Archive

Posts Tagged ‘Blam’

Votul – sclavia omului modern.

1 November 2014 1 comment

ConsciousnessCu cât drag am aşteptat să împlinesc 18 ani. Nu doar pentru a putea cumpăra alcool şi ţigări fără probleme, pentru că oricum le cumpăram şi minor fiind. Aşteptam majoratul pentru că doream să mă simt bărbat. Matur. Cetăţean responsabil, plin de simţ civic. Se întâmpla în primăvara lui ’95. Nu mai reţin dacă au fost nişte alegeri locale în acel an (parcă da), însă aveam să votez plin de elan în ’96, când a ieşit Emil.
Heh… -A ieşit Emil, băă! Deja era o vorbă printre studenţi. -Hai la Universitate, că a ieşit Emil. După ce ne-a făcut ciocatu’ cu mâna din balcon am mărşăluit spre Regie. Să bem şi să chefuim, evident… Dar nu mai conta. Scăpaserăm de Iliescu. Ne simţeam în sfârşit liberi.
Ţin minte că erau anii în care votam cu o asemenea plăcere de zici că făceam sex. Păstram timbrele alea lipite pe buletin de zici că erau chiloţii damelor pe care le ştampilam în cabina de vot la fiecare scrutin electoral. Suveniruri. Simboluri ale cetăţeanului Cătălin Ionescu. Îmi plăcea să mă implic. Discutam multă politică, fie în familie, fie cu prietenii. Consideram că voinţa mea alături de voinţa altora care gândesc aidoma mie, sau mai bine zis voinţa mea alăturată voinţei celor cu care întâmplător gândeam asemănător reprezintă o forţă capabilă să schimbe destine, să modifice opţiuni şi căi de urmat, să…
Aiurea! Am eu o vorbă pe care-o folosesc cu foarte mare drag în asemenea situaţii. -Young, dumb and full of cum. Atât la propriu, cât şi la figurat. Credeam în democraţie. Încă mai credeam…
Read more…

Advertisements

#Uniţi!… #Votăm!… #Şi lobotomizăm!

24 May 2014 Leave a comment

RetardIar alegeri…
De data asta nu-s ale noastre. Adică, sunt cu ai noştri, executate de către noi, dar nu au un corespondent real în viaţa politică internă, decât în măsura în care procentele astfel obţinute de către ei vor juca un rol copleşitor de mare în alianţele care se vor forma ulterior, în vederea celor mai importante alegeri ale ultimilor 5 ani, cele Prezidenţiale. Cei care vor fi votaţi acum nu vor avea prea multe tangenţe cu societatea românească. Poate vor face din când în când subiectul anumitor emisiuni ale televiziunilor de ştiri, aidoma lui Vadim Tudor, Gigi Becali şi Elena Băsescu, demni reprezentanţi ai poporului român, care fie n-au avut nicio interpelare în Parlamentul European, fie au bătut câmpii cu graţie, sau, în cel mai rău caz, au vorbit atât de agramat încât s-au prins până şi străinii, chiar dacă nu cunosc limba română…
Aşadar, mâine are loc un vot aidoma investiţiilor la bursă. -Dă-mi  banii tăi, că ştiu eu ce să fac cu ei. 😉 Pe tine, alegătorule, nu te priveşte ce-o să facă alesul tău în Parlamentul European, pentru că oricum în România nu există un interes real faţă de pulsul societăţilor occidentale, aşa că fă bine şi pune ştampila, ca să am eu, acelaşi jegos care te-a siluit 24 de ani, capitalul electoral, cheagul, safteaua, cu ajutorul cărora aleg tonalitatea cu care pot glăsui la masa negocierilor pentru Prezidenţiale, care încep în luna Iunie 2014.
Cu alte cuvinte, pentru un om ca mine, mort din punct de vedere social, japiţele astea infecte nu numai că vin cu miloaga a enşpea oară încercând să-mi spună că de data asta vor reuşi să-mi facă un blowjob care să aibă şi finalizare, Read more…

Prag sau blam?! Transformarea dictaturii majorității în dictatura minorității…

3 July 2013 11 comments

The evolution of manÎn urmă cu o săptămână, mai exact pe 26.06.2013, Curtea Constituțională Română a legiferat pragul de 30% la referendum, care scade astfel de la 50% cât era până acum, lege care intră în vigoare peste un an. Cu alte cuvinte, începând din vara anului viitor, se va intra de facto într-o perioadă sumbră a istoriei moderne, în care cea mai simplă definiție a democrației -Dictatura majorității, se transformă într-o la fel de simplă definiție, însă care naște o sumedenie de semne de întrebare, fiind vorba de atunci încolo despre -Dictatura minorității.
Dacă e să fac o trecere în revistă a tipurilor de majoritate cu care a jonglat până acum democrația, acestea au fost întotdeauna în folosul cetățeanului, sau măcar n-au lăsat spațiu pentru interpretare, referindu-se mereu la chestiuni fixe, dincolo de orice fel de ambiguitate. Spre exemplu majoritatea simplă, se referă la decizia luată de majoritatea celor prezenți la vot, fiind raportată la cvorumul de vot, majoritatea relativă necesită jumătate plus unu din cei prezenți, majoritatea absolută se referă la jumătate plus unu din numărul total al membrilor și ar mai fi și majoritatea calificată, care este aplicată în situații de o importanță majoră și care necesită o voință exprimată de două treimi, sau chiar de trei pătrimi din numărul total al membrilor, fiind întotdeauna mai mare decât majoritatea absolută, care necesita acel 50%+1.
Așadar există mai multe tipuri de majorități. Și totuși până acum nimeni n-a vorbit de minorități. De ce? Păi pentru că niciodată în istoria de peste 2000 de ani a democrației, nimeni nu s-a gândit că se va ajunge la decizii luate de o Read more…