Archive

Posts Tagged ‘Copii’

Fifty shades of rape.

4 September 2015 2 comments

AriesÎn urmă cu vreo câteva ore mi-am adus aminte că nu mâncasem de ieri, aşa că am cărat vreo două rafturi din frigider în sufragerie şi m-am pus la masă cu scopul de a ingurgita niscaiva hrană.
Dau drumu la televizor, butonez 10 secunde şi constat că prind începutul ştirilor de la ora 5, de pe Protv. L-am lăsat acolo şi am început să balotez haleală….
Printre ştiri:
– Asistent medical în vârstă de 54 de ani a violat o tânără de 16 ani care venise la urgenţe pentru o operaţie de apendicită;
– Fată de 12 ani violată în repetate rânduri de către tatăl ei;
– Fată de 13 ani a întreţinut timp de aproape un an relaţii sexuale consimţite cu un poliţist în vârstă de 35 de ani, căsătorit şi cu doi copii cu vârste mai mari decât amanta de 13 ani (le-a descoperit mama fetei discuţiile porno de pe Fb);
– Fată de 16 ani agresată de unu’ de 40 care a târât-o într-un şanţ cu scopul de a o viola dar, pentru că nu i s-a mai sculat, a scăpat neviolată;
– Fată de 14 ani violată de unchiul ei.
…..

Deformaţia profesională (cu toate că n-am profesat niciodată 😀 ) mă face să înţeleg un lucru care observ că le scapă ştiriştilor pulii mele şi analiştilor deontologi, plini de ifose şi snobi până-n fibra ADN-ului. Şi anume, aproape toate victimele agresiunilor de natură sexuală, fie că vorbim despre perversiuni  sau despre raporturi sexuale normale, au vârste cuprinse între 1 şi 18 ani. Nu toate victimele, dar… dacă e să vorbim despre majorităţi, cred că 95% dintre cazuri reprezintă un procent notabil, care formează un tipar bine conturat.
Read more…

Advertisements

Amprenta irepetabilei iubiri.

1 June 2013 Leave a comment

The way to ther other side-Nimic nu este veşnic…
-Oare?!
Fiecare eveniment, trăire, proces fiziologic, gând, viaţă, plus tot ceea ce ţine de lumea materială, fiind supus legilor fizicii, are un început şi un sfârşit. Universul e cinic. Exact. Matematic. Fie că eşti credincios, fie că eşti ateu, eşti automat supus inevitabilităţii sfârşitului. Sfârşitului a orice… Începând cu ceea ce faci, continuând cu ceea ce gândeşti (pentru că intervine uitarea), şi terminând cu moartea. Inexorabila moarte. Calma, blajina, răbdătoarea şi fatidica moarte. Totul se naşte, trăieşte şi moare. Până şi istoria ar fi moartă, dacă nu ne-ar fi dus capul să ne apucăm de scris, şi de dus vorba din gură-n gură, generaţie peste generaţie, ca să preîntâmpinăm apariţia uitării. Regii şi împăraţii mor aidoma săracilor, iar moartea este singura responsabilă de realizarea unei egalităţi perfecte a tuturor făpturilor vii; o egalitate pe care ar invidia-o adepţii comunismului, întrucât nimic, niciodată, nu a putut şi nu va putea aduce o egalitate perfectă între toţi oamenii de pe pământ, aşa cum face moartea. E ca şi cum s-ar atinge zero absolut în materie de temperatură, sau precum o întâlnire pe care ţi-ai da-o cu Fata Morgana
Şi totuşi am nesimţirea să consider că există ceva care poate sfida moartea. Îi poate râde-n faţă din postura intangibilităţii. Odată născută, poate dăinui ev după ev, şi nu moare decât odată cu moartea însăşi. Iubirea. Nu am cunoştinţe medicale, însă vreau să cred că până şi bolnavii de alzheimer încă simt iubire. Pentru că iubirea înmugurită în inima unui om, nu are legătură cu uitarea. Rămâne în cel mai dosnic colţ al sufletului, rezistă tuturor intemperiilor Read more…

Iarna pe oliță. Diferența dintre Moș Crăciun și Moș Gerilă.

4 March 2012 2 comments

Azi a nins. Puțin. Doar o fulguială anemică. Și totuși, aflându-mă în mers pe stradă atunci când a început, mă luase instinctiv groaza. Încercam să-mi închipui cam cât de mari ar putea să ajungă mormanele care actualmente au 2-3 metri și pe care nimeni nu le ia de pe stradă.
-A fost o iarnă ca-n povești. Așa ar fi descris-o orice copil din anii 80′. Pe vremea în care poza asta a reprezentat coperta unei cărți foarte îndrăgită de copii, orice petec de zăpadă era exploatat la maxim. Se făcea derdeluș instantaneu. Chiar și pe un strat de 3-5 cm. Nu conta. Probabil însemna foarte mult și faptul că fiecare cartier format din 3-5 blocuri ejecta în fiecare zi 15-30 de copii disperați să se joace în orice fel posibil. Nu existau Internet, computere, telefoane mobile, iar televiziunea (unică) transmitea doar 4 ore de program zilnic. Încerc să mă gândesc ce-ar fi însemnat zăpădălăul asta pentru copiii anilor 80′. Țin minte că pe o zăpada de aproximativ 30 cm. încercam să facem tuneluri construind noi ziduri de zpada, doar de dragul jocului. În condițiile unei ierni ca asta am fi avut tuneluri naturale. Cred că iarna asta, teleportată în urmă cu 25-30 de ani, ar fi rămas în memoria colectivă drept cea mai frumoasă iarnă posibilă.
Și totuși ce s-a întâmplat atât de dramatic încât milioane de tone de zăpadă numai bună de tăvălit s-au Read more…