Home > Uncategorized > ANALiză proFUNDă.

ANALiză proFUNDă.

sexchangeVăd că a început o adevărată dileală naţională, în legătură cu homosexualitatea şi introducerea unui articol în Constituţie, care să stipuleze clar şi concis faptul că o căsătorie poate fi încheiată între un bărbat şi o femeie. Pe de o parte se află BOR, ultraconservatorii şi organizaţii precum Noua Dreaptă, care susţin frenetic introducerea acestui articol, pentru a dispărea definitiv teama apariţiei unor căsnicii între bărbaţi fără vagin, sau între femei fără penis, iar pe de altă parte, avem homosexualii (evident…), plus alte organizaţii care în virtutea toleranţei şi a drepturilor omului interpretate subiectiv, speră să vadă bărbaţi aruncând buchetul de flori peste umăr, sau femei scărpinându-se la coa…, pardon…femei având drept rochie de mireasă, un smoking impecabil şi un papion asortat. 😉
În opinia mea, sexualitatea reprezintă cel mai sensibil subiect pe care l-ar putea atinge o dezbatere publică, căpătând o importanţă înzecită atunci când vine vorba de înlocuirea argumentelor cu ameninţări şi a toleranţei cu îndârjire îndărătnică. Dar cum se pare că am discutat public despre orice în ţara asta, iar bulgărelul format de oportunistul Remus Cernea, a fost cu osârdie rostogolit de toţi cei cărora li s-a părut momentul oportun, iată că se uită de 1.5 miliarde de Euro pe care România i-a plătit Bechtel pentru 52 km. de autostradă construiţi în 10 ani, s-a uitat de faptul că Guvernul Ponta doreşte asumarea răspunderii pe proiectul regionalizării, de parcă votul cetăţenilor i-a îndrituit să facă ce vor ei, mandataţii fiind pentru posteritate, s-au lăsat în plan secund dezbateri precum proiectele Roşia Montană sau gazele de şist, şi s-a trecut la această analiză profundă a fenomenului înclinărilor sexuale. Sunt convins că asistăm doar la preludiu. Până şi discuţia în sine, tinde să devină şi cu siguranţă va deveni excitativă. Părţile se vor stârni atât de mult, încât climaxul pe care-l vor obţine într-un final, nici nu va mai conta dacă va da câştig de cauză vreuneia dintre opinii, cât timp cu toţii se vor simţi refulaţi şi descătuşaţi, ca după o istovitoare partidă de sex, venită tardiv, după un preludiu agonizant de lung.
Homosexuals are gayI love vaginaŞi până la urmă, nici nu mai contează cine cu cine şi-o pune în acest futai (pardon 😉 ) dezbatere mediatică, atâta timp cât se dovedeşte că agenda publică poate fi schimbată până şi de către un un pletos cu părul permanent şi pacheţel pus de mămica în ghiozdan. Faptul că Remus Cernea e doar un oportunist obosit, în stare să facă orice pentru a ieşi în evidenţă, mi-a fost clar încă de pe vremea în care mult prea disperatul de rating, pe nume Gâdea Mihai, îl învita la Sinteza Zilei, crezând că-i vreun Tudor Vladimirescu ţinând piept Eteriei…atunci când se căutau voci stridente din rândul tinerilor asupriţi de regimul PDL. Dar iată că în timp şi-au dat şi ei seama, a fost exclus din PSD, însă surpriză!, este Parlamentar…ajuns în acea demnitate publică pe voturile USL. Lamentabil!…
Consider că dezbaterea implică două laturi distincte şi este greşită din start. În primul rând este clar pentru orice om care a avut o minimă tangenţă cu sistemul de drept, că nu poate fi prevăzut în Constituţie (legea fundamentală a statului; care se ocupă cu trasarea liniilor majore ale statului de drept şi stabilirea unor principii şi reguli primordiale) un articol care să intre în detaliile reglementărilor care aparţin Codului Civil sau Codului Familiei. Există legi clare în România care se ocupă cu aşa ceva, în articolele cărora pot fi trecute, sub formă de constrângeri, chiar şi argumente anatomice, fizionomice, sau de gusturi în muzică, atunci când vine vorba de căsătorie. Nu înţeleg de ce trebuiesc trecute în Constituţie astfel de detalii. La fel de bine ar putea face un articol în care să spună -Bruneţii nu se pot căsători cu blondele, iar maneliştii nu pot intenta divorţ. Wtf?! 😯 Sau şi mai grav (dar în acelaşi timp amuzant) -România este stat unitar, suveran, naţional, indivizibil, cu excepţia momentului în care Klingonienii aterizează şi susţin că România este statul lor de origine. Mi se părea de ajuns (aşa cum a fost şi până acum; şi cum este încă) menţionarea faptului că statul încurajează şi susţine căsătoria (aşa cum se întâmplă şi cu dreptul la proprietate), fără a fi trecut în Constituţie cine cu cine are voie să se căsătorească. Acest lucru poate fi oricând stipulat în interiorul legilor specifice.
SodomieHomosexualsÎn afara acestui aspect, pe cât de pueril, pe atât de ridicol, mi se pare că ar mai fi vorba şi despre o chestiune de abordare. Constat că unghiul din care atacă acest aspect Biserica Ortodoxă Română, alături de ultraconservatori şi tot restul intoleranţilor, este cel din care reiese că homosexualitatea este o boală.
Fac o paranteză. Din capu’ locului doresc să spun că nu sunt de acord cu legiferarea căsătoriilor între cuplurile homosexuale, iar argumentele le voi înşira niţel mai la vale. Însă nicio clipă nu consider că homosexualitatea este o boală, ci o deviaţie a orientărilor sexuale.
Revenind. Cred că abordarea BOR este greşită, pentru că înalţii prelaţi ai Bisericii uită un lucru elementar – homosexualitatea nu este singura deviaţie a preferinţelor şi orientărilor sexuale. Este şi o vorbă din popor, care sună cam aşa -Sunt două tipuri de oameni în lume. Cei care se masturbează şi cei care nu recunosc. Păi atunci ce facem? Interzicem căsătoriile între oamenii (fie ei bărbaţi, sau femei) care se masturbează (reciproc ;), sau separat), sau care s-au masturbat în trecut? La fel de bine există tot soiul de fetişuri. Unii adoră latex-ul, sau dresurile, alţii preferă sexul anal (chiar dacă nu este vorba de cel homosexual), ba sunt şi destule gerontofile şi destui efebofili, laolaltă cu restul nişelor în ce priveşte perversiunile, incluzând aici zoofilia, voyeurism-ul, swingerii, cei care participă la orgii etc. Şi atunci ce ne facem? Îi trecem pe toţi în Constituţie? Facem câte un articol pentru fiecare şi în funcţie de gravitatea faptelor lor, le dăm, sau după caz, nu le dăm voie să se căsătorească? Lăsând la o parte homosexualii, s-a întrebat cineva vreodată câţi bărbaţi şi câte femei care s-au căsătorit, se încadrează în enumerarea pe care tocmai am făcut-o puţin mai sus?
Sunt atât de multe deviaţii ale preferinţelor şi orientărilor sexuale, incluzând aici perversiunile, obsesiile şi fetişurile, încât mi-e şi jenă să le enumăr pe toate. Nu pentru că mi-ar lipsi mie vreuna :lol:, ci pentru că le ştiu şi eu aşa…din auzite. 😉 Lăsând gluma la o parte, ce sens are să tratezi o anumită deviaţie sexuală cu un regim special?
Sexual guide to internetBlowjobŞi când spun deviaţie (pentru că deja am folosit termenul destul de mult), nu înseamnă că mă erijez eu în deţinătorul adevărului şi propagatorul normalităţii, ci apelez la legea firii, conform căreia, în mod firesc, din punct de vedere sexual un bărbat şi o femeie se completează reciproc, atât anatomic, cât şi spiritual/sentimental, formând astfel un cuplu şi perpetuând specia. Dacă aşa ne-a făcut Dumnezeu, natura, Darwin, Gigi Becali, sau altă entitate, ori sistem biologic, în funcţie de ce crede fiecare, atunci mi se pare firesc să calculez totul plecând de la această axiomă de netăgăduit -Din punct de vedere sexual, bărbatul se împerechează cu femeia. Orice altceva fiind o deviaţie. Oricât ne-ar plăcea să credem altceva, producerea unui orgasm pe altă cale, se numeşte deviaţie. Punct!
Poate eu îmi provoc mental un orgasm privind şi stând de vorbă cu o femeie, sau ascultând muzică. Asta înseamnă că trebuie să fie o lege care să-mi dea voie să port o conversaţie cu o femeie, sau să ascult muzică?
La fel de bine, trebuie să existe legi pentru cei care ajung la spital cu câte o sticlă-nfiptă-n cur, pe care medicii le-o scot după operaţii dificile? S-a întrebat cineva dacă ultimul vasluian (dacă nu mă înşel) ajuns la camera de gardă a spitalului, având în colon biberonu’ lu’ fiică-sa pe care n-a mai putut să-l scoată, era căsătorit? Poate că omu’ era căsătorit… Şi atunci de ce se juca de-a Vlad Ţepes cu biberonu’ lu’ fiică-sa?!
Bride with dildoGirl and dogTot aşa, acel dilimac din Austria (parcă), pe care la-u prins după ce-şi ţinuse fiica ascunsă vreo douăj de ani în beci, cu care avea şi şapte copii…trăia bine mersi cu nevastă-să la parter, în timp ce la subsolul casei all Hell broke loose.
Oamenii ăştia sunt normali? Au nevoie de legi speciale pentru a se manifesta liber?
Mi se pare cea mai greţoasă manipulare încercarea de a induce omenirii ideea că homosexualitatea este situată (ca şi orientare sexuală) undeva deasupra tuturor celorlalte perversiuni şi deviaţii. Când de fapt nu există decât două categorii: straight, and the rest. Eu nu văd nicio diferenţă între un homosexual şi un onanist. Nu văd nicio diferenţă între un homosexual şi un voyeurist. La fel cum nu văd nicio diferenţă între un homosexual şi un zoofil, scatofil, necrofil, pedofil etc. Cât timp eşti bărbat şi preferi să i-o tragi la caca unui alt bărbat, sau după caz, eşti femeie şi alegi să mănânci o savarină amăgindu-te, ai toată libertatea din lume să o faci atâta timp cât nu deranjezi pe nimeni şi o faci în intimitatea ta, dar nu mi se pare corect să existe legi speciale pentru tine, sau şi mai mult, să te căsătoreşti şi/sau (-Doamne fereşte!) să adopţi copii. Pentru că nici vasluianu’ nostru nu s-a căsătorit cu biberonu’ ăla, nici labagiii nu se căsătoresc cu femeile gonflabile şi nici zoofilele nu-şi iau în căsătorie labradorul din dotare.
LesbiansGirls kissingNumai că manipularea pe care homosexualii o întreprind atinge cote ale perfecţiunii. Şi asta pentru că deviaţia lor sexuală (cu care repet, nu am nimic; fie la ei, acolo…) nu a putut fi consumată doar în intimitate şi atât. Ce încerc eu să spun e următorul lucru… Un onanist poate păstra secretul, pentru că singura persoană care ştie ceea ce face el, când şi cum, este doar Manuela, sora lui Aron Pumnul, iubita lui (stânga, sau după caz, dreapta). Numai că trăirile şi manifestările unui homosexual implică socializare, ieşit în public cu iubita/iubitul, împărtăşirea unor momente împreună. Şi atunci, când au văzut că sunt supuşi unor constrângeri chiar de către ei înşişi impuse, au început să inducă această stare în mentalul colectiv, cum că deviaţia lor sexuală nu e deloc o deviaţie, nu e nici perversiune, ci e pe picior de egalitate cu legea firii (actul sexual dintre un bărbat şi o femeie). Şi atât de bine le-a reuşit chestia asta, încât nu numai că n-am văzut pe nimeni care să-i încadreze în mod public laolaltă cu celelalte (nenumărate) deviaţii ale orientărilor sexuale, dar au început să-şi ceară drepturi şi legi speciale, de zici că-s o etnie, un grup minoritar, care se simte asuprit şi nedreptăţit.
Păi atunci nu văd de ce nu şi-ar cere drepturile şi masturbăcioşii, regulatorii de sticle, futezătorii de neveste-n grup, sau cei care pipăie gagici pe buci în autobuz. 😉 Şi ei, aidoma homosexualilor, preferă altceva în locul sexului firesc, natural, aşa că merită pe bază de reciprocitate, un tratament similar, satisfăcător şi îndestulător, pentru a-şi vedea atinse doleanţele în materie de obţinere a orgasmului. :mrgreen:
MasturbationBanana and strawberryÎntr-o lume în care orice gaură reprezintă o prezumtivă viitoare parteneră şi respectiv orice banană, un viitor Brad Pitt, încep să mă simt prost atâta timp cât îmi place pizda şi nu suport prezervativul. –Homosexualilor, vă rog să mă scuzaţi, dar maximul de toleranţă pe care o pot manifesta în privinţa voastră, reprezintă exact acelaşi grad de toleranţă pe care-l am şi faţa de onanişti, swingeri, travestiţi etc. Şi anume – faceţi ce vreţi, cum vreţi, unde vreţi (cât timp nu încălcaţi legea bunelor moravuri), însă nu-mi cereţi să fiu de acord să vă şi căsătoriţi între voi, pentru că asta ar însemna că la pachet cu legiferarea căsătoriilor voastre, aş admite şi eventuale scene în care aş vedea pe stradă doamne plimbându-se suav cu un dildo de 30 cm. alături, domni stând pe bancă şi privind păsărelele, cu o femeie gonflabilă alături, sau femei care merg la braţ cu doi bărbaţi sărutându-i şi zâmbindu-le pe rând…
Sunt de acord cu orice deviaţie, preferinţă, orientare şi perversiune sexuală, atâta timp cât este făcută în intimitate, departe de privirile indiscrete ale curioşilor, şi mai ales, cât timp nu există cerinţa din partea protagoniştilor, de a le fi legiferată metoda prin care-şi provoacă sieşi sau parteneri(e)lor, orgasm.
SpankingJailbaitSingurul avantaj al BOR este reprezentat de cele aproape 90 de procente încredere în rândul populaţiei, pentru că abordarea lor e de tot căcatu’. Să susţii că homosexualitatea este o boală, este ca şi cum un ateu ar susţine că religia este un virus. Sexualitatea este un acord atât de fin al dezvoltării personale, încât nu cred că există om pe lume care să aibă căderea a se pronunţa argumentat asupra acestui aspect, darămite să emită judecăţi cu valoare de adevăr, împărţind totul în corect şi incorect, normal şi anormal. Un simplu cromozom aranjat greşit în lanţul AND-ului în momentul dezvoltării fătului, poate duce la o abundenţă de testosteron în metabolismul unei fete, sau la o invazie de estrogen în metabolismul unui băiat. Şi atunci părinţii văd crescând sub ochii lor o fată cam băieţoaică, bucuroasă când e aleasă la Lapte gros cu băieţii, nu când o caută fetele să joace Şotron, sau după caz, un băiat cam sensibil şi efeminat, care preferă să se joace cu păpuşile şi rochia mamei, în loc să-şi julească genunchii alergând la fotbal cu restul băieţilor.
Masturbating eachotherMan and womanŞi atunci cine-i de vină? Societatea? Familia? Genetica? Dumnezeu? Natura? Monica Tatoiu?! 😆
Joke aside, cred că ar trebui să fie lesne de înţeles, că nu e nimeni de vină când vine vorba de ceea ce simte un om (orice om) în legătură cu sexualitatea. Această latură atât de delicată a dezvoltării armonioase a copiilor ajunşi adolescenţi şi apoi adulţi, nu are legătură decât în foarte mică măsură cu factori externi. În covârşitoarea majoritate a cazurilor, subiecţii simt aşa şi nu altfel. Sunt băieţi cărora le plac băieţii şi fete cărora le plac fetele. Realitatea nu trebuie ascunsă, ci privită cu luciditate şi acceptată. Sunt convins că în sufletul unui homosexual este deja un micuţ nucleu de insecuritate şi temere, pe care şi-l reprimă pentru că ceea ce simte suprimă şi inhibă raţiunea. Aş fi spus his feelings overwhelm his thoughts, pentru că sună mult mai bine având în vedere ce vreau să spun, dar am zis să nu par pretenţios. 😛 Şi atunci nu e nevoie şi de o societate totalmente intolerantă (reprezentată aici de BOR, Noua Dreaptă şi ultraconservatorii activi din politică) să vină şi să-i facă să se simtă marginalizaţi şi antagonizaţi. Văd şi ei că perpetuarea speciei are legătură cu introducerea unui penis într-un vagin, nu într-un anus, aşa că şi pentru ei e limpede că normalitatea (dacă e să existe aşa ceva) este reprezentată de cuplurile mixte bărbat-femeie, nu de cuplurile unisex. Şi atunci, dacă tot sunt prizonierii propriilor porniri şi instincte, pe care nu şi le pot stăpâni, pentru că nu întotdeauna mind is over matter, ci sunt şi cazuri în care matter is over mind, nu cred că e firesc să vină şi vocile majorităţii heterosexuale, să le spună că sunt bolnavi.
HeterosexualHeterosexual sexCeea ce ţine de sexualitate nu poate fi o boală, atâta timp cât nici lipsa empatiei, incapacitatea de a iubi, alegerea credinţei, sau după caz, a ateismului, nu pot fi boli, ci rezultatul unor procese interioare care deseori nu ţin de dorinţa noastră; sau căi pe care le urmăm în viaţă, alese în urma deciziilor luate de către noi înşine, cu un grad mai mic sau mai mare de discernământ. Şi cu toate astea, oricât de tolerant aş fi şi oricât de mult cred în libertatea fiecărei persoane de a face ceea ce doreşte în şi cu propria viaţă, n-am să accept niciodată legiferarea deviaţiilor şi afişarea lor în mod public. Bărbaţii pot oricând să aibă relaţii cu alţi bărbaţi, iar femeile cu alte femei (mai ales dacă mă invită şi pe mine… 😆 …glumesc, evident 😉 …cred… 😀 ), numai că instituţionalizarea relaţiilor lor prin căsătorie, ar însemna în ochii mei de heterosexual, legiferarea unei deviaţii pe post de exemplu pozitiv. Lucru care ar deschide calea oricărui fel de cereri, care mai decare mai dubioasă… Există legile concubinajului şi a perteneriatului privat, aşa că dacă vor să aibă un act prin care să-şi reglementeze juridic bunurile dobândite în interiorul relaţiei, au îndeajuns de multe mijloace prin care să o facă. Notarii îi aşteaptă cu braţele deschise…financiar vorbind…sau poate şi sexual…mai ştii?! 😉
CunilingusÎntre timp însă, constat că m-a luat somnu’, aşa că mă duc să mă culc…pardon, să dorm… În fine, e bine oricum, cu toate că aş preferă să mă culc întâi… 😉 Avantajul meu e că dacă întind mâna în pat, dau peste o pereche de buci care sunt fine la atingere, ferme, perfect rotunde şi n-au păr pe ele. Şi chiar dacă iniţial risc să mă lovesc de un refuz pe care-l pot anticipa deja (pentru că oricum vreau mult prea des :mrgreen: ), măcar ştiu că replica -Nu acum, puţin mai târziu, vine dintr-o gură delicată care eliberează spre deliciul meu, o voce suavă, nicidecum una guturală, trâmbiţată dintr-un gât în care tronează mărul lui Adam. Dar asta e…unii bărbaţi preferă să facă felaţie, în timp ce alţii optează pentru cunilingus. 😉

Închei lasandu-vă în compania unui actor absolut genial! Eddie Griffin are atât de mult har în ceea ce face, încât ar putea oricând să mai dea şi altora, mai puţin talentaţi. Bucata asta video desprinsă dintr-un show de-al său, cuprinde exact ceea ce trebuie pentru a pune o cireaşă peste acest tort al elucubraţiilor mele. Şi cu toate că latura talibană a credincioşilor fanatici ar putea să considere acest moment drept blasfemic, îi asigur că Eddie a urmat întocmai linia Biblică a Vechiului şi Noului Testament, pigmentând din belşug creaţia sa artistică, cu acel stil umoristic inconfundabil şi irezistibil al negrilor. Pasaje precum Sodoma şi Gomora (cu Lut şi soţia lui proastă, având de a face cu a town full of ass fuckers 😀 ), Moise şi fuga din Egipt, Adam şi Eva având primul lor contact sexual, păstrează (în opinia mea de Ortodox practicant) linia trasată de Biblie, însă aduce acea nuanţă a ridicolului, asupra celor prea înverşunaţi pentru a vedea calm situaţia. Enjoy! And meanwhile…don’t forget -Adam and Eve…that’s how fucking was born! 😉

Advertisements
  1. 10 June 2013 at 20:58

    super articolul! fiecare e liber sa faca ce vrea sub propriul acoperis si asa cum cei straight nu umbla cu fetisurile/perversiunile lor tiparite pe frunte, nu vad de ce homosexualii ar trebui sa faca o parada a lor proprie pentru a-si expune preferintele.

    • qatalin
      10 June 2013 at 21:05

      Exactly my point! Reglementarea unei singure nişe a preferinţelor sexuale, ar însemna o cutie a Pandorei, deschisă pentru…orice.
      Este exact ca-n chestia aia care sună foarte logic: Religion is like a penis. It’s fine to have one. It’s fine to be proud of it. But please don’t whip it out in public and start waving it around. And please, don’t try to shove it down my children’s throats. La fel cum eu nu încerc să impun nimănui credinţa şi heterosexualitatea mea, nu văd de ce altcineva ar simţi nevoia să-mi impună ateismul, sau homosexualitatea sa.
      Chestiile care ţin de sexualitate le simţi, le faci şi cu asta basta. Nu faci paradă de ele şi mai ales, nu le legiferezi drept modele şi exemple de urmat…
      Mulţumesc!

      • 10 June 2013 at 21:17

        Oh, minunatul citat despre religie, preferatul meu, avand in vedere ca eu sunt adepta religiei mamei lui Nica, adica biserica e in suflet, nu tre sa intru intr-o cladire frumos decorata sa ma rog.
        Mi-a placut articolul scris de tine mai ales pentru ca in sfarsit pui accentul si pe faptul ca homosexualitatea nu este o boala pentru care iei o pastila si te vindeci miraculos, ci un cod gresit in ADN, “o malformatie” care nu o poti “repara” sau opera si trece. Putini sunt cei care inteleg substratul genetic, psihologic al existentei noastre pe pamant, e mai usor sa dai vina pe virusi, gripe, tigari, decat sa accepti ca lumea asta depinde si de chestii intangibile, ca noi nu suntem doar carne, oase si lichide.

        • qatalin
          10 June 2013 at 21:30

          Chiar dacă nu îţi împărtăşesc consideraţiile cu privire la Biserică, pot înţelege perfect punctul tău de vedere. Am cunoştinţe, rude, prieteni, care gândesc la fel, aşa că în virtutea toleranţei, mă mulez perfect pe acel aspect, fără a mă simţi deranjat. Oricum, la câte nasoale au făcut preoţii în ultima vreme, afişând o grandomanie de-a dreptul scârboasă, îndepărtându-se atât de mult de -Leapădă-te de sine, vinde averea ta, dă-o săracilor şi urmează-mi Mie, încât nu mă miră deloc reticenţa pe care o au credincioşii faţă de Biserică şi preoţi.
          Cel mai important aspect, pe care se pare că l-au uitat preoţii, este puterea exemplului personal. Toţi au dar, puţini au har…din păcate.
          Aşa este. Mulţi consideră homosexualitatea drept o boală, doar pentru că le e uşor să treacă peste aspectul imposibilităţii vindecării ei. Pentru că spre deosebire de bolile dobândite în timpul vieţii extrauterine, în opinia mea, homosexualitatea apare încă din timpul dezvoltării embrionare a fătului. Aspect care nu mai poate fi îndreptat ulterior prin practici medicinale cunoscute. Poate că în timp, dacă s-o inventa mutaţia genetică la minut, astfel încât pacienţii să piardă treij de minute schimbând foarte simplu ceva din codul lor genetic, vom ajunge să eliminăm (dacă dorim) şi homosexualitatea. Între timp însă, homosexualii trebui să fie acceptaţi a fi la fel de normali ca şi heterosexualii, cu amendamentul că orientările lor sexuale sunt diferite de cele ale heterosexualilor. Lucru prezent în atâtea cazuri…de care nu mai face nimeni scandal… Cazuri pe care le-am tot enumerat în articol.
          Încă odată, mulţumesc! 😳

  2. 11 June 2013 at 4:43

    Bine-ai revenit! Esti in verva, ca de obicei.
    Trebuie sa iti spun ca nu ma prea misca subiectul. De fapt deloc. E peste puterea mea de intelegere cu ce il atinge pe un nea Caisa ca doi barbati se iubesc. La fel, doua femei. Poate sunt eu prea toleranta, prea permisiva, desi cred ca-s doar normala, dar pe mine nu ma deranjeaza in niciun fel. Cred ca asa ar trebui sa fim cu totii. Dar cum sa fim asa cand eu observ in chiar lumea asta in care ma invart de ceva vreme ca exista intoleranta si in privinta muzicii ascultate. Cat despre discutiile despre religie sau orientarea sexuala…astea declanseaza adevarate furtuni.
    Cat despre casatorie…nu cred ca homosexualii vor casatorie la biserica, deci biserica nu vad ce rol are aici… Oricum, de destul de mult casatoria a cam cazut in desuetudine, e refuzata de tot mai multe cupluri normale si mie mi se pare ca daca biserica si chiar statul gandesc ca asa incurajeaza casatoriile se inseala. Si aici ar fi o discutie.
    Iar despre cresterea unui copil intr-o astfel de familie…pana la urma, dupa parerea mea, un copil va avea ceva mai mult decat intr-o familie monoparentala. Adica intr-o familie monoparentala un copil poate fi crescut foarte bine, de catre o persoana necasatorita un copil poate fi la fel de bine adoptat….dar de catre o asa-zisa familie homosexuala nu. E ilogic… Eu asa vad…dar cred ca deja am vorbit prea mult…
    Deci …dupa cum vezi, am parerile si vederile mele. Care sunt cat se poate de largi.

    • qatalin
      11 June 2013 at 6:07

      Bine te-am regăsit. Da, sunt alive and kicking. Mulţumesc!
      Şi toleranţa mea ajunge până la înaltele cote ale toleranţei lu’ nea’ Caisă, dar pune frână în ce priveşte căsătoria şi adopţia copiilor. Chiar dacă tind să-ţi dau dreptate în legătură cu importanţa tot mai scăzută a căsătoriei în anul de graţie 2013, totuşi observ că păstrează nealterat caracterul instituţional, ceea ce face ca o eventuală căsătorie între persoane de acelaşi sex, să însemne implicit o recunoaştere legală – lucru cu care nu sunt de acord. Împărtăşesc aceleaşi imrpesii cu nea’ Caisă în ce priveşte libertatea oricui de a se comporta cum doreşte, dar am limite în ce priveşte legiferarea anormalităţii. Iar raporturile sexuale dintre un bărbat şi o femeie, reprezintă unul dintre puţinele lucruri pe care chiar am tupeul să-l declar (măcar pentru propria-mi persoană) a fi normal, cât timp suntem înzestraţi fiziologic în acest sens.
      De fapt, problema majoră în lumea asta a secolului 21, cred că o reprezintă înţelegerea greşită a toleranţei. După cum şi tu bine spui, până şi muzica devine un subiect de dezbatere, iar dacă atingem probleme majore, sar scântei imediat. Şi asta pentru că multă lume preferă să accepte în interiorul graniţelor cuvântului toleranţă, o paletă foarte largă de manifestări publice, doar de dragul acceptabilităţii şi apartenenţei la un sistem de valori preexistent. Nu ştiu dac-o fi bine sau rău, însă eu consider că o întindere către infinit a acceptărilor (de orice natură), tinde să mă transforme din tolerant în prost. Iar asta n-are legătură doar cu homosexualitatea. Aici intră şi discriminarea pozitivă, în cadrul căreia minorităţile tind să aibă mai multe drepturi decât majoritarii, intră şi acceptarea gusturilor muzicale, şi problemele care ţin de religie…
      Revenind, nu cred că un copil ar avea mai multe de învăţat de la doi părinţi, cât timp ambii au acelaşi sex. Pentru că mergând pe ideea în care cred cu tărie, că homosexualitatea este o chestie dobândită în starea de dezvoltare embrionară a fătului, dacă acel copil adoptat nu are acea deviaţie a orientărilor sexuale, îi vor fi date peste cap toate instinctele, dezvoltarea nu va fi deloc armonioasă, iar el nu va înţelege nimic din perioada celor 7 ani d-acas’, iar mai apoi din adolescenţă. Uite cât de greu le este oamenilor maturi să înţeleagă şi să accepte acest fenomen. Cu atât mai greu îi va fi unui copil crescut de doi taţi sau de două mame, să priceapă ce sens au relaţiile interpersonale şi cum ar trebui ele să se formeze. Cred că un asemenea copil s-ar naşte cu sechele majore… Nu cred că numărul părinţilor sporeşte buna dezvoltare a unui copil, acest lucru ţinând în primul rând de sănătatea şi salubritatea mediului în care el creşte. Din sânul familiilor monoparentale pot să apară copii melancolici, dar sănătoşi psihic, pe când din sânul eventualelor familii homosexuale, ar rezulta copii cu un psihic făcut franjuri.
      Nu mi-aş dori să fi fost un copil ale cărui amintiri cu privire la drăgălăşiile părinţilor, să însemne doi bărbaţi sărutându-se, sau două femei pipăindu-se lasciv. N-aş vrea să am în memorie faptul că mama are penis, sau tata are vagin… Mi se apleacă doar imaginându-mi cum ar fi… Dar poate-s eu prea homofob, cu toate că simt această reticenţă doar când vine vorba de eventuala legiferare a unor asemenea relaţii şi mai ales, eventuala adopţie a unor copii…

      • 11 June 2013 at 20:14

        🙂 Tocmai, ca nea Caisa asta al meu e intolerant 😦 Nu cred ca tu esti asa 😉

        • qatalin
          11 June 2013 at 21:00

          Ohh…if only you knew… 😉 My tolerance goes as far as my patience runs…

  3. 14 June 2013 at 11:50

    Am citit cu rabdare articolul si comentariile. Pentru ca sunt tolerant cred ca fiecare are dreptul la propria parere. Nu stiu daca te-ai prins pana acum, insa nu sunt deloc de acord cu ceea ce ai scris. Casatoria nu este despre sex (sau nu numai), este despre dragoste. Homosexualitatea nu este o alegere, insa nici o boala. Oamenii au dreptul de a iubi si de a fi iubiti de oricine doresc.

    In articol amintesti de mai multe ori de deviatii sexuale: ei bine, homosexualii nu au cerut sa faca sexy time pe strada, sau dreptul de a se tine de mana, au cerut drepturi pe care este normal ca orice persona sa le aiba intr-un stat de drept.

    Sa incepem cu adoptia: va rog sa imi spuneti sincer, cand ati forst ultima data intr-un orfelinat. Eu am fost destul de recent. Nu exista sentiment mai groaznic pentru nici o fiinta dotata cu empatie decat sa vada acei copii oropsiti de soarta. Si nu o sa accept niciodata opinia nimanui care imi spune ca le este mai bine in orfelinat, ca vor creste si vor deveni membri productivi ai societatii care la 18 ani ii arunca pe strazi cu un sut atasat de cur, ca este de preferat sa stea in jeg, saracie, teroare si lipsa de afectiune decat sa fie crescuti de 2 mame sau de doi tati.

    Urmeaza multe alte subiecte: decizii medicale pe care partenerul de viata nu le poate lua pentru cel bolnav si in incapacitate, legal, daca nu sunt casatoriti. Asigurare medicala sau de orice alt tip. Drept de succesiune. Mai vreti? Credit comun pentru achizitionarea unei locuinte. Cont bancar de economii comun. Mai sunt. Lucruri care pentru noi sunt normale, pentru ei sunt piedici in viata de zi cu zi.

    Sustin casatoria intre persoanele de acelasi sex. Este normal, logic si corect, ca toti cetatenii acestei tari sa aiba drepturi egale, indiferent de religie, etnie si orientarea sexuala.

    Despre perpetuarea speciei: nu cred ca suntem in pericol sau ca suntem amenintati ca specie de homosexualitate. Exista fertilizare in vitro, mame surogat, adoptie, etc. Unii mai liberali in gandire ar putea discuta si despre clonare, dar asta este o discutie total separata.

    Eu personal am ceva impotriva manifestarilor in public ale homosexualilor. Cei de la gay parade sunt dobitoci notorii. Isi fac singuri o foarte mare defavoare, starnind si provocand pe fata homofobii. Insa, asa cum nu as scoate in afara legii manelele, doar pentru ca un incult cu IQ de 2 cifre le asculta tare in trmvai si ma deranjeaza, la fel nici casatoria gay nu ar trebui sa sufere pentru ca sunt cativa cretini care se manifesta fatis in public.

    Inca un lucru: eu niciodata nu am vazut vre-o manifestare cu conotatie sexuala a parintilor mei, in prezenta mea. Nici macar un sarut. Asa ca de ce sa presupunem ca potentialii copii adoptati de cuplurile gay vor fi afectati emotional de preferintele sexuale ale parintilor.

    Mai e un lucru de luat in seama: la lesbiene este extrem de usor sa ramana insarcinate. Nu le impiedica nimic, din punct de vedere anatomic sa ramana insarcinate. Pot avea oricati copii doresc, o hartie nu o sa schimbe asta. Pot sa se procreeze, nu pot sa adopte. La barbati, este mai complicat: pentru ca este greu sa adopti un copil ca parinte singur, vor trebui sa faca o casatorie de complezenta cu o persoana de sex opus. Adopta. Raman sau nu casatoriti pe hartie. Dar se poate.

    O hartie ce atesta ca exista un parteneriat nu ii face mai putin gay. Nici nu incurajeaza alte persoane sa devina gay. Nu ii constrange, nici nu ii dezavantajeaza. daca vor sa fie gay, sa se manifeste in public, sa aiba un copil, nu ii impiedica nimic in acest moment.

    Cei gay vor ramane gay chiar daca se pot casatori sau nu. Si o sa o faca in continuare. Ce drept avem sa ne bagam in viata lor? Sa luam decizii in numele lor, doar pentru ca suntem mai multi?

    Sa interzicem si alcoolul, ca este daunator pentru sanatate. Daca eu nu beau alcool, nu ar trebui sa bea nimeni, nu?

    • qatalin
      14 June 2013 at 14:02

      Probabil că din textul articolului păream atât de intolerant, încât ai simţit nevoia să menţionezi spiritul toleranţei în virtutea căruia fiecare are dreptul la propria opinie. Drept să spun, nu mă prinsesem doar după primele două fraze că nu eşti de acord cu ceea ce am scris, dar sunt convins că mai la vale mi s-ar fi aprins şi mie beculeţul…eventual…
      După cum am menţionat şi în articol, nu am pretenţia că pot emite judecăţi cu valoare de adevăr, iar opinia mea, oricât de contrară ar fi opiniei celor care şi-au smuls din timp pentru a-mi citi cu atenţie articolul (lucru pentru care le mulţumesc pe această cale), rămâne totuşi doar o opinie, putând astfel suferi modificări, aidoma opiniei comentatorilor, pe o scală invizibilă a calculării pertinenţei; scală a cărei judecători cu siguranţă nu suntem noi…şi poate că nici n-ar trebui să fie cineva.
      Tocmai ăsta-i motivul pentru care apreciez la justa valoare apariţia unei opinii contrare, pentru că în lipsa unanimităţii n-avem încotro să mergem decât înainte, evoluând. Sau cel puţin aşa simt eu. My wheels turn faster când vine vorba de polemici.

      Începi prin a pomeni de dragoste. Păi, mi se pare redundant atâta timp cât dragostea stă (sau ar trebui să stea) la baza oricărei relaţii, fie ea heterosexuală, ori homosexuală. De regulă însă, o relaţie fără sex, e precum o pungă de chips-uri fără bere la un meci, sau precum un masaj erotic fără finalizare – adică este posibilă, dar deloc dorită.
      Evident că oamenii pot iubi şi pot fi iubiţi, numai că instituţionalizarea unei iubiri nefireşti, servită drept exemplu pozitiv, mi se pare o gravă eroare.

      Vorbeşti mult despre latura administrativ-pecuniară şi legi asta de nevoia căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Am spus-o şi în articol, dar simt nevoia să repet. Există legea concubinajului şi legea parteneriatului privat, în virtutea cărora două sau mai multe persoane, pot să-şi reglementeze într-un mod perfect legal bunurile dobândite în afara sau în interiorul relaţiei, pot să-şi administreze conturile bancare şi pot căpăta drept de semnătură în cazul unor intervenţii chirurgicale. Nu există domeniu privat care să nu poate fi atins de puterea legilor în vigoare, chiar şi fără existenţa căsătoriei şi implicit, intrarea subiecţilor sub incidenţa legii familiei.

      Comparaţia dintre un copil crescut la orfelinat şi unul crescut într-un cuplu gay, mi se pare că implică un acord atât de fin, încât nu cred că am eu căderea a judeca în parametri optimi, cu toate datele, ce ar însemna o asemenea eventualitate, în ambele cazuri. Am însă nesimţirea să cred că e mai bine să fii sănătos psihic, decât stabil financiar. E mai bine să fii echilibrat emoţional, decât să n-ai grija zilei de mâine. E mai bine să ştii că poţi închega o relaţie cu o persoană de sex opus (dacă aşa-ţi dictează instinctele), decât să încerci să-ţi reprimi pornirile, doar pentru că mami şi tati aveau acelaşi sex. E mai bine să ai un viitor cât de cât închegat şi asigurat din punct de vedere emoţional, decât să fii călătorul decent, aflat pe un drum greşit, pe care-l vezi, îl conştientizezi, însă nu-l poţi părăsi…
      Când analizezi ceea ce ar simţi un asemenea copil, nu te gândi la ce simţi tu acum. Încearcă să te pui în pielea unui copil de 4, 6, 8, 10, 13, 15 ani… Încearcă să vizualizezi gradual acele trepte ale dezvoltării unui copil, laolaltă cu toate schimbările dramatice care ar surveni în interiorul eului său, odată cu înaintarea în vârstă într-un cuplu gay.
      În opinia mea ar exista o copleşitoare avalanşă de probleme, în urmă cărora, fie şi cu o consiliere psihiatrică constantă, tot n-ar reuşi să-şi păstreze toţi boii acasă
      Aşa că într-o balanţă dintre orfelinat şi cuplu gay, eu cred că de preferat ar fi prima variantă. Stabilitatea financiară şi crearea unui echilibru social, sunt mai lesne de obţinut decât reglarea unui psihic totalmente bulit între 1 şi 16-18 ani. Degeaba ai o viaţă decentă din punct de vedere financiar, dacă atunci când pui capu’ pe pernă nu poţi să adormi de sechele, întrebări fără răspuns şi sentimente reprimate ani şi ani de-a rândul…

      În opinia mea, greşeşti enorm în comparaţiile tale. Lucru care mă face să cred că stă la baza denaturării felului în care înţelegi subiectul cu pricina.
      Aduci în discuţie manelele, drept contraargument al acceptării căsătoriilor gay. Păi nu te supăra, dar ce legătură are sula cu prefectura? Un bărbat nu simte nevoia să facă o felaţie, la fel cum nici o femeie nu simte nevoia să facă un cunilingus, doar pentru că aşa s-au trezit într-o dimineaţă răcoroasă de Mai. Ceea ce simt persoanele gay, provine dintr-o lume a senzaţiilor, a pornirilor şi a instinctelor, care n-are legătură cu preferinţele muzicale. Nu te naşti fredonând Salam sau alte mezeluri, însă te naşti simţind gay…
      Însă şi mai grav mi se pare a compara homosexualitatea cu alcoolul. De-aia tind să cred că ai înţeles greşit fenomenul, pentru că încurci orientarea sexuală fie cu o preferinţă muzicală, fie cu un prezumtiv viciu. A consuma, sau a nu consuma alcool, a fuma sau nu, a te droga sau nu, a fi un adrenaline junkie (bungee jumper, sau sky diver), plus multe alte exemple, n-au nicio legătură cu ceea ce simţi din punct de vedere sexual. Pentru că viciile, preferinţele muzicale, alegerea culorilor preferate, sau a echipei de fotbal cu care ţii (dacă eşti microbist, evident…), se dezvoltă în timpul vieţii, crescând, văzând, cunoscând, încercând, alegând. Pe când homosexualitatea are legătură cu genomul uman…cu aranjarea strâmbă a unui cromozom în lanţul ADN, lucru care duce la prea mult estrogen în metabolismul unor băieţi, sau după caz, prea mult testosteron în metabolismul unor fete. Iar aşa ceva nu poate fi vreodată comparat cu viciile, sau preferinţele în materie de muzică.

      Uite, vin şi eu cu un exemplu, implicit cu o întrebare, aşa cum ai făcut şi tu.
      Vorbeşti despre dragoste şi despre faptul că nu ar trebui să ne băgăm în viaţa oamenilor, pentru că pot să şi-o trăiască aşa cum doresc, atâta timp cât relaţiile nu sunt bazate doar pe sex, ci implică şi sentimente precum iubirea (eventual împărtăşită). Şi atunci te întreb – ce părere ai avea în legătură cu căsătoria dintre o domnişoară şi labradorul ei?
      Sunt enorm de multe cazuri în care oameni bogaţi lasă averea lor moştenire patrupedelor din dotare (fie ele pisici sau câini). S-a tot vorbit despre aşa ceva, însă nimeni nu poate impune cuiva ce să facă în asemenea situaţii, aşa că mulţi oameni şi-au făcut cuţu-cuţu sau pis-pis, moştenitorii unor averi colosale, de ordinul milioanelor de $$$. Şi atunci, dacă ei pot clama nevoia reglementării administrative a bunurilor proprietate personală, în vederea moştenirii lor de către cine doresc ei, cumulat cu faptul că există sentimente (cu siguranţă împărtăşite) între ei şi câinii/pisicile lor, plus sex din belşug, de ce să nu fie legiferată căsătoria dintre domnişoara din exemplul nostru, şi labradorul ei credincios, iubitor şi viril?!

      Tocmai de-asta spun că manipularea homosexualilor este desăvârşită. Pentru că tu vezi homosexualitatea undeva mult deasupra tuturor celorlalte deviaţii ale orientărilor sexuale. La fel de bine puteam să întreb şi ce părere ai avea dacă un nene s-ar căsători cu femeia lui gonflabilă, sau dacă o tanti s-ar căsători cu vibratorul ei… Pentru că nu există nicio diferenţă între un om care nu poate avea orgasm fără să poarte latex, tanga, sau dacă nu-i biciuit, pe de o parte, şi homosexuali, de cealaltă parte.
      Din punct de vedere sexual, oamenii sunt de două feluri: straight, and the rest… Orice altceva, intră la capitolul perversiuni, fetişuri şi alte deviaţii.
      N-am absolut nimic cu gay ppl. Să facă ce vor, cum vor, când vor. Însă nu văd rostul căsătoriei atâta timp cât au destule legi care să le reglementeze relaţia şi mai ales, nu văd rostul distrugerii psihice a unor copii inocenţi, care au dreptul să se dezvolte firesc, fără să încerce să distingă, după ani de dubii, de ce ei simt într-un fel şi părinţii lor în alt fel.
      E şi o vorbă -Gusturile nu se discută, ci se acceptă. Sunt perfect de acord. Nu încerc (din postura mea de majoritar) să impun nimic nimănui, ci doar să menţin linia în aceeaşi direcţie ca şi până acum.
      Şi apropo de majoritari vs minoritari, da!…doresc să existe dictatura majorităţii (lucru deloc întâlnit, din păcate, în democraţia ultimilor ani în România). Pentru că şi eu mi-o fur cu diverse ocazii în care mă aflu în minoritate, dar tac chitic, pentru că am educaţia democratică a acceptării opiniei majoritare. Nu în sensul în care mă supun, ci în sensul în care dacă nu-mi convine ce fac majoritarii, nu-s obligat să fac precum ei (ci îmi văd de drum în altă direcţie), dar nici nu încerc să-mi impun eu opinia minoritară…n-am nesimţirea asta.
      Numai că toleranţa este atât de greşit înţeleasă în ultima vreme, încât s-a ajuns la un uluitor de mare grad al discriminării pozitive, în ce priveşte problemele rasaile/etnice, iar mai nou, la această greţoasă campanie militantist-agresivă, pentru promovarea la rang de virtute a deviaţiilor orientărilor sexuale. Iar eu, ca majoritar heterosexual, ar trebui să mă simt de porc cumva, cât timp nu accept căsătoria şi adopţia gay. Cred că ar trebui să-mi cer scuze că-s heterosexual…
      S-a ajuns la un asemenea grad de dileală, încât pentru mulţumirea tuturor minorităţilor (de orice fel ar fi – etnice, sexuale, de preferinţe în muzică etc.) există o tendinţă crescândă (însă foarte vizibilă) de a scădea drepturile majorităţii. De parcă majoritatea trebuie să se muleze pe dorinţele minorităţii, şi nu invers…
      Cât timp nu le interzice nimeni să fie gay, nu înţeleg de ce vor şi mai mult şi mai mult, din ce în ce mai mult. Fii frate gay în pătrăţica ta, la fel cum şi eu pot fi pedofil, onanist, zoofil, necrofil, gerontofil, etc. în pătrăţica mea, fără să-mi cer drepturi suplimentare şi fără să încerc să-mi impun preferinţa mea majorităţii, care poate nu digeră ceea ce mă excită pe mine şi felul în care-mi produc eu orgasm.

  4. 14 June 2013 at 14:43

    He he, acum chiar e o polemica.

    Sa o luam pe rand: despre zoofili – este o boala, despre cei ce isi lasa averea patrupedelor – loco. Insa doar pentru mine, sunt sigur ca pentru ei este absolut normal. Nu as fi de acord cu casatoria zoofila dintr-un motiv foarte simplu: casatoria se face consimtit, intre doi parteneri cu discernamant. Atat. Restul (dilou, caine, mana, gonflabila, etc) nu pot consimti, deci nu se califica.

    Cred ca nu ai totate informatiile: in prezent, in Romanaia nu exista pozibilitatea de parteneriat civil intre persoane de acelasi sex. Punct. Nici o forma legala. Aaa, poti face inputernicire la notare, insa doar pentru un caz concret – il inputernicesc pe Gheorghe sa ma reprezinte la -insert whatever here – . Daca eu cad cu mototrul si prtenerul meu de viata poate lua decizia daca sa imi amputeze un picior sau sa ma mute la un alt spital unde nu este nevoie sa il amputeze, vreau sa ia decizia. In cuplul gay decizia nu exista. Nici nu poti sa faci 10.000 de inputerniciri, ca poate pica drobul de sare.

    Exemplele cu muzica si alcool, chiar si cel cu tigani pe care nu l-am scris, au fost introduse tocmai pentru a exemplifica dreptul de a alege: ce prieten imaginar am, ce ascult, ce mananc, ce fumez, ce fut. Daca nu discriminam pe criterii de religie (unii ar spune ca a avea un prieten imaginar este o boala psihica) (nu ma intelege gresit, ma consider credincios oarecum) de ce discriminam pe criterii de orientare sexuala CONSIMTITA de ambii parteneri. Da, cei care nu au orgasm decat cand sunt imbracati in latex au voie sa se casatoreasca. De ce nu au acelasi drept si cei care prefera parteneri sexuali de acelasi sex.

    A spune ca un copil care este crescut de un cuplu gay va avea probleme emotionale, este ca si cum ai spune ca un copil gay crescut intrun cuplu heterosexual are probleme. Uite ca nu au. Dar, nu sunt psiholog. Si sunt sigur ca si psihologii au pareri impartite in aceasta privinta.

    Copii din orfelinate: of, Doamne. Mergi te rog la piata, ia 10 kile de napolitane si mergi la orfelinatul din Rm. Vorbim dupa aceea. Nu ma referam doar la siguranta financiara, sau la confortul unei case. Ma referam si la siguranta emotional, afectiune parentala, o educatie care sa le permita sa devina oameni. Nu e vorba doar despre bani. Este vorba despre mult mai mult. Iar parerea despre lume ti-o faci atat acasa cat si in societate. Nu cred ca acei copii vor ramane marcati pe viata. Inca odata, homosexualitatea nu este o alegere. Nu vor deveni acei copii confuzi emotional sau sexual pentru ca parintii lor au acelasi sex.

    Majoritatea si drepturile minoritatilor: minoritatile fac parte din majoritate. Legea este una pentru toti. Nu iti place tara, take a hyke, acum se poate. Nu sunt de acord cu acordarea de drepturi speciale pentru minoritati, insa acum avem un caz diferit: nu vorbim despre un drept special, ci despre acelasi drept pe care il avem cu totii.

    Si iti mai dau una: ce parere a despre monogamia impusa de lege? Pro sau contra?

    • qatalin
      14 June 2013 at 15:56

      Păi vorbeai de toleranţă şi ai ajuns să pui etichete? De ce ar fi zoofilia o boală, iar cei care lasă averea patrupedelor nebuni? Continui să faci diferenţe majore între homosexuali şi orice altă deviaţie sexuală. Dar e ok…nu încerc să conving pe nimeni, aşa că putem să agree we disagree.
      Eu pur şi simplu consider că dacă nu e vorba de un penis introdus într-un vagin, orice altceva intră automat într-o singură oală…care cuprinde absolut toate celelalte orientări sexuale. Plecând de la divergenţa asta de opinii, putem să ne dăm lesne seama de ce avem păreri diametral opuse.
      Spui că nu eşti de acord cu o căsătorie zoofilă, pentru că e vorba de discernământ. Dar când anumite persoane lasă bani (în mod legal) drept moştenire câinilor proprii, se mai întreabă cineva dacă e vorba de discernământ?…al răposaţilor, sau al moştenitorilor?

      Există legea concubinajului, cât şi legea parteneriatului privat, care nu stipulează sexul partenerilor privaţi. Spre deosebire de cele două, căsătoria joacă mai mult un rol simbolic. Exact acel rol pe care eu, heterosexualul majoritar, nu-l vreau întinat şi încălcat. Vreau să rămână la fel ca şi până acum…aşa cum a fost şi este de când există omul pe pământ. Adică să fie înţeles şi acceptat, că o relaţie firească, atât din punct de vedere anatomic, cât şi din punct de vedere al perpetuării speciei, este între un bărbat şi o femeie. Orice altceva poate fi acceptat (în virtutea toleranţei şi a drepturilor omului), însă nu legiferat.

      Faci la un moment dat o comparaţie între echipatul în latex şi homosexuali, întrebându-te de ce latexoşii au dreptul să se căsătorească şi homosexualii nu. Păi pentru că latexoşii, la fel ca onaniştii, zoofilii şi tot restul celorlalţi (care momentan nu-şi cer vreun drept în mod special), îşi consumă comportamentul sexual deviant între patru pereţi. Pentru că n-au nevoie de socializare, aşa cum au homosexualii. Când or să-nceapa să simtă nevoia să iasă în public îmbrăcaţi în latex, când onaniştii vor dori să iasă la braţ cu femeia gonflabilă, sau când nimfomanele se vor plimba cu Dildău în mână, atunci şi ei vor cere drepturi suplimentare aşa cum homosexualii o fac acum.
      Singura difereta asta e – socializarea. Homosexualii nu se pot manifesta doar între patru pereţi şi atât. Vor să aibă o viaţă de cuplu, aidoma relaţiilor fireşti bărbat-femeie. Iar eu spun -Perfect! Să aibă. Dar nu instituţionalizată. Atâta tot… Pentru că mi se pare complet inadecvat să legiferezi deviaţia şi să accepţi existenţa ei drept exemplu pozitiv, de urmat. Cine simte aşa, să simtă, însă nu doresc să existe şi o normă legală care să servească drept precedent. Odată deschisă această cutie a pandorei, orice minoritate va dori să-i fie şi ei legiferate preferinţele…de orice fel. Iar eu sunt de părere că nu trebuie făcut aşa ceva. Trebuie acceptat ca şi existent, însă nu şi reglementat din punct de vedere legal.

      Se pare că nu înţelegi ce spun, ceea ce mă face să cred că n-am fost îndeajuns de explicit. Unde anume m-ai văzut pe mine că discriminez? Vorbeşti de discriminarea pe considerente de religie, atunci când îţi justifici exemplele în legătură cu muzica şi alcoolul. Când vreodată am discriminat eu? Cred că am spus de cel puţin patru ori, incluzând aici şi articolul, faptul că nu am nimic cu existenţa cuplurilor gay. Să existe, să se manifeste, să se iubească şi aşa mai departe. Dar să nu ajungă pe picior de egalitate (strict din punct de vedere instituţional) cu ceea ce natura/Doamne-Doamne/Darwin (sau cine dorim să credem) a rânduit omului a fi normalitatea -> bărbatul face sex cu femeia.
      Continui să mergi pe aceeaşi idee a comparaţiilor. Prietenul imaginar, ceea ce mănânc, ceea ce fumez etc…nu sunt pe picior de egalitate cu ceea ce fut. Cel puţin nu în cazul homosexualilor. Pentru că prietenul imaginar te vizitează prima oară pe la (eu ştiu?!…) 4-6 ani, mănânci iniţial lapte, iar apoi ceea ce-ţi pun pe masă părinţii (că doar nu faci tu shopping, decizând ce să cumperi, între 1 şi 10 ani), fumezi începând cu (probabil) 12-15 ani, însă te naşti cu pornirile homosexuale. De-aia spun că faci comparaţiile greşite şi pleci de la o ipoteză eronată.

      Homosexualii au trecut prin acelaşi proces al ruşinii pe care o simt şi latexosii, onaniştii, zoofilii etc. Tocmai de aceea a fost acea mişcare coming out of the closet, care a început în urmă cu vreo 20-30 de ani. Pentru că au văzut că manifestările lor sexuale implică şi socializare. Ceea ce i-a făcut să-şi dorească o recunoaştere publică. Dacă restul devianţilor ar simţi vreodată nevoia de aşa ceva, fii sigur că vom discuta şi despre legi cu privire la latexoşi…pentru că şi ei îşi vor cere drepturile.

      Cunosc foarte bine problemele copiilor din orfelinate. Tocmai de-aia mi-e greu să mă exprim cu privire la situaţia României. Şi totuşi, după cum am spus, am nesimţirea să cred că sănătatea psihică este mai importantă decât orice. Am mari dubii în legătură cu ceea ce ar răspunde un copil bulit psihic din punct de vedere sexual, ajuns la (să zicem…) 20-25 de ani, întrebat dacă şi-ar fi dorit să aibă creierii terci sau un cămin stabil…
      Spui de copilul crescut de un cuplu gay că n-ar avea probleme, pentru că nici un copil gay crescut de un cuplu hetero n-are probleme. Mergi iar pe aceeaşi reciprocitate bolnăvicioasă, ca în cazul comparaţiilor cu manelele, alcoolul, sau prietenul imaginar.
      Eu cred că şi un copil gay crescut de un cuplu hetero are probleme, însă sunt infinit mai mici, poate de aceea par invizibile. De ce? Pentru că el creşte ştiind că ceea ce simte nu e firesc (de aici şi problemele sale), însă creste într-un mediu în care învaţă the basics…toate chestiile elementare, fără să-i fie denaturată percepţia. El ştie că e gay, înţelege asta în timp (din ce în ce mai bine), însă nu percepe că normalitatea este ceea ce face/simte el.
      Pe când într-un cuplu gay, copilul vede că părinţii săi exprimă zilnic, ceas de ceas, secundă de secundă, an după an, ceea ce el, dar mai ales, tot restul lumii exterioare, nu simt a fi firesc. Iese în lume, vede persoane de sex opus care-l stârnesc sexual, şi se teme că ceea ce simte nu e bine, cât timp mami şi tati se ard anal, ambii grohăind, sau se ling cu spor, ambele gemând…
      E mult mai greu să simţi firesc şi să trăieşti într-un mediu viciat, decât să simţi anormal şi să trăieşti într-un mediu firesc. Infinit mai greu.
      Copilul dintr-un cuplu gay, va trebui să înveţe în timp că părinţii lui sunt anormali şi va ajunge cu siguranţă să dobândească o mai mică sau mai mare repulsie faţă de ceea ce reprezintă viaţa lui…amintirile lui, copilăria lui. Cu cât va fi mai mare şi va simţi atracţia faţă de o persoană de sex opus, cu atât mai mare va fi prăpastia emoţional-afectivă dintre el şi părinţii săi gay. Însă până la vârsta adolescenţei, în perioada de fragedă pruncie, şi mai ales la pubertate, problemele sale psihice vor fi sky high, cât timp ce simte el şi ce vede în momentul în care iese din casă, este total diferit faţă de ceea ce vede în casă.
      Iar asta ca să nu mai aduc în discuţie şi problematica rezonanţei copil-mamă, sau copil-tată. Figura paternă, alături de figura maternă, sunt greu de înlocuit.
      Vorbeşti despre monogamie. Un copil crescut într-un cămin monogam, este înzecit mai sănătos psihic şi însutit mai înzestrat moral, decât un copil crescut într-un cuplu gay. Şi asta pentru că dincolo de faptul că-i lipseşte fie figura maternă, fie figura paternă, totuşi nu are constrângerea şi apăsarea înţelegerii laturii sale sexuale, vis-a-vis de accepţiunea societăţii în care se dezvolta. Un copil fără mama sau fără tată, ştie că hetero e firesc şi nu invers, aşa cum ştie şi că ceea ce a simţit el începând cu dezvoltarea simţurilor sale sexuale, nu a fost o eroare, ci a fost ceva normal.
      Ia încearcă să-ţi închipui ce ar fi însemnat pentru tine, ca în momentul în care (copil fiind) ai simţit pentru prima oară că-ţi place de o fată din punct de vedere sexual, să-ţi fi pus automat în gând întrebări cu valoare de interdicţie, în legătură cu legitimitatea simţămintelor tale. Gândeşte-te că ar fi trebuit să treci prin calvarul unor gânduri de genul -Toată lumea face aşa, am văzut băieţi că se joacă cu fete, şi fete cărora le plac băieţii, n-am văzut băieţi care să se joace în acel fel cu alţi baieţi, şi totuşi, eu simt aşa, dar poate nu e bine ce simt, câtă vreme mami şi tati nu sunt aşa… Cam asta poate fi în capul unui copil crescut de un cuplu gay. Plus multe alte considerente morale, sociale, de încadrare şi acceptabilitate, pe care oricum societatea românească n-ar fi în stare în ruptul capului să le treacă. Un astfel de copil ar fi automat izolat, marginalizat în cel mai extrem mod posibil, arătat cu degetul…ceea ce ar duce la orice altceva, numai la o dezvoltare armonioasă, nu…

      Monogamia impusă de lege? Păi iar vii cu o problematică a unei deviaţii de la firesc? Cât timp bărbaţii şi femeile şi-o trag la buci în scop recreativ, din plăcere, nevoie, sau pentru a perpetua specia, nu văd de ce orice deviaţie de la acest lucru firesc, trebuie acceptată, gândită, întoarsă pe toate părţile, analizată şi eventual legiferată drept o nouă normalitate
      Dacă e să mergem pe ideea absurdului, atunci să se interzică şi procrearea prin lege, ca să dispărem…poate aşa îşi revine planeta, pe care iată!, o distrugem încet dar sigur.

  5. 14 June 2013 at 16:44

    Bre, hai sa o luam altfel, ca vad ca nu ne intelegem: nu tin sa ii zica casatorie. Vreau sa aiba drepturi egale. Sa ii zica partenerit civil, sa se numeasca oricum.

    Vreau doar sa aiba drepturile normale ale unui cetatean intr-un stat de drept. In acest moment nu au, nu se poate face parteneriatul despre care zici tu. Arata-mi un link sau ceva si tac, eu nu am gasit sa se poata. De acolo vine si revolta mediatia impotriva lu’ oportunistu de Cernea, ca vrea sa infiinteze acest parteneriat.

    Copii cu probleme sunt, vor mai fi. Sa luam judetul vaslui unde 22% din locuitori au buda in casa, cea mai mare rata de somaj si sunt in topuri si cu alcoolismul. Apoi copii aia chiar au probleme. Aia nu pot dormi noaptea ca le-a unflat tasu’ curu cu cureaua sau ca nu au mancat de 3 zile, nu ca au conflicte emotionale. In orfelinat nu invata nimic practic. Nu ii pregateste orfelinatul pentru societate. Ii numeri pe degetele de la o mana pe cei care au ajuns oameni de acolo. Devin marea lor majoritate aurolaci si curve. Conflictul emotional despre care spui se bazeaza pe presupunerea ca parintii nu le explica. Si nici bunicii, si nici psihologul. Este doar o presupunere. Da, vor fi unii cu conflicte, insa sunt si de ai nostri. Nu trebuie generalizat.

    Inca odata, homosexualii nu au ales sa se nasca asa. De aceea mie personal imi pare discriminare faptul ca nu beneficiaza de drepturi de cetatean. Vor sa socializeza? Normal. Ca orice fiinta umana. Stiu si ei ca sunt diferiti, vor doar sa fie acceptati. Am mai zis ca nu tolerez manifestarile lor in public, insa te asigur ca deja ma deranjeaza manifestarile in public si ale heterosexualilor de la o vreme.

    Mai gandeste-te ca pentru ei, noi suntem cei anormali. Si anormalii decid pentru normali ce pot si ce nu pot. Intr-o tara in care platesc taxe ca oricine altcineva.

    Acu’ despre toleranta si etichetele: sunt tolerant tocmai pentru ca pun etichete. Ma deranjeaza lucruri, persoane si stari de fapt. Sunt tolerant pentru ca nu fac nimic in privinta asta, nu pentru ca nu ma deranjeaza sau ca nu pun etichete.

    Eu sunt de parere ca oamenii in esenta lor, de la natura, sunt rai. Societatea ne-a fortat sa devenim toleranti, pentru ca avem nevoie unii de altii. De la pradator la animal de turma am evoluat tocmai prin acceptarea diferentelor pe care le avem, de orice fel. Nu ar fi asta urmatorul pas? Sa ii acceptam pe cei cu comportament sexual deviant (in limitele legii) in societate?

    Da, este anormal sa fii gay. Si este o deviatie, o perversiune (in sensul propriu). Ce vrei sa facem cu ei? Inca odata, nu militez pentru dreptul lor de a se pupa pe strada. Militez pentru legiferarea unei stari de fapt: ei sunt si vor fi asa si daca legiferam casatoria gay, si daca nu.

    • qatalin
      14 June 2013 at 17:44

      Când mai aveam puţin să cred că we agree that we disagree devine cât se poate de evident, văd că începem să vorbim aceeaşi limbă. Aşa mai vii d’-acas’… Exact asta spun şi eu în articol, iar mai apoi în comentarii. Să aibă parte de o reglementare, să le fie recunoscute drepturile pe care orice cetăţean le are, dar să nu fie făcut lucrul ăsta prin instituţia căsătoriei. De fapt, mi se pare că şi logic e mai bine aşa, pentru că plecând de la axioma relaţiile fireşti sunt cele dintre un bărbat şi o femeie, nici n-are sens ca relaţiile nefireşti să fie legiferate şi recunoscute folosind aceleaşi mijloace. Ar fi contra naturii. Cât timp căsătorie înseamnă man+woman, de ce poola mea să-i spun la fel şi când vine vorba de man+man, sau woman+woman. Să aibă aceleaşi drepturi precum cele stipulate în legislaţia care ţine de Dreptul Familiei, dar să fie altceva…un parteneriat, un concubinaj…orice altceva.

      Tocmai de-aia spun că n-are ce căuta în Constituţie o asemenea prevedere. Dar cum Remus Cernea caută doar atenţie, cu ajutorul căreia să-şi mărească el capitalul politic, pe sistemul orice publicitate este benefică, inclusiv cea negativă, s-a pus să stârnească acest subiect delicat, care putea foarte bine să fie reglementat prin legi organice. Numai că la fel de dobitoci sunt şi cei care alcătuiesc comisia de revizuire a Constituţiei, cât şi reprezentanţii BOR, care au ales cea mai stupidă abordare – intenţia de a menţiona în Constituţie în art. 48, al.1, în loc de -Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi (aşa cum e acum), următoarea formulare -Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie.
      Mi se pare de mare porc să faci aşa ceva. Constituţia este legea fundamentală a unui stat, care trasează liniile generale după care se orânduieşte o anumită structură statală. Nu au nicio legătură menţionarea şi nominalizarea persoanelor cărora te adresezi, cu o asemenea lege. Dacă doreau, asemenea formulări puteau fi făcute în Codul Civil sau în Codul Familiei. N-au făcut altceva decât să dea apă la moară militanţilor pro-homosexualitate.
      În opinia mea o asemenea formulare este redundantă, cât timp căsătoria nu poate fi înfăptuită decât între un bărbat şi o femeie. Nominalizarea lor nu-şi are sensul. Doreşti să ai altfel de relaţii…între un bărbat şi o scroafă, o femeie şi un porc, sau între trei bărbaţi şi cinci femei, le spui altfel, dar nu căsătorie.
      Numai că reprezentanţii BOR sunt atât de disperaţi în a transforma România în stat laic (de parcă aşa ceva nu era simţit şi fără vreo reglementare scrisă), încât riscă să antagonizeze şi mai mult societatea…cel puţin latura ei contondentă.

      N-am nimic cu homosexualii. Sunt convins că au existat şi vor exista şi în lipsa unor asemenea reglementări. Trebuie acceptaţi, încadraţi social aidoma tuturor celorlalţi cetăţeni, trebuie să le fie respectate drepturile în măsura în care fiecărui cetăţean îi sunt respectate drepturile, dar…DAR, nu trebuie încurajat ceea ce simt şi fac ei. Iar în opinia mea, legiferarea căsătoriei şi adopţiei homosexuale, ar reprezenta cea mai făţişă asimilare a unei asemenea deviaţii sexuale drept un lucru pozitiv, acceptat de către societate la nivel legal. Să fie acceptaţi la nivel moral, social, la nivelul drepturilor de proprietate, plus tot ce derivă din asemenea parteneriate liber consimţite, însă nu la nivel normativ, prin legi care să reglementeze egalitatea însemnătăţii căsătoriei între cuplurile hetero şi cuplurile homo.

      • qatalin
        14 June 2013 at 18:37

        Uite o chestie amuzantă. Cât se poate de adevărată, însă extrem de amuzantă…părerea mea. Ceea ce arată cam cât de stupidă poate fi rasa umană, în anumite decizii pe care le ia. De-aia spun că în ceea ce priveşte sexul, discuţia poate fi nesfârşită, cât timp orice poate fi speculat şi interpretat. Doar man fucking woman, sau după caz woman fucking man, rămâne singura impreunare stabilă, indiscutabilă şi cât se poate de firească. 😉

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: