Archive

Posts Tagged ‘April March’

J’ai tellement besoin d’amour.

8 March 2013 32 comments

Shooting a woman's heartThe french are doin’ it better, I tell you! Iar exprimarea în engleză nu-i deloc întâmplătoare. Sunt două motive pentru care am ales-o. În primul rând pentru că în opinia mea, tot ce ţine de iubire, love, l’amour, sau cum doriţi să-i mai spuneţi, capătă un cu totul alt înţeles, dând un sens al profunzimii, atunci când vine vorba de francezi şi de felul în care tratează ei dragostea dintre un bărbat şi o femeie. Şi în al doilea rând, pentru că cel puţin în România, duelul percepţiilor este dat între engleză şi franceză, cu tot ce ţine de aceste abordări diferite, dincolo de aspectul pur lingvistic.
Cu toate că suntem un popor latin francofil, care ne-am axat istoria ultimelor sute de ani pe tot ce derivă din gândirea, politica, aspiraţiile şi simţirile franceze, cel puţin în ultimii 25 de ani, ne-am tot uitat înspre un Vest puţin mai îndepărtat, trecând peste meleagurile europene, undeva dincolo de ocean, împrumutând cu nesaţ cultura (dacă se poate vorbi despre aşa ceva) americană.
Ţin minte că am apucat această întoarcere ca la 23 August, încă din şcoală. Se terminase epoca în care se preda rusă şi germană, şi eram de ani buni în plin avânt franţuzesc. În sensul că limbile străine predate erau franceză şi engleză, în ordinea asta, tocmai pentru a puncta importanţa lor. Se făceau mai multe ore de franceză, programa şcolară conţinând pe lângă acest aspect şi o materie la istorie plină de referinţe concrete asupra frăţiei dintre poporul francez şi cel român. Nu ni se preda Read more…

Giroags – no! Hedonism – yes!

7 October 2012 35 comments

Directiva mea, nr.1/2012: Consumul excesiv dăunează grav sănătăţii. Lipsa consumului formează lacune, debilitează sufletul şi creează frustrări imposibil de refulat.

Următorul text este un produs care se eliberează fără prescripţie medicală. Citiţi cu atenţie prospectul. În cazul apariţiei efectelor adverse, vă puteţi adresa nostalgiei sau melancoliei.

Stau şi mă-ntreb ce-o fi excesul, cine-l defineşte şi cine stabileşte parametrii în care se încadrează substanţele catalogate drept halucinogene? Evident că ştiu şi răspunsul. E acela pe care mi-l inoculează obsesiv o societate autizantă, care mă împinge spre statutul de oaie obedientă, nicidecum spre a gândi, simţi, manifesta. Aşa că în cele urmează am de gând să îmi acord mie însumi un alt fel de răspuns la aceste întrebări şi la multe altele, pe care le consider de bun simt, atâta timp cât încă mai pot să le formulez.
Încep prin a face câteva referiri la propria-mi persoană. Simt nevoia să dau cu subsemnatul, pentru că având în vedere ceea ce vreau să scriu, e bine de ştiut din start poziţia mea în legătură cu subiectul. Sunt un om al exceselor, cel puţin conform înţelesului actual. Nu-mi plac jumătăţile de măsură, nu intru în aprofundarea anumitor senzaţii dacă ştiu că n-am posibilitatea de a merge până la capăt şi nu-mi refuz niciodată nimic, indiferent de consecinţe. Cu alte cuvinte, fac ce vreau, Read more…