Home > Uncategorized > Sunt îndeajuns de deştept încât să-mi dau seama că-s prost.

Sunt îndeajuns de deştept încât să-mi dau seama că-s prost.

FurieDe câte ori întâlnesc un om prost, foarte prost, exagerat de prost, extrem de prost, mai prost decât prevede legea….desăvârşit de prost, mă încearcă un sentiment cald, de înţelegere şi compasiune, făcându-mă să simt nevoia de reflectare asupra propriei mele neputinţe şi asupra propriilor mele limite, analizând şi trecând în revistă lucrurile pentru care sunt dator să-I mulţumesc Lui Dumnezeu.
Niciodată n-am considerat prostia ca fiind ceva de râs, ceva blamabil. Nimeni nu e vinovat pentru că e prost. O fi prostia o stare, un cumul de carenţe care alcătuiesc o anumită persoană, sau mai bine zis lipsa calităţilor şi potenţei intelectuale, dar până la urmă nimeni nu alege cu bună ştiinţă şi discernământ să fie prost.
Prost ajungi în timp. E nevoie de răbdare şi tact, combinate cu lene şi dezinteres. Pentru că dacă nu te naşti cu o malformaţie congenitală, sau cu probleme la mansardă şi nu ai parte de o copilărie traumatizantă, în care să nu beneficiezi de strictul necesar dezvoltării unei minţi frumoase, luminate, dar totuşi ajungi să fii prost de-ţi curg bale din gură, înseamnă că undeva pe parcurs s-au întâmplat anumite lucruri care te-au deviat de la cursul armonios al dezvoltării personale şi care însumate, în timp, au dus la formarea acelor goluri de cultură generală, au lăsat creierul neantrenat şi mintea înceată.
Daca taceai, filozof ramaneaiĂsta-i motivul pentru care niciodată n-am considerat amuzante acele glume pe care le făceau Bendeac şi alţi comedianţi, în legătură cu sărmanii copii ai străzii care aveau expresii de genul -Se ştie!, sau -Nu ştiu io de-astea!… Nu găsesc nimic amuzant în a face mişto de oameni într-adevăr oropsiţi, a căror singură vină este că există. Lumea celor puţini la minte nu mi se pare o lume bună de exploatat în scopuri comerciale, sau de entertaining. Faptul că un copil creşte la orfelinat, este abuzat, malnutrit şi ajunge să trăiască pe stradă, murdar şi îmbrăcat în zdrenţe, nu înseamnă că acea fiinţă trebuie să devină subiectul nostru (sau în fine, al meu) de amuzament, născând din neputinţa lui glume şi băşcălie ieftină, pe care oricum nu le înţelege atunci când reporteri certaţi cu bunul simţ şi cu cei şapte ani d-acas’ le bagă microfonul sub nas încercând să le stârnească tot felul de bâlbe şi vorbe stâlcite, doar-doar mai prind nişte material pentru vreun show aducător de rating.
Ah, e altă treabă dacă faci glume pe seama acelui gen de oameni care încearcă să epateze. Adică tipul cu -Puteţi uita!, sau cel cu -Suntem golani, sau nu mai suntem?! 😆 Să nu-l uităm şi pe cel plecat în Anglia, care se filmează cu bani şi maşini de lux, încercând să-şi facă duJmanii să moară… Şi ei sunt proşti, dar nefiind asupriţi de soartă, devin ridicoli în încercările lor de a fi ceea ce nu sunt, caz în care un simplu zâmbet iniţial în colţul gurii, se poate transforma într-un râs în toată regula şi mirări de genul -Doamne, mare ţi-e grădina!
I see dumb peopleDiferenţa dintre primii şi ăştia fiţoşi care se rup în figuri, fiind dată de factorul raţiunii. În cazul primilor există şanse copleşitor de mari ca ei să nu aibă discernământ. Sunt doar alienaţi mintal, au retard în gândire, sau minte de copil, aşa că orice acţiune în afară de o abordare călduroasă şi plină de compasiune, devine grotescă, nefirească. Ideea de a lua la mişto un asemenea om, pur şi simplu îmi întoarce stomacul pe dos. Şi nu mi-e deloc mic. Stomacul, nu dosul… 😀 De cealaltă parte însă, nu mă mai pot opri din a-l vedea pe cel cu extorsiunea apărută când dormea, deci…puteţi uita… 😆 , caz în care reţin replicile şi mi se pare teribil de amuzant felul în care în prostia lor, unii încearcă să-şi ridice singuri cota… 😉
Şi totuşi, pe lângă cele două feluri de proşti pe care am încercat să le descriu, mai este unul care efectiv mă scoate din minţi. În faţa unor asemenea proşti pur şi simplu intru în roşu. Uit de raţiune, de compasiune, de toleranţă, încep să-mi bag pula (în gând, evident …măcar o perioadă…), devin din om neom, apoi animal şi caut să smulg beregate în încercarea furibundă de a suprima existenţa, nu a lor, ca oameni, ci a stării lor de agregare. Efectiv îmi ies din minţi în prezenţa lor, căutând prin propriile-mi puteri să le strivesc colosala prostie din cap. Dacă aş avea în acele momente, acel tip de prostie în proximitatea mea, materializată sub forma unei fiinţe vii, mi-ar plăcea să am puterea de a o dezintegra, pentru a-i nega existenţa. Este vorba despre prostul care încearcă să pară deştept. Prostul care e fudul. Prostul care o arde ‘telectual. Acel tip de om incomensurabil de prost, inimaginabil….fantasmagoric de prost, care în perfidia lui nelimitată, cauta să pară în ochii celor din jur, un fel de înţelept, un maestru, un bun cunoscător al tuturor evenimentelor cu care are tangenţă.
What you allow is what will continueIar ca să fie tot tacâmul complet, un asemenea prost nu are niciodată umor, dar continuă să încerce felurite glume care lui i se par amuzante, sigur fiind că toţi leşină de râs de pe urma mirobolantei sale spontaneităţi.
În faţa unui asemenea fel de prost, în micimea mea trebuie să recunosc faptul că uit să mai fiu om. Sau poate nu-i bine spus uit, ci trebuia spus nu mai pot. Da! Nu-mi mai pot păstra cumpătul şi raţiunea, echilibrul meu interior se simte siluit, aşa că mă părăseşte, iar compasiunea şi toleranţa îmi sunt înlocuite cu furie oarbă şi nevoia de a mă hrăni cu sângele prostiei lui.
Asemenea proşti niciodată nu sunt lipsiţi de un întreg arsenal al milogului intelectual. Sunt semidocţi rataţi, care amestecă diverse cuvinte cu scopul de a impresiona, sunt lipsiţii de sare şi piper, care reuşesc să stârnească rictusuri în loc de zâmbete, sunt cei care trântesc mucii-n fasole făcând să se aştearnă liniştea în urma replicilor lor, sunt cei în prezenţa cărora lumea îşi dă coate şi caută rapid scuze de cum îi văd că se apropie, sunt cei pentru care -Mi s-a terminat bateria, sau -L-am avut pe silenţios devin cele mai uzuale replici când vine vorba de ţinerea unor strânse legături şi nu în ultimul rând, de ce nu?, sunt motivele pentru care, fie că eşti bărbat, ori femeie, preferi să te masturbezi decât să te încurci aiurea, pentru că ştii că două contre bune înseamnă de fapt deschiderea uşii intimităţii şi primirea lor cu cizmele pline de noroi, pe carpeta albă, curată, din sufrageria eului tău seren.
Iar cel mai greu, neinspirat şi devastator lucru pe care-l poţi face este să intri cu ei într-o polemică pe care doreşti cu ardoare să o argumentezi cât poţi de bine. Îţi sapi singur groapa, mai ales dacă te afli într-un loc public. Asta dacă nu-i cunoşti deja cât sunt de proşti. Dacă le ştii limitele, e uşor de evitat orice schimb de replici în care să foloseşti fraze mai mari de 4-5 cuvinte. 😆 Dar dacă nu ştii cât de exagerat de proşti sunt, ajungi după vreo câteva schimburi de replici să-ţi înghiţi brusc cuvintele care de consternare refuză să mai părăsească orificiul bucal, ba în unele cazuri nici măcar nu urcă mai sus de laringe, iar tu fie devii Dalai Lama, faci stânga-mprejur cu un zâmbet de nirvana (nu formaţia) pe faţă şi te îndepărtezi de parcă pluteşti pe norişori albi de puf plini cu răbdare şi calmitate, fie slobozeşti un urlet de animal în călduri şi încolţit, îţi jumuleşti hainele de pe tine pentru a te putea transforma mai bine într-un vârcolac însetat de sânge şi le smulgi beregata privindu-i în ochi, în timp ce mâna cealaltă le-o introduci în cavitatea toracică sterciuindu-le inima.
I would unfriend youDin păcate pentru mine, sau mai bine spus -Spre ruşinea mea, de câte ori m-am întâlnit cu asemenea situaţii, am ales instinctiv varianta a doua. Cred că am ceva necurat în ADN, pentru că de câte ori ajung să am o confruntare cu o persoană a cărei prostie o cartografiasem deja, dar care din cauze lipsei mele de tact ajunge să escaladeze o spirală a demenţei către o situaţie ilogică şi fără de răspuns, sfârşesc prin a fi neom…deseori făcând gesturi dramatice, definitive. Ceea ce până la urmă e ok, adică le consider ok chiar şi când îmi revin din furie. Pentru că e mai bine să ai un fel de closure, decât s-o tărăgănezi la nesfârşit cu aşa ceva…cu astfel de persoane…
Sunt convins că nu sunt singurul care a întâlnit un asemenea fel de proşti. Fie că-s doar cunoştinţe mai vechi sau mai noi, ori prietenii unor prieteni, sunt momente în care vrând-nevrând ajungi să ai tangenţe cu ei, tolerându-i forţat de împrejurări, până în momentul în care nu mai poate fi evitat un contact direct.
Dumb peopleÎn ceea ce mă priveşte, prostia nu m-a ocolit, dar pot totuşi să trag nădejde că felul ei nu este unul înfiorător de enervant. Slavă Domnului nu-s nici năpăstuitul oropsit de soartă, copil al străzii, plin de neajunsuri şi cu probleme la mansardă, dar nici perversu’ de pe Târgu Ocna. Bine…pervers sunt, foarte, dar în altă privinţă… :mrgreen: 😉 Cat despre acel fel de prost care murdăreşte orice atinge prin aura sa infectă, care nu reuşeşte să aducă decât sminteală şi înverşunare prin desăvârşita lui abilitate de a deranja echilibrul celor cu care interferează, sper din tot sufletul că dacă sunt unul (eu trag nădejde că n-oi fi…) mă va dezintegra vreun deştept pentru a scăpa lumea de oroarea înfiorătoarei mele prezenţe, nu înainte de a mă umili pe deplin, aşa cum aş merita de fapt…
Însă până la proba contrarie, sunt sigur de un lucru – Omul cât trăieşte, învaţă este o vorbă perfect adevărată. Ceea ce mă face să spun că nu există o măsură mai mare a prostiei, decât infatuarea şi automulţumirea celui care consideră că nu mai are nimic de învăţat. Caz în care în această privinţă, singura mea mulţumire, absolut sinceră şi plină de emoţie este Wiser people are full of doubtsaceea că am ajuns, târâş-grăpiş, la incredibila performanţă de a realiza faptul că sunt într-atât de deştept încât să-mi dau seama că sunt prost. Cred că de fapt, mai mult decât atât nici n-aş putea vreodată să ating. Nu vreau să sune a plafonare, dar cred că dacă-mi mai dă Dumnezeu zile de trăit şi sănătate să mă bucur de ele, orice aş mai putea învăţa d-aci’ncolo s-ar lăbărţa în juru-mi, nicidecum nu m-ar înălţa. N-aş simţi că aş trece un prag invizibil al elitelor, privind de sus pulimea şi scuipându-i în cap (aşa cum din păcate mulţi intelectuali ai ţării o fac), ci aş simţi că orice agoniseală de ordin spiritual care mi-ar îmbogăţi eul, s-ar aşeza frumos şi cuminte în şir indian în spatele meu, lăsându-mă să privesc de-a pururi pragul pe care în sfârşit l-am atins şi pe care scrie cu litere de-o şchioapă -Esti prost şi ştii asta. Bucură-te şi învaţă de la viaţă cât mai multe, dar să nu uiţi niciodată că tot prost o să mori. Şi atunci, cum nimeni nu moare deştept, mă mulţumeşte gândul că în loc să mor prost crezându-mă deştept, voi muri prost dar cât de cât înţelept, ştiind că de fapt aici este trecerea şi agoniseala pentru dincolo, nicidecum finalul a ceva…
Prostul înţelept vă urează Crăciun Fericit! Proştilor, vă iubesc! 🙂

Advertisements
  1. 29 December 2013 at 9:34

    ” Cred că am ceva necurat în ADN, pentru că de câte ori ajung să am o confruntare cu o persoană a cărei prostie o cartografiasem deja, dar care din cauze lipsei mele de tact ajunge să escaladeze o spirală a demenţei către o situaţie ilogică şi fără de răspuns, sfârşesc prin a fi neom…deseori făcând gesturi dramatice, definitive. ” – i feel you. Eu totusi nu (ma) inteleg. De ce daca stiu si vad clar ca am in fata un prost, ma mai complic sa explic sau sa stau ACOLO? Pe bune, mi-ar placea sa imi iau talpasita si sa plec pentru ca risc sa ajung mai proasta decat prostul din fata mea… 😦

    • qatalin
      2 January 2014 at 19:14

      Da, da….ştiu ce spui. Doar că eu mă refer la momentul realizării. Senzaţia născută în tine de descoperirea prostului desăvârşit. Consternarea din clipa în care se produce declicul în tine. Încleştarea mandibulei şi imposibilitatea rostirii unor cuvinte, cel puţin în primele secunde…
      Iar eu toate astea le transpun într-o furie oarbă, când vine vorba de acel gen de prost pe care l-am descris – cel care se crede deştept şi încearcă să epateze, fiind fudul…

      P.S.: La mulţi ani!…şi scuze pentru răspunsul care a venit după un an. 😆 Am cam absentat de pe blog în ultima vreme.
      Hugs, sis’! 😉 😳

      • 6 January 2014 at 21:18

        Stii doar ca prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. 🙂 Si pentru noi cei care stam la discutii cu prostii : ” Vorbeşte clar cu un prost şi el te va numi prostănac.”
        La multi ani bro`, te iarta sisu nu e bai. 😀 >:D<

  2. elly weiss
    9 February 2014 at 21:14

    Am zambit tot timpul cat am citit pentru ca parca imi citeam multe dintre gandurile avute de-a lungul timpului. Am urat prostia si prostii inca din frageda copilarie, de cand inca nu eram la scoala. Nu stiu cum naiba ii depistam in 3 secunde, uneori nici macar nu era nevoie sa deschida gura ca sa stiu ce le poate mintea. Tu stii despre ce vorbesc, ma izbesc de ea si acum si chiar m-ai intrebat cum de pot s-o inghit, cum de pot s-o tolerez. Mai ales s-o tolerez. Ca de inghitit, fii sigur ca n-o inghit. Nu stiu nici eu. Cred ca ii compatimesc, convinsa fiind ca respectivii nu vor reusi niciodata sa constientizeze ca sunt prosti. Oricat ar fi de capabii de asta, teoretic. Pentru ca prostia cu infatuarea stau mana in mana iar a recunoaste ca esti prost, limitat sau chiar cam idiot, ori pur si simplu fudul, nu-i la indemana unui prost.
    Mi-au placut multe expresii, mi-au placut multe idei de aici si felul cum le-ai exprimat. Magistral, adica si nu-i lauda.
    Trec un pic la politica din ograda noastra. Ai sa vezi de ce sau poate ai vazut…
    Eu cred ca in Parlamentul European avem nevoie sa ne reprezinte oameni foarte bine pregatiti, chiar de pui de filosofi. Ce spui? 😉

    • qatalin
      11 February 2014 at 3:07

      Sunt convins că ai râs (printre altele) şi pentru că ai remarcat (a câta oară?!…) faptul că eu nu pot avea acelaşi coeficient de toleranţă precum al tău, fiind grav de tot certat cu răbdarea… 😆 De-aia ţi-am tot spus că mă minunez când văd câtă răbdare poţi avea cu unele persoane pe care eu le-aş fi decapit… 😈 …în fine… 😀 … ai văzut şi tu în discuţiile de pe Facebook cum pot reacţiona… 😉
      Pe nenea cu mitul ahraic şi gramofonul l-am postat şi eu pe Facebook, dar nu cred că l-ai văzut, întrucât eu postez 6.341.899 chestii zilnic, aşa că e posibil să fi omis acea postare…. 😆 Nu cred că fac faţă serverele lu’ Mark Zuckenrbedfberg având în vedere spam-ul meu susţinut. 😛 Eu zic că-i bine să intre-n Parlamentul European… şi ştii de ce zic asta?! Pentru că e ca un virus. 😀 Ştii doar cât de mult iubesc eu actuala democraţie mutantă, aşa că în opinia mea, un asemenea exemplar ar fi ca un cal troian. Ar contamina tot ce ar atinge, contribuind astfel (sper) la declinul actualului sistem de orânduire… Declin care trebuie să înceapă de undeva… 😉 De la asemenea pionieri, demni vestitori ai începutului sfârşitului… 😉

      Mă măguleşti şi ştii că-mi place. 😆 Mi se urcă la cap, da’ nici de-al naibii nu te opresc. Şi nu pentru că aş fi vanitos, ci pentru că dacă o bunăciune mă laudă, creşte rânza-n mine. 😆 Mulţumesc! 😳

      • elly weiss
        11 February 2014 at 13:55

        Nu te-am magulit gratis. Adica articolul e excelent scris. Merita. 🙂
        Nu pot vedea tot ce postezi pe FB caci chiar arunci acolo uneori fluvii de chestii preferate sau invers. 😉
        Mi-am amintit de ceva, daca tot vorbim despre FB.
        Legat de Janis Joplin, eu ador Cry Baby. Doar piesa asta daca ramanea de la ea si tot era destul. 🙂
        Summertime cred ca a fost si este cantat de prea multi…si am o perceptie cam ciudata asupra lui… E vorba despre demonetizare, de fapt…

        • qatalin
          12 February 2014 at 1:46

          Nici n-am spus că m-ai măgulit graits, ci doar mă lăfăi în complimentele tale. :mrgreen: Săru’mâna!
          Mi-a plăcut cum ai spus …sau invers, în legătură cu Facebook-ul. 😉 Hehe… I knew you know what I’m doing… 😈
          Să ştii că şi eu am aceeaşi percepţie în legătură cu Summertime, dar te-am taguit cu acea ocazie pentru că n-o mai ascultasem de ani de zile şi ştiam că la o primă strigare, din toată lista mea de friends, doar tu şi cu Ciprian aţi fi zâmbit cu subînţeles văzând notificarea… 😳 😉

  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: