Home > De suflet. > Şansă.

Şansă.

HopeConform gramaticii limbii Române – substantiv feminin.
Conform dex – circumstanţă favorabilă, posibilitate de reuşită, de succes; noroc. La plural – sorţi (de reuşită). Probabilitate de a obţine un succes. Ansamblu de circumstanţe favorabile; concurs de împrejurări fericite; fortună.
Amuzant, nu-i aşa? 🙂 Până şi dex-ul admite că împrejurările trebuie să fie fericite. 😉 Dar bine…lăsând la o parte umorul aproape ironic şi deosebit de cinic al dex-ului, constat altceva. Că în dex nu este cuprinsă înţelegerea profundă a cuvântului atât de des folosit de oameni. Între noi fie vorba, şansă cu înţeles de noroc este extrem de rar folosit de oameni. Poate doar funcţionarele loteriei române, care-ţi încasează banii din spatele ghişeelor, înmânându-ţi biletele de 6/49, să-ţi mai ureze un -Succes! alături de o -Şansă! aproape insesizabilă fonic. Sau poate unii comentatori sportivi, prea obosiţi de ei înşişi în propria viaţă, să mai folosească în loc de -Le urăm baftă alor noştri!, un -Sper să aibă şansă echipa noastră!, moment în care poţi să schimbi postul, ştiind că o asemenea coabe n-are cum să însemne decât o înfrângere garantată. 😀
Şi totuşi, pe lângă clasicul înţeles legat de noroc, sorţi sau succes, şansă mai înseamnă şi altceva. Ceva mult mai profund, care n-a putut fi definit într-un înscris oficial, pentru că implică o deosebit de mare încărcătură personală, fiind subiectiv privit şi asimilat de cei care-l folosesc în vorbire, ori în scris.
Imperfection is beautifulŞansă mai înseamnă şi – încă o tură; mai bagi un leu, mai tragi odată; ai murit de trei ori, dar mai ai o viaţă; te-am iertat şi pornim încă odată de la zero; pick yourself up, dust yourself off and keep on going one more time; reuşita unei operaţii grele; întârzierea taxi-ului care te duce la aeroportul din care decolează un avion care se prăbuşeşte; un test de sarcină negativ când i-a întârziat şi-ţi simţi testicolele intrate între rinichi de frică (bine, poate asta e opţională…but you get the picture :P), şi multe alte exemple de acest gen.
Numai că de fiecare dată când îi atribuim o asemenea conotaţie, totul depinde de folosirea lui în fraza respectivă. -Ţi-am mai dat o şansă. Sau, -Am mai primit o şansă.
Aşadar, are de-a face cu dăruirea. Nu poate exista singur. De sine stătător înseamnă ceea ce spune dex-ul că înseamnă. Însă când vine purtat de aripile dărniciei, atunci capătă acele înţelesuri personale, profunde, cu ţintă exactă. Pentru că spre deosebire de înţelesul simplu, cel complex nu este deloc evaziv. Nu este vorba de noroc şi atât. Adică o noţiune ambiguă, abstractă, universală, care ştii că nu-ţi aparţine, ci doar te poate atinge la un moment dat, şi atât. În schimb, înţelesul personal al cuvântului şansă, aduce cu sine un scop bine definit, o ţintă, nominalizează un domeniu de activitate, sau o trăire personală, care-l face să devină al tău. Simţi că nu ţi-l mai ia nimeni, pentru că nu mai este al tuturor, nu mai are acel caracter universal, ci dintr-o dată îţi poartă numele.
ButterflyUna e să auzi -Dacă întârziai mai mult, nu prindeai momentul în care aduceau tortul, şi alta e să auzi -Am reuşit operaţia, ai scăpat. În primul caz este vorba de evenimente aleatorii care pot duce sau nu la un anumit tip de deznodământ, iar în cel de-al doilea caz, munca unor oameni pricepuţi şi dedicaţi profesiei, îţi mai oferă o şansă la viaţă – în sensul de încă o tură, nu în sensul de noroc chior.
Într-un fel te simţi când auzi -Ai avut şansă cu acel 6/4. Riscai să pierzi linia, şi altfel te simţi când auzi -Te-am iertat, îţi mai dau încă o şansă. În primul caz tre’ să-i mulţumeşti lu’ Fortuna, vântului care a suflat zaru’, cocoloşului format de pătură sub jocul de table şi care a făcut cutia să stea într-o parte, etc.; iar în cazul al doilea trebuie să fii recunoscător că o altă persoană, prin dărnicia ei, prin puterea empatică şi/sau căldura sufletească, reuşeşte să te ierte şi să mai accepte încă un început de la zero.
Dacă e să mă refer puţin la cel din urmă caz, cred că este de fapt cel mai important şi mai concludent în ce priveşte acest înţeles complex al cuvântului şansă. Şi asta pentru că reuşita unei operaţii ţine de priceperea medicilor, dar mai contează şi dacă-i tremură mâna lu’ Dr.Ciomu, dacă se ia lumina şi este stricat generatorul Spitalului, plus încă o mie de alţi factori, pe când directa şi nemijlocita dăruire sau primire a unei noi şanse, ţine strict de voinţa şi decizia unei persoane…unei singure persoane. Aşadar totul se reduce la acel unic moment, acea caracteristică unipersonală a cuvintelor ce ies la un moment dat din gura ta, sau din gura persoanei din faţa ta, drept consecinţă a deciziilor luate în forul interior şi purtate de aerul expectorat din plămâni, plus folosirea cu acurateţe a laringelui.
Tocmai acest aspect face că ăst din urmă înţeles al cuvântului şansă, să capete cel mai frumos, fragil, important şi delicat înţeles dintre tot restul de nuanţe valabile. Este cea mai personală semnificaţie a cuvântului respectiv, care de data asta poartă cu sine copleşitoarea ghilotină a deciziilor pe termen lung, care pot influenţa vieţi, dărâma oameni, distruge suflete, înnoi relaţii, omorâ iubiri etc.
Kissed by you killed by youŞi totuşi este atât de diferit folosit… Foarte mulţi oameni abuzează de el, oferindu-l şi la rândul lor primindu-l în dar, încât tinde să se estompeze din puterea să iniţială – cea schimbătoare de vieţi, iubiri, relaţii… La fel de mare este şi numărul celor care ezită să-l folosească, refuză să ofere şanse (poate şi pentru că acele persoane, la rândul lor au primit puţine), şi astfel se întrerupe ciclul dărniciei şanselor în natură, ajungandu-se la adevărate drame, când de fapt poate n-ar fi cazul. La un moment dat nici nu mai ştii cum e bine. Să oferi foarte multe şanse, sau să fii chitros şi să nu dăruieşti niciuna?
Eu personal am oferit destule şi am primit la rândul meu destule. Nu cred că e bine să se meargă la infinit cu acest comerţ sufletesc de şanse, dar face parte din sănătatea sufletească a unui om, să dăruiască şi să primească la rândul lui şanse. La urma urmei suntem sortiţi eşecului. Nimeni nu este perfect, aşa că avem nevoie de măcar trei vieţi, dacă nu chiar cinci. 😛 Abia apoi e Game Over. N-am crezut niciodată doar într-o şansă şi atât. Şi asta pentru că receptorul dărniciei, ştiind că a pierdut-o pe prima, riscă să-şi continue viaţa cu sabia deasupra capului, şi atunci face greşeli involuntare, cauzate de frica indusă de starea perpetuă de alertă interioară. Nu cred că trebuie prestabilit un număr de şanse. Exemplul gameristic de mai sus era în legătură cu vieţile dintr-un joc pe computer. Dar totuşi nu cred în puterea unei singure şanse. Din punctul meu de vedere, o singură şansă este perfect egală cu nicio şansă. Pentru că viaţa de după prima şansă, este aproape moartă. Frica de a nu greşi omoară spontaneitatea, umorul, riscul unor gesturi aleatorii etc. Totul e să se observe schimbarea în bine, survenită după dăruirea sau primirea şansei respective. Dacă nimic nu se schimbă, atunci a fost în zadar şi este indicată scoaterea mufei, fără a se mai aştepta necesitatea luării unei decizii cu privire la o nouă şansă. Dar odată ce se observă o schimbare în bine, nu cred că trebuie parafată hotărârea cu privire la caracterul ultimativ al şansei care tocmai a fost dăruită/primită.
Broken heartAm stat puţin să mă gândesc care dintre variante ar fi mai bună, şi am ajuns să cred că nu poate fi definită o anumită variantă ca fiind cea perdantă. Sunt relaţii care au avut parte de nenumărate şanse şi care într-un final au ajuns să se destrame, la fel cum sunt relaţii care n-au avut parte de şanse, sau au avut maxim una şi tot s-au destrămat. Nu cred că este o regulă. Depinde de la caz la caz şi totul în funcţie de învăţămintele trase în urma acordării şi recepţionării acestor şanse. Pentru că până la urmă, şansele nu sunt altceva decât noi începuturi. Sunt vieţile unor iubiri muribunde şi resuscitate. Nu există oameni care să se înţeleagă perfect din ziua în care se îndrăgostesc unul de altul şi până când, după 70 de ani de trăit împreună, îşi dau ultima suflare unul în braţele celuilalt, ci există oameni care învaţă să-şi ofere în dar sieşi şi partenerului/ei, şanse care să reprezinte şuturi în fund date iubirii lor, pe care să o ducă spre finalul călătoriei, precum un fotbalist care conduce mingea în dribling, către poarta adversă. Dacă pe parcurs a obosit, sau pur şi simplu s-a sictirit şi nu mai vrea să continue, acea minge nu-şi desăvârşeşte scopul existenţei ei. Rămâne aşa…neajunsă în careul advers… Şi atunci putem vorbi concret de drame, despărţiri, ba chiar tragedii, în care oameni care iniţial au crezut că vor marca gol împreună, constată pe parcurs că a fluierat arbitrul, a obosit jucătorul şi li s-a dezumflat mingea…din păcate; cu toate că ar trebui să nu bage în seamă gesturile disperate ale tuşierului, sau intrarea prin alunecare a adversarului şi să continue aşa, cu mingea fleaşcă, râzând de bucurie că transformă totul în comedie, bucuroşi fiind că au avut şansa să ajungă până acolo, la mijlocul terenului, zonă în care nu mulţi ajung driblând, darămite să mai şi continue…fie şi aşa, cu mingea spartă şi adversarul trăgând de ei.
HeartbrokenCred că încărcătura şanselor oferite şi primite în dar, este egală cu tăria sentimentului de iubire, atâta timp cât relaţia pleacă din nou de la zero, însă nu un zero absolut. Protagoniştii se cunosc, dar schimbă puţin datele problemei. Este ca şi cum te-ai apuca de un puzzle cât o sufragerie, care deja are vreo 3-4 mii de piese aranjate. Nu-ţi mai vine să continui, dar măcar ştii că zăreşti juma’ din desenul de pe copertă… Aşa că poate chiar întrece în semnificaţie iubirea însăşi, pentru că nu numai că o înnoieşte, ci o şi poartă cu sine mai departe. Fără şansă, iubirea moare. Pur şi simplu moare. Acolo. Atunci. În momentul în care şansa trebuie acordată şi respectiv, primită. Dacă nu se întâmplă să apară acea şansă, să fie născută chiar şi prin cezariană, scremut, cu probleme, dar totuşi să apară în peisaj, înseamnă că sfârşitul este opţiunea imediat următoare.
Nu ştiu dacă am dreptate sau nu. Ştiu doar că am oferit şi am primit la rândul meu şanse. Şi nu doar una. Pluralul a fost bine ales în exprimarea mea. Din fiecare am învăţat câte ceva, şi pe fiecare am primit-o sau oferit-o, cu îndoială şi speranţă. De ce această dualitate în simţire? Pentru că îndoiala apare automat cu naşterea şansei, cât timp te întrebi instinctiv de ce s-a ajuns totuşi acolo; iar speranţa este sentimentul imediat următor îndoielii, când ştii că noul început poate face ca totul să capete o nouă faţă, o nouă viaţă.
Sun raysŞi totuşi cred şi în sănătatea închiderii conductei de şanse. Dumnezeu spune –Să ierţi de şapte ori câte şapte. Întotdeauna am considerat că nu se referă la matematicul 49, dar nici nu înseamnă un metaforic infinit. Cred că este exact decizia lăsată la latitudinea omului, în funcţie de bunătatea sa, de suprtabilitate şi de conjunctura care face ca datele porblemei să difere de la caz la caz. Motiv pentru care sper să nu ajung vreodată cu de la mine putere la fundul sacului, dar nici să nu fiu nevoit să ajung vreodată acolo – fie din perspectiva dăruirii, fie din cea a primirii şanselor.
În orice caz, cred cu tărie în beneficiul unei şanse oferite în plus, decât în groaza unei şanse neoferite… Ca şi în justiţie, unde se spune că mai bine scapă nepedepsiti o mie de vinovaţi, decât să intre un nevinovat în închisoare, la fel consider că trebuie simţit şi acţionat şi în ce priveşte relaţiile dintre doi oameni care iniţial au pretins că se iubesc sincer – mai bine să oferi sau să primeşti o şansă când poate nu era cazul, decât să ştii că n-ai dăruit sau n-ai primit una când a/ai tânjit după ea.

Here’s your chance
I give you what you want
I am a giverButterflies

Here’s your chance
To tell me what you want
I’m a forgiver

When nobody’s around
I try not to care
I must deliver

When nobody is home
I will not get the door
I’m a pretender

Here’s your chance
I give you what you want
I am a giver

Here’s your chance
To tell me what you want
I’m a forgiver
Touch
When nobody’s around
I try not to care
I must deliver

When nobody is home
I will not get the door
I’m a pretender

So here we stand
Like flowers in the cold
Wilt and wither

Here’s your chance
Tell me what you want
I’m a forgiver

Advertisements
  1. 1 February 2013 at 11:07

    pledoaria facuta de tine sansei este corecta si convingatoare dar ce te faci cand transformi sansa primta in…nesansa…
    este important sa primesti o sansa,mai multe sanse daca le meriti dar si mai imortant e sa stii ce sa faci cu ele…
    primesti o sansa cand trebuie sa schimbi ceva si astfel ti se da ocazia,asta e genul de sansa cel mai des intalnit dar ce te faci daca primind sansa de a schimba ceva pierzi sansa de a face fata unei schimbari care poate fi cu adevarat benefica…
    sansa inseamna si alegere…sansa primita trebuie sa se transforme in ceva bun dar in egala masura trebuie sa stii daca iti este de folos sa primesti o noua sansa sau …

    • qatalin
      1 February 2013 at 18:10

      Da, păi m-am referit şi la aspectul ăsta. Dacă din şansa primită nu înveţi nimic şi nu schimbi nimic, atunci ratezi momentul schimbării în bine şi e ca şi cum n-ai fi primit o nouă şansă.
      Însă e foarte interesant aspectul adus în discuţie de tine. Cred că da, sunt momente în care poate te-ar aştepta un viitor mai frumos în lipsa unei noi şanse. Cred că depinde de alegerile făcute. Nu e o regulă aceea de a accepta şansele primite. Probabil că sunt ocazii în care mai bine te retragi decât să continui, fie şi aşa, în urmă unei noi şanse.
      Eu m-am referit mai mult la cazurile în care protagoniştii s-au iubit profund şi sincer încă de la început, n-au fost doar parteneri de viaţă, şi în care e mai greu să alegi ieşirea din decor, pentru că în general, în asemenea cazuri, dacă ieşi, pierzi. Dar da, cred că sunt şi cazuri în care e de preferat o ieşire, decât acceptarea unei şanse care de fapt nu aduce cu sine nimic benefic.

  2. 1 February 2013 at 13:08

    Da, ai dreptate în ceea ce priveşte nuanţele lingvistice,
    dar voiam să te felicit pentru muzica aleasă.
    Cred că-i a doua sau treia melodie pe care o aud aici prima oară
    şi pe care, desigur, am dat-o jos şi pentru colecţia mea.
    Cel puţin în ce priveşte muzica, ai gust, Cătăline!

    • qatalin
      1 February 2013 at 18:18

      Thanx man! Un asemenea compliment îl simt a fi chiar mai important şi mai măgulitor decât felicitările în legătură cu scrisul. Şi asta pentru că pun un accent foarte mare pe acele…nuanţe din viaţa mea, muzica fiind încadrată la acordul fin.
      Mă bucur că-ţi plac melodiile alese de mine. There’s more to come!
      În legătură cu aceste preferinţe în muzică, dacă deja ai ajuns să le dai jos şi să le cataloghezi în colecţia ta proprie, asta nu spune despre tine decât că ai cel puţin aceleaşi gusturi ca şi mine, în materie de muzică.

  3. 3 February 2013 at 20:31

    Eu cred ca sansele numai Doamne-Doamne ni le ofera, fie ele prin intermediul altor oameni(cum bine ai spus de medici) sau prin “mana destinului”.Poti fii cel mai bun, cel mai priceput medic.Daca El nu vrea ca bolnavul sa mai traiasca, adieu! 🙂

    Perfect de acord cu tine ca sansele oferite intr-o relatie sunt mult, dar mult mai pretioase decat norocul chior.Dar, culmea, cele care pica peste noi din intamplare, parca ne fac mai fericiti.Cel putin, pe moment…

    Ce parere ai despre sansele pe care nu le oferim, dar nu pentru ca ne-am racit fata de o persoana, ci drept rezultat al iubirii noastre pentru ea? Nu stiu, mi-a venit asa pe moment…nu imi vine in minte un caz concret.O fi existand asa ceva?!

    • qatalin
      3 February 2013 at 21:11

      Eu mă referisem ca ghiolbanu’ la Dr.Ciomu, dar înţeleg punctul tău de vedere. 😛
      Aşa e, nu toţi doctorii au har. Toţi absolvenţii de Medicină capătă dar, prin puterea cunoaşterii, însă nu toţi ajung să aibă şi har. Aşa că degeaba stă doftoru’ la capu’ pacientului strigând din toţi borjocii -Charge 350!…Clear!…, după care urmează bâzâitul specific, pentru că dacă El nu vrea, beep-ul rapame constant, nu începe să fluctueze.

      Mai fericiţi? Eu aş spune cei mai fericiţi. Nu ştiu…am văzut de curând pe Antena3 (culmea, post de ştiri…însă cu ocazia omagierii marelui actor Stefan Iordache, născut azi, pe 3 Februarie…-Fie-i ţărâna uşoară!), superbul film Cel mai iubit dintre pământeni, pus în scenă atât de bine încât sunt sigur că niciun om care a citit cartea lui Marin Preda, nu este nemulţumit de rezultat, şi care m-a dus cu gândul la acest cel maicea maicei mai

      Hmm, foarte interesantă abordare. Nu m-am gândit deloc la aspectul ăsta, dar cred că pot exista situaţii în care alegerea martiriului este calea corectă. Adică să observi o anumită stare de fapt şi să accepţi refuzul acordării unei şanse, doar pentru că e mai bine aşa pentru persoana iubită. Wow! Cred că există, dar e nevoie de o putere de sacrificiu imensă. Lepădarea de sine cred că se referă şi la asemenea cazuri…în care trebuie să neglijezi propriile nevoi şi dorinţe, doar de dragul persoanei iubite… Superb! Rar, dar…minunat.

  4. 3 February 2013 at 21:21

    Eu doar am formulat ideea, tu ai nuantat-o atat de puternic, incat simt un gol in stomac.De parca chiar in momentul asta incerc o astfel de senzatie, in care trebuie sa actionez gandindu-ma la binele persoanei iubite si neglijandu-mi sentimentele care ar succede actiunii mele…
    E chin, dar un chin…dulce, cred.

    • qatalin
      3 February 2013 at 21:37

      Ehm…nu’ş ce să zic… Chiar nu am fost într-o atare situaţie. Din cauza asta nici măcar nu mi-o imaginasem când am scris articolul.
      Sper însă că doar forţa cuvintelor mele (dacă o exista aşa ceva) te-a necăjit într-o asemenea măsură încât să simţi că trăieşti un astfel de moment, şi nu e vorba chiar despre aşa ceva, per se
      Acum că mi-ai spus, încerc şi eu să-mi imaginez cam cum ar fi, şi da…pare un chin, dulce-acrişor…

  5. 3 February 2013 at 21:57

    Nu, nu m-ai necajit deloc.. 😉
    A fost vorba doar de forta cuvintelor tale, dar daca tot ai adus in discutie acel “per se”, cred ca m-ar “tenta” sa fac un asemenea sacrificiu, oricand, pentru cineva la care tin.Mai mult ca sigur!…Love hurts 😀 (nu-mi place cum suna)…

    • qatalin
      3 February 2013 at 22:15

      Da, da, da! Love hurts! Dar e cea mai frumoasă durere, şi care creează cea mai mare dependenţă. Odată gustat, şi din love, dar şi din hurt, ai pierdut lupta cu stăpânirea de sine, iar dacă cei doi termeni ajung să se întâlnească, poţi doar să observi jocul lor suav şi atât…nu mai ai cum să intervii. Cel puţin eu aşa simt.
      Uite, m-ai adus pe un teren pe care-l cunosc. În legătură cu primul subiect, puteam doar să-mi imaginez…cu teamă, pentru că nu mai experimentasem. Însă cu love hurts sunt un maestru…pot să dau lecţii.
      Ah, ce prost crescut sunt. Da-mi voie să mă prezint. Yoda este numele meu. Master Yoda.
      Trust me, i’m a Jedi! 😀

      Ştiu, tentaţia este mare. Direct proporţională cu iubirea simţită. În general e bine…chiar indicat, ca persoana care nu primeşte acea şansă, să nu ştie de sacrificiul celui/ei care n-o oferă, pentru că altfel va lupta cu toată puterea pentru a-şi păstra alături acea iubire capabilă de sacrificiu suprem.
      Vezi? Dacă discut mai mult, încep şi eu să gândesc. 😀 În rest…Fernando de la Caransebeş scrie pe mine. :D))))))))))

  6. elly weiss
    10 February 2013 at 7:49

    Nu mai sunt sigura la ce fel de sansa te referi. Ai scris relativ mult incat am pierdut sirul… Sunt si adormita, recunosc. Cred ca logica mea a luat-o la plimbare sau a plecat inaintea mea la somn. 😉
    Dar…
    Daca e sa ma refer la o a doua sansa…mai ales omului iubit ii pot acorda sanse aproape la infinit. Pana la umplerea paharului, desigur. :))
    La fel celor din familie, prietenilor…chiar si cunoscutilor de-abia cunoscuti. Sunt foarte toleranta pana in momentul cand simt ca as fi luata de proasta. Atunci…s-a terminat. Nicio sansa sa ma mai intorc la sentimente mai bune. 😉
    Chiar daca vorbesc cu omul pastrez o relatie rece…nu se mai lipeste de mine. Bine, relatia rece intervine dupa mai multe sanse deja oferite. Dupa ce il simt irecuperabil, din punctul meu de vedere.
    Sper ca ma aflu cat de cat in parametri cu comentariul 🙂

    • qatalin
      10 February 2013 at 9:14

      Chiar şi cu logica dormind, sau plecată la plimbare, ai înţeles perfect tot ce-am scris. De fapt, nici nu era mare lucru de înţeles. 🙂 Câteodată scriu puţin şi bine. Deseori, mult şi prost. 🙂 Cred că sunt singurul blogger al cărui număr de cititori este invers proporţional cu trecerea timpului. :D))) Anu’ trecut pe vremea asta, aveam de 3-4 ori mai mulţi… 😉 Dar scriam mai bine, şi de 3-4 ori mai puţine cuvinte. 😛 Vorba lungă, sărăcia omului
      Revenind, sunt de acord. Cine calcă pe bec, spune la revedere şanselor. Aici incluzând şi familia. Da, m-am referit mai mult la relaţii, dar dacă scoţi partea amoroasă, tot relaţii pot fi numite şi cele cu rudele, cunoştinţele, prietenii, amicii…
      Da, te-ai încadrat în parametrii optimi. Cred că te-ai învăţat cu stilul meu de a scrie, aşa că şi obosită să fii, tot mă înţelegi. 🙂

  7. 10 February 2013 at 20:44

    Îmi place cum ai zis ”mai bine să oferi sau să primeşti o şansă când poate nu era cazul, decât să ştii că n-ai dăruit sau n-ai primit una când a/ai tânjit după ea”. Regret și acum că am dat a doua șansă unor oameni, dar cred că mai tare aș regreta dacă n-aș fi dat-o. La urma urmei, fiecare experiență (fie ea și eșuată) te îmbogățește cu ceva.

    • qatalin
      10 February 2013 at 21:15

      Aşa e, Oana. La fel cum şi o şansă neacordată, te sărăceşte întrucâtva. Aşa că mi se pare de preferat acceptarea unui eventual eşec în urma unei şanse acordate în plus, decât secarea interioară survenită în urma unei şanse neacordate.
      Cred că regretul tău nici nu poate fi comparat cu ce-ai fi simţit dacă n-ai fi făcut-o…

  1. 22 February 2013 at 18:39
  2. 26 April 2014 at 19:12

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: