Home > Politică. > Dreptate. Nu justiţie.

Dreptate. Nu justiţie.

Dan VoiculescuOare câţi dintre telespectatorii fideli ai postului Antena3 îşi dau seama că respectiva televiziune pupă în cur puterea?
Ştiu, poate părea o întrebare retorică sau chiar o glumă, însă am certitudinea că nucleul dur de lobotomizaţi care-i privesc 24/7 de zici că au o penitenţă de ispăşit, nu realizează că de fapt s-au transformat din singura televiziune cu adevărat anti-putere, în cea mai fidelă, obedientă şi vocală televiziune pro-putere. Şi asta s-a întâmplat datorită modului perfect manipulatoriu prin care ei şi-au prostit publicul. Menţinând ţinta doar pe Băsescu şi atacându-l în fiecare minut al zilei, timp de 365 de zile/an, au schimbat agenda privitorului antenizat, făcându-l să creadă că Băsescu e la putere, nicidecum PSD-ul care are majoritate parlamentară, Guvern propriu şi o totală susţinere în trustul Intact.
Lupta viscerala dintre Voiculescu şi Băsescu, dar mai ales potenţa vocală a trompetelor… pardon, am vrut să spun a realizatorilor 😀 Antena3, au menţinut o intensitate telenovelistică a desfăşurării evenimentelor, păstrând astfel neclintit în faţa televizoarelor un public cu un IQ format din două cifre, care nu înţelege că interesul lor vizează câştigul material (rating mare -> publicitate -> bani mulţi în cont) şi lupta feroce dintre doi foşti securişti, unul ajuns Preşedinte şi altul ajuns Dumnezeul audio-vizualului
Mâna de floci… pardon, am vrut să spun grupul de 10-15 realizatori tv ai Antena3 plus patronul lor 😉 , n-au avut niciodată pe agendă interesul naţional, empatia nedisimulată, luptele de tip Don Quijote şi solidaritatea întru cuget şi simţiri. I-a durut fix în cur de aceste aspecte, lăsându-le în cel mai bun caz la şi altele, principalul scop al Intact Media Group fiind producerea profitului. Dacă au văzut că pot face asta dând în putere şi în acelaşi timp răspunzând şi comenzilor patronatului care avea o vendetă personală cu reprezentantul cel mai de seamă al puterii anilor 2004-2012 – Preşedintele, au menţinut acel trend, întrucât era unul câştigător. Văzând însă că de doi ani sunt la putere alţii şi mergând pe ideea echipa câştigătoare nu se schimbă, au făcut în aşa fel încât să-şi prostească în continuare publicul, făcându-l să creadă că puterea o reprezintă Băsescu, nicidecum PSD-ul şi Guvernul Ponta, responsabil cu administrarea ţării în ultimii doi ani.
Doar pentru ca Justiţia n-a putut fi smulsă din mâinile lui Băsescu, a reprezentat un motiv îndeajuns de solid pentru a continua acelaşi tip de televiziune otevistă, care de fapt n-are nimic în comun cu jurnalismul şi bunul simţ, atâta timp cât 24 de ore din 24 îl toci pe un singur om doar pentru că aşa faci rating gras şi pentru că-ţi tremură capu’ de nervi că respectivul nene te-a făcut praf în toate disputele pe care le-ai iniţiat împotriva lui la nivel naţional în ultimii 10 ani. Singura miză cu adevărat importantă, dincolo de cea financiară, pe care au avut-o în vedere trompetele trustului Intact, a reprezentat-o asigurarea liniştii patronului lor, care ştiind că n-are control asupra Justiţiei, putea oricând să intre la puşcărie (lucru care s-a şi întâmplat).
Atâta timp cât în România s-a dovedit clar că Parlamentul, Guvernul, majoritatea absolută obţinută prin vot şi sprijinul total al celui mai mare trust media reprezintă puţin spre nimic în comparaţie cu Justiţia şi serviciile secrete, pe niciunul dintre ei n-a mai interesat că de fapt PSD-ul pe care-l pupă-n cur este la putere, că Ponta este Prim Ministru, că au majoritate în Parlament şi că au aproximativ un milion de telespectatori zilnic. Nimic din toate astea nu conta atâta timp cât patronul lor visa dungi verticale…
Mircea Badea PSDNu pot fi ipocrit. Am privit şi eu Antena3 cu drag. Oh, daaa!… În anii în care era singurul post tv anti-putere, mi se părea un lucru pozitiv în plan mediatic faptul că exista o televiziune care nu era aservită puterii. Numai că odată cu anul 2012 şi conştientizarea faptului că democraţia reprezintă cea mai mare jenă a modernităţii atâta timp cât majorităţile absolute nu înseamnă nimic decât dacă se mulează pe dorinţa celor cu bani şi putere, dar mai ales odată cu ajungerea la putere a USL-ului, mi s-a părut de căcat strategia fanaticilor din Antena3, care au găsit de cuviinţă să devină o pupatoare-n curu’ puterii, minţindu-mă pe mine, deţinătorul de CNP, că miza este tot Băsescu, doar pentru că îi era frică patronului lor de puşcărie.
Anii cu tăieri din salarii şi pensii trecuseră, anii cu Guvernele Boc (marionetele lui Băsescu) trecuseră şi ei, anii în care Băsescu era un fel de Prim Ministru din umbră, suplinind de fapt întreaga administraţie centrală a României, slavă Domnului trecuseră şi ei, iar acum, din postura de telespectator Antena3, mi se cerea să continui să le fac ratingu’ cât casa, doar pentru că unui fost turnător la SRI îi tremurau chiloţii să nu-l bage la pârnaie alt securist care, conjunctural, avea mai multă putere şi influenţă?! Ei, aş!… Dacă Băsescu a reprezentat un adevărat pericol pentru societate între anii 2004 şi 2012, când deciziile sale infuenţau cu adevărat latura economică a ţării şi mersul intergii societăţi, în ultimii doi ani comenzile sale pot influenţa doar deciziile majore din Justiţie, reprezentând doar răzbunări de-ale lui. Cu alte cuvinte, jucăria pe care încă o are în mână până la terminarea mandatului este o miză doar pentru cei cărora le este frică să nu-i atingă cu ea, fără să poată fi o miză majoră pentru populaţie, atâta timp cât încarcerarea unor adversari politici de-ai lui Băsescu nu poate fi vreodată congruentă cu legea muncii sau impozitarea pensiilor.
Faptul că trompetele anteniste mănâncă căcat 24/7 zbierând ca din gură de şarpe că -Aşa ceva nu se poate, pentru că astfel de abuzuri înseamnă o întoarcere în trecutul nazist. Dacă oameni precum domnul profesor (îmi vine să borăsc doar pentru că am scris chestia asta…) Voiculescu sunt aruncaţi în puşcărie nevinovaţi, înseamnă că oricare dintre noi putem fi luaţi de pe stradă. Da, bai, adventistule! Oricare dintre noi putem fi luaţi. Şi în România, şi în America şi în Germania…oriunde în lumea civilizată. Numai că, surpriză! – nu suntem luaţi de pe stradă, pentru că eu care-s nimeni în drum nu reprezint nimic pentru un Preşedinte de stat care-i vremelnic la butoane. Cu mine doar ar consuma degeaba resurse. Pe el îl interesează să-şi satisfacă setea de răzbunare şi să-i bage la bulău pe toţi cei care i-au făcut nasoale şi i-au băgat beţe-n roate în timpul celor două mandate. Şi pentru că voi aveţi lupta voastră persoanala cu el, mi se pare ridicol şi penibil să mă chemaţi pe mine să mă solidarizez încolonându-mă-n spatele lu’ Voiculescu, atâta timp cât nu împărţiţi banii cu mine. V-am făcut pula mare din 2004 până în 2012 uitându-mă la voi, iar acum vreţi să vă fac o favoare fiind alături de voi când vă e greu?! Favorurile sunt pe bani, dragii mei! Aşa cum nici voi n-aţi făcut vreo favoare gratuită acestui popor pe care-l manipulaţi în cel mai greţos mod posibil şi de care vă milogiţi acum să vă fie alături când au început să vă strângă chiloţii. Faptul că aţi fost împotriva puterii şi implicit alături de oameni, n-a fost un exemplu de virtute şi de altruism, ci a fost o mişcare de marketing şi o încăpăţânare a securistului pe care l-aţi numit patron. Iar în urma acestei mişcări aţi câştigat enorm, aşa că nu vă mai milogiţi în faţa celor pe care-i minţiţi, pentru că nu vă este nimeni dator cu nimic. V-aţi luat plata muncii voastre – banii. Ah, da… puteţi să vă milogiţi, dar în afară de cei 500.000-1.000.000 de nefericiţi ai soartei, analfabeţi şi fantasmagoric de proşti care vă privesc fără să înţeleagă ce se întâmplă în jurul lor, nu cred că vă mai vine cineva în ajutor. Tocmai de-aia e doar pe bază de -Mircea, dă-le-o-n gură, coaie! (adică încurajări şi vorbe), pentru că până la bidonaţii care măcar au ieşit în stradă, alde neamu’ lu’ manivelă care încă vă privesc, sunt doar cu gargara şi privitul…mai puţin cu intervenitul…
Mihai Gadea PSDAcu’ vreo câteva zile povestea Mircea Badea cum a fost cu Felix Rache la un fel de serbare sau întâlnire…whatever… a trustului, la care au fost prezente persoane şi de la Antena1, Euforia etc… printre care Dan Negru, Simona Gherghe, ăla de la RoBingo…cum naiba îi zice?…ah, da!…Horia Brenciu, copilu’ lu’ Ştefan Bănica, adică ăla cu JR în coada numelui, plus mulţi alţii. Şi, conform povestirii lui Mircea Badea, care nu-şi dădea seama că expune perfect un tablou pe care mulţi îl văd, mai puţin el, a încercat dimpreună cu Felix Rache să se integreze şi ei în acel grup…să poarte o discuţie, să… socializeze, să… mingle with the happy folks. Conform spuselor lui (şi o spunea râzând, de parcă era o virtute, un achievement), după zece minute se uitau unul la altul (el cu Felix Rache) şi se întrebau ce caută ei acolo, pentru că totul părea de pe o altă planetă. Exact despre asta e vorba. Nici prin cap nu-mi trece să-i consider pe acei artişti, palizi reprezentanţi ai lumii mondene, ca fiind nişte stindarde ale bunului gust, nişte…repere în materie de…orice. Însă faptul că Mircea Badea şi Felix Rache nu înţelegeau lumea acelor artişti (scuze, nu pot să pronunţ cuvântul ăsta fără să pufnesc în râs), reprezintă o dovadă a scelerării lor dusă la extrem. Faptul că se autosituau deasupra lor, considerând că, mă-nglegi!?, lumea mondenă e o joacă de copii, în timp ce ei…sanchi…sunt nişte titani ai luptei la nivel înalt, nişte lorzi, nişte gentlemani care înfruntau inamici copleşitor de puternici şi care astfel ne salvau de la pieire fără ca noi, în ignoranţa noastră, să ne dăm seama, reprezintă măsura propriei lor îndobitociri, survenită în urma purtării la nesfârşit a ochelarilor de cal. Dar, asta e!… Ăsta-i riscul meseriei… Când îţi petreci o viaţă în ură, fiind ghidat doar de răzbunare şi toate acţiunile tale sunt pe bază de bâţâit din cap de nervi, frustrare şi scelerare dusă la extrem, tinzi să devii o vită…un animal care uită să trăiască, al cărui unic scop este urmărirea morcovului atârnat în faţa sa, zi după zi, lună după lună, an după an, până la epuizare…
Într-o încercare penibilă de a începe să se autovictimizeze cu scopul de a scoate oameni în stradă, Mircea Badea spunea aseară într-o emisiune la Antena3 (unde altundeva?! 😀 ) că se întreabă dacă o fi meritat ceea ce au făcut ei, îndeosebi el… (probabil începe şi el să înţeleagă cum stă situaţia…o fi reuşit să se retragă doi paşi în spate şi vede şi bara de protecţie, nu doar numărul maşinii din faţă). Iar ca un făcut, în enumerarea motivelor sale pe care le pune la baza unui regret pe care l-a mărturisit deja, acela de a fi fost părtaş în această luptă anti-Băsescu pe post de cerber flămând, a menţionat banii. Mi s-a părut cel mai amuzant moment al serii, de un umor irezistibil. Adică, mergând pe ideea cine se scuză se acuză, a ţinut morţiş să ne spună că nu a făcut-o pentru bani… 😀 -Oh, Doamne! Şi a repetat-o de vreo trei ori… Deja mă făcea curios să-i aud celelalte motive, iar el nu mai termina odată cu repetarea faptului că nu a făcut-o pentru bani. –Nu, măi, dom’ Radu!… 😉 Doar pentru bani ai făcut-o! Atât! Ah, faptul că-n timp ţi-a intrat în ADN setea de a i-o da lu’ Băsescu la gioale şi a devenit ca un drog pentru tine, asta-i altceva. If you get your kicks from kicking Băsescu and by shooting a hit every night, live 😉 , that’s another problem, but your main reason were money… Repeat after me: five thousand dollars…read my lips…fiivve… 😀 Mă rog!… Nu cred că mai ţine minte începutul superbului Beverly Hills Cop…era copil pe vremea aia… 😉 …şi cu siguranţă a uitat să rămână copil. El crede că l-a călit viaţa, când de fapt s-a călit şi şi-a împietrit inima singur, alegând să facă lucruri reprobabile…

Voiculescu DanDar în fine…enough about me, let’s talk about me. 😛 Scuze! E o vorbă care-mi place şi care constat că se potriveşte în cazul de faţă, întrucât şi dacă vreau să schimb subiectul trecând de la grupul Intact şi trompetele sale la Dan Voiculescu, rămân de fapt în acelaşi loc, fără să fac vreo diferenţiere decât cel mult de persoane, nicidecum de scop, mijloace şi motivaţie… 😉
Ei bine, în cazul celebrului varan, consider că s-a făcut dreptate, nu justiţie. Diferenţa e majoră, deoarece în cazul justiţiei este nevoie de probe irefutabile, se respectă anumite proceduri în lipsa cărora procesul este lovit de nulitate şi se iau decizii şi hotărâri în funcţie de acele probe, pentru a nu întemniţa un om nevinovat. Pe de altă parte în cazul dreptăţii este vorba doar despre stabilirea unui echilibru între -Să moară mă-ta, eşti un nenorocit şi –‘Tu’z gâtu’ mă-tii, nu pot să te prind cu nimic!
În momentul în care oameni cu putere de decizie cunosc situaţii de fapt, însă nu le pot dovedi scriptic, dar îşi doresc să echilibreze cele două enunţuri academice menţionate de mine niţel mai sus 😀 , procedeul ales este unul care n-are treabă cu justiţia, însă reuşeşte să facă dreptate.
Ca o scurtă paranteză, fiind absolvent de drept, mi-a fost dificil să constat în anul trei că n-o să profesez niciodată o meserie pe care o alesesem cu drag, atâta timp cât în timpul practicii am văzut cum se instrumentează dosare, cum se decid încadrări ale unor fapte şi care-i de fapt mersul Justiţiei în România. Eram naiv, plin de candoare, pe sistemul young, dumb and full of cum 😀 , aşa că m-a pălit în moalele capului realizarea acelor stări de fapt. Am decis să nici nu dau licenţa, dar măcar am absolvit facultatea.
De ce am făcut această paranteză?! Pentru că eu cred infinit mai mult în ideea de dreptate, decât în ideea de justiţie. Am văzut cum funcţionează justiţia, îi cunosc procedurile şi mecanismul anchilozat pe baza căruia îşi construieşte fiecare caz în parte, aşa că eu prefer oricând dreptatea în locul unei justiţii bolnave.
Sunt convins că dosarul lui Voiculescu e praf. Mă interesează lucrul ăsta?! Evident că nu! Aşa cum nu m-a interesat nici în cazul lui Vântu. Sau… a lotului penalilor din fotbal. Ba mai mult, acelaşi tip de dosar a avut şi Năstase. Ce fel de dosar? Păi, şubred rău (în cel mai bun caz). Bazat pe probe indirecte, care apoi au fost trase de păr, s-au inventat şi alte probe şi uite aşa s-a construit un dosar. Adică, oamenii au avut ceva-ceva, nu prea mult, şi pentru că n-au vrut să-l scape din mână l-au agăţat aşa, cum au putut.
Fix asta au păţit şi Becali, Vântu, Năstase, plus infractorii din fotbal: Copos, verii Becali, Pădureanu etc. Aşa se face. Ai una bucată infractor/mafiot/cap de crimă organizată/delapidator, constaţi că n-ai cu ce să-l prinzi pentru a servi Justiţia în vederea acuzării respectivului şi a pedepsirii sale, aşa că te foloseşti de orice fel de tertip pentru a-l băga la brutărie, alegând să faci dreptate în loc de justiţie.
Antena 3 PSDIar asta o face toată lumea, nu doar România. Spre exemplu, în America (pentru a nu avea vorbe…iată un exemplu concludent dintr-o ţară stindard al democraţiei), nimeni nu-l putea prinde pe Al Capone. Toţi ştiau că e viciat până-n măduva oaselor, că a ordonat crime, că e liderul mafiot al unui grup de crimă organizată, că face trafic de droguri şi de persoane…dar nu puteau să facă rost de probe solide împotriva sa pentru că fiind putred de bogat cumpăra politicieni şi plătea şefi ai Poliţiei, reuşind să scape basma curata de fiecare dată. Ei bine, în momentul în care opinia publică a început să pună o presiune uriaşă asupra autorităţilor, oamenilor fiindu-le frică să trăiască într-un stat în care mafia înflorea, FBI-ul a fost nevoit să recurgă la o stratagemă fix ca-n cazul Voiculescu. A apelat la IRS (fiscul american), care a scos nişte acte conform cărora Al Capone făcuse evaziune fiscală şi în baza acelor acte l-au arestat preventiv, l-au judecat şi l-au băgat la puşcărie. Simplu şi la obiect. N-au putut să-l bage pentru toate nenorocirile pe care le-a făcut, dar l-au băgat pentru căcaturi economice, doar pentru a-l trece printr-un circ de proces şi a-l trimite-n pârnaie. S-a făcut justiţie în cazul său?! Evident că nu! S-a făcut dreptate?! Normal că da! 😉
Alt exemplu bun, contemporan cu noi este cel al şefului FMI, Dominic Strauss Kahn. Cel care, sanchi, a violat-o sub ameninţarea cuţitului pe negresa aia care dacă-i futea o palmă-l învârtea-n loc……. 😀 Exact asta s-a întâmplat şi acolo. Devenise un nene nedorit în fruntea FMI, era arogant şi nu pleca de bunăvoie, aşa că baEţii i-au inventat o chestie de cacao, l-au şi făcut de râs în toată lumea şi a plecat cu coada-ntre picioare.
Fix asta au păţit şi leprele din România. Credeţi că Vântu, Becali, Năstase, nenorociţii din fotbal şi Voiculescu erau altceva decât infractori? Au delapidat şi au făcut evaziune fiscală din gros, au păcălit statul şi au furat cât au putut de mult, iar pentru că aveau enorm de mulţi bani, putere şi influenţă politică, au cumpărat liniştea şi siguranţă persoanală, distrugând pas cu pas problele care ar fi putut să-i incrimineze. Caz în care mi se pare minunat că s-a făcut dreptate în ceea ce-i priveşte.
Ah, da, este o mutaţie a ideii de justiţie. O hidoasă şi putreda variantă ajutătoare. Dar dacă nici de ea nu ne folosim, atunci ce ne mai rămâne de făcut? Să stăm şi să-i privim pe toţi infractorii, securiştii, codoşii, delapidatorii şi evazioniştii cum prosperă şi cum ne râd în nas pentru ca Justiţia n-are probe?! Hmm… Ştiu, într-un stat normal aşa ar trebui. Cum însă România este coruptă de la mătură pân’ la evantai, mi se pare imposibil ca reprezentanţi ai puterii judecătoreşti să intre în posesia unor probe directe împotriva nenorociţilor de la nivel înalt, atâta timp ca ei îşi cumpără libertatea cu o parte consistentă din banii nemunciţi pe care i-au făcut furând o viaţă întreagă.
Şi atunci există astfel de cazuri în care mafioţi vocali sunt reduşi la tăcere prin procese de căcat, fără probe clare, dar în urma cărora se creează totuşi un echilibru, făcându-se dreptate printr-o măsură ilegală. Este un fel de eludare a legii, însă în sens invers… 😉 De obicei, persoanele care eludează legea o fac pentru a făptui infracţiuni. De data asta însă, eludarea legii este săvârşită de însăşi cei care-s puşi să asigure respectarea ei, dar care fiind parte dintr-un sistem în cadrul căruia nu pot funcţiona în parametrii normali, aleg să facă un bine apelând la modalităţi rele, în loc să lase un rău să perpetue doar pentru nu pot găsi ei cărările bune.
Catalin IonescuIar asta se întâmplă doar în cazul celor vocali. Celor cărora li se urcă la cap puterea devenind grandomani, crezând că li se cuvine orice. Îl ţineţi minte pe Becali? -Ciiinneee e DNA-ul ăsta? Să-mi sugă pula, DNA-ul… Io sunt Gigi Becali, razboinicu’ pulii mele…bam-bam… L-a distrus aroganţa şi infatuarea. Îl ţineţi minte pe Vântu? -Tinere, eu am împuşcat peste o sută de racheţi şi i-am îngropat prin munţi. Ai grijă, că te fac. Iar acum e la puşcărie, marele mafiot… Îi ţineţi minte pe cei din fotbal? -Io sunt Giovaaanii, zdreanţo! Eşti o lepră! Sunt un mafiot şi mă doare-n cur de voi. Justiţia n-are ce să-mi facă, pentru că n-au probe. Iar acum e la brutărie… Exact aşa au păţit-o toţi, inclusiv Voiculescu. Iar acum, pentru a da şi un contraexemplu – îi ţineţi minte pe Patriciu sau pe Păunescu (fostul patron al Stelei)? Sunt tot oameni de afaceri, sanchi 😀 , adică hoţi nedovediţi, care văzând cum e treaba au mers pe coadă şi au stat cuminţi în banca lor. Patriciu a stat vreo 24 de ore în arest, a zis -Iartă-mă, stăpâne! şi acum e bine mersi.
Deci sunt şi exemple în sensul ăsta. Probabil că e un cod nescris al hoţilor la nivel mare. -Dacă furi şi ai sute de milioane, ba chiar miliarde, nu face valuri că te luăm…. ceva de genul ăsta. Cum însă Voiculescu nu numai că a făcut valuri, dar le-a menţinut secundă de secundă, ani de-a rândul, era clar că puterea, influenţa, banii şi trompetele media n-aveau cum să-l ţină la nesfârşit liber, atâta timp cât a deranjat destul de multă lume. Iar aici nu mă refer doar la Băsescu. Băsescu are în spate un întreg cârd de codoşi care au cules roadele celor 10 ani în care a fost Preşedinte. Iar acei codoşi au la rândul lor averi considerabile şi influenţă. Dacă la un moment dat s-au unit, şi-au dat seama că împreună pot reuşi mai multe decât separat, pentru a-i da în cap ăstuia care-i toca non-stop prin vocile trompetiştilor săi. Şi uite aşa l-au trecut şi pe el din barca celor care râdeau liniştiţi crezându-se feriţi de probele justiţiei, în barca găurită a celor care înţeleg ce înseamnă să ţi-o iei perverted style.
Cred c-ar mai fi destule de spus, da’ mă opresc pen’ că iar am scris de mă dor deştele. 😛 Ideea de bază, cel puţin în opinia mea este următoarea – eu, cetăţeanul simplu, mă simt mult mai bine într-un stat care l-a băgat pe un infractor la puşcărie printr-un proces de căcat, decât m-aş fi simţit într-un stat care se încăpăţâna să respecte procedurile şi litera legii, uitând de spiritul ei şi lăsând în libertate un infractor plin de bani care ar fi rânjit în continuare mulţumit că banii săi reuşesc să distrugă probele materiale fără de care justiţia nu-şi poate face treaba. Prefer să ştiu ca reprezentanţii justiţiei pot sălta oameni de pe stradă, decât să ştiu că infractori securişti sfidează totul în jurul lor prin simpla lor prezenţă în libertate. Dacă preţul obţinerii dreptăţii este existenţa unui aparat de stat dispus să confecţioneze probe pentru a întemniţa infractori notorii nedovedibili, îl plătesc cu drag atâta timp cât Justiţia este incapabilă să producă ea însăşi acele probe, câtă vreme corupţia vine întotdeauna în ajutorul celor cu mulţi bani şi putere.
Eu cred în dreptate, nu în justiţie!

Advertisements
  1. 10 August 2014 at 13:48

    Toate demersurile lor se înscriu perfect în anteniadă, această mineriadă mediatică.

    • qatalin
      10 August 2014 at 16:32

      Mineriadă mediatică este un terment foarte potrivit pentru a descrie ceea ce face trustul Intact. Nu văd nicio diferenţă între Gâdea, Badea şi Cozma. Toţi trei luptă pentru oameni, nu?! 😉 …..

      • 10 August 2014 at 16:33

        Din păcate.

        • qatalin
          10 August 2014 at 16:41

          Mai devreme, când am distribuit articolul pe Facebook, am scris chestia asta în descriere: Aş mai adăuga încă o observaţie personală, pe care n-am mai introdus-o în articol: dacă după-amiază la ora 17 sunt mai puţin de 2.000 de persoane la Cotroceni, deseară la ‘În gura presei’ Mircea Badea va anunţa că încetează să mai realizeze emisiunea respectivă… 🙂
          It’s just a hunch, but my intuition rarely fails me… 😉

          Ceea ce mă face să spun că acel din păcate s-ar putea să fie cu două tăişuri. Fie vor reuşi să mute mineriada din plan mediatic în stradă, fie vor înţelege că trebuie să înceteze circul lor. Cum însă nu-i cred capabili să sesizeze ridicolul în care se află, există şansa să iasă destui lobotomizaţi în stradă, iar banii făcuţi din rating sunt la fel de foşnitori ca şi banii furaţi de patronul lor, mă tem că nici măcar un eventual eşec de imagine încasat peste 20 de minute nu-i va putea opri din circul otevist care-i caracterizează de cel puţin doi ani…

  2. qatalin
    10 August 2014 at 20:03

    Pentru că tocmai a luat sfârşit plimbarea pensionarilor din faţa Cotroceniului, am de gând să-mi exprim şi eu un gând…la cald.
    Cum o fi să te cheme Mircea Radu Badea şi după zece ani de live, după ce ai realizat emisiunea cu cel mai mare succes din România, după ce ţi-ai format o imagine de macho plin de testosteron, un dur al generaţiei anti-băsiste după ce eşti perceput ca fiind un reprezentant al celor de vârsta ta şi chiar mai tineri, după ce ai declarat public faptul că pe tine te interesează publicul 18-49 de ani, să te plimbi prin fata Cotroceniului având încolonaţi în spatele tău doar pensionari, oameni săraci cu duhul, pupători de moaşte, rupători de rafturi în sezon de reduceri, cumpărători de tigăi şi bormaşini, dătători din coate în zilele în care se dă fasole & ciolan moca-n stradă, ciorbărese, borşărese şi neamu’ lu manivelă?!
    Ştiu că e o întrebare retorică, la care şi dacă ar dori cineva să răspundă, ar descoperi că jena unui eventual răspuns ar rezulta doar într-o sinistră tăcere…
    N-aveam niciun dubiu că ăla este publicul Antena3, numai că văzându-i şi auzindu-i (reportera de la faţa locului a avut proasta inspiraţie să-i întrebe câte ceva), îmi dau seama şi mai mult de ridicolul situaţiei în care se află anteniştii. Aşa ceva e pur şi simplu stânjenitor…
    Oare, câţi dintre cei încolonaţi astăzi în spatele lui Mircea Radu Badea îi înţeleg glumele şi aluziile din timpul emisiunilor?! Câţi înţeleg expresiile în limba engleză? Câţi ştiu ce-i aia ‘Dooh!’ sau ‘whatever’?! 🙂 Văzându-i azi, păreau că nu prea ştiu despre ce-i vorba…nici în stradă, nici când le vorbeşte Mircea Radu Badea la televizor…

  1. 22 August 2014 at 8:25

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: