce am pe desktop. Cumva, restrans, asa, ca o idee, aceea sunt eu 🙂 Ville Valo si trupa lui vor ramane pe veci favoritii mei. Am fost la concertul lor din Romania si nu-ti spun cat m-am chinuit pentru acel concert. Chiar daca a fost, ca aproape orice concert live, ceva mai putin decat ceva realizat in studio. Cu toate astea am fost extrem de fericita ca i-am vazut. Am stat peste 12 ore in picioare si nu mi-a parut rau. Asta n-as mai face pentru nimeni, niciodata. Stiu sigur. Ma incanta ca ti-a placut si melodia de acolo. E de aceeasi varsta cu povestea mea cea trista dar stiu ca ai inteles… Oricum, nu asta o face frumoasa si valoroasa ci faptul ca este chiar astfel. In plus are cuvintele mai mult decat potrivite.
    Stii ca de cand am laptopul niciodata n-am schimbat wallpaper-ul? Nu vad de ce. In fine, eu sunt definitia fidelitatii. La telefoane se intampla acelasi lucru. Si ghici ce am ca imagini de fundal pe telefoane?
    Declaratia…e superba. Mai ales ca e publica. 🙂
    Sa te felicit ca ai facut prima leapsa? Fiindca prima leapsa e preluata de la mine si din mare placere chiar te pot felicita. Pentru ca meriti 🙂
    Mi-a placut melodia de aici. Clipul e foarte placut fiindca e reusit. Si vocea lui Nick Cave..care mi-a placut intotdeauna (vocea).
    Iti dedic ceva:

    Poate sa-ti placa sau nu, desigur.

    • qatalin
      22 January 2013 at 19:04

      Nu-i nicio grabă. Bănuiam eu că mă laşi pentru când ai măcar 30 de minute libere…toată lumea a luat frica articolelor mele interminabile. 😛 Aşa că am reuşit să surprind cu doar 768 de cuvinte. 😀
      Şi eu trăiesc într-o dezordine ordonată, hainele ţinându-le pe o mică măsuţă pliantă (pe fotoliu au stat ani în şir, dar am modificat puţin modificarea). Numai că pe desktop, e ordine şi atât, fără dezordine. 🙂 Ţin toate scurtăturile ascunse vederii, îmi place să fie gol ecranul.
      Fiind un fan adevărat, îmi închipui cum te-ai simţit la acel concert. Ştiu sigur că a meritat orice efort. Şi eu am fost la vreo câteva, nu la câte mi-aş fi dorit…dar ştiu cum e.
      Mulţumesc frumos pentru dedicaţie. Îmi place foarte mult, dar parcă este exagerat de tristă… Tot mai mult îmi place Disarm me. 🙂
      Mulţumesc şi pentru felicitări şi pentru cuvintele frumoase. Despre declaraţie, ce pot să zic…that’s me…sper că te-ai obişnuit. Ştii că nu pot să tac. 😉

      • elly weiss
        22 January 2013 at 19:10

        Stiu ca nu poti sa taci…dar nici eu 🙂
        Lasa…e foarte bine. Prefer oamenii care spun totul decat pe cei ascunsi…
        Am uitat sa te intreb cum ai reusit sa faci acele pagini independente. Si sa te felicit pentru realizarea lor.
        Piesa e trista…ca foarte multe ale lor. Dar cum eu sunt o fire inclinata spre depresie fara a fi o depresiva…ma simt bine ascultandu-le. In fine, nu acum, asa, in general. 🙂

        • qatalin
          22 January 2013 at 20:51

          Nici nu credeam că asculţi Him pentru alt motiv. 🙂 Doamne cum sună sunt o fire înclinată spre depresie fără a fi o depresivă…mă simt bine ascultându-le. 🙂 Nu ştiu…sună că şi cum aş spune eu: Dacă citesc opere literare din ce în ce mai bune, mă întristez, simţindu-mă împins spre depresie…dar prefer Shakespeare. 😉
          Eli, e foarte mult de explicat. Mi-au trebuit vreo 3-4 luni de cercetări, iar în seara (mai bine zis noaptea) în care am dorit să nu mă las până nu reuşesc, am pierdut cam 4-5 ore testând şi încercând. Ştiu că tu eşti pe blogger, dar dacă vrei să-ţi explic, să-mi spui şi îţi trimit un mail în care să pot detalia în amănunt.

  8. elly weiss
    22 January 2013 at 23:38

    Nu stiu daca ar putea merge si la mine, pentru ca Blogger e altfel. Dar macar sa vad despre ce e vorba. Poate ma ajuta cu ceva.
    Pentru ca si mie mi-ar placea sa-mi pun pe categorii postarile. Povestile de la club, povestile celelalte de viata, lepsele, Happy Weekend-urile, WW-urile, si tot asa. Si cred ca mai am vreo categorie. Aha, cele politice si sociale…apoi personalitatile…cam asa.
    Poti sa-mi trimiti mail daca ai timp sa scrii, sa explici. Daca esti dispus. Presupun ca nu e foarte simplu sa incepi sa-mi explici si probabil va dura destul de mult. De inteles eu inteleg multe chestii mai tehnice fiindca blogul singura l-am facut, n-am apelat pentru nimic, la nimeni. 🙂 Cand poti…nu trebuie imediat. Multumesc mult.

    • qatalin
      23 January 2013 at 4:20

      Şi eu tot singur mi-am făcut blog-ul. Am beneficiat de ajutor atunci când m-am mutat de pe blogger pe wordpress. În sensul că altcineva l-a mutat, cu totul, eu nestiind cum să fac asta. Iniţial am fost şi eu pe blogger, dar mi-a plăcut mai mult wordpress.
      Cum prind ceva mai mult timp liber o să-ţi explic pe larg cum stă treaba. Nu ştiu dacă se potriveşte cu blogger, dar dacă vreodată te muti şi tu aici, măcar o să ştii cum se face. Eu am reuşit după o muncă asiduă să descopăr, aproape din greşeală, ce trebuie să fac pentru a creea meniurile alea. Sunt mai mulţi paşi care trebuiesc parcurşi, nu e doar o singură operaţiune. Dar îmbucurător este faptul că nu ţine de programare. Adică nu sunt coduri php, css sau de alt tip, ci ţine strict de meniul principal.
      As soon as i can, i will. 🙂

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: