Archive

Archive for April, 2013

Keep your head up, my love.

14 April 2013 Comments off

The life inside mePe vremea când citeam Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco, tare neghiob şi ignorant mai eram. Nu că acum aş fi altfel… Doar percepţia mi s-a schimbat o ţâră. Am devenit puţin mai atent la ansamblu, văzând mai mult decât un stop cadru, şi având mai mult de o singură mutare în expectativă. Culmea e că n-am mai jucat Şah de multişor, dar sunt convins că acum aş juca mai bine decât pe vremuri. În fine…
Cred că la baza noilor abordări, dincolo de orice fel de strategie, pentru că nu-mi stă în fire o analiză prea profundă, s-ar afla un alt sistem de referinţă. O anamneză transformată în scenariu. Iar asta se întâmplă datorită pendulului. N-am cutezanţa de a spera că pot emite judecăţi cu valoare de adevăr, dar până la urmă, propriile mele răspunsuri se transformă din supoziţii în axiome, atâta timp cât feed-back-ul raţiune-simţire îmi transmite că în ceea ce mă priveşte, enunţurile pe care mi le ofer reuşesc să împace gândurile cu simţirea.
Multă vreme m-am agăţat de un cui imaginar, bătut adânc în conştiinţa proprie, în jurul căruia pendulam căutând gravitaţia. Am crezut că esenţa găsirii căilor pierdute, dar mai ales nucleul aflării multor răspunsuri căutate de sute şi mii de ani, se află în -Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturnă pământul. Însă Arhimede nu m-a mulţumit, astfel încât am extrapolat ce-a spus el, adăugând o înţelegere personală a respectivei expresii, şi transformând-o în -Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturnă întreg Universul. Pentru că până la urmă, în lipsa unui punct de sprijin, în lipsa unui reper la care să ne raportăm dincolo de orice formă de tăgadă, într-un mod incontestabil, haosul în care ne aflăm seamănă mai mult cu o derivă în vid, în care corpuri Read more…

Danny boy.

7 April 2013 53 comments

Danny boySunetul înfundat al respiraţiei care lovea de la foarte mică distanţă plapuma, părea a fi singura tonalitate prezentă momentan în dormitorul lui Danny. Şi totuşi putea să jure că şi-a auzit numele strigat de către o voce străină. Cu toate că trecuseră deja aproape cinci minute de când acel glas gutural îi turnase acid pe sira spinării, timp în care nu se mai auzise nimic suspect, nu putea să renunţe la strânsoarea pumnilor săi micuţi pe care-i avea încleştaţi în marginea de sus a plapumei ce şi-o ţinea speriat în dreptul gurii, pregătit -Dacă va fi cazul…, să şi-o tragă peste cap, drept ultim scut împotriva răului.
De când mămica lui îi stinsese lumina, singurele gânduri care-i trecuseră prin cap au fost în legătură cu ce se întâmplase în dimineaţa acelei zile. Întunericul casei sale îi declanşase instantaneu acele senzaţii, de parcă aici se simţeau bine acele gânduri – în întuneric.
Aşa îi plăcea lui să spună. -Mami, mă duc în casa mea. O vedea cum râde de fiecare dată, fără să se poată stăpâni. Abia când reuşea să-şi tragă sufletul, încerca să-i spună că se cheamă dormitor, după care-l lua în braţe atât de strâns încât simţea că se sufocă, şi-l pupa pe frunte, după care-i dădea drumul din strânsoare, nu înainte de a-l ciufuli straşnic. Ştia şi el că este un dormitor, aşa cum era cel în care dormise până de curând alături de ei, dar de când mami şi tati îl mutaseră în noul său dormitor, a simţit că e casa lui, şi doar aşa îi spunea, spre deliciul părinţilor dar mai ales a tuturor invitaţilor, care se prăpădeau de râs de fiecare dată când mami îl Read more…

Mi se rupe…USL-ul?!…

3 April 2013 11 comments

Democracy comes to youCă România nu mai e stat de drept, guvernat din interior, şi orânduit conform principiilor democratice, este deja o certitudine, dovedită prin acţiuni concrete, repetate, fără nici o urmă de îndoială. Simplul fapt că din 14 milioane de votanţi, 7.5 milioane nu pot da jos un Preşedinte pe care-l urcaseră în funcţie cu doar 5.2 milioane de voturi, este o mutaţie a logicii intrată deja în istorie, drept cea mai umilitoare palmă primită de România post-comunistă.
Că democraţia nu mai este de mult un sistem de valori capabil să strunească şi să conducă echitabil o populaţie planetară care depăşeşte 7 miliarde de oameni, este de multă vreme un eşec notoriu, pe care diriguitorii se chinuie să-l compenseze prin manipulare (de multe ori grosolană), şi prin intervenţii inoportune, umilitoare. În sensul ăsta, dimocrăsi adusă de americanii care bombardează ţările posesoare de petrol, mi se pare cel mai elocvent exemplu. Însă nu mi-e ruşine nici cu umilirea poporului român, de către Merkel, Barroso şi Obama. De fapt, democraţia este menţinută pe o instabilă linie de plutire, atâta timp cât se suprapune vremelnic, peste dorinţele celor care conduc. În momentul în care teoria contrazice practica impusă de ei, măsurile luate sunt în sensul îndoirii practicii, nicidecum în sensul corelării dorinţelor lor personale, cu principiile şi valrorile democratice.
În acest context, mi se pare absolut oportună decizia pe care am luat-o în urmă cu mai bine de un an, de a nu mai vota niciodată. Cu o singură excepţie, de la care-mi ofer singur o derogare, dar Read more…

Love is blindness…

3 April 2013 16 comments

Love under the moonMultă vreme n-am putut înţelege conceptul. Ca pe multe altele de altfel, dar în cazul ăsta chiar mă ofticam. Pentru că nu încăpea în mintea mea obtuză, ideea de orbire a iubirii, de…orbecăire exact în clipele cele mai plăcute, care poartă cu sine cea mai frumoasă trăire a omului – dragostea.
Atât de dobi…de…pros…de idi…, pardon…atât de îngust la minte eram, încât până şi incredibilul film Eyes wide shut, l-am înţeles (sau m-am chinuit să-l înţeleg) având la bază atracţia fizică, pasiunea carnală, nicidecum iubirea sinceră. Şi asta pentru că n-am putut înţelege cum poate exista iubire cu…ochii larg închişi.
Fiind un adept al lucrurilor concrete, derivate din ideea ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, nu puteam să cuprind cu puterea minţii, o situaţie în care m-aş putea afla fie orbecăind în căutarea iubirii, fie trăind în lipsa ei, dar totuşi simţind-o fără să mă pot controla. Pentru că de fapt, Blind Love, cam asta înseamnă. Fie o cauţi fără s-o vezi, fie ai avut-o, din varii motive ai pierdut-o, iar acum iubeşti…locul în care a fost…în sufletul tău…
Schimbarea înţelegerii mele a apărut treptat. N-am avut o epifanie survenită într-o deplină stare de serenitate. Ci am trecut prin mai multe etape. Iniţial am cunoscut-o pe Eli. Ştiu că lumea-i spune Elly, dar eu prefer să-i spun Eli. Dacă vă spun motivul o să vi se pară că-s un caz definitiv şi irevocabil de cămaşă cu mâneci încheiate la spate şi geamuri cu gratii către o curte cu verdeaţă… Read more…