Home > De suflet. > Shiver.

Shiver.

RockAm descoperit ce este Lerul. Ştiu că este o afirmaţie curajoasă, dar am motive să cred că există o susţinere solidă în spatele acestor cuvinte. Nu mă simt ca şi cum mi-aş fi dat seama cine l-a împuşcat pe JFK sau ca şi cum aş fi aflat întâmplător leacul împotriva virusului Ebola. Şi totuşi, raportat la meleagurile autohtone, tind să cred că o asemenea descoperire s-ar putea dovedi valoroasă din punct de vedere spiritual, pentru că sunt deja mulţi ani de când ne întrebăm cu toţii -Cum adică Ler? Ce este Lerul?
Ei bine, am găsit răspunsul!
Totul a început odată cu intrarea în actualul sezon al sărbătorilor de iarnă. Aflându-mă de mai bine de un deceniu într-o mizantropie care deja îmi balansează cu brio caracterul coleric şi firea extrovertită, am ajuns, treptat, să urăsc din ficaţi sărbătorile de iarnă şi tot ce ţine de alaiul interminabil de feeling-uri artificial concepute pentru a destinde episodic fruntea omului modern, cu scopul de a-i încărca bateriile pentru anul ce urmează.
De câte ori intrăm în perioada turbării sociale, adică 1 Decembrie – 9 Martie, simt că-mi face poc o venă. Luminiţe, urări, cei dragi, brad, beteală, globuleţe, omăt, fie ca…, zâmbet tâmp, cumpărături, mâncare în exces, Crăciun, Revelion, Sf. Vasile, Sf. Ion, Babele şi Moşii de iarnă, Valentine’s day, 1 Martie, 8 Martie, voie bună, dar mai ales colinde! Stupid motherfucking jingles!
Detesc colindele şi pe cel care le-a inventat de zici că-s un militant ISIS şi tocmai am constatat că iubita mea în vârstă de 12 ani poartă tanga şi s-a machiat, în loc să-i văd doar ochii din Burqa… Mă scot din minţi ritmurile tânguitor-miloage ale colindelor de zici că a fost distribuită toată toleranţa pe pământ, iar eu am rămas fără… s-a terminat când s-ajungă şi la mine.
LerNimic nu mi se pare mai inept în perioada asta decât urările sub formă de colinde. Acele versuri de căcat, compuse parcă de un copil de 9 ani cu dizabilităţi şi handicap mintal retrograd, acele ritmuri care-ţi storc cu japca nişte sentimente resimţite la unison de către, musai, toţi cei care le ascultă şi care se bălăngăne sufleteşte într-o unduire spirituală naţională, acea moacă produsă de ele, cu ochii pleoştiţi a proasta şi gura rânjind un zâmbet semi-trist, ca şi cum cineva ţi-a furat maşina nou cumparată, da’ tocmai ai aflat că tumoarea e benignă, nu malignă, aşa că, într-un fel ciudat, eşti vesel-trist (sau invers), acea trăire generală de tip -Să fie bine, ca să nu fie rău, mă duc, cumulat, în prag de colaps cerebral şi fizic. De ce şi fizic? Pentru că încerc pe cât posibil să mă izolez complet. Să mă rup de lume într-o hibernare prelungită până în luna Femartie când, după acele inumane 1 şi 8, simt că scap de atac cerebral pentru următoarele opt luni jumate’, pân’ la viitorul 1 Decembrie.
Şi totuşi, cum de am ajuns să înţeleg ce-i acela un Ler, dacă în perioada asta îşi dau întâlnire în mine Grinch şi Ebenezer Scrooge, formând o fiinţă superioară din punct de vedere anti, un mult prea cinic Pava?!
Ca să n-o mai lungesc, lucrurile au decurs relativ simplu. Pe 6 Decembrie, văzându-mă intrat adânc în sezonul 2015-2016 al disperării sociale, am postat pe Facebook următoarea frază: Detest colindele mai mult decât manelele. (ceea ce, pentru cunoscuţi, înseamnă că le cam foarte detest!!!)
În urma discuţiilor purtate în comentariile acelei postari, o prietenă, care iubeşte sincer această perioadă şi mai ales colindele, simţind că-i dau lacrimile de fericire când ascultă aşa ceva (conform declaraţiilor ei), mi-a spus la un moment dat: -Cu ce m-ar ajuta în plus un concert heavy metal? (ştiut fiind faptul că rock-ul e genul de muzică pe care-l îndrăgesc cel mai mult). I-am explicat că nu gândesc antagonic, prin excludere. Nu e ca şi cum, pentru că nu suport eu colindele, trebuie musai să fie pe bază de rock. Nu! Pur şi simplu colindele mi se par inutile, hidoase, inepte şi inadecvate.
WritterŞi totuşi, replica ei mi-a rămas în cap. Sunt conştient că nu eu trasez normele de conduită şi nu reprezint nici pe departe vreun model de urmat, fie că vorbim de comportament, fie că ne referim la preferinţele în materie de orice, cu accent pe cele muzicale în cazul de faţă. Aşadar, ce anume ar face ca zdrăngăneala mea să fie peste jingle bells-ul ei?! Răspuns: nimic!
Nu există un reper în materie de normalitate, întrucât a fi normal se supune unor rigori ale subiectivismului. Ceea ce unuia i se pare normal, celelalt poate considera a fi îngrozitor şi deci, nu avem cum să stabilim o conduită pe care să o considerăm drept un reper al normelor sociale general valabile şi unanim acceptate.
Dacă cineva consideră că acele colinde pe care eu le detest cu pasiune intră în categoria muzică, atunci acea persoană poate fi mişcată sufleteşte de către colinde în acelaşi mod în care muzica rock mă inspiră şi mă mişcă sufleteşte.
Întâmplarea face ca acest gând, această realizare uluitoare (în mintea mea limitată; care pentru unii, cei mai mulţi, poate părea o concluzie puerilă, la care au ajuns în urmă cu mult timp) să vină în urma ascultării unui colind. L-am pus în ghilimele de această dată, pentru că e vorba despre un colid pe gustul meu. Nu e cu zurgalăi, nu e cu omăt, luminiţe, n-o cheamă Fuego pe mă-sa să-mi împodobească bradu’ sau… whatever, ci e un colind aşa cum consider eu că ar trebui să fie colindele.
Fiind vorba despre naşterea Lui Iisus, am nevoie doar de o veste -Bă, vezi că azi s-a născut Iisus! şi gata… mi-ar ajunge. N-ar fi nevoie de j’demii de versuri şi jingle-uri stupide pentru a-mi spune lucrul ăsta. În schimb, dacă vrei s-o arzi winter holiday-hibernation style, cam astfel de colinde ar fi cu adevărat acceptabile, cum veţi vedea/asculta mai jos niţel.
Bine, bine… şi ce legătură au toate divagaţiile astea cu Lerul? N-am uitat afiramtia iniţială, cea în legătură cu definiţia Lerului.
Green fieldPăi, (era să zic toată treaba-i din proţap!, da’ m-am oprit la timp) totul ţine de armonia interioară. Dacă te-ai născut într-o familie săracă atât material, dar şi cu duhul, mă-ta-i curvă, tac-tu-i alcoolic, iar în bătătura ta nu se ascultă decât manele, pentru că, din punct de vedere obiectiv, fără să ai tu vreo vină, creierul tău nu pricepe mai mult decât acele acorduri simple ale manelelor; dacă ai un un job stresant şi o familie de întreţinut, aşa că-ţi îngădui an de an acest repaus spiritual artificial conceput de om, cu ajutorul căruia simţi că prinzi putere pentru a mai rezista încă un an în câmpul muncii, motiv pentru care-ţi injectezi în venă nişte winter holidays spirit; dacă eşti un mizantrop nostalgic, ciufut şi încăpăţânat, care simte că-şi pierde într-un ritm galopant toleranţa şi care-i ancorat în rock-ul anilor ’80-’90 (perioadă în care a copilărit şi s-a format ca adolescent), ai în tine acelaşi tip de trăire interioară. Nu contează cum este produsă, ci contează că o simţi! Iar acea trăire este un Ler. 🙂
Aşadar, definiţia este următoarea: Lerul este unitatea de măsură a fiorului interior produs pe cale auditivă de muzica ascultată de către subiect. De-aia se chinuie Hruşcă să ne spună că leru-i ler şi iarăşi ler, pentru că, aflat într-o stare de nirvana, cel care ascultă muzică poate atinge unul sau mai mulţi Leri, în funcţie de cât de departe reuşeşte să călătorească cu spiritul, purtat pe valuri de muzică. Ce fel de muzică? După cum am spus, nu mai contează. Orice te-ar gâdila pe creier şi ţi-ar zgândări sufletul, e binevenit! Totul e să te laşi purtat de acea trăire şi să spargi bariera sufletului, aidoma piloţilor care sparg bariera sunetului când ating viteza Mach-1, obţinând la rândul tău armonia unui Ler-1.
Lerul se calculează în funcţie de starea de spirit a melomanului, ţinându-se cont de mai mulţi factori: stres, coeficient de tristeţe, cantitate de alcool îngurgitată, stare de depresie, nostalgie, melancolie, amintiri, evenimente sau sentimente produse şi legate de melodia respectivă. Valorile acestor stări diferă de la om la om producând unul sau mai mulţi Leri.
Toate aceste informaţii au fost plantate în mine încă din fragedă pruncie, de către cel care astăzi ar fi împlinit 65 de ani. Numai că, fiind prea prost, de-abia acum mi-am dat şi eu seama de ele. Petreceam ore-n şir urmărindu-l cum schimba discurile şi cum aranja duza, cum potrivea banda de magnetofon, seta viteza şi apasa Play sau cum derula prin casetele VHS pline cu muzică de afară. Începutul anilor ’80 pare desprins dintr-o altă viaţă. O viaţă în care se chinuia să-mi explice cum trebuie să sune o melodie bună. Cum trebuie să aibă un intro, apoi prima parte (aşa-i spunea el), refrenul, a doua parte, un solo, o rupere de ritm şi un final bun. Doar atunci ai dat peste o melodie care să merite, fie că se referea la pop, rock, blues sau disco.
MaylillyE al doilea an în care am transformat La mulţi ani!-ul în Dumnezeu să-l ierte! şi de-abia acum încep să constat că sunt încă multe lucruri plantate de tatăl meu în mine, pe care le descopăr involuntar, ca un padawan bezmetic şi aiurit, care bâjbâie în căutarea drumului, cu toate că el s-a chinuit să-mi deseneze harta.
Las aici un colind care în mod cert i-ar fi plăcut şi lui. Are tot ce trebuie. Şi mai ales – produce Leri. Nu e pe bază de omăt şi brazi, n-are treabă cu părinţii lui Fuego sau versurile lui Hruşcă, ci e un colind ce aparţine genului de muzică preferat de cel care m-a format ca om şi care s-a chinuit să-mi explice mai multe decât pot eu înţelege. Nu-i nimic… Poate, aşa cum, întâmplător, am dat peste definiţia Lerului, voi reuşi, în timp, să descopăr noi şi noi informaţii pe care să le pun cap la cap cu scopul înţelegerii lucrurilor, multelor lucruri, care mi-au rămas necunoscute.
Aşa cum spune şi Simone Simons, uluitor de frumoasa şi mult prea talentata solistă a trupei Epica, lăsaţi acel shiver să fie produs în inima voastră, pentru că doar în acest mod poate fi gustată, savurată şi asimilată o melodie frumoasă. Let the Ler flow through you!
And I shiver…

 

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

What's on your mind?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: