Archive

Archive for November, 2014

După jumătate de veac cu ‘escu’, ‘ta’ sau ‘nnis’?!

15 November 2014 2 comments

ManipulareCeauşescu. Iliescu. Constantinescu. Băsescu. Cei patru escu responsabili de soarta României pe o perioadă ce se întinde pe 50 de ani la răscrucea a două milenii. Buni sau răi, deştepţi sau proşti, pricepuţi au ba, ăştia sunt. Pe ei i-am avut (impuşi, sau votaţi) drept reprezentanţii noştri. Liderii României moderne. Şi chiar dac-ar fi o simplă potrivire, o coincidenţă amuzantă, iată că Tudor Muşatescu a nimerit-o bine de tot întrucât, dintre toate numele de familie posibile, doar de-alde escu au fost ultimii patru.
Până mâine…
Mâine decidem între un nnis şi un ta. C-o fi bine sau rău, habar n-am. Convingerea mea e că niciunul nu este potrivit să ne fie Preşedinte, fiecare din motivele sale, pe care le voi înşira niţel mai la vale, da’ pân’ la fond ne mănâncă forma şi cum nu cred în coincidenţe nici de-al naibii, tind să mă las purtat şi de data asta pe valuri de superstiţie, afirmând că e foarte posibil s-o rupem în fericire. Viitorul Preşedinte cu siguranţă va conta într-un fel sau altul. Nu-i doar un hazard lipsit de sens. Schimbarea lui escu, aşa, dintr-o dată, după ce am ţinut-o doar în de-alde escu odată cu încetarea din viaţa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi până acum, cu siguranţă prevesteşte ceva… deosebit.
Optimiştii ar spune că nnis ne-ar duce-n Europa, că-i ferchezuit şi are ştaif de leader autentic.
Alţi optimişti ar susţine că ta ne-ar aduce investiţii şi ne-ar scăpa de oamenii regimului ultimului escu.
Eu însă, pesimistul de serviciu în ale politicii, spun că nici nnis, nici ta, nu sunt ceea ce ar fi meritat România după ultimul Read more…

Votul – sclavia omului modern.

1 November 2014 1 comment

ConsciousnessCu cât drag am aşteptat să împlinesc 18 ani. Nu doar pentru a putea cumpăra alcool şi ţigări fără probleme, pentru că oricum le cumpăram şi minor fiind. Aşteptam majoratul pentru că doream să mă simt bărbat. Matur. Cetăţean responsabil, plin de simţ civic. Se întâmpla în primăvara lui ’95. Nu mai reţin dacă au fost nişte alegeri locale în acel an (parcă da), însă aveam să votez plin de elan în ’96, când a ieşit Emil.
Heh… -A ieşit Emil, băă! Deja era o vorbă printre studenţi. -Hai la Universitate, că a ieşit Emil. După ce ne-a făcut ciocatu’ cu mâna din balcon am mărşăluit spre Regie. Să bem şi să chefuim, evident… Dar nu mai conta. Scăpaserăm de Iliescu. Ne simţeam în sfârşit liberi.
Ţin minte că erau anii în care votam cu o asemenea plăcere de zici că făceam sex. Păstram timbrele alea lipite pe buletin de zici că erau chiloţii damelor pe care le ştampilam în cabina de vot la fiecare scrutin electoral. Suveniruri. Simboluri ale cetăţeanului Cătălin Ionescu. Îmi plăcea să mă implic. Discutam multă politică, fie în familie, fie cu prietenii. Consideram că voinţa mea alături de voinţa altora care gândesc aidoma mie, sau mai bine zis voinţa mea alăturată voinţei celor cu care întâmplător gândeam asemănător reprezintă o forţă capabilă să schimbe destine, să modifice opţiuni şi căi de urmat, să…
Aiurea! Am eu o vorbă pe care-o folosesc cu foarte mare drag în asemenea situaţii. -Young, dumb and full of cum. Atât la propriu, cât şi la figurat. Credeam în democraţie. Încă mai credeam…
Read more…