Home > De suflet. > După ce a făcut politică şi ne-a dat note, Dumnezeu face stand-up comedy. Isn’t God cool?!…

După ce a făcut politică şi ne-a dat note, Dumnezeu face stand-up comedy. Isn’t God cool?!…

Cool ChristActuala conducere a BOR este cea mai inumană, lipsită de har şi plină de viclenie cloacă de farisei pe care a avut-o Biserica Ortodoxă Româna de-a lungul istoriei.
Înaltpreasreasfinţia sa Daniel, Arhipăstor statornic al Banatului, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este, în opinia mea, cel mai nepriceput, avar, lipsit de suflet, cinic şi depărtat de la Calea mântuirii cap al BOR din câţi s-au aflat până acum în această funcţie.
Plecând de la cele două afirmaţii, care pentru mine au calitate de adevăr, fiind convins de veridicitatea lor, aş dori să analizez puţin câteva aspecte care au legătură cu latura lumească a desăvârşirii spirituale a omului, cea călăuzită de către urmaşii Apostolilor pe pământ – preoţii.
Din capul locului doresc să menţionez faptul că gândurile mele înşirate în cele ce urmează nu sunt o emanaţie a dispreţului sincer pe care-l nutresc faţă de actuala conducere a BOR, ci vin ca urmare a cumulării mai multor impresii personale antagonice cu propriile-mi convingeri, motiv pentru care voi încerca, pe cât posibil, să-mi păstrez o răceală analitică aproape mecanică în exprimare.
Pentru a trage unele concluzii cu privire la rolul nociv pe care şi l-a însuşit BOR în ultimul deceniu, voi avea în vedere trei planuri ale acţiunilor lor dezastruoase pe care le-au întreprins în perioada scursă de când Daniel este Patriarh: politic, educativ şi social.

În plan politic, BOR a punctat o premieră pentru istoria omenirii. Cu ocazia ultimelor alegeri presidenţiale, care au avut loc în luna Noiembrie 2014, a fost pentru prima oară de la răstignirea Lui Iisus şi până în prezent, când religia emanată din iubirea Celui care ne-a arătat Calea, Adevărul şi Viaţa a făcut politică. Dumnezeu a fost PSD-ist.
Eu nu ştiu să mai fi fost vreodată un moment în care reprezentanţii Ortodoxiei mondiale, din oricare alt stat de pe glob, să-şi fi asumat un anumit partid, un anumit candidat, şi să meargă cu el într-o campanie electorală politică pentru a-l susţine în vederea accederii în funcţia supremă în stat. Dac-o mai fi vreun caz, mea culpa. Însă, conform cunoştinţelor mele BOR reuşeşte o premieră istorică mondială.
Patriarhul DanielAşadar, în urmă cu mai bine de un an, Dumnezeu Tatăl, prin reprezentanţii Săi pe pământ, a sugerat oamenilor numele candidatului la preşedenţie, în persoana lui Victor Ponta. Ah, că n-a ieşit el Preşedinte, asta-i altceva, dar dincolo de aspectele scrutinului în sine, faptul de necontestat rămâne – Dumnezeu, cel puţin conform îndrumărilor şi asumării BOR, a făcut, în sfârşit, politică.

În plan educativ, BOR reuşeşte din nou o premieră. De data aceasta nu una istorică generală, ci una cu privire strictă la ortodoxism, întrucât este pentru prima oară, în istoria ortodoxiei, când Dumnezeu pune note elevilor aflaţi în sistemul de învăţământ de stat.
Introducerea religiei în şcoli este un subiect aprig dezbătut în ultimii ani, utilitatea şi oportunitatea acestui demers fiind o nebuloasă greu de definit, atâta timp cât părerile contrare par să fie mai împărţite decât argumentele legitime. Nu rare au fost momentele în care am polemizat cu reprezentanţi ai BOR, unul dintre ei, preot, profesor de religie, fost director de Colegiu Naţional, fiind un fost coleg de-al meu de liceu, pe care-l cunosc personal.
Înţeleg foarte bine punctul de vedere al preoţilor, însă, tare mă tem că ei se încăpăţânează în asumarea rolului lor didactic, fără a mai fi capabili să plece urechea la argumente venite din afara sistemului pe care-l reprezintă.
Din câte cunosc eu, predarea religiei în şcoli este o eroare fundamentală, întrucât iubirea nu se învaţă, ci se simte. Pe Dumnezeu nu ajungi să-L cunosti pe calea materiilor fixe, ci Îl descoperi în tine însuţi. Aşadar, conform normelor de bun simţ, ar trebui ca Dumnezeu să ajungă la cunoştinţa următoarelor generaţii prin cele două căi folosite atât de bine de-a lungul istoriei: familia şi Biserica.
Religion in school-Ce treabă are Dumnezeu cu şcoala?, este o întrebare al cărei răspuns nu reuşesc să-l descopăr.
Ce reuşesc, totuşi, să înţeleg, este ţelul BOR. Acela de a nu pierde din mână generaţiile care vin şi care par să nu mai fie interesate de descoperirea laturii spirituale a existenţei pe pământ. Cu acest demers sunt de acord. Nu însă şi cu modalităţile prin care este dus la îndeplinire.
A duce religia în şcoală, acolo unde elevii ştiu că trebuie să înveţe, să-şi facă temele, că sunt ascultaţi, că dau teze, acolo unde ei ştiu că iau note pentru ceea ce învaţă, nu face decât să coboare misticul în laic.
-Ce avem, coaie, azi? -Test la mate, istorie, a zis aia de engleză că ne ascultă şi dup-aia test la religie. -Ai de plm! Am uitat să învăţ! -Fraere, ai pus-o, ejnebun!?
Astfel de discuţii au loc săptămânal în şcolile din România. A duce o trăire atât de sensibilă într-o cloacă de normalitate a vieţii cotidiene, mi se pare un demers găunos, al cărui eşec îl vom constata peste vreo 20-30 de ani, când cei care învaţă acum religia în şcoală vor avea la rândul lor copii.
Se va pierde cel mai important aspect al iubirii faţă de Dumnezeu – intimitatea. Trăirea lăuntrică a celui care-L descoperă în el pe Iisus vă fi înlocuită de sentimentul de turmă. Instituţionalizarea acelei trăiri va omorî latura unicităţii sale, transformând asceza în teză, rugăciunea în sentiment de grup, contemplarea în note.
Dumnezeu va ajunge de unică folosinţă. Desfaci doza de credinţă, face fâs, te-ai spiritualizat pe deplin şi-ţi vezi de drum în continuare.
În urmă cu doar câteva zile am purtat o discuţie cu preotul de care vă spusei mai sus niţel şi un alt prieten, tot fost coleg de liceu. Subiectul – oportunitatea introducerii educaţiei sexuale în şcoli. Preotul, după cum e lesne de înţeles, susţine că n-are ce căuta educaţia sexuală în şcoli sau, dacă este introdusă, de ce să nu se predea şi religia în şcoală?
Încercasem să-i explic, şi voi adăuga şi aici, faptul că educaţia sexuală tocmai acolo îşi are locul, în şcoală, atâta timp cât scoala are legătură cu educarea laturii umane a omului. În şcoală înveţi tot ce are legătură cu partea materială a existenţei, acolo descoperi ştiinţele care depind de legile fizice ale acestui Univers şi, da, tot în şcoală înveţi şi despre sex. Tocmai de aceea nu trebuie dusă şi religia tot în şcoală, pentru a nu mânji cu latura lumească a omului, ceva atât de sensibil precum trăirea creştină. Acordul fin al iubirii faţă de Dumnezeu nu trebuie să aibă loc în aceeaşi instituţie în care înveţi despre poeziile lui Eminescu, despre TRR-ul lui Einstein, despre adiţia sau substituţia chimică, ori despre ejaculare, coitus interruptus şi plăcerea produsă de sexul anal.
precum-fecioara-c3aentre-sfinc5a3iDe-aia sar de cur în sus preoţii, pentru că au adus religia în şcoală, iar acum li se par câh anumite aspecte ale şcolii şi vor să fie totul aşa cum îşi doresc ei, pentru a curăţi oarecum frivolitatea şi moravurile unui loc în care ei vor să-şi desfăşoare o activitate care are de-a face cu înălţarea spirituală.
E ca şi cum te-ai duce-n Africa şi ai încerca să-i explici leului că nu-i frumos să sfâşie de vie o antilopă Gnu, ci ar trebui s-o omoare încet, lent, fără s-o doară, după care să o mănânce delicat, să fie atent să nu-i sară sânge pe blană şi să-şi împartă prada cu toate vieţuitoarele care-i dau târcoale. Unele lucruri pur şi simplu nu se schimbă. De ce? Pentru că aşa sunt de când lumea şi nu trebuiesc amestecate. De fapt, ca o ironie perfectă, chiar şi preoţii care predau acum religia în şcoli, dimpreună cu capii BOR care au născocit aceasta neghiobie fără margini, au crescut tot într-o lume în care au aflat despre Dumnezeu în sânul familiei şi la Biserică, nu în şcoli.

În ce priveşte planul social, pe care-l vizează acţiunile nocive ale BOR din ultimul deceniu, consider că, dincolo de afacerile lor comerciale, dincolo de exemplele de preoţi transformaţi în popi fără har şi avari, dincolo de meschinăria unor prelaţi care n-au nimic în comun cu sfinţenia Hirotoniei prin care au trecut, cel mai nociv demers (din cauza efectului său pervers) pe care-l duc la îndeplinire capii BOR este transformarea Lui Dumnezeu din Tatăl Ceresc în Băiatul Cool al Stand-up Comedy-ului românesc. Iar cel mai de seamă şi emblematic reprezentant al acestui gen de preoţie este Constantin Necula, preotul funny care are chiar astăzi un show în Municipiul Râmnicu Sărat.
Constantin NeculaDe ce cred acest lucru despre amuzamentul preoţesc? Pentru că eu nu-mi aduc aminte să fi citit undeva cum că Iisus a făcut caterincă în momentul rostirii Fericirilor. Nu am cunoştinţă despre bancurile pe care le spunea când ne-a învăţat Tatăl Nostru. Nu ştiu să scrie în vreo carte, inclusiv în Sfânta Biblie, despre anecdotele pline de apropouri cu tentă sexuală şi râsul isteric al maselor din timpul minunilor pe care le-a săvârşit Fiul Lui Dumnezeu pe pământ.
Mai mult decât atât, nu doar Fiul a fost Cel care a călăuzit lumea într-o notă decentă, ci întreg Vechiul, cât şi Noul, Testament abundă de profeţi şi Sfinţi care au păstrat o notă de seriozitate şi de cumsecădenie smerită în exprimare, fără a face mişto de problemele oamenilor, pe care să le împacheteze în glumiţe fâsâite, cu scopul de a-i convinge de veridicitatea cuvântului pe care-l rosteau în numele Lui Dumnezeu.
Acest demers al preoţilor de rit nou (ca să le zic aşa…), pare să fie unic în istoria religiilor, întrucât nici măcar sectele nu au recurs la stand-up comedy. Pastorii diferitelor secte şi culte religioase presărate pe tot globul, dar mai ales în America de Nord, preferă acea exacerbare a unor trăiri care se doresc a fi impregnate în sentimente nobile, motiv pentru care dansează, cântă cu patos, screm nişte lacrimi, dar nimeni, niciodată, n-a recurs la instaurarea de facto a mult prea celebrei titulaturi – Jesus Christ Superstar!

Dac-ar fi să încerc o concluzie a acestor trei planuri de analiză, aş putea spune că BOR va culege ce a semănat. Roadele deciziilor lor dezastruoase se vor vedea în timp. Ştiu că lumea vorbeşte despre preoţii avari, care iau şi haina de pe om şi care nu mişcă un deget dacă nu-s plătiţi; vorbeşte despre preoţii care au maşini luxoase, case peste case, afaceri, sunt plini de bani şi nu-şi mai încap în pene; vorbeşte despre preoţii care fac politică, susţin anumiţi candidaţi, militează pentru unul sau pentru altul folosindu-şi enoriaşii drept masă de manevră; vorbeşte despre interminabilul şir de exemple negative ale capilor BOR care-s lipsiţi de empatie în mod public, vizibil. Da, cunosc şi eu acei preoţi. Ei există alături de cei plini de har, prin care lucrează Duhul Sfânt. Lumea vorbeşte despre ei doar pentru că faptele lor produc efecte imediate, palpabile, concrete. Ce va constata, însă, lumea, va fi depărtarea spirituală de Dumnezeu, ca urmare a acestor trei aspecte pe care le-am avut în vedere în acest scurt articol (pe care şi aşa mă chinui să-l aglomerez, întrucât nimănui nu-i place că scriu mult; de parcă m-ar interesa asta…).
Preoti in limuzineEu înţeleg de ce face BOR aşa ceva. Trăim în secolul vitezei, în era digitală. Totul este pe fast forward. Oamenii sunt într-o goană după bani, din cauza căreia nu mai au timp pentru a dezvolta şi pentru a educa latura spirituală a copiilor lor. De-abia dacă mai au timp să-i vadă bine, iar în acel puţin timp îi întreabă strictul necesar: -Esti ok? Ai ce mânca? Ce-ţi mai trebuie? Ce-ai făcut la şcoală? … cam atât.
Într-o astfel de lume a grabei e firesc să-ţi doreşti să nu se piardă acel nucleu al creştinismului. Sunt de acord că trebuie replantată în noile generaţii acea scânteie a credinţei pe care părinţii zilelor noastre au eşuat s-o transmită copiilor lor din motive obiective. Numai că, felul în care doresc cei de la conducerea BOR să facă acest lucru este unul totalmente eronat. Îngrozitor! Efectele nocive ale demersurilor lor sunt atât de perverse, încât tind să cred că nici măcar nu le-au luat vreodată în calcul.
De fapt, după ce ţi-ai tras limuzină, ai bani de-ţi dau pe nas, eşti domnit şi ţi se pupă mâna la tot pasu’, e firesc să păstrezi mai greu o ancoră în realitatea bazală a urbei. Cei care au decis implicarea Lui Dumnezeu în politică, în şcoală şi în comedie, au ca scop mărirea numărului de credincioşi, fără să-i intereseze aluatul din care-s compuşi. Îi interesează cantitatea, nicidecum calitatea. Sunt disperaţi să-şi păstreze neschimbat, ba chiar să-şi mărească (de ce nu?!), numărul superstiţioşilor care freacă portofelul de racla cu moaşte. Pentru ei contează să nu cumva să scadă sub 70% ortodoxismul din România şi încrederea în BOR, motiv pentru care încearcă să facă asta prin orice mijloace, interesându-i doar efectul de moment. Pentru ei contează clipa, nu viitorul. Vor să fie cool, să fie politicieni iscusiţi, afacerişti buni, profesori îndrăgiţi de elevi, să fie de-ai poporului, printre oameni, să se bată pe burtă cu oamenii la şpriţuri şi paranghelii.

Credinciosi iau apa sfintita, in timpul sarbatorii religioase "Izvorul Tamaduirii", la Patriarhia Romana, in Bucuresti, vineri, 9 aprilie 2010. ANDREEA BALAUREA / MEDIAFAX FOTO

Ei bine, nu! Nu cred că aşa ceva înseamnă credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu. În cel mai bun caz înseamnă o imixtiune a lumescului în divin, ocazie cu care se va mânji latura protectoare a religiei şi va dispărea respectul oamenilor faţă de o trăire care nici măcar nu trebuia instituţionalizată.
Îmi aduc foarte bine aminte de perioada copilăriei. Am amintiri încă vii chiar de la vârste foarte fragede, de sub 10 ani. Ţin minte când am văzut prima oară un preot. Îmi spusese mama destule despre Doamne-Doamne, iar când am văzut prima oară acele straie de-abia am putut articula un -Sărut mâna, părinte! pe care ştiam că-l aşteptau de la mine cei din jur. Acel respect şi acea admiraţie pentru cel pe care-l vedeam ca pe o poartă către Rai vor dispărea. Se vor disipa în neant. Preoţii viitorului vor fi -Ce faci, coaie?! Vor fi tovarăşii noştri. Vom bea berici cu ei şi vom spune bancuri porno, râzând cu gura pân’ la urechi. Generaţiile care vin din urmă nu vor mai cunoaşte acea diferenţă intrinsecă a delimitării divinului de uman şi vor percepe totul de-a valma, pentru că preotul nu va mai fi doar păstorul de suflete, ci va fi şi acel nene care susţine un anumit candidat, va fi acel profesor amuzant şi de treabă, dar care pune note şi la ora căruia ne simţim beton, va fi şi acel actor de comedie care va face poante cu pilde din Biblie… Iar aşa ceva va însemna, în sfârşit, moartea ultimei urme de intimitate şi de legătură sinceră între om şi Dumnezeu, înlesnită prin reprezentanţii Lui pe pământ, preoţii.
Aceste lucruri nu se întâmplă acum. De fapt, au început deja să se întâmple, dar le vom resimţi când va fi prea târziu. Ruşinea şi respectul instinctiv în faţa unui preot vor fi înlocuite cu un fel de colegialitate şi de întovărăşire sterilă, pentru că atât prezumtivul credincios, cât şi preotul, nu vor fuziona socialmente mai mult decât salut-salut, însă, se vor privi reciproc cu alţi ochi, diferiţi de cei lăsaţi nouă de Apostoli.
BORDa, Dumnezeu e cu noi la tot pasul, atunci când Îl chemăm în ajutor şi deci, Îl avem tovarăş în toate aspectele vieţii, însă nu trebuie confundat acest lucru cu amestecul Lui în administrarea celor lumeşti. Nu Dumnezeu ne numeşte conducătorii, nu Dumnezeu a transformat iubirea într-o materie predată la şcoală şi nu Dumnezeu face glume cu poruncile şi îndrumările Sale. Oamenii au făcut asta! Iar singurul scop pentru care oamenii au făcut aşa ceva este acel mult prea comercial – cantitate în locul calităţii.
Capii BOR chiar cred că pe Dumnezeu Îl interesează dacă în România sunt 17 milioane de creştini ortodocşi, dacă din acele 17 milioane doar un milion Îl iubesc cu inima, nu cu vorba? Turma nu trebuie să fie mare, ci să te poţi baza pe calitatea ei.
Da, societatea tinde către pierderea credinţei. Aşa, şi? Ghinion! Asta e… Aşa merg lucrurile. Dar, de ce să te focalizezi pe menţinerea unui număr mare de credincioşi cu acte, când ai putea să-ţi formezi un număr mic de credincioşi veritabili? De ce să ai un milion de veritabili credincioşi din 17 milioane de credincioşi declaraţi, când ai putea să ai 4 milioane de credincioşi veritabili din 5 milioane de credincioşi declaraţi?
Propovăduirea credinţei nu se face sub orice formă, doar de dragul convertirii. Până şi catolicii în vremea inchiziţiei ştiau asta. Rigorile dogmelor religioase nu trebuiesc încălcate doar pentru că vremurile ne presează şi ne cer asta. Dacă eşti o Biserică posesoare de coloană vertebrală solidă, îţi menţii un singur drum în calea mântuirii, iar cei care-ţi urmează pe acel drum sunt cei pe care te poţi baza că vor vorbi în numele tău. Nu trebuie să faci o sumedenie de bifurcaţii şi de alei întortocheate, doar-doar atragi cât mai mulţi. Iisus n-a fost fiecăruia aşa cum îşi dorea respectivul să-L vadă, ci a fost acelaşi pentru toţi, iar cei care au simţit chemarea, au urmat exemplului vieţii Sale.
The Dark SideAşa şi BOR. Sau… în fine, aşa ar trebui… Să nu se transforme în curva vremurilor, ci să-şi păstreze acel conservatorism de tip Ilie Cleopa şi, mai nou, Calistrat Chifan, întrucât nu-s deloc rele puţintică rigoare şi niscaiva seriozitate.
Diferenţa dintre mine, care aveam 5 ani în 1982 şi care am simţit o emoţie uriaşă în momentul în care un preot mi-a atins zâmbind creştetul capului cu mâna sa, suflând totodată peste cărbunii care începuseră să se înroşească în inima mea gândindu-mă la Doamne-Doamne, şi un copil care va avea 5 ani în 2039, dar care va zâmbi şmechereşte în colţul gurii şi se va sfii intrigat atunci când tipul în straie negre va dori să-l binecuvânteze, va reprezenta pecetea pusă peste acest bloc decizional greşit al BOR, venit în urma unei judecăţi lumeşti aplicată unor trăiri divine.
Doamne fereşte!

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: