Archive

Posts Tagged ‘Amintiri’

Hotness never fades.

4 August 2013 18 comments

Woman in kitchen-Unde te grăbeşti aşa Ana? Nici măcar nu putu să termine întrebarea fără a i se ivi un rânjet perfid pe faţă.
-Vecina, am mâncarea pe foc… Vorbele îi ieşeau tremurat, în timp ce urca într-un ritm alert câte două trepte, cu o sacoşă voluminoasă în mâna stângă iar cu dreapta căutând cu disperare balustrada pentru a nu-şi pierde echilibrul.
Nu mai purta de multă vreme tocuri, nu avea timp sau motive, dar chiar şi aşa în sandalele astea joase risca să se împiedice, după ce tot drumul îl parcursese aproape în fugă. Marius trebuia să plece la şcoală pentru ultimele ore pregătitoare de dinaintea bac-ului, iar Tudor se grăbea să plece la serviciu şi o aştepta să-i aducă ţigările pe care o rugase să i le cumpere. Încercase să-l convingă în repetate rânduri să se lase de fumat, însă explicaţia lui, pe care ea continua să o considere puerila, cum că în Poliţie n-ai cum să nu fumezi, îi era servită de feicare dată cu obstinaţie. Colac peste pupăză, ştiind că ambii se grăbesc pentru că erau în întârziere, a trebuit să lase mâncarea pe foc şi să plece la magazinul din colţ încercând să termine cumpărăturile în timp util.
-Vezi că te aştept deseară. Vine multă lume. Sper să poţi veni, dacă nu mai ai şi alte treburi în afară de gătit.
-…în afară de gătit… Ştia că-i aruncase în scârbă vorbele astea, dar deja se obişnuise cu felul lor de-a fi. Toate din bloc o invidiau petnru silueta ei, care parcă încremenise în timp, păstrându-i alura tinerească şi conservându-i nurii din anii în care-l întâlnise pe Tudor, aşa că le acorda prezumţia de invidie, cum îi plăcea ei să spună când îşi dădea coate şi râdea cu Tudor de ifosele lor.
Read more…

Advertisements

Protected: Nothing really ends.

14 January 2013 Enter your password to view comments.

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Protected: Name in stone.

31 December 2012 Enter your password to view comments.

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Îmi pare rău… Iertaţi-mă!

24 December 2012 19 comments

Statue cryingAm greşit. Mult. Faţă de multe persoane. Fiind impulsiv, nerăbdător, superficial (câteodată), arogant, mitocan, lipsit de tact, bădăran (câteodată), vulgar, plus multe alte trăsături de caracter mai puţin pozitive, am reuşit să supăr destulă lume, atât in real life, cât şi în mediul virtual – pe blog şi pe Facebook.
Şi dacă tot suntem în ajun de Crăciun, consider că-i momentul potrivit pentru a încerca să vă cer iertare tuturor. N-o fac din complezenţă, pentru că aşa e sezonul, ci mă înclin plin de umilinţă şi regrete din cauza neplăcerilor creeate multora dintre cei care au avut de-a face cu mine într-un fel sau altul. Îmi cunosc destul de bine părţile nasoale, sunt conştient de erorile pe care le comit, iar în apărarea mea pot să spun doar atât: -Nimic din ceea ce fac greşit, nu este cu intenţie. Greşesc deseori dintr-o prostie infantilă, din imaturitate sau lipsă de experienţă. Nu din răutate. Niciodată premeditat.
Pe lângă faptul că obişnuiesc să-mi observ gura cum vorbeşte fără mine, rănind prin cuvine inadecvate diverşi innocent bystanders, am reuşit şi contraperformanţa de a răni destul de profund unele (din păcate, multe) persoane în anul 2012, printre care şi pe iubita mea. N-aş vrea să fac o comparaţie, însă suferinţa resimţită de cel care răneşte neintenţionat este, poate, la fel de mare ca suferinţa celui asupra căruia s-a îndreptat răul făcut. Iar când asta se întâmpla nu odată, ci de mai multe ori într-un an, nu asupra unei singure persoane, nu într-un singur mod, ci diferit, mă simt de parcă-s Stallone în Rambo 3, când întrebat de colonelul alături de care încerca să fugă de întreaga armată rusă -Ce Read more…