Home > Politică. > #Uniţi!… #Votăm!… #Şi lobotomizăm!

#Uniţi!… #Votăm!… #Şi lobotomizăm!

RetardIar alegeri…
De data asta nu-s ale noastre. Adică, sunt cu ai noştri, executate de către noi, dar nu au un corespondent real în viaţa politică internă, decât în măsura în care procentele astfel obţinute de către ei vor juca un rol copleşitor de mare în alianţele care se vor forma ulterior, în vederea celor mai importante alegeri ale ultimilor 5 ani, cele Prezidenţiale. Cei care vor fi votaţi acum nu vor avea prea multe tangenţe cu societatea românească. Poate vor face din când în când subiectul anumitor emisiuni ale televiziunilor de ştiri, aidoma lui Vadim Tudor, Gigi Becali şi Elena Băsescu, demni reprezentanţi ai poporului român, care fie n-au avut nicio interpelare în Parlamentul European, fie au bătut câmpii cu graţie, sau, în cel mai rău caz, au vorbit atât de agramat încât s-au prins până şi străinii, chiar dacă nu cunosc limba română…
Aşadar, mâine are loc un vot aidoma investiţiilor la bursă. -Dă-mi  banii tăi, că ştiu eu ce să fac cu ei. 😉 Pe tine, alegătorule, nu te priveşte ce-o să facă alesul tău în Parlamentul European, pentru că oricum în România nu există un interes real faţă de pulsul societăţilor occidentale, aşa că fă bine şi pune ştampila, ca să am eu, acelaşi jegos care te-a siluit 24 de ani, capitalul electoral, cheagul, safteaua, cu ajutorul cărora aleg tonalitatea cu care pot glăsui la masa negocierilor pentru Prezidenţiale, care încep în luna Iunie 2014.
Cu alte cuvinte, pentru un om ca mine, mort din punct de vedere social, japiţele astea infecte nu numai că vin cu miloaga a enşpea oară încercând să-mi spună că de data asta vor reuşi să-mi facă un blowjob care să aibă şi finalizare, dar mai nutresc şi speranţa că interesul meu pentru oferta lor jegoasă este îndeajuns de mare încât eu să nu văd că ei de fapt se folosesc de prezumtivul meu vot doar pentru a-şi aduna procente care-i ajută pe viitor doar pe ei, în următoarele încleştări politice, fără ca promisiunile lor actuale să aibă vreo bază concretă de realizare sau vreun corespondent în realitatea cu care ne confruntăm cu toţii. Ceea ce, trebuie să recunosc, mi se pare admirabil. Au reuşit să ridice coeficientul de gargară politică infecţioasă, la rang de realizare artistică desăvârşită. Felul scârbos în care masa de votanţi este minţită reuşeşte pe alocuri să frizeze genialitatea. Motiv pentru care pot totuşi să-mi scot pălăria în faţa unor asemenea abilităţi de mitomani cu ştaif.
Detest politicienii români cu o asemenea intensitate, încât puterea sentimentului meu riscă să-l transforme într-o asemenea măsură încât să capete o consistenţă materială. Aproape că pot atinge ura cu care-i gratulez pe toţi urâţii sufleteşte care populează scena politică autohtonă. Şi cum toţi au un interior schimonosit de toate trăsăturile de caracter negative, nu este vreunul care să-mi scape.
Să nu fiu greşit înţeles. N-am nimic cu ei ca oameni. Poate că unii sunt oameni rezonabili în particular, alături de prieteni şi familie. Poate că unii sunt mai fair decât vecinii mei de scară. Poate că unii au un caracter mai frumos decât al meu (aşa ceva este atât posibil, cât şi probabil). Nu asta contează. Contează faptul că atunci când trebuie să decidă în numele comunităţii, indiferent de coloratura lor politică sau apartenenţa la un anumit partid, au reuşit cu toţii contraperformanţa de a ţine pe loc ţara asta în ultimii 24 de ani. Am evitat să spun să tragă înapoi ţara, pentru că datorită conjuncturilor care nu au ţinut de noi, cum ar fi aderarea la NATO şi UE, România a reuşit anumite plusuri în diverse domenii, care însă nu li se datorează politicienilor noştri, dar care reuşesc involuntar să ne menţină într-o zonă a stagnării. Dacă din punct de vedere economic, al investiţiilor, al infrastructurii şi al dezvoltării care ţine de administraţia publică centrală şi locală, am fi avut parte de decizii îndrăzneţe, luate de oameni politici demni şi altruişti, am fi putut să egalăm boost-ul pe care l-am primit din partea occidentului în ultimii 7-10 ani, astfel încât să reuşim să ieşim din căcatul în care ne-a ţinut PSD-ul anilor ’90.
Horse shitCum însă absolut toate partidele politice din România sunt cel puţin la fel de infestate cu lepre şi jigodii precum este PSD-ul, am convingerea că vor mai trebui să treacă încă vreo 30-40 de ani pentru că generaţia celor născuţi în 2000-2010 să fie cea care să conducă ţara. Probabil că atunci voi mai vota şi eu…
Deocamdată însă, ne aflăm în postura celui care s-a agăţat din mers de ultimul vagon al unui tren numit UE/NATO şi care beneficiază de această călătorie moca întrucât e prea prost ca să meargă pe jos pentru că nu găseşte drumul şi prea sărac să plătească un bilet întreg. Şi cum timpul încă nu a primenit pe cale naturală pătura socială responsabilă cu deciziile la nivel politic, viaţa din interiorul ţării fiind încă sub atenta şi purulenta lupă a celor care s-au format profesional şi conceptual în anii comunismului, trag nădejde că prin 2040-2050 vom putea respira un aer pe care să nu-l mai împărţim cu Iliescu, Năstase, Ponta, Băsescu, Antonescu, Geoană, Zgonea, Dragnea, Blaga, Videanu, Berceanu, Udrea, Becali, Vadim, Hunor, Tăriceanu, Preda, Ungureanu, Neamţu, Stolojan, Macovei, Boc, Vanghelie, Oprescu şi alţii ca ei…. să-mi fie cu iertare dacă am omis vreo lepră… Dacă s-a întâmplat, cu siguranţă e din cauza vreunui lapsus, nu pentru că am vreun preferat şi încerc să-l păstrez la saltea. Nicidecum! Mi-e greaţă de toţi şi mă dezgustă până aproape de regurgitare felul lor infect de a încerca să mă mai mintă…şi acum… după 24 de ani plini cu minciuni.
Fără să încerc să jignesc pe nimeni într-un mod gratuit (eu ştiindu-mi pe de rost minusurile şi zonele în care-s mai prost decât prevede legea), pot totuşi să mă întreb (pentru că-mi face o deosebită plăcere să-i insult pe cei extrem de bătuţi în cap): -Cam cât de prost poate fi un cetăţean român cu vârsta de minim 18 ani, deţinător de CNP şi aflat în deplinătatea facultăţilor mintale, care decide să-şi mai exercite dreptul de vot democratic (cel puţin teoretic) în anno domini 2014, după 24 de ani de mitomanie şi umilinţă civică deplină, creditând şi legitimând politicieni viciaţi până-n fibra ADN-ului, cărora le cred într-un mod neverosimil minciunile?!
Din păcate pentru mine, sau poate din fericire, am ajuns la o asemenea saturaţie în ce priveşte jegul audio-video care se propagă pe durata campaniilor electorale pe televiziunile de ştiri, încât mi se pare enorm de mult acea secundă în care reuşesc să schimb postul atunci când butonez şi ajung pe posturi tv unde palide replici ale fiinţelor umane mint pentru că asta le este profesia. Mă interesează politica, urmăresc constant mersul lucrurilor, dar am o repulsie viscerală faţă de o clasă politica pe care am ajuns să cred că nu mai apuc s-o văd dusă… cu toate că n-am nici patruj de ani. 😦 Parcă nu se mai termină odată Iadul ăsta menţinut de generaţia celor formaţi înainte de ’89.
Am fi putut fi ca Polonia sau Cehia, însă Iliescu şi PSD-ul ne-au futut anii ’90. Am fi putut să ne revenim economic şi să începem investiţiile în infrastructură, însă Emil s-a pişat pe ultimele vise erotice ale anilor ’90. Şi fix când credeam că UE şi NATO ne vor resuscita total, am dat peste Băsescu, un geniu malefic, un mini-Putin al României, care ne-a ratat şi anii 2000… Am fost conduşi de un comunist, un eunuc şi un securist cu apucături de mafiot. Oameni mici, niciunul dintre ei neavând anvergura unui adevărat lider. Iar acum se preconizează o şi mai mare adâncire în căcat. Ponta-i un mini-Iliescu, ranchiunos şi manipulabil, Antonescu-i la fel de răzgândac precum Băsescu, însă mi se pare chiar mai al naibii decât Băsescu (iar viitorul va demonstra asta) şi are apucături uşor naţionaliste într-o Europă fruntaşă a globalizării, iar Udrea e doar o piţipoancă a politicii româneşti…produsul erect al efectului de îndobitocire al generaţiei Băsescu. Oricum am da-o şi oricare dintre ei ar ajunge Preşedinte, tot s-alege prafu’. Şansa noastră este faptul că încă suntem agăţaţi de acel tren şi continuăm călătoria asta cu japca, semi-clandestină, către o destinaţie pe care doar primele vagoane o cunosc.
bad luck brian votesŞi atunci de ce să fiu eu părtaşul jocului lor intern? Oricum suntem conduşi numai de afară. Joaca lor internă are legătură doar cu anumite firimituri din PIB şi distribuirea contractelor grase din fonduri europene. Cu alte cuvinte, oricum nu avem noi vreo treabă în mod direct, acei bani nefiind în vreun fel vizibili în plus valoarea vieţii fiecăruia dintre noi. E ca şi cum ţinem cu Steaua sau Dinamo, ne spargem borjocii răcnind la meciuri, cumpărăm bilete, spargem seminţe, bem berici, ardem neuroni, naştem resentimente, ne bucurăm şi ne întristăm, însă într-un final jucătorii îşi iau banu’ gros, patronii la fel, iar spectatorii şi telespectatorii rămân cu… nimic (era să spun rămân cu fix pula, dar am zis să nu mă exprim ca la peluză). 😀 Aşa şi-n politica noastră pseudo-comunista. Noi ne dăm de ceasu’ morţii, că-i bun ăla, că-i bun celălalt, ei se onanizeaza reciproc live la tv încercând să ne mintă cât mai frumos şi mai credibil, iar într-un final deciziile majore vin tot de afară, contractele pe bani groşi sunt date tot cui trebuie, întrucât nimeni până acum (în ultimii 24 de ani) n-a fost interesat de binele comun al societăţii.
Aşa că de ce aş legitima eu prin prezenţa la urne o clasă politică viciată iremediabil? De ce să particip în circul ăsta al lor denumit democraţie, prefăcându-mă că opinia mea contează, când de fapt eu sunt nimeni în drum, ce doresc eu (sau o eventuală majoritate din care aş face parte) oricum nu contează, iar eu nu beneficiez în mod direct (ba nici măcar indirect) de rezultatele votului meu?! Societatea, în ansamblul său, merge acolo unde trebuie să meargă, cu sau fără votul meu. De ce cred asta? Pentru că jocul democratic a ajuns să fie doar atât – un joc. 🙂 Ne jucăm de-a votatul şi de-a alesul aşa cum se joacă suporterii de-a Steaua şi Dinamo. 😉 Suntem doar spectatorii unui spectacol mai mult sau mai puţin grotesc, fără a avea un rol activ. Faptul că trebuie să fim minţiţi că suntem parte a deciziilor, nu este altceva decât o latură a sociologiei şi a manipulării maselor. N-ar fi fost deloc constructiv să-i laşi pe oameni să înţeleagă că doleanţele lor sunt maculatură consultativă şi nu decizie imperativă. E mai bine ca mase largi de oameni să creadă că…. –A ieşit ăla cu care am ţinut io şi lu’ cui i-am dat io votu’, să-nnebunesc! 😉
Ştiu ce vor crede unii. Că dacă nu votez, iese tot PSD-ul în câştig. Sau poate PNL-ul…sau poate-şi revine PDL-ul. Aşa şi?! Mi se rupe… Oricare dintre ei ar fi, e totuna. Niciunul nu-şi permite să ne scoată din alianţele în care suntem intraţi, aşa că lupta lor în plan intern nu mă priveşte. Că-i PSD-ul la putere, sau că-i o alianţă de dreapta (sanchi 😀 ), mi-e totuna… Oricum îşi împart între ei banii şi-şi atribuie tot firmelor lor contractele bănoase. Cu ce m-ar încălzi pe mine că asta o fac alde Ponta+Dragnea, Udrea+Băsescu sau Antonescu+Johannis? Iar în ce priveşte Preşedinţia, că-i Ponta Preşedinte, sau Antonescu….ori poate chiar Udrea…. la fel – mi se fâlfâie… Hai că poate mi-ar conveni Udrea, doar din perspectiva libidinosului pervers care mă aflu 😆 , întrucât mi s-ar părea kinky să am un Preşedinte pe care la o adică (după vreo 14 beri) l-aş fute. În rest, n-am nicio străbatere, indiferent de nume sau formaţiune. Că-i PSD-ul sau PNL-ul, sau PMP-ul….e ca şi cum ia titlul Steaua, Dinamo, sau Astra… 😆
Ştiu că există un curent de gândire conform căruia dacă nu votezi, n-ai dreptul să te lamentezi ulterior. Celor care gândesc aşa simt nevoia să le adresez o întrebare deontologică, plină de un conţinut academic -Să mori tu?! Acea gândire este valabilă într-o societate sănătoasă, în care există un set de valori împărtăşit de o parte a celor care se află în elita administrativă a respectivului stat. Cu alte cuvinte, dacă ai pe cine vota, devine o crimă să nu-ţi exerciţi dreptul de vot, cu ajutorul căruia măcar trasezi anumite tendinţe şi atribui anumite procente în tolba celui pe care-l admiri sincer. Dacă însă ai de ales doar între bulangii, cum să fii egalul (din punctul de vedere al răspunderii ulterioare) celui care votează într-un stat sănătos?! Aşa că într-o atare situaţie, mi se pare că la noi în ţară este perfect valabil reversul acelui raţionament: -Cei care votează, nu au dreptul să se lamenteze ulterior. Cred asta pentru că dacă votezi nişte lepre (ceea ce s-a întâmplat în ultimii 24 de ani), eşti direct responsabil de ceea ce acele lepre fac în virtutea votului căpătat de la tine. Şi atunci am tot dreptul, eu care n-am votat, să te trag la răspundere pe tine, votantule credul şi lobotomizat, întrebându-te care parte din -Voteaza-mă, ‘tuz gâtu’ mă-tii, ca să fur io cu tovarăşii mei şi să mă doară-n cur de tine, n-ai înţeles-o atunci când cel pe care l-ai ales ţi-o spunea suav, cu alte cuvinte, în campania electorală?! 😀
George OrwellNutresc şi eu, totuşi, o speranţă. 🙂 Şi chiar dacă sunt exagerat de idealist, o împărtăşesc aici pentru că există o minusculă şansă ca ea să facă pui. Cred cu tărie în puterea votului de blam şi în puterea majorităţii celor care nu votează. Ştiu că sună ciudat…anapoda…contrar conceptelor democraţiei inventată de romani cu 2000 de ani în urmă. Numai că într-o societate în care 7.4 milioane nu pot face ceea ce au făcut 5.2 milioane, în care pragul electoral la referendum a fost coborât de la 50% la 30%, în care majoritatea decide doar când doleanţa lor se mulează pe deciziile luate deja în forurile superioare la care muritorii de rând n-au acces, cred că soluţia este… …tăcerea. Ignoranţa. Dispreţul arătat prin dezinteres. Altă variantă ar fi ca din 14 milioane de cetăţeni cu drept de vot, să ieşim 6-7 milioane în stradă (extrem de puţin probabil) şi am rezolvat cazu’. Da! Încă mai cred şi în puterea maselor, însă de multe ori se ajunge la mase de manevră, întrucât manipularea a căpătat noi şi noi forme (eg. bidoneala unit-salvatoare din Septembrie 2013). Şi cum ieşitul în stradă reprezintă latura violentă a manifestărilor sociale, cred că neprezentarea la vot reprezintă Nu!-ul tăcut, spus de către cei mulţi şi nemulţumiţi. Iar dacă asta s-ar întâmpla, dacă mai multe conştiinţe s-ar deschide în acel sens, dacă prezenţa la vot ar scădea dramatic, de la 30% la (să zicem) sub 15% cu ocazia acestor europarlamentare, trag nădejde că ar fi multe persoane pe care ar începe să le strângă chiloţii. Şi nu numai în plan intern. Jena asta ar putea provoca valuri şi afară…mai ales dacă gestul românilor ar fi imitat de toţi oamenii care trăiesc în ţări unde corupţia a atins cote alarmante. S-ar vedea că oamenii nu mai înghit absurditatea promovată de generaţia mitomanilor şi nu mai legitimează o clasă politică profund viciată, iar asta ar duce la schimbări dramatice.
În fine… sunt doar vise frumoase… atâta timp cât o găleată, un litru de ulei, o farfurie cu mâncare şi înverşunarea de tip peluză a bidonaţilor #uniţisalvăm din centrul vechi fac diferenţa dintre sociologie şi gibonologie…

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: