Archive

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Friday 13th, the night of the living dead.

14 November 2015 3 comments

IpocrizieEste perfect logic atacul terorist din Paris, care a avut loc ieri, Vineri 13…
(dacă cinismul bazat pe argumente legitime te scoate din minţi sau dacă faci parte din cohorta de papagali care imită orice îndemn al turmei de snobi a Facebook-ului, ţi-ai face un bine dacă n-ai parcurge acest text)

Da! Atacul terorist de aseară a avut loc într-un mod perfect logic. De ce? Pentru că impotenţii planetei, reprezentaţi de marile puteri globale sunt incapabili sau rău intenţionaţi, refuzând să rezolve problema ISIS.
Aşadar, civilii morţi în acest nou (şi nu ultim) atac terorist n-au nicio vină, însă, nici membrii ISIS nu au absolut nicio vină. Tre’ să fii prea prost pentru a considera vinovat un animal fără discernământ. Acei fundamentalişti islamici care compun ISIS, nu sunt altceva decât un altfel de oameni, ca să nu le mai spun animale, pentru că aş jigni animalele.
Deci, cum ar putea cineva vreodată să găsească o vină unor fiinţe al căror unic scop este exterminarea celor care nu se comportă aidoma lor?
În cazul în care aveţi impresia că glumesc, vă anunţ că vă înşelaţi. Chiar consider că membrii ISIS care au comis atacul terorist de aseară din Paris nu au absolut nicio vină.
Aceşti oameni există, întreaga planetă ştie de existenţa lor, le-am urmărit cu toţii (măcar imaginativ; forţaţi de împrejurări) decapitările, ştim cu ce se ocupă şi ni-i asumăm ca fiind membri ai aceleiaşi specii – oamenii.
Într-o atare situaţie, cei care deţin puterea armată a planetei, respectiv Preşedinţii primelor 10-15 state puternic militarizate, au Read more…

Advertisements

Fifty shades of rape.

4 September 2015 2 comments

AriesÎn urmă cu vreo câteva ore mi-am adus aminte că nu mâncasem de ieri, aşa că am cărat vreo două rafturi din frigider în sufragerie şi m-am pus la masă cu scopul de a ingurgita niscaiva hrană.
Dau drumu la televizor, butonez 10 secunde şi constat că prind începutul ştirilor de la ora 5, de pe Protv. L-am lăsat acolo şi am început să balotez haleală….
Printre ştiri:
– Asistent medical în vârstă de 54 de ani a violat o tânără de 16 ani care venise la urgenţe pentru o operaţie de apendicită;
– Fată de 12 ani violată în repetate rânduri de către tatăl ei;
– Fată de 13 ani a întreţinut timp de aproape un an relaţii sexuale consimţite cu un poliţist în vârstă de 35 de ani, căsătorit şi cu doi copii cu vârste mai mari decât amanta de 13 ani (le-a descoperit mama fetei discuţiile porno de pe Fb);
– Fată de 16 ani agresată de unu’ de 40 care a târât-o într-un şanţ cu scopul de a o viola dar, pentru că nu i s-a mai sculat, a scăpat neviolată;
– Fată de 14 ani violată de unchiul ei.
…..

Deformaţia profesională (cu toate că n-am profesat niciodată 😀 ) mă face să înţeleg un lucru care observ că le scapă ştiriştilor pulii mele şi analiştilor deontologi, plini de ifose şi snobi până-n fibra ADN-ului. Şi anume, aproape toate victimele agresiunilor de natură sexuală, fie că vorbim despre perversiuni  sau despre raporturi sexuale normale, au vârste cuprinse între 1 şi 18 ani. Nu toate victimele, dar… dacă e să vorbim despre majorităţi, cred că 95% dintre cazuri reprezintă un procent notabil, care formează un tipar bine conturat.
Read more…

Exod.

27 August 2015 Leave a comment

RefugeesAcest cuvânt mi se pare că defineşte cel mai bine ceea ce se întâmplă de jumătate de an cu oamenii care părăsesc Orientul Mijlociu şi Nordul Africii – exod.
Acei oameni nu sunt imigranţi. Ei nu migrează. Pentru a avea acest statut ar trebui să nu existe o caracteristică definitorie, care nu aparţine imigrantului – disperarea. Când alegi să devii imigrant treci prin analiză şi sfârşeşti în decizie, pe care o iei lucid, detaşat, fără a avea constrângeri de altă natură. Aşa ceva nu se întâmplă şi în cazul valului de oameni care traversează parte din Asia, Africa şi Europa, cu intenţia de a scăpa de teroare. Ei pleacă de frica morţii, după ce au văzut moartea în faţă.
Când îţi explodează o bombă-n casă şi-ţi moare jumătate din familie, când îţi vezi rude decapitate sau executate cu focuri de armă, când îţi mor copiii de foame şi n-ai mâncare să le dai, când eşti întrebat pe stradă în ce Dumnezeu crezi, iar dacă nu răspunzi corect eşti omorât pe loc, când nimeni, de luni de zile, nu face nimic pentru a te apăra, decizia pe care o iei de a pleca din acel loc nu te situează în postura de imigrant.
Ceea ce se întâmplă acum, în 2015, sub ochii impasibili, dezinteresaţi, cinici, nesimţiţi şi lipsiţi de reacţie ai omenirii, nu este un val de imigranţi, ci este un exod. Acei oameni nu mai au de gând să se întoarcă, iar decizia lor ultimativă nu este luată cu Read more…

Primiţi cu violu’?

22 July 2015 3 comments

DatingBă, frate, constat că a ieşit o dileală naţională în legătură cu violul din judeţul de la ora 5.
Fapte oribile se comit zilnic, da’ nu interesează pe nimeni. Fi-v-ar ipocrizia de râs, să vă fie! Însă, cum apare un subiect mediatic inventat de CNN de România, cum se reped guvizii şi-l halesc pe nemestecate.
Văd că, mai nou, au început tot felul de vedete autohtone netalentate să-şi implice imaginea în susţinerea unei inepţii cât ei de mare. Cum adică – Bărbaţii adevăraţi condamnă violul? Bă, voi v-aţi dilit total?! Da’ există fo situaţie în care violul nu este condamnat, fie şi verbal, moral, prin exprimarea unei simple opinii, dar mai ales în mod legal? Sweet Lord of Hypocrisy!!!
Deci, nu numai că-şi pun poalele-n cap tot felul de contrafăcuţi ai show biz-ului românesc, da’ au ales cel mai inept slogan posibil. Plecând de la ideea că bărbaţii adevăraţi condamnă violul, înseamnă că, în mod perfect logic, există şi bărbaţi care nu se află în tagma violatorilor, dar care aprobă violul. Motiv pentru care, îmi răsare-n minte o întrebare simplă – în cazul violului lu’ peşte, o fi existând o modalitate de gândire şi o abordare mai defectuoasă decât asta? Eu cred că nu.
Să vii şi să spui că eşti împotriva violului, e ca şi cum ai susţine în mod public lupta împotriva asasinatelor la comandă, a tâlhăriilor şi a introducerii taxei pe aerul respirat. Wtf?!… Puteau alege j’de variante posibile de a blama gestul acefalilor ălora, fără a risca să pice chiar ei în ridicol. Da’, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
Aşadar, s-a deschis campania #uniţisalvăm femeile de la viol. De parcă până acum se stătea la coadă să le facem poştă pe domnişoarele de 17 Read more…

Când democraţia naşte monştri.

9 January 2015 4 comments

I'm not CharlieMi se pare logic atacul terorist din Paris, îndreptat împotriva jurnaliştilor de la Charlie Hebdo. Nu necesar sau moral, ci logic. Perfect logic. Chiar dacă e cinic. Ştiu că poate părea o afirmaţie grotescă din partea mea, având în vedere că nişte oameni au murit executaţi, fără un motiv aparent, însă, voi încerca să-mi detaliez punctul de vedere în cele ce urmează.
După cum am mai spus şi cu alte ocazii, consider că suntem mulţi. Mult prea mulţi… Şi pentru că matematica nu minte niciodată, cu cât cifrele sunt mai mari, cu atât devin mai greu de controlat excesele. În cadrul unui sistem ermetic de valori este aproape imposibilă descoperirea unui echilibru între nuanţe, atâta timp cât acordul fin este limitat de constrângerile spaţiului redus. Şi cum Terra nu este de zece ori mai mare decât Soarele, 8 miliarde de oameni reuşesc să întindă la maximum graniţele suportabilităţii în materie de toleranţă. Iar ca să fie tacâmul complet, democraţia, cel mai parşiv sistem de orânduire socială, reuşeşte să formeze din ce în ce mai multe tumori, atâta timp cât mâna manipulatorie a maselor din ce în ce mai largi de cetăţeni scapă printre degete erori de o parte şi de alta a taberelor existente în interiorul său.

Îmi aduc aminte anu’ 3 de facultate (se întâmpla în 1999), când profesorul de Drept Internaţional Public începea să ne povestească despre Uniunea Europeană şi despre globalizare. Îmi aduc aminte cu o nostalgie nedisimulată, cum ni se părea amuzantă ideea de uniformizare. Părea de-a dreptul hilar gândul că va putea fi îndoită puţin celebra sintagmă din Constituţie, cea referitoare la Stat naţional, unitar, suveran, independent şi indivizibil. În acea perioadă, la sfârşitul epocii Read more…

Sunt îndeajuns de deştept încât să-mi dau seama că-s prost.

23 December 2013 7 comments

FurieDe câte ori întâlnesc un om prost, foarte prost, exagerat de prost, extrem de prost, mai prost decât prevede legea….desăvârşit de prost, mă încearcă un sentiment cald, de înţelegere şi compasiune, făcându-mă să simt nevoia de reflectare asupra propriei mele neputinţe şi asupra propriilor mele limite, analizând şi trecând în revistă lucrurile pentru care sunt dator să-I mulţumesc Lui Dumnezeu.
Niciodată n-am considerat prostia ca fiind ceva de râs, ceva blamabil. Nimeni nu e vinovat pentru că e prost. O fi prostia o stare, un cumul de carenţe care alcătuiesc o anumită persoană, sau mai bine zis lipsa calităţilor şi potenţei intelectuale, dar până la urmă nimeni nu alege cu bună ştiinţă şi discernământ să fie prost.
Prost ajungi în timp. E nevoie de răbdare şi tact, combinate cu lene şi dezinteres. Pentru că dacă nu te naşti cu o malformaţie congenitală, sau cu probleme la mansardă şi nu ai parte de o copilărie traumatizantă, în care să nu beneficiezi de strictul necesar dezvoltării unei minţi frumoase, luminate, dar totuşi ajungi să fii prost de-ţi curg bale din gură, înseamnă că undeva pe parcurs s-au întâmplat anumite lucruri care te-au deviat de la cursul armonios al dezvoltării personale şi care însumate, în timp, au dus la formarea acelor goluri Read more…

Pe Băsescu îl invită în mod public de ani de zile, dar le e frică de Banciu?! Intactul n-are tact.

20 November 2013 4 comments

BrainwashedSpre deosebire de ceea ce cred tinerii frumoşi şi liberi care protestează de mai bine de două luni împotriva proiectului Roşia Montană aflându-se într-o inerţie amuzantă după ce iniţial fuseseră manipulaţi în cel mai evident mod posibil, o televiziune (mai ales una de ştiri) nu este o asociaţie filantropică de binefacere, ci o societate comercială al cărei obiect de activitate are ca scop producerea de profit. Având acest lucru în vedere, mi s-ar părea inoportune reproşurile pe care privitorii le-ar putea face unui trust media, întrucât fiecare patron îşi conduce S.C.-ul după bunul plac, iar televiziunile nu au un rol educativ asumat, ci unul comercial…la fel de asumat. 😉
Cu toate astea, în calitate de consumator al produsului oferit de televiziuni în piaţa media românească, am şi eu dreptul să-mi exprim o părere cu privire la calitatea emisiunilor, dar mai ales cu privire la politica trusturilor respective, care mi se pare mult mai ofertantă din punctul de vedere al înţelegerii direcţiilor pe care mogulii media le adoptă în funcţie de interesele lor personale. E mai uşor de înţeles făgaşul pe care o apucă o anumită televiziune înţelegându-i politica editorială, decât urmărind o anumită emisiune.
În cazul de faţă, după cum lesne se înţelege şi din titlu, mă voi referi la trustul Intact, în interiorul căruia au existat Read more…

Mireasa nu face se…X Factor.

6 October 2013 12 comments

Mutual masturbationCa orice bărbat care se respectă şi a cărui principală îndeletnicire pe pământ este tocarea nervilor femeilor, acţiune pe care am început-o cu mama în ’77 când m-a născut, la puţin timp după marele cutremur din Martie în timpul căruia a căzut pe scări cu mine-n burtă (e clar de unde mi se trage… :P), am reuşit şi eu să găsesc o femeie îndeajuns de …hmm, curajoasă!?… (aş fi spus masochistă, sau inconştientă), care să-şi dorească traiul alături de mine. Până aici nu-i nimic neobişnuit, întrucât nu-s nici primul şi nici ultimul bărbat care reuşeşte să-şi scoată din minţi partenera prin simpla prezenţă. Săraca, nici nu mai ştie dacă iubirea şi atracţia dintre noi, mai merită chinul traiului cu mine… 😆 Am întâlnit destui bărbaţi insuportabili, însă nu cred că am întâlnit vreodată pe cineva atât de extremist cum sunt eu, în ce priveşte comportamentul. Nu reuşesc deloc să găsesc o cale de mijloc, aşa că fie sunt iubibil şi adorabil precum un urs Panda (vorbele îi aparţin :mrgreen: ), fie detestabil, agasant şi perfect capabil să o scot din minţi. 😈
Numai că….numai că (trebuia să vină şi un fel de compensare în ce priveşte echilibrul emoţional existent între noi), are şi ea parte de…răzbunări (aşa cum îi place să le numească). N-o să intru în prea multe detalii (nu acum), însă una dintre aceste răzbunări se numeşte X Factor. Jubilează cu o lună înainte ca acel concurs să înceapă, ştiind că urmează mai bine de trei luni în care Duminica seara mă ţine priponit pe canapea lângă ea, cu pleoapele lipite cu scotch, să nu cumva să închid ochii şi cu întrebări din două în două minute, să se asigure că urmăresc totul cu atenţie, pentru că-i plac replicile mele din timpul acelei emisiuni şi mă foloseşte pe post de entertainment ad-hoc, un fel de personal amusement unit, pe care în pauzele pulbicitare o trimite să-i aducă chips-uri, ochelari, şerveţele, sau ce mai uită madama, pardon…prinţesa, Read more…

Tuzgâtumăti!

24 June 2013 6 comments

Punch through the phoneSe spune că drepturile omului includ pe lângă alte aspecte de o importanță majoră, și prevederi referitoare la intimitate, garantându-se respectarea ei atât prin legi organice, cât și prin Constituția fiecărui stat civilizat, totul fiind cuprins în capitolul mai mare al dreptului de proprietate, sau măcar corelat cu acest drept fundamental și ridicate împreună pe cele mai înalte trepte ale modernismului, fiind considerate axiome ale statului de drept.
-Pe naiba!… 😆 Este încălcat atât de des dreptul la intimitate dimpreună cu tot ce ține de confidențialitatea datelor personale, încât dacă ar fi să se aplice legea 677 din 21 Noiembrie 2001, un număr impresionant de funcționari publici, dar mai ales operatori ai diverselor companii de publicitate, ar face nițică pârnaică…
Dar ca să se înțeleagă mai bine la ce vreau să mă refer în acest articol, va trebui să fac unele precizări.
Orice om de pe suprafața planetei Terra, are nevoie de odihnă pentru a putea funcționa în parametri optimi. Odihna reglează metabolismul, ajută la dezvoltarea armonioasă a organismului și joacă un rol esențial în restartarea sistemului nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Nu degeaba există expresia -I need my beauty sleep (ineficientă în ce mă privește, dar totuși… ;)). Asta în cazul acelei ore dormită după-amiaza, pentru că înainte de a ajunge la somn, odihna poate fi reprezentată de orice formă a repausului și a lipsei de activitate fizică. Numai că odihna prin somn este atât de importantă, încât în unele situații privarea de somn era folosită drept metodă de tortură…foarte eficientă. Statul pe un Read more…

ANALiză proFUNDă.

10 June 2013 15 comments

sexchangeVăd că a început o adevărată dileală naţională, în legătură cu homosexualitatea şi introducerea unui articol în Constituţie, care să stipuleze clar şi concis faptul că o căsătorie poate fi încheiată între un bărbat şi o femeie. Pe de o parte se află BOR, ultraconservatorii şi organizaţii precum Noua Dreaptă, care susţin frenetic introducerea acestui articol, pentru a dispărea definitiv teama apariţiei unor căsnicii între bărbaţi fără vagin, sau între femei fără penis, iar pe de altă parte, avem homosexualii (evident…), plus alte organizaţii care în virtutea toleranţei şi a drepturilor omului interpretate subiectiv, speră să vadă bărbaţi aruncând buchetul de flori peste umăr, sau femei scărpinându-se la coa…, pardon…femei având drept rochie de mireasă, un smoking impecabil şi un papion asortat. 😉
În opinia mea, sexualitatea reprezintă cel mai sensibil subiect pe care l-ar putea atinge o dezbatere publică, căpătând o importanţă înzecită atunci când vine vorba de înlocuirea argumentelor cu ameninţări şi a toleranţei cu îndârjire îndărătnică. Dar cum se pare că am discutat public despre orice în ţara asta, iar bulgărelul format de oportunistul Remus Cernea, a fost cu osârdie rostogolit de toţi cei cărora li s-a părut momentul oportun, iată că se uită de 1.5 miliarde de Euro pe care România i-a plătit Bechtel pentru 52 km. de autostradă construiţi în 10 ani, s-a uitat de faptul că Guvernul Ponta doreşte asumarea răspunderii pe proiectul regionalizării, de parcă votul cetăţenilor i-a îndrituit să facă ce vor ei, mandataţii fiind pentru posteritate, s-au lăsat în plan secund dezbateri precum proiectele Roşia Montană sau gazele de şist, şi s-a trecut la Read more…

Heads? Or…tales?…

28 March 2013 25 comments

Gargarita pe un puf de papadieDreamchasers……… Aren’t we all?!
Unii îşi petrec întreaga viaţa căutând, scormonind, aşteptând, sperând, deznădăjduind, agonizând, resemnându-se, fiind tot timpul într-un pursuit of happiness deloc ofertant. În timp ce alţii devorează din plin tot ce li se oferă, sau pur şi simplu primesc în dar nesperate şanse către o fericire sublimă, uneori dându-şi seama destul de târziu că au avut în mână cel mai de preţ bun al omului. Am ales cu grijă folosirea timpului trecut, pentru că în general tot ce-i frumos durează puţin, iar ce este absolut superb, cochetând şi atingând divinul, atât în spirit cât şi în trup, durează şi mai puţin, părând a fi o singură clipă…un flash scurt din care n-ai timp să înţelegi prea multe cât timp îl trăieşti, ci abia ieşit din filmul al cărui actor ai fost fără voie, realizezi Roller Coaster-ul prin care ai trecut.
Iar atunci ai de ales una din două opţiuni, foarte bine conturate. Fie rămâi cu sechele jinduind şi tânjind o viaţă întreagă după ce-ai avut şi ai pierdut, fie înveţi din experienţa respectivă, o treci la achievements, şi îmbrăţişezi ceea ce urmează să-ţi ofere viaţa (unica) în continuare, cu un zâmbet plin de subînţeles pe faţă, conştient fiind de şansa pe care ai primit-o de a avea parte de ceva la care alţii doar visează şi aşteaptă o viaţă întreaga fără să aibă. Am ales să spun unica, pentru că viaţa nu iartă ratările. E ca la fotbal. Dacă ratezi cu poarta goală de la doi metri, ocaziile se răzbună, şi primeşti tu gol când nu te aştepţi. Cred că de fapt în asta constă Read more…

Iubirea de sine. Traducere – Go fuck yourself.

27 February 2013 8 comments

World in a mirrorSunt un om extrem de nesuferit. Spre liniştea mea, dar mai ales a celor din jurul meu, foarte rar se întâmplă să-mi activez acea latură componentă a întregului ansamblu de trăsături definitorii ale caracterului, responsabilă cu (sau mai bine zis, pentru) sterciuirea rezistenţei psihice a persoanei care-mi intră în colimator. Însă când se întâmplă să intru în Fuck You Mode, gradul de nesimţire al acţiunilor mele devine imposibil de încadrat în graficele acceptate a fi universal valabile, iar acţiunile mele depăşesc în înţelegere, cuprinderea imaginaţiei umane.
Nu cred că mai are sens menţionarea faptului că de fiecare dată, fără excepţie, fiara în care mă transform are legătură cu latura defensivă, când mă simt încolţit sau constrâns, de diverse conjuncturi, vorbe repetate la infinit, ori abuzul, în orice formă a sa. Îmi dau seama că este greu de înţeles încercarea mea de a mă disculpa, atâta timp cât ferocitatea atacurilor mele seamănă mai mult cu o ofensivă furibundă, decât cu o defensivă disperată.
Însă va mărturisesc, sub cuvânt de onoare, că de fiecare dată când eu animalul iese la suprafaţă, poartă la gât un medalion pe care scrie -I had no choice. You asked for it!
Dar ca să exemplific şi mai bine o asemenea stare în care mă văd aruncat, după ce iniţial mă simt smuls forţat, luat pe sus şi constrâns spre a adoptă anumite măsuri extreme, vă invit să vedeţi 25 de secunde din filmul Rush Hour, în care Chris Tucker face un rol…unic. Charlie Sheen abia se poate Read more…

Muncă vs talent.

27 January 2013 19 comments

Piersic si BeliganE o vorbă-n fotbal: -Şi calu’ aleargă, care sintetizează atât de succint o stare de fapt des întâlnită pe terenul de joc. Mereu au existat jucători precum Nicoliţă, în antiteză cu jucători gen Mutu. Sau ca să mergem înapoi în timp, Dorinel Munteanu vs Hagi. Balint vs Bumbescu. Dobrin vs Dinu. Şi lista poate continua la nesfârşit. Iar ceea ce-i diferenţiază, este coeficientul de talent pe care l-au primit de la Doamne-Doamne. Unii aleargă şi atât, sunt eficienţi în ceea ce fac, rup oasele, -Trece mingea, nu trece omu’, în timp ce alţii aleargă mai puţin, îşi dozează altfel efortul, dar balansează printr-un talent înnăscut. Unii au dar în timp ce alţii au har.
Beligan si PiersicAm început cu o analogie din fotbal pentru că mi-a fost la îndemână şi pentru că-mi aduc bine aminte de multiple exemple din interiorul sportului respectiv, cu ajutorul cărora îmi pot justifica perfect raţionamentul. Însă ceea ce se întâmplă în fotbal, este cu siguranţă aplicabil oricărui domeniu, indiferent de pregătirea fizică a protagoniştilor, pentru că nu întotdeauna este vorba despre aptitudini şi posibilităţi de exprimare care implică antrenamentul sportiv.
Cu toate că asemenea diferenţe se pot observa în orice domeniu de activitate, în ce priveşte acest articolul, prefer să mă refer strict la cinematografia românească, luând drept exemple doi mari Read more…

Chiloţăreala deontologilor. Când tencuiala părăseşte pereţii scorojiţi.

17 January 2013 8 comments

Two dogs on a poleSunt într-o stare de minişoc. Aş fi spus şoc, dar aş fi putut fi interpretat ca făcând parte din rândul realizatorilor tv ai RTV, sau dacă aş fi folosit un ton ironic, s-ar fi înţeles că-s blat cu Atena3.
Revenind la minişocul meu, vă voi spune şi cauza – am urmărit emisiunea În gura presei din data de 16.01.2013, ediţie în care a fost invitat Marius Tucă Show. De ce-i spun aşa? Pentru că nu e nicio diferenţa între el şi Dan Diaconescu Direct. De fapt este o diferenţă. Una chiar foarte mare. Domnu’Dan cu gard în gură nu doreşte să pară altceva decât ceea ce este – un om penibil, contrafăcut, fals, semidoct, oportunist, imoral. Spre deosebire de omu’ gri al televiziunii postdecembriste, caracaleanul Marius Tucă Show încearcă să pară altceva decât ceea ce este de fapt, bazându-se pe un trecut sinuos şi îndoielnic, în care a avut avantajul amiciţiei cu o sumedenie de oameni de valoare, drept unică propulsie spre notorietate. Pe lângă asta, şi-a creeat şi o anumită aură de guru al presei, un fel de Master Yoda cel înţelept, postură care nu-l face să fie decât ridicol şi atât; aparţinând unei lumi demult apuse – cea a anilor ’90, unde alături de Teo Trandafir, Floriiiiiiiin Călinescuuuuu, şi Mircea Dinescu, s-ar putea simţi comfortabil şi venerat de către o populaţie îndobitocită de teatrul lor ieftin. Dintre cei trei confraţi întru suferinţă, Dinescu măcar a dat-o pe făcut sosuri şi gustat arome faine, într-o scleroză deloc hidoasă, care nu stârneşte decât maxim compasiune. O să detaliez în curând motivele pentru care mi-a dat sângele pă nas de nervi, uluire, consternare, milă, jenă, ruşine, scârbă, lehamite, dezgust, în respectiva emisiune a lui Mircea Read more…

Vreme trece, vreme vine…şi lumina nu ne-ajunge…

15 January 2013 10 comments

Mihai EminescuCu toate că poate părea desuet un asemenea demers într-o lume care pare interesată mai mult de scandalurile lu’ Becali vs jurnalişti sau vs memoria Brătienilor, am totuşi de gând să punctez această zi de 15 Ianuarie, în memoria celui care din punctul meu de vedere, a fost posesorul celei mai strălucite minţi a tuturor timpurilor. Ştiu că poate vorbele mele par oarecum exagerate, dar scurta şi puerila mea analiză asupra a două dintre creaţiile sale, sper să dovedească dincolo de orice urmă de îndoială că exact aşa este.
Într-un articol pe care l-am scris pe 3 Ianuarie 2013, intitulat God gave me everything i want, am purtat o discuţie foarte interesantă şi constructivă cu Eli şi Mădă, având ca subiect posibilitatea de exprimare a oamenilor geniali. Dacă ar fi să continui acea linie a subiectului, aş putea spune fără să risc a mă inşela, că Mihai Eminescu este un geniu ratat. Este părerea mea, pe care o susţin şi o voi justifica în cele ce urmează aşa cum mă pricep eu mai bine.
În primul rând vreau să plec de la definirea geniului ratat. Din punctul meu de vedere, fără să încerc o definiţie academică, un geniu este ratat atunci când ceea ce poate cu adevărat să facă un anumit om, întrece cu mult capacităţile sale de exprimare date de conjunctura vremurilor pe care le trăieşte, ambianţă, anturaj, posibilităţi materiale, feed-back rezonabil, ajutor din partea terţilor. Aşadar, dacă un nene care trăieşte într-o anumită perioadă de timp, poate să facă mult mai multe decât este dispusă lumea care-l înconjoară să accepte, iar el moare cu fructul creaţiei sale necules, Read more…

Un fleac. L-au prăjit.

6 January 2013 14 comments

Un fleac, m-au ciuruitDacă e să analizăm omul ca fiind un animal înzestrat cu conştiinţă de sine şi raţiune (nu întotdeauna şi cu discernământ), stau şi mă întreb, noi, românii, cam pe unde ne-om situa (procentual vorbind) în balanţa asta dintre fiinţa cugetătoare şi animal?
Şi îmi pun întrebarea asta pentru că poporul român (în ansamblul său, luat la grămadă), face sex cu mine. Mi-l imaginez personificat într-o femeie cu o căpăţână mai înaltă decât mine, mai solidă decât o amazoană musculoasă gen Xena şi stătută de 10 ani, drept reprezentata poporului român, trimisă să mi-o tragă până-mi sar capacele. Şi cum sexul presupune orgasm, iar poporul tinde să-l atingă din ce în ce mai des, reuşesc totuşi, într-un fel greu de descris, să-l opresc de la a termina. Îl simt când e gata-gata să-şi dea drumu, mă autodelimitez şi mă izolez cât pot de bine ascunzandu-mă în cele mai îndepărtate unghere ale minţii, reuşind astfel să-i întârzii şi să-i amân zbaterea purulentă intitulată generic orgasm în grup, însă când cred că am scăpat şi că fie se păstrează pentru altă dată, fie a uitat de mine şi preferă să siluiască pe altcineva, mă simt iar abuzat de amazoana musculoasă, care mă ţintuieşte la podea, se urcă pe mine şi mă lucrează de n-am timp nici măcar să ţip după ajutor.
Cam aşa aş sintetiza, pe scurt, discrepanţa dintre hoarda de credincioşi fanatici, mâncători de sarmale sau fasole+ciolan pe stradă şi călcători în picioare la moaşte, pe de o parte, iar de cealaltă parte eu, speriatul, disperat după o izolare cât mai profundă, care mă simt ca-n Inception când Read more…

Dezaxaţi vs criminali.

17 December 2012 10 comments

Bullet in the headÎmi plac armele. De fapt, nu cred că există bărbat căruia să nu-i placă armele. Indiferent de felul lor. Unii au un fetiş cu lamele, mergând de la săbii până la cele mai mici bricege, alţii adoră obiectele contondente – sticks, nunchaku, baseball bats etc. Însă cei mai mulţi, printre care şi eu, îndrăgesc armele de foc. Cred că sunt bărbaţi care doar simt asta fără să fi avut ocazia de a folosi vreuna, numai că dacă ai avut şi ocazia să ţii o carabină sau un pistol în mână, darămite să le mai şi foloseşti, relaţia om-armă se cimentează atât de rapid încât niciodată n-o să uiţi senzaţia respectivă, pe care vei dori să o repeţi cât mai des posibil.
Cred că este în natura noastră lucrul ăsta. De a ne simţi atraşi de uneltele (atât de sofisticate în zilele noastre) pe care acum mii de ani le foloseam pentru a vâna, pentru a ne apăra de duşmani, pentru a-i proteja pe cei apropiaţi. Siguranţa şi boost-ul de putere pe care ţi le dau strânsoarea patului unei puşti, sau plimbarea aproape erotică a degetului arătător pe curbura fină a trăgaciului, sunt senzaţii care merg înapoi în timp, direct la structura primară a omului. Poţi fi un nerd virgin sau un macho în putere. Nu contează aluatul din care eşti făcut. Nu contează experienţa pe care o ai, sau capacitatea de supravieţuire. Nu contează nimic din ceea ce ar putea să te facă dator de a păstra dramul de umanitate care să te delimiteze de vânătorii ancestrali. Poţi fi un umanist înnăscut, care Read more…