Archive

Archive for July, 2015

Primiţi cu violu’?

22 July 2015 3 comments

DatingBă, frate, constat că a ieşit o dileală naţională în legătură cu violul din judeţul de la ora 5.
Fapte oribile se comit zilnic, da’ nu interesează pe nimeni. Fi-v-ar ipocrizia de râs, să vă fie! Însă, cum apare un subiect mediatic inventat de CNN de România, cum se reped guvizii şi-l halesc pe nemestecate.
Văd că, mai nou, au început tot felul de vedete autohtone netalentate să-şi implice imaginea în susţinerea unei inepţii cât ei de mare. Cum adică – Bărbaţii adevăraţi condamnă violul? Bă, voi v-aţi dilit total?! Da’ există fo situaţie în care violul nu este condamnat, fie şi verbal, moral, prin exprimarea unei simple opinii, dar mai ales în mod legal? Sweet Lord of Hypocrisy!!!
Deci, nu numai că-şi pun poalele-n cap tot felul de contrafăcuţi ai show biz-ului românesc, da’ au ales cel mai inept slogan posibil. Plecând de la ideea că bărbaţii adevăraţi condamnă violul, înseamnă că, în mod perfect logic, există şi bărbaţi care nu se află în tagma violatorilor, dar care aprobă violul. Motiv pentru care, îmi răsare-n minte o întrebare simplă – în cazul violului lu’ peşte, o fi existând o modalitate de gândire şi o abordare mai defectuoasă decât asta? Eu cred că nu.
Să vii şi să spui că eşti împotriva violului, e ca şi cum ai susţine în mod public lupta împotriva asasinatelor la comandă, a tâlhăriilor şi a introducerii taxei pe aerul respirat. Wtf?!… Puteau alege j’de variante posibile de a blama gestul acefalilor ălora, fără a risca să pice chiar ei în ridicol. Da’, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
Aşadar, s-a deschis campania #uniţisalvăm femeile de la viol. De parcă până acum se stătea la coadă să le facem poştă pe domnişoarele de 17 Read more…

Advertisements

Mediocritate, te iubesc!

12 July 2015 2 comments

The DudeDetest ambiţia cu toată puterea fiinţei mele. Mi se pare unul dintre cele mai nocive sentimente umane, dacă nu chiar cel mai nociv dintre ele. Cred asta pentru că ambiţia stă la baza multor schimonosiri ale sufletului. Din ambiţie ia naştere orgoliul. Ambiţia pune bazele răzbunării. Tot ambiţia este responsabilă şi pentru apariţia parvenitismului. De fapt, chiar şi lucrurile benefice care pot fi realizate ca urmare a ambiţionării protagoniştilor, rămân de-a pururi sub sceptrul unor reuşite care nu pot fi încununate cu un zâmbet plin. Parcă nu-ţi vine să te bucuri pe deplin atunci când ştii că obţii ceva pozitiv având la bază îngrozitorul foc lăuntric al ambiţiosului, care-l macină până la paroxism într-o turbare continuă, nedându-i voie să aibă clipe de respiro şi ducându-l, ultimativ, într-o stare din interiorul căreia doar ia act de reuşită, fără însă a se putea bucura copilăreşte de ea, atâta timp cât munca interioară depusă pentru obţinerea ei a fost colosală.
Ce-mi veni să scriu despre subiectul ăsta? Nimic special. Urăsc ambiţia de când mă ştiu. De fapt, de când mă întrebau părinţii – Tu nu vrei să fii ambiţios? Vrei să ajungi ultimul la învăţătură? Apoi, văzând că nu le răspund aşa cum sperau ei că le voi răspunde, în timp, ajunseseră să se resemneze şi să-mi arunce vorbe de genul – N-ai pic de ambiţie! (sperând în zadar că asta mă va motiva). Aşa e. Nu aveam şi nu am. Ulterior, odată cu trecerea anilor, văzând că reuşesc să duc multe task-uri la bun Read more…