Archive

Archive for the ‘Muzică.’ Category

Călărind furtuna.

14 August 2013 6 comments

Riders on the stormNu ştiu cum se face, dar de câte ori se apropie vara de sfârşit, parcă simt deja sufleteşte apropierea singurului anotimp în care mă simt complet, motiv pentru care intru într-un automat hippie mode autoindus. Poate şi pentru că urăsc vara la fel de mult precum iubesc toamna, sau poate de vină este căsătoria părinţilor mei la sfârşitul lui ’69, an pentru care încă visez la inventarea time travel-ului, sau poate or fi alte motive, însă aceeaşi exuberanţă pe care o încearcă oamenii odată cu sosirea verii, abia aşteptând să se scalde sub razele soarelui, o resimt eu în legătură cu toamna, a cărei melancolie neumuritoare o invit să mă împresoare cu apăsarea ei prietenoasă, binecunoscută deja şi singura capabilă să-mi deschidă toate simţurile.
Ok, recunosc – sunt şi foarte fericit că scap de cele trei luni pe care le detest cu toată puterea fiinţei mele, din punct de vedere climateric: Iunie, Iulie şi August. 😆
Mulţi cunoscuţi şi prieteni îmi spuneau hipiot. Abia în timp mi-am dat seama că uneori o făceau şi într-un mod peiorativ, însă ei au ştiut dintotdeauna că mi se rupe. 😉 N-am încercat niciodată să fiu în pas cu moda doar pentru că aşa trebuie, ci doar dacă mi-a plăcut ceva anume, într-un mod foarte sincer. Aşa că prea puţin m-a interesat situarea mea în afara vremurilor pe care le trăim, în ce priveşte vestimentaţia, preferinţele muzicale, stilul de viaţă…
De fapt nici nu ştiu cum de am reuşit să-mi menţin neschimbată o asemenea cărare, câtă vreme am crescut cu muzica şi stilul de viaţă disco ale anilor ’80, rap-ul şi rock-ul anilor ’90 şi…mda, facultatea e de vină. 😛 Acolo m-am înecat în Read more…

Orgasm.

1 August 2013 4 comments

OrgasmÎntr-o lume a relativităţii, ar fi o nesimţire să ne putem baza pe ceva atât de imprevizibil precum orgasmul. La naiba!, incertitudinile sexuale se răsfrâng până şi asupra preferinţelor legate de partener, de multe ori orgasmul fiind un side effect, o latură a actului sexual în sine, deseori reprezentând doar un mijloc, nu scopul obţinerii plăcerii. Şi asta pentru că perversiunile şi obsesiile au trecut de mult graniţa decenţei şi a bunului simţ, iar scara folosită de cei care doresc să escaladeze nesfârşitul multe al plăcerilor, nu mai are de multă vreme trepte, ci oferă aripi vizitatorilor…în drumul lor către heaven. Însă nu un heaven Biblic, promis nouă drept premiu al înfrânării de la păcat, ci un heaven al deliciului, pe care-l căutăm aici printre noi, într-un mod lumesc, dar care uneori se poate întrepătrunde cu sensul Biblic, dacă protagoniştii preferă…perfecţionarea si profesionalizarea în locul exagerării… 😉
Spun asta pentru că există atât de multe femei nesigure pe trăirile lor fizice, care se zbat tot timpul în incertitudini când vine vorba de experimentarea şi definirea propriilor orgasme, la fel cum există şi o sumedenie de bărbaţi cu reale probleme erectile, complexe cu privire la potenţă şi victime ale ejaculării precoce. Asemenea disfuncţionalităţi duc în timp la adâncirea traumelor, la un low self esteem şi de cele mai multe ori formează bariere insurmontabile, care transpuse în relaţiile sociale au ca rezultat oameni timizi, timoraţi, introvertiţi, lipsiţi de curajul abordărilor şi care se panichează când se află în faţa unui iminent contact fizic concret.
Statistic vorbind, aproape jumătate dintre femei nu au simţit vreodată un orgasm intravaginal profund, iar un sfert nici măcar pe cel clitoridian. Pe de altă parte, câţi bărbaţi pot presta o noapte întreagă, fiind capabili să-şi aştepte partenera să Read more…

J’ai tellement besoin d’amour.

8 March 2013 32 comments

Shooting a woman's heartThe french are doin’ it better, I tell you! Iar exprimarea în engleză nu-i deloc întâmplătoare. Sunt două motive pentru care am ales-o. În primul rând pentru că în opinia mea, tot ce ţine de iubire, love, l’amour, sau cum doriţi să-i mai spuneţi, capătă un cu totul alt înţeles, dând un sens al profunzimii, atunci când vine vorba de francezi şi de felul în care tratează ei dragostea dintre un bărbat şi o femeie. Şi în al doilea rând, pentru că cel puţin în România, duelul percepţiilor este dat între engleză şi franceză, cu tot ce ţine de aceste abordări diferite, dincolo de aspectul pur lingvistic.
Cu toate că suntem un popor latin francofil, care ne-am axat istoria ultimelor sute de ani pe tot ce derivă din gândirea, politica, aspiraţiile şi simţirile franceze, cel puţin în ultimii 25 de ani, ne-am tot uitat înspre un Vest puţin mai îndepărtat, trecând peste meleagurile europene, undeva dincolo de ocean, împrumutând cu nesaţ cultura (dacă se poate vorbi despre aşa ceva) americană.
Ţin minte că am apucat această întoarcere ca la 23 August, încă din şcoală. Se terminase epoca în care se preda rusă şi germană, şi eram de ani buni în plin avânt franţuzesc. În sensul că limbile străine predate erau franceză şi engleză, în ordinea asta, tocmai pentru a puncta importanţa lor. Se făceau mai multe ore de franceză, programa şcolară conţinând pe lângă acest aspect şi o materie la istorie plină de referinţe concrete asupra frăţiei dintre poporul francez şi cel român. Nu ni se preda Read more…

…or am I a wishful thinker?

1 March 2013 21 comments

Woman blossomRăsar femei. Propoziţie simplă. Înţeles complex.
Pe zi ce trece, mă conving şi mai mult că sărbătorirea femeilor odată cu venirea primăverii, este inventată de bărbaţi. Fiind deseori invidioase unele pe altele, femeile n-ar fi putut născoci o asemenea festivitate a înmuguririi vieţii, pentru simplu fapt că ele nu se îndrăgesc între ele cu o intensitate asemănătoare cu dragostea pe care le-o purtăm noi, bărbaţii. Iar dragostea noastră pentru ele este atât de mare, încât n-am putut corela un alt anotimp, cu gingăşia, delicateţea şi fragilitatea lor.
Nu puteam să le arătăm iubirea odată cu gerul napraznic, pentru că ar fi însemnat o aluzie la firea lor afurisită uneori, aprigă precum nopţile friguroase de iarnă, aşa cum nu puteam sărbători frumuseţea lor alăturând-o unei călduri insuportabile, asemănătoare cu diversele lor stări schimbătoare, care îi fac pe bărbaţi să caute o ascunzătoare departe de tirul lor verbal, precum facem cu toţii vara când e cald afară de simţim că ne fierbe creieru-n cap. Dacă mi s-ar fi cerut mie părerea, sau dacă ar fi contat în luarea deciziei cu privire la data sărbătoririi femeii, trebuie să recunosc în cel mai sincer mod, că aş fi optat pentru toamnă, nu pentru primăvară.
Primăvara mi se pare un anotimp uimitor. Nici o primăvară până acum n-a trecut fără să-mi dea coate imaginare, trezindu-mă din amorţeala iernii. Parcă învăţ iar să merg, să respir, să…cunosc lumea şi mediul înconjurător. Din punctul meu de vedere, primăvara este mai mult un anotimp al reobişnuirii, decât un anotimp al primenirii. Poate şi pentru că sunt o fire mai nostalgică, uşor Read more…

Go where i would, I cannot.

24 February 2013 25 comments

GhioceiN-am mai compus de mult o poezie, dar am măcar satisfacţia descoperirii unor versuri geniale în melodii superbe.
Îmi place foarte mult să ascult muzică. Nu m-aş numi un meloman, cât mai degrabă un fel de ascultător feroce…sau, devorator de gâdilături pe creier. Îmi plac multe genuri, printre care şi cel instrumental. Însă când vine vorba de melodiile în care sunt prezenţi şi solişti vocali, devin puţin mai exigent. Şi asta pentru că atunci când ascult o melodie, mă influenţează foarte mult versurile. Sunt şi momente în care doar aud muzică, iar atunci, luat cu una, cu alta (la treburi mă refer ;)), nu bag de seamă versurile, sau mai bine zis…nu sunt atent la ele. Bine, asta se intamplă şi datorită faptului că nu prea ascult melodii în primă audiţie, atunci când tastez/citesc articole/fac treabă prin casă, sau am alte…îndeletniciri.
Tocmai ăsta-i motivul pentru care-mi sar în ochi (mai bine spus, urechi), anumite versuri, care, acompaniate de linii melodice senzaţionale, dau o şi mai mare încărcătură imaginativă, melodiilor care-mi urcă-n creier, şi care ulterior coboară-n inimă. Dacă-i doar instrumentală, ok…nu zic nu, dar dacă mai are şi versuri scrise cu sufletul, cântate cu voci chinuite de însemnătatea cuvintelor respective, atunci tacâmul e complet.
Presupun că aţi observat obiceiul meu de a posta şi versurile odată cu melodiile pe care le împărtăşesc cu voi. N-o fac în sens negativ…nu desconsider cititorii, insinuând că n-ar şi limba Read more…

Too little too late.

22 February 2013 24 comments

Toreador vs bullChiar o exista aşa ceva? O fi un punct în care-ţi spui că e prea târziu? Renunţi la a-ţi mai da şi la a mai da şanse?
Îmi cer scuze pentru începutul plin de întrebări, însă propriile dubii mă influenţează într-atât de mult, încât să vă întreb şi pe voi. Şi nu pentru că n-aş putea eu să-mi ofer fie şi răspunsuri evazive, ci pentru că de câte ori prea târziu apare în prim plan, parcă totuşi lasă în urmă un gust amar. Eu niciodată n-am fost pus în situaţia unui good riddance total, care să nu lase nici măcar 1% regrete în urma sa. Aşa că de-aia mă întrebam cu privire la uşurinţa unui too little too late, când de fapt urmările unei asemenea uşi în nas, pot fi mai grave, pe termen lung, decât o eventuală continuare sau după caz, acceptare a unei situaţii periculoase, însă deosebit de frumoasă.
Sunt prea impulsiv. Recunosc. 😀 De-aia cer sfatul celor mai calmi, mai calculaţi, care cumpănesc mai bine…care analizează şi-n dungă variante, opţiuni invizibile ochiului neavizat (aşa ca al meu 😛 ).
Pe de altă parte, too little too late e valabil şi în cazul tărăgănării, în aceeaşi măsură în care se referă la refuzuri. În sensul în care şi continuarea unor stări de fapt, poate duce în timp la nevoia unui prea târziu, câteodată necesar.
Ce de nedumeriri am… Numai că din păcate, eu sunt format din fix toate antonimele următoarei fraze: -Sunt un deştept, răbdător, înţelept, calm şi genial. 😆 Caz în care, nu găsesc deloc acordul Read more…

Gay moment.

23 January 2013 15 comments

ACDC-M-am îndrăgostit de un bărbat. Al treilea.
Ştiu, pentru un homofob convins, o asemenea confesiune poate părea şocantă. Şi cu toate astea n-are sens să neg evidenţa. Da, iubesc trei bărbaţi, dintre care doar doi mai sunt în viaţă…din păcate. Unul s-a sinucis.
Nici nu ştiu cum să încep. Mă simt ca pe un teren minat. Anything i say, can and will be used against me… 🙂 Ştiu, ştiu…dar n-am ce face. Merg şi eu pe ideea adevărului. Nu ştiu ce m-a apucat de vreo câteva zile, dar mi-am cam dat drumu la gură rău de tot. Împart tot felul de declaraţii în stânga şi-n dreapta, fac confesiuni, reuşesc să uluiesc şi oameni in real life prin vorbele mele… Cred că acum e momentul să mă întrebaţi pin-ul la toate cardurile mele, conturile din bancă, parolele de la mail, unde mă gâdil, ce-mi place după, etc. 😉
Revenind, aş vrea să trec la o descriere cât de cât decentă a celor trei şi a felului în care-i iubesc.
Pentru început aş vrea să fac o referire asupra a ceea ce urmează să citiţi. Pe lângă declaraţia de la început, ar mai fi de menţionat şi titlul articolului, pe care nu l-am dorit o descriere doar a sentimentelor mele faţă de cei trei vizaţi, ci o exhibare extremă a tuturor manifestărilor care nu se încadrează în accepţiunea generală de macho. Aici intrând şi muzica, şi filmele. Şi asta pentru că sunt un homofob care apreciază multe dintre chestiile văzute de alţi homofobi ca fiind penibile. Read more…

Abuzul ipocriţilor.

26 December 2012 38 comments

Drunk santaÎmi cer scuze dacă întinez spiritul semi-tâmp al sărbătorilor şi al articolelor din sfera să fie bine ca să nu fie rău, laolaltă cu status-urile de pe Facebook ce revarsă într-o avalanşă diabetică tone de senzaţii dulcege de la atâta bunătate de sezon, dar am clacat. În cel mai desăvârşit mod posibil. Mi s-a aplecat de la atâta prefăcătorie planetară scremuta manelistic.
Şi culmea, de data asta nu colindele, urările, SMS-urile trimise pentru toată agenda, ler-ul, zurgălăii, beteala, tag-urile sau brazii m-au scos din minţi. Iar asta s-a întâmplat pentru că deja îmi formasem un scut pentru zona aia. Eram atât de blindat anti-dezgust încât şi dacă mi-ar fi cântat Hruşcă lângă masa din bucătărie în timp ce eu înfigeam în orificiul bucal cârnaţi+castraveţi muraţi spălând totul cu şpriţ, l-aş fi rugat să mute puţin capu’ ca să pot schimba postul la tv cu telecomanda, nebăgând în seamă lerul care m-ar fi violat fonic de zor, sperând că mă scoate din minţi.
Anul ăsta chiar am fost apărat. M-am pregătit moral din timp. Am făcut cumpărături doar după 2 noaptea, din minimarket-ul deschis non-stop, ca să nu văd oameni călcându-se-n picioare lângă rafturi sau ca să nu aştept 6 ore şi 39 de minute la casa de marcat. Mi-am pregătit o listă de melodii cu o acustică specială (trei dintre ele o să le împărtăşesc cu voi niţel mai la vale), menite să acopere momentele din zi în care boxele postate de municipalitate vis-a-vis de camera mea slobozesc colinde tânguite mai rău ca la mort, către trecătorii bucuroşi că pe Centru a pus dom’ primar Read more…

Gâdilături pe creier.

3 November 2012 5 comments

Dacă tot vorbisem în articolul trecut despre consum şi vă îndemnam în final să faceţi uz, nu abuz, m-am gândit că-i căzu’ să mă-ncadrez şi eu în standardele chiar de mine promovate, cu accent pe uz, evident. Numai că o bubă recentă m-a făcut să cad în abuz, singura mea speranţă fiind trecerea către uz, pe care sper s-o fac lin, fără probleme. Când îmi spunea Elly că nu mai poate să asculte muzică, o credeam, însă nu simţisem pe propria piele aşa ceva. Şi cum întotdeauna muzica a fost pentru mine acompaniamentul obligatoriu de care aveam nevoie în călătoriile pe care le făceam în lumea din capul meu, faptul că de multe zile doar auzeam muzica, fără să fiu capabil să o şi ascult, m-a speriat într-atât de tare încât am …abuzat puţin. Aşa cum n-am mai făcut-o din facultate. Cu siguranţă o să revin la uz, însă am avut nevoie de o mâna de ajutor din partea abuzului, de care m-am folosit pentru a obţine declicul necesar pentru a putea savura din nou legiunea de decibeli care-mi face dormitorul să vibreze when i’m in the mood
A fost o modalitate greşită de a forţa revenirea gâdilăturilor pe creier? Evident, da! Am fost speriat că nu voi mai putea gusta vreodată deliciul muzicii? La fel- da! Aşa că am o scuză. Frica pe care o resimţeam de câteva zile, combinată cu dramatica destăinuire a lui Elly în legătură cu Read more…

Giroags – no! Hedonism – yes!

7 October 2012 35 comments

Directiva mea, nr.1/2012: Consumul excesiv dăunează grav sănătăţii. Lipsa consumului formează lacune, debilitează sufletul şi creează frustrări imposibil de refulat.

Următorul text este un produs care se eliberează fără prescripţie medicală. Citiţi cu atenţie prospectul. În cazul apariţiei efectelor adverse, vă puteţi adresa nostalgiei sau melancoliei.

Stau şi mă-ntreb ce-o fi excesul, cine-l defineşte şi cine stabileşte parametrii în care se încadrează substanţele catalogate drept halucinogene? Evident că ştiu şi răspunsul. E acela pe care mi-l inoculează obsesiv o societate autizantă, care mă împinge spre statutul de oaie obedientă, nicidecum spre a gândi, simţi, manifesta. Aşa că în cele urmează am de gând să îmi acord mie însumi un alt fel de răspuns la aceste întrebări şi la multe altele, pe care le consider de bun simt, atâta timp cât încă mai pot să le formulez.
Încep prin a face câteva referiri la propria-mi persoană. Simt nevoia să dau cu subsemnatul, pentru că având în vedere ceea ce vreau să scriu, e bine de ştiut din start poziţia mea în legătură cu subiectul. Sunt un om al exceselor, cel puţin conform înţelesului actual. Nu-mi plac jumătăţile de măsură, nu intru în aprofundarea anumitor senzaţii dacă ştiu că n-am posibilitatea de a merge până la capăt şi nu-mi refuz niciodată nimic, indiferent de consecinţe. Cu alte cuvinte, fac ce vreau, Read more…

Praf.

24 September 2012 29 comments

Exact aşa mă simt. Ceea ce înseamnă că de fapt aşa sunt. Praf. Din cauza asta n-am fost în stare să scriu nimic zile-n şir…şi încă nu-mi vine nicio inspiraţie. Mi-a dispărut muza. S-a închis conducta de imaginaţie şi creaţie (câtă o fi fost iniţial…). Recent events m-au aruncat abuziv de repede într-un vârtej ameţitor, din care se pare că am aterizat într-un puiuţ de depresie halucinant de liniştitoare. Chiar mă miră calmul reacţiilor mele în faţa a ceea ce pare a fi the worst moment of my life so far(t).
Nu-s capabil decât să respir, mănânc (din când în când…atunci când îmi amintesc), beau (din fericire nu doar H2O), ascult muzică – multă. Cu volumul spre maxim, basul setat să vibreze geamurile şi înaltele la limita dintre afecţiuni ORL şi crăpat pahare. Şi uite aşa am descoperit coincidenţe între melodii total diferite. Ceea ce mă face să mă duc cu gândul la faptul că destui neni au dorit să puncteze lucruri asemănătoare, chiar dacă au făcut asta abordând stiluri muzicale diferite, despărţiţi fiind şi de perioade de timp consistent de mari.
N-am de gând să postez un pomelnic întreg de melodii, pentru că n-are sens să transform ultima fărâmă de Read more…

Da.

15 September 2012 21 comments

Dorinţă. Întâlnire. Frumos. Toamnă. Ideal. Dragoste. Credinţă. Visare. Atingeri. Copil. Senzaţii. Ireal. Iarnă. Jocuri. Năzuinţe. Sărut. Perfect. Divin. Planuri. Înger. Iubire. Decizie. Sex. Miracol. Credinţă. Primăvară. Logodnă. Aer. Discuţie. Ochi. Fericire. Imatur. Ploaie. Erotic. Vară. Dumnezeu. Superb. Chicoteli. Masaj. Cuib. Mângâieri. Bunătate. Timp. Spaţiu. Adormire. Probleme. Supărare. Tristeţe. Nostalgie. Ani. Melancolie. Încercări. Lacrimi. Mizantropie. Pereţi. Durere. Lipsuri. Amintiri. Gheară. Oboseală. Goluri. Foc. Luptă. Drum. Ieşire. Val. Aleator. Uitare. Intrare. Obstacole. Trecere. Val. Delăsare. Memorie. Lehamite. Cenuşă. Înec. Bătrân. Creier. Obişnuinţă. Răcoare. Abţineri. Ghem. De ce. Sânge. Scrum. Rece. Pierdere. Gheaţă. Letargie. Neant. Respiraţie. Pierdut. Abis. Agonie. Ev. Scânteie. Trezire. Căldură. Minune. Revitalizare. Real. Licăr. Departe. Inimă. Voce. Oxigen. Speranţă. Tânăr. Puls. Lumină. Viu. Nerăbdare. Circumspecţie. Nesătul. Expectativă. Carnal. Suflet. Încredere. Bine. Potrivire. Cutremurare. Avid. Putere. Za. Zale. Lanţ. Ore. Zile. Aşteptare. Aşteptare. Aşteptare. Aştep… Aşt…A… Da.
Read more…

The green fairy.

7 September 2012 23 comments

You can get addicted to a certain kind of sadness…

5 September 2012 23 comments

 Un foarte bun și în același timp vechi prieten, a postat pe Facebook, nu cu mult timp în urmă, versul ăsta din deja celebra melodie a lui Gotye – Somebody that i used to know. El a mai continuat spunând că este atât de comun sentimentul descris, încât ar trebui inventat un cuvânt special pentru el. Și cum am fost total de acord cu el, m-am trezit eu să comentez. Eu care la vremea aceea aveam încă toți boii acasă. Nu mă pălise încă the great depression.
Și uite așa am scris eu aflându-mă în treabă, masochism. Evident că el m-a contrazis. El simțea altceva, iar eu veneam cu aberațiile mele de doi lei. Credeam sincer (și chiar și acum mai cred), că în anumite circumstanțe, versul ăsta poate fi interpretat drept masochism. Adică un fel de masochism sentimental. Atunci când suferi emoțional, dar continui, mergi mai departe, știi că persiști în suferință cu bună știință și totuși o faci, crezând, sperând că va fi bine. Din punctul meu de vedere poate fi tradus și prin masochism versul ăsta, mai ales ținând cont de contextul melodiei și de ceea ce vrea să transmită.
Omu’ m-a contrazis, eu fiind departe de felul cum o interpreta el, așa că eu am continuat cu Read more…

Song to say goodbye.

11 July 2012 18 comments

Nu mi-e rușine s-o recunosc. M-am îndrăgostit de trupa asta încă din anu’ 3 de facultate, când a apărut Every me and every you. Știu că lumea încadrează stilul lor în zona rock-ului alternativ, însă eu prefer să consider a fi punk, ceea ce creează ei. Spun că nu mi-e rușine s-o recunosc, pentru că am idee în legătură cu felul în care sunt văzuți de către rockerii adevărați, ascultători de balauri, sau, la polul opus, de către manelistii desăvârșiți, care nu înțeleg zdrăngăneala asta repetitivă și obositoare. Eu unul prefer să mă consider meloman și atât. Gusturile și preferințele mele muzicale sunt exagerat de diverse, dar îndeajuns de selective, încât să nu pot fi bănuit de superficialitate …sper. Spre exemplu, mie mi-a plăcut (și încă îmi place) Him – ceea ce ar putea fi considerată o blasfemie și o contradicție în preferințe atâta timp cât ascult cu aceeași intensitate emoțională, ba chiar mai înflăcărat aș putea spune, Rammstein și Marilyn Manson. În fine, e mult de vorba în legătură cu toanele, stările, contextul și alte cadre speciale, pe care le iau in considerare atunci când mă apucă febra muzicală.
În legătură cu melodia pe care vreau să v-o recomand aici, mi se pare una dintre cele mai bune ale trupei Read more…

Categories: Muzică. Tags: ,

Generații secate se sting…

16 April 2012 9 comments

Se spune că omul cât trăiește învață. Și atunci, de ce vedem o sumedenie de bătrâni proști?
Poate că există o strânsă legătură între învățare/maturizare, pe de o parte, și pacea interioară de cealaltă parte. Dacă așa ar sta lucrurile n-ar fi nici o problemă, numai că în cazul ăsta nu s-ar explica existența nostalgiei. Cum pot explica nostalgia cei care spun că omul cât trăiește învață? Nostalgia nu e în strânsă legătură cu amintirile? Iar dacă inaintand în viață se presupune că evoluăm, de ce ne raportăm la amintiri în loc să le uităm, sau măcar să nu le considerăm aproape mai importante decât prezentul?
Eu cred totuși că vorba omul cât trăiește învață e valabilă. Cu o singură nuanță. Nimeni nu definește vârful desăvârșirii personale. Nimeni nu specifică apogeul dezvoltării unui om. Iar asta nu are legătură cu Read more…