Archive

Posts Tagged ‘Abuz’

Fifty shades of rape.

4 September 2015 2 comments

AriesÎn urmă cu vreo câteva ore mi-am adus aminte că nu mâncasem de ieri, aşa că am cărat vreo două rafturi din frigider în sufragerie şi m-am pus la masă cu scopul de a ingurgita niscaiva hrană.
Dau drumu la televizor, butonez 10 secunde şi constat că prind începutul ştirilor de la ora 5, de pe Protv. L-am lăsat acolo şi am început să balotez haleală….
Printre ştiri:
– Asistent medical în vârstă de 54 de ani a violat o tânără de 16 ani care venise la urgenţe pentru o operaţie de apendicită;
– Fată de 12 ani violată în repetate rânduri de către tatăl ei;
– Fată de 13 ani a întreţinut timp de aproape un an relaţii sexuale consimţite cu un poliţist în vârstă de 35 de ani, căsătorit şi cu doi copii cu vârste mai mari decât amanta de 13 ani (le-a descoperit mama fetei discuţiile porno de pe Fb);
– Fată de 16 ani agresată de unu’ de 40 care a târât-o într-un şanţ cu scopul de a o viola dar, pentru că nu i s-a mai sculat, a scăpat neviolată;
– Fată de 14 ani violată de unchiul ei.
…..

Deformaţia profesională (cu toate că n-am profesat niciodată 😀 ) mă face să înţeleg un lucru care observ că le scapă ştiriştilor pulii mele şi analiştilor deontologi, plini de ifose şi snobi până-n fibra ADN-ului. Şi anume, aproape toate victimele agresiunilor de natură sexuală, fie că vorbim despre perversiuni  sau despre raporturi sexuale normale, au vârste cuprinse între 1 şi 18 ani. Nu toate victimele, dar… dacă e să vorbim despre majorităţi, cred că 95% dintre cazuri reprezintă un procent notabil, care formează un tipar bine conturat.
Read more…

Advertisements

Abuzul ipocriţilor.

26 December 2012 38 comments

Drunk santaÎmi cer scuze dacă întinez spiritul semi-tâmp al sărbătorilor şi al articolelor din sfera să fie bine ca să nu fie rău, laolaltă cu status-urile de pe Facebook ce revarsă într-o avalanşă diabetică tone de senzaţii dulcege de la atâta bunătate de sezon, dar am clacat. În cel mai desăvârşit mod posibil. Mi s-a aplecat de la atâta prefăcătorie planetară scremuta manelistic.
Şi culmea, de data asta nu colindele, urările, SMS-urile trimise pentru toată agenda, ler-ul, zurgălăii, beteala, tag-urile sau brazii m-au scos din minţi. Iar asta s-a întâmplat pentru că deja îmi formasem un scut pentru zona aia. Eram atât de blindat anti-dezgust încât şi dacă mi-ar fi cântat Hruşcă lângă masa din bucătărie în timp ce eu înfigeam în orificiul bucal cârnaţi+castraveţi muraţi spălând totul cu şpriţ, l-aş fi rugat să mute puţin capu’ ca să pot schimba postul la tv cu telecomanda, nebăgând în seamă lerul care m-ar fi violat fonic de zor, sperând că mă scoate din minţi.
Anul ăsta chiar am fost apărat. M-am pregătit moral din timp. Am făcut cumpărături doar după 2 noaptea, din minimarket-ul deschis non-stop, ca să nu văd oameni călcându-se-n picioare lângă rafturi sau ca să nu aştept 6 ore şi 39 de minute la casa de marcat. Mi-am pregătit o listă de melodii cu o acustică specială (trei dintre ele o să le împărtăşesc cu voi niţel mai la vale), menite să acopere momentele din zi în care boxele postate de municipalitate vis-a-vis de camera mea slobozesc colinde tânguite mai rău ca la mort, către trecătorii bucuroşi că pe Centru a pus dom’ primar Read more…

Ler it be…

6 December 2012 15 comments

Ler it be-Gata! A început!...
Nu există cuvinte care să descrie cu adevărat ce simt eu în legătură cu felul în care au ajuns oamenii în general, dar mai ales Românii, în special, să-şi petreacă sărbătorile. Şi cel mai mult urăsc faptul că am început să ajung la vorbele lu’ taică-miu, care fiind vizibil afectat de noua generaţie (cum ne numea el, când încă mai eram şi eu adolescent), îmi spunea ceva de genul -N-am crezut c-o să trăiesc s-apuc aşa ceva. Noi am mai fost cum am fost, dar voi…vai de capu’ vostru. Eh, aşa şi eu acum. Îmbătrânesc pe zi ce trece şi nu-mi vine să cred că încep să descopăr adevărul din spusele lui. Probabil că aşa e firea lucrurilor, să se mire fiecare generaţie în parte, de cei care vin din urmă. Să nu-i înţeleagă şi deseori (aşa cum e şi cazul meu), să rezoneze foarte puţin cu cei ce urmează.
Tocmai ce-am vorbit în articolul trecut, despre felul cum a sărbătorit Românul anului 2012, Ziua Naţională. Mi se pare că acelaşi gen de exagerare, de kitsch, de …robotizare a emoţiilor care (poate) au mai rămas în noi, se potriveşte cu orice fel de sărbătoare, dar mai ales cu cele două mari sărbători ale Creştinătăţii: Paştele şi Crăciunul.
Cred că principala problemă este incapacitatea noastră de a rămâne consecvenţi cu noi înşine. Sporadic, luaţi pe bucăţi, reuşim să ne menţinem o anumită coloană vetebrala, un anumit făgaş pe care continuăm un Read more…