Home > De suflet., Muzică. > Go where i would, I cannot.

Go where i would, I cannot.

GhioceiN-am mai compus de mult o poezie, dar am măcar satisfacţia descoperirii unor versuri geniale în melodii superbe.
Îmi place foarte mult să ascult muzică. Nu m-aş numi un meloman, cât mai degrabă un fel de ascultător feroce…sau, devorator de gâdilături pe creier. Îmi plac multe genuri, printre care şi cel instrumental. Însă când vine vorba de melodiile în care sunt prezenţi şi solişti vocali, devin puţin mai exigent. Şi asta pentru că atunci când ascult o melodie, mă influenţează foarte mult versurile. Sunt şi momente în care doar aud muzică, iar atunci, luat cu una, cu alta (la treburi mă refer ;)), nu bag de seamă versurile, sau mai bine zis…nu sunt atent la ele. Bine, asta se intamplă şi datorită faptului că nu prea ascult melodii în primă audiţie, atunci când tastez/citesc articole/fac treabă prin casă, sau am alte…îndeletniciri.
Tocmai ăsta-i motivul pentru care-mi sar în ochi (mai bine spus, urechi), anumite versuri, care, acompaniate de linii melodice senzaţionale, dau o şi mai mare încărcătură imaginativă, melodiilor care-mi urcă-n creier, şi care ulterior coboară-n inimă. Dacă-i doar instrumentală, ok…nu zic nu, dar dacă mai are şi versuri scrise cu sufletul, cântate cu voci chinuite de însemnătatea cuvintelor respective, atunci tacâmul e complet.
Presupun că aţi observat obiceiul meu de a posta şi versurile odată cu melodiile pe care le împărtăşesc cu voi. N-o fac în sens negativ…nu desconsider cititorii, insinuând că n-ar şi limba engleză. O fac pentru că atât de atent sunt la acest aspect, care mi se pare copleşitor de important, atunci când ascultătorul intră în transa indusă de ascultarea unei melodii bune.
Revenind la cazul de faţă, este vorba despre o cântăreaţă pe care am descoperit-o de curând, ascultând muzică pentru depresivi (nu pentru a-i scoate din depresie, ci pentru a-i adânci şi mai rău :D), căreia îi voi dedica în curând un articol special, având în vedere faptul că am vreo zece melodii de-ale ei pe care le-am inclus deja în lista de ascultat zilnic, şi care are în una dintre melodiile sale, o baladă superbă, versuri scrise cu sufletul.
Cheia SolO cheamă Agnes Obel, iar melodia este intitulată Katie Cruel. Din versuri reiese că domniţa Katie, ajunge într-un loc populat de oameni încuiaţi la minte, plini de prejudecăţi, atenţi la aparenţe şi snobi până-n măduva oaselor, unde descoperă în scurt timp că ospitalitatea localnicilor se transformă în dispreţ, iar apoi în prigonire şi ocară. Iar asta în timp ce ea încearcă disperată să ajungă la iubirea ei – ...to my heart’s desire
Şi uite aşa ajung la versurile de mi s-au părut mie a fi cam cele mai bune pe care le-am auzit eu până acum într-o melodie tristă. Mulţi cântăreţi ne povestesc suferinţele lor, cu versuri care mai decare mai frumoase, cu rimă, cu tâlc, cântate din suflet, însă…versuri normale…umane. Ei bine, Agnes Obel preferă să-şi verse suferinţa folosindu-se de versuri dramatice, pe care eu le cataloghez automat a fi inuman de expresive. Eu până acum n-am mai întâlnit aşa ceva. Din sfera versurilor plăcute, pozitive, care-ţi ridică sufletul în înaltul cerului, purtat pe nori de speranţă, am mai auzit melodii până acum…am mai auzit cântăreţi tânguindu-se frumos. Numai că din zona versurilor triste, copleşitor de dureroase, ultima strofă din cântecul ăsta, mi se pare apogeul…culmea suferinţei din dragoste.
Şi asta pentru că domniţa iniţial numită giuvaier rătăcit, acum ajunsă Katie cea crudă, se vede pusă într-o situaţie care mie mi se pare cea mai insuportabilă stare atunci când iubeşti – aceea de a trebui (forţat de împrejurări) să accepţi o anumită conjunctură, o stare de fapt neverosimilă, care te sileşte să te sacrifici, pierzând o iubire pură, sinceră, divină, constrâns fiind de un complex de împrejurări totalmente nefavorabile, însă aproape imposibil de surmontat.
Veţi spune (pe bună dreptate) -Bine, dar aşa ceva a mai fost descris în cântece. Ştiu şi eu asta, numai că nimeni, niciodată nu a folosit o asemenea alăturare de cuvinte, cu un asemenea înţeles, puse într-o baladă ca asta.
O să pun, ca de obicei, versurile în limba engleză, imediat după melodie, numai că aleg, într-o încercare penibilă (sper să-mi iasă bine totuşi), să le traduc şi în româneşte, ca să punctez şi mai bine imposibilitatea care reiese din întortocherea lor. În limba noastră, sună cam aşa:
Heart on hand braceletDacă aş fi fost unde aş fi,
Atunci aş fi unde nu sunt,
Iată-mă aici unde trebuie să fiu,
Să merg unde-mi doresc, nu pot.
Să merg unde-mi doresc, nu pot.
Să merg unde-mi doresc.
Nu ştiu cât de bine mi-a ieşit. Aştept şi părerile celor care se pricep mai bine la limba engleză, fără nicio supărare. Dacă nu-i bună traducerea, rectific ulterior, în comentarii. Însă eu aşa le văd a fi traduse. Şi dincolo de traducere, înţelegerea lor este de nedescris în cuvinte. Vocea ei, pianul acela atât de cristalin, care nu spălăceşte sunetele, lăbărţându-le într-o difuză continuitate, ci le încheie aproape brusc, făcându-ne să simţim fiecare notă în parte într-un mod distinct, de parcă-s lacrimi care cad într-un lac, fiecare separată de cea de dinainte, şi despărţită de viitoarea, tot complexul format din voce-versuri-poveste-imaginaţie, formează o minunată lume în care vă invit să intraţi, pierzând fix trei minute din viaţa voastră, într-un mod deosebit de plăcut…sper.

When I first came to town,
Sometimes loving someone means letting them goThey called me roving jewel;
Now they’ve changed their tune,
Call me Katy Cruel,

Through the woods I’m goin’,
Through the bogs and mire,
Straightway down the road,
To my heart’s desire

When I first came to town,
They brought me drinks of plenty;
Now they’ve changed their tune,
Bring me bottles empty,

Through the woods I’m goin’,
Through the bogs and mire,
LeelooStraightway down the road,
To my heart’s desire

Through the woods I’m goin’,
Through the bogs and mire,
Straightway down the road,

If I was where I would be,
Then I would be where I am not,
Here I am where I must be
Go where I would, I cannot.
Go where I would, I cannot.
Go where I would.

Advertisements
  1. 24 February 2013 at 3:04

    melodia asta picura cu adevarat tristete dar in doza potrivita,atat cat sa te mentina in viata…
    si vocea ei are ceva profund si cristalin,canta aproape vorbind…
    versurile…da…
    de cele mai multe ori mi se intapla sa vreau sa fiu acolo unde nu sunt si cand sunt sa vreau altceva…
    suntem intr-o continua cautare,gasirea este secundara…

    • qatalin
      24 February 2013 at 3:14

      Şi atât de rar se sincronizează căutarea cu găsirea, încât Go where i would, i cannot, devine un fel de lait motiv al sufletelor rătăcite, care nu-şi găsesc rostul decât fie foarte rar, fie niciodată complet. Parcă picăm într-un lac îngheţat şi când încercăm să ieşim la suprafaţă nu mai găsim copca, ne apucă panica, şi începem să lovim furibund, căutând o mică deschizătură care să ne ducă la…viaţă. Eu aşa simt ascultând melodia asta. Asta-mi transmite mie.
      Dacă aş încerca să adaug ceva la comentariul tău, aş spune că nu doar găsirea este secundară. Şi căutarea poate deveni secundară…mai rar, dar… De-aia spun că găsirea acelei breşe înguste, acel drum minuscul in the pursuit of happiness, e ca şi cum te afli în mijlocul unei sfere şi primeşti dintr-o singură direcţie o rază de lumină cu grosimea de un milimetru, restul fiind întuneric.
      Mă opresc, pentru că-mi stă gândul numai la descrieri plastice. Văd că nu pot vorbi normal. M-a apucat scălâmbarea mentală… Revin mâine cu gânduri mai…umane…

  2. 24 February 2013 at 3:19

    normalitatea..de ce toata lumea se agata de ea? 🙂

    • 24 February 2013 at 8:52

      Din nefericire, cutumele sociale ne impun un comportament standardizat. Omenirea este o “giant printing machine”, din care ies mereu aceleasi imagini sterse si murdare de amprente.

      Apelez si eu la un citat, din Bill Hicks:

      “You never see a positive drug story on the news. They always have the same LSD story. You’ve all seen it: “Today a young man on acid … thought he could fly … jumped out of a building … what a tragedy!” What a dick. He’s an idiot. If he thought he could fly, why didn’t he take off from the ground first? Check it out? You don’t see geese lined up to catch elevators to fly south; they fly from the fucking ground. He’s an idiot. He’s dead. Good! We lost a moron? Fucking celebrate. There’s one less moron in the world.

      Wouldn’t you like to see a positive LSD story on the news? To base your decision on information rather than scare tactics and superstition? Perhaps? Wouldn’t that be interesting? Just for once?

      “Today, a young man on acid realized that all matter is merely energy condensed to a slow vibration – that we are all one consciousness experiencing itself subjectively. There’s no such thing as death, life is only a dream, and we’re the imagination of ourselves. Here’s Tom with the weather.”

      • qatalin
        24 February 2013 at 13:55

        That’s why i trip on music and imagination…sometimes combined with a beer or a glass of wine… It helps me fly within me, not off the buildings…

  3. 24 February 2013 at 10:09

    Ce se întâmplă cu tine de nu mai scrii posturi kilometrice? Bine.. nu că nu m-aș bucura că citesc o lecuță mai puțin!
    Știi, dacă tot ziceai de poeziile și versurile tale.. când ne încânți și pe noi cu o poezie?

    • qatalin
      24 February 2013 at 14:03

      Pishky, am o tonă de idei care necesită mii de cuvinte, dar dacă am tot abuzat de muzică în ultima vreme, am scris şi eu cât s-au mişcat degetele…care de vreo două articole au devenit mai zgârcite în tastat. 🙂

      Până acum, n-am scris prea multe poezii. Iar din totalul celor scrise, am publicat doar un număr mic…cred că am reţineri în sensul ăsta. Nu ştiu de ce…nu mă întreba… 😳
      Însă cele pe care le-am publicat deja, le poţi găsi aici: unu, doi, trei. Don’t be too harsh! My skills are newbish… 😀 More like…Azorel with curly hair. 😆

      • 24 February 2013 at 14:37

        azorel with curly hair… ahahahahahahahahahahahahahahaha m-ai facut sa rad =))

        • qatalin
          24 February 2013 at 14:42

          E bine că râzi acum…înainte de a-mi citi epopeica şi maiestuoasa creaţie. 😆

        • 24 February 2013 at 14:43

          sunt sigură că are frumusețea ei 🙂

  4. 24 February 2013 at 12:08

    Imi zambesc urechile in momente ca acestea.So, cine vrea sa faca o fapta buna, donandu-mi un pian? 😀
    Eu as traduce altfel primul vers, “If I was where I would be” (cu toate ca ma zgarie “was”-ul ala…eu as fi pus “were”, dar merge si asa, e mai informal 😉 ) : daca as fi unde mi-as dori…asa l-as traduce, stilizandu-l nitel.Nu e ‘as fi fost’, cum ai spus in articol, ci doar ‘as fi’… 😉
    Ma tot invart in versurile scrise ingrosat si nu gasesc scaparea.I’m lost…in translation (la propriu de data asta). 😀
    M-ai facut curioasa.Ma duc sa mai caut si alte melodii marca Agnes Obel.

    • qatalin
      24 February 2013 at 14:30

      Cunosc senzaţia… Şi ciocanul meu s-a suit pe scăriţă şi bate-n nicovală. 😆 Dar eu m-aş limita la atât, pentru că în prezenţa unui pian, aş transforma muzica în sunet dacă m-aş apuca să bat în clape. 😛 Bine…acum depinde la ce fel de pian ne referim…pentru că sunt piane la care ştiu să cânt foarte bine. 😉
      Exact!!! 😮 Şi eu am simţit la fel în legătură cu If i was vs un eventual If i were. Dar tocmai de aceea n-am spus -Dacă aş fi…cu toate că sună muuult mai logic aşa, ci am preferat să merg pe ideea ei, traducând acel -If i was, în -Dacă aş fi fost. Şi asta pentru că mi-am permis (nu ştiu dacă o fi bine), să cred că ea special a folosit astfel cuvintele, încercând să se refere la o durată în timp care să arate şi mai bine durerea ei. Adică nu a vrut să se refere la prezent, ci ne-a aruncat într-un trecut adânc…ancestral…de parcă de-o viaţă şi-a dorit să fi fost… Eu înţeleg din versul ăla că tânguirea şi tânjirea ei, provin din vremuri vechi precum sunetele pianului ăla din final. E un plânset mut, adormit de trecerea timpului… Nu ştiu dacă interpretez bine, însă aleg varianta ei, incorectă gramatical, dar corectă (din punctul meu de vedere) sufleteşte.
      Tu atât de bine te pricepi la gramatica limbii engleze, încât văd că ai observat până şi greşeala ei, nu doar pe a mea. 😆 Bine, eu acum mimez fluieratu’-n ploaie, când de fapt şi eu văzusem greşeala ei…dar, ţi-am zis, am preferat s-o interpretez, nu s-o corectez. De aici înţeleg că în rest, traducerea mea e bună, ceea ce mă bucură… 😀
      Oi fi tu pierdută în traducere, la propriu, dar eu parcă am ajuns un cub rubik… Nu doar traducerea mi-a amestecat gândurile, ci şi sentimentele transmise de melodie, mi le-a încurcat pe ale mele. 😦
      Agnes Obel cântă superb. Cam trist…aşa cum am spus – depresiv…dar superb! 🙂

      • 24 February 2013 at 15:57

        Da, da, da! De fapt, nu, nu, nu! Nu m-as fi putut gandi la asa ceva.Foarte interesanta abordare. 😉
        Inainte sa-mi raspunzi am citit versul ala cu voce tare, o data cu “was”, o data cu “were” – merg perfect amandoua, nu strica ritmul/ rima – si din cauza asta eram putin dezamagita.Dar acum, ca mi-ai spus, am reusit sa vad si mai departe.Si sunt de parere ca nu ne-a aruncat numai intr-un trecut adanc, ci ne-a “impotmolit” si intr-un prezent gnomic.Inchipuie-ti doua bariere – un ‘atunci’ si un ‘acum’.Eu mai mult pe cel din urma il resimt, pentru ca ‘atunci’ a trecut, plansul mut de acolo s-a nascut, insa nu s-a stins pana in prezent.Iar ‘acum’ se prelungeste mereu, reluand firul amintirilor intr-o insuportabila repetitivitate…

        • qatalin
          24 February 2013 at 16:10

          Este mult mai convingătoare analiza ta. Iniţial te-ai rezumat doar la partea gramaticală, eu am intrat puţin în profunzime, doar scrijelind crusta subţire, iar tu ai desăvârşit înţelegerea deplină a acelui sentiment şi mi-ai explicat-o şi mie cum nu se poate mai bine.
          Şi eu cred că e vorba despre un prezent continuu. De fapt, trecutul cred că poate fi văzut doar ca un punct minuscul, care există doar pentru a da un început suferinţei – ca să existe o raportare la ceva anume. Însă imediat după Big Bang-ul respectiv, s-a intrat în acel prezent gnomic, care face was să fie egal cu were şi cu un inacceptabil will… 😦 Cred că doar groaza lui -Go where i would, i cannot face ca înţelesul să cuprindă tot timpul…nu doar o parte a lui.
          Brilliant! 🙂 Ştii cum mă simt? Zici că-s Watson, vesel că l-a stârnit pe Holmes îndeajuns de mult, cât să-l facă să-i sticlească genialitatea destul cât să găsească soluţia. 😛 Thank you! 😉

  5. qatalin
    24 February 2013 at 14:44

    Pishky you are a wishful thinker. 😉

  6. 24 February 2013 at 16:18

    You know my methods, Watson. 😉

  7. 24 February 2013 at 23:35

    Nu mă surprinzi cu nimic, Cătălin.
    Acelaşi bun-gust în alegerea muzicii. Mi-am notat numele cântăreţei,
    să caut celelalte 9 melodii care ţi-au plăcut…
    Să ai un început de săptămână aşa cum îţi doreşti!

    • qatalin
      25 February 2013 at 0:43

      Mă bucur că ţi-a plăcut. O să fac un articol special pentru dumnaei. Chiar merită…zic eu…
      O săptămână bună şi ţie! Mulţumesc!

  8. 25 February 2013 at 9:23

    Admirabil si daca mai spui si ca merita e si mai si! 🙂 Eu nu mai zic nimic, iti stiu gusturile in materie de muzica si se cam “pupa” cu ce-mi place mie. 😀

    • qatalin
      25 February 2013 at 11:38

      Mă bucur atât de mult să constat că mă potrivesc în materie de preferinţe muzicale, cu din ce în ce mai multe persone care vizitează blog-ul meu… 🙂

      • 27 February 2013 at 9:22

        Pai tocmai pentru ca suntem pe aceeasi lungime de unda ( nu doar in materie de muzica ) ne vizitam, zic/cred eu. 😛

        Azi simt ca infloresc, azi te imbratisez cu mai mult draaaaaaaaaaaaag si-ti pup jumatatea pe obraz cu si mai mult drag!!!!

        • qatalin
          27 February 2013 at 13:34

          Ai mare dreptate, cu toate că şi doar muzica ar fi un pod destul de trainic. 😛

          Te îmbrăţişez şi eu Roxule, dar să ştii că…(nu te supăra)…mai bine beau o bere cu jumătatea ta… Adică, nu mă înţelege greşit…dacă tu te-ai pupa cu jumătatea mea, mi-aş lua floricelele, m-aş aşeza confortabil în fotoliu şi v-aş ruga să nu vă grăbiţi. 😯 Pe când dacă s-ar întâmpla un pupic între mine şi el, well….eewww! 😦 🙄

  9. 25 February 2013 at 21:23

    Nu sunt atat de priceputa la traduceri incat sa ma aventurez sa traduc versurile boldate.
    Parca as vrea sa sune mai coerent. Primul vers trebuie sa sune putin altfel si parca totul porneste de acolo. Atat pot sa spun. Astept o finisare in romana a celor sase versuri. 🙂
    Daca se poate, bineinteles.

    • qatalin
      26 February 2013 at 1:21

      Să înţeleg că finisarea mea ţi s-a părut de porc? 😆 Caz în care, amândoi aşteptam… Eu după cum am spus, mai mult intuiesc/simt ceea ce vrea să spună, şi brodesc senzaţia, suprapunând-o textului. Doar aşa am putut să înţeleg câte ceva. Ar fi frumos să traducă vreun geniu în engleză strofa aia. Vreun geniu de tipul lui Cristian Tudor Popescu, care a tradus Rolling Stones – Pierde vară. Adică un om care înţelege mai întâi sensul cuvintelor şi abia apoi le dă el, cu de la sine putere, o conotaţie lingvistică adecvată. Eu simt foarte bine aici despre ce-i vorba, dar am lacune în exprimare…both english and romanian. 😆

  1. 26 February 2013 at 13:00

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: