Archive

Posts Tagged ‘Democratie’

Experimentul ‘Clopotele Iadului’.

1 December 2015 4 comments

CapitalismDetest democraţia. Sunt aproape cinci ani de când am ajuns la concluzia asta. Iniţial mi-am conturat opinia conform căreia democraţia n-a fost concepută sub forma unui sistem de orânduire menit să administreze şapte miliarde de oameni. În timp, însă, am început să observ mai multe hibe ale democraţiei.
În primul rând nu mai este un sistem al echitaţii sociale. Grecii au inventat-o pentru a-i servi pe oameni, iar noi am ajuns să trăim într-un mileniu în care oamenii servesc democraţia. Omul a ajuns atât de jos în lanţul trofic al democraţiei, încât nu cred că mai face parte din primele zece priorităţi. Sunt o sumedenie de lucruri care au devenit mai importante decât viaţa fiecăruia dintre noi, însă nimănui pare să nu-i pese de acest aspect care reprezintă în sine o eroare de tip veto.
În al doilea rând (ştiu că am mai spus asta, dar îmi place să repet), 98% din bogăţia planetară aparţine unui procent de 2% din populaţie. Injusteţea distribuţiei resurselor e copleşitoare. Este o falsă idee aceea conform căreia ne naştem cu şanse egale şi dacă suntem pricepuţi într-un domeniu, vom reuşi. -Pff, aiurea! Sunt doar vorbe dulci, amăgitoare, aruncate-n morişca manipulării globale, doar pentru a mai prosti masele şi pentru a le anestezia atenţia.
Doar uitaţi-vă câte concursuri de divertisment sunt la nivel global şi o să înţelegeţi mai bine la ce mă refer. E plină lumea de cântăreţi, dansatori, cuceritori şi talente în devenire. Sute de mii, poate chiar milioane se înscriu, la nivel global, în astfel de Read more…

Advertisements

Friday 13th, the night of the living dead.

14 November 2015 3 comments

IpocrizieEste perfect logic atacul terorist din Paris, care a avut loc ieri, Vineri 13…
(dacă cinismul bazat pe argumente legitime te scoate din minţi sau dacă faci parte din cohorta de papagali care imită orice îndemn al turmei de snobi a Facebook-ului, ţi-ai face un bine dacă n-ai parcurge acest text)

Da! Atacul terorist de aseară a avut loc într-un mod perfect logic. De ce? Pentru că impotenţii planetei, reprezentaţi de marile puteri globale sunt incapabili sau rău intenţionaţi, refuzând să rezolve problema ISIS.
Aşadar, civilii morţi în acest nou (şi nu ultim) atac terorist n-au nicio vină, însă, nici membrii ISIS nu au absolut nicio vină. Tre’ să fii prea prost pentru a considera vinovat un animal fără discernământ. Acei fundamentalişti islamici care compun ISIS, nu sunt altceva decât un altfel de oameni, ca să nu le mai spun animale, pentru că aş jigni animalele.
Deci, cum ar putea cineva vreodată să găsească o vină unor fiinţe al căror unic scop este exterminarea celor care nu se comportă aidoma lor?
În cazul în care aveţi impresia că glumesc, vă anunţ că vă înşelaţi. Chiar consider că membrii ISIS care au comis atacul terorist de aseară din Paris nu au absolut nicio vină.
Aceşti oameni există, întreaga planetă ştie de existenţa lor, le-am urmărit cu toţii (măcar imaginativ; forţaţi de împrejurări) decapitările, ştim cu ce se ocupă şi ni-i asumăm ca fiind membri ai aceleiaşi specii – oamenii.
Într-o atare situaţie, cei care deţin puterea armată a planetei, respectiv Preşedinţii primelor 10-15 state puternic militarizate, au Read more…

Exod.

27 August 2015 Leave a comment

RefugeesAcest cuvânt mi se pare că defineşte cel mai bine ceea ce se întâmplă de jumătate de an cu oamenii care părăsesc Orientul Mijlociu şi Nordul Africii – exod.
Acei oameni nu sunt imigranţi. Ei nu migrează. Pentru a avea acest statut ar trebui să nu existe o caracteristică definitorie, care nu aparţine imigrantului – disperarea. Când alegi să devii imigrant treci prin analiză şi sfârşeşti în decizie, pe care o iei lucid, detaşat, fără a avea constrângeri de altă natură. Aşa ceva nu se întâmplă şi în cazul valului de oameni care traversează parte din Asia, Africa şi Europa, cu intenţia de a scăpa de teroare. Ei pleacă de frica morţii, după ce au văzut moartea în faţă.
Când îţi explodează o bombă-n casă şi-ţi moare jumătate din familie, când îţi vezi rude decapitate sau executate cu focuri de armă, când îţi mor copiii de foame şi n-ai mâncare să le dai, când eşti întrebat pe stradă în ce Dumnezeu crezi, iar dacă nu răspunzi corect eşti omorât pe loc, când nimeni, de luni de zile, nu face nimic pentru a te apăra, decizia pe care o iei de a pleca din acel loc nu te situează în postura de imigrant.
Ceea ce se întâmplă acum, în 2015, sub ochii impasibili, dezinteresaţi, cinici, nesimţiţi şi lipsiţi de reacţie ai omenirii, nu este un val de imigranţi, ci este un exod. Acei oameni nu mai au de gând să se întoarcă, iar decizia lor ultimativă nu este luată cu Read more…

Când democraţia naşte monştri.

9 January 2015 4 comments

I'm not CharlieMi se pare logic atacul terorist din Paris, îndreptat împotriva jurnaliştilor de la Charlie Hebdo. Nu necesar sau moral, ci logic. Perfect logic. Chiar dacă e cinic. Ştiu că poate părea o afirmaţie grotescă din partea mea, având în vedere că nişte oameni au murit executaţi, fără un motiv aparent, însă, voi încerca să-mi detaliez punctul de vedere în cele ce urmează.
După cum am mai spus şi cu alte ocazii, consider că suntem mulţi. Mult prea mulţi… Şi pentru că matematica nu minte niciodată, cu cât cifrele sunt mai mari, cu atât devin mai greu de controlat excesele. În cadrul unui sistem ermetic de valori este aproape imposibilă descoperirea unui echilibru între nuanţe, atâta timp cât acordul fin este limitat de constrângerile spaţiului redus. Şi cum Terra nu este de zece ori mai mare decât Soarele, 8 miliarde de oameni reuşesc să întindă la maximum graniţele suportabilităţii în materie de toleranţă. Iar ca să fie tacâmul complet, democraţia, cel mai parşiv sistem de orânduire socială, reuşeşte să formeze din ce în ce mai multe tumori, atâta timp cât mâna manipulatorie a maselor din ce în ce mai largi de cetăţeni scapă printre degete erori de o parte şi de alta a taberelor existente în interiorul său.

Îmi aduc aminte anu’ 3 de facultate (se întâmpla în 1999), când profesorul de Drept Internaţional Public începea să ne povestească despre Uniunea Europeană şi despre globalizare. Îmi aduc aminte cu o nostalgie nedisimulată, cum ni se părea amuzantă ideea de uniformizare. Părea de-a dreptul hilar gândul că va putea fi îndoită puţin celebra sintagmă din Constituţie, cea referitoare la Stat naţional, unitar, suveran, independent şi indivizibil. În acea perioadă, la sfârşitul epocii Read more…

După jumătate de veac cu ‘escu’, ‘ta’ sau ‘nnis’?!

15 November 2014 2 comments

ManipulareCeauşescu. Iliescu. Constantinescu. Băsescu. Cei patru escu responsabili de soarta României pe o perioadă ce se întinde pe 50 de ani la răscrucea a două milenii. Buni sau răi, deştepţi sau proşti, pricepuţi au ba, ăştia sunt. Pe ei i-am avut (impuşi, sau votaţi) drept reprezentanţii noştri. Liderii României moderne. Şi chiar dac-ar fi o simplă potrivire, o coincidenţă amuzantă, iată că Tudor Muşatescu a nimerit-o bine de tot întrucât, dintre toate numele de familie posibile, doar de-alde escu au fost ultimii patru.
Până mâine…
Mâine decidem între un nnis şi un ta. C-o fi bine sau rău, habar n-am. Convingerea mea e că niciunul nu este potrivit să ne fie Preşedinte, fiecare din motivele sale, pe care le voi înşira niţel mai la vale, da’ pân’ la fond ne mănâncă forma şi cum nu cred în coincidenţe nici de-al naibii, tind să mă las purtat şi de data asta pe valuri de superstiţie, afirmând că e foarte posibil s-o rupem în fericire. Viitorul Preşedinte cu siguranţă va conta într-un fel sau altul. Nu-i doar un hazard lipsit de sens. Schimbarea lui escu, aşa, dintr-o dată, după ce am ţinut-o doar în de-alde escu odată cu încetarea din viaţa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi până acum, cu siguranţă prevesteşte ceva… deosebit.
Optimiştii ar spune că nnis ne-ar duce-n Europa, că-i ferchezuit şi are ştaif de leader autentic.
Alţi optimişti ar susţine că ta ne-ar aduce investiţii şi ne-ar scăpa de oamenii regimului ultimului escu.
Eu însă, pesimistul de serviciu în ale politicii, spun că nici nnis, nici ta, nu sunt ceea ce ar fi meritat România după ultimul Read more…

Votul – sclavia omului modern.

1 November 2014 1 comment

ConsciousnessCu cât drag am aşteptat să împlinesc 18 ani. Nu doar pentru a putea cumpăra alcool şi ţigări fără probleme, pentru că oricum le cumpăram şi minor fiind. Aşteptam majoratul pentru că doream să mă simt bărbat. Matur. Cetăţean responsabil, plin de simţ civic. Se întâmpla în primăvara lui ’95. Nu mai reţin dacă au fost nişte alegeri locale în acel an (parcă da), însă aveam să votez plin de elan în ’96, când a ieşit Emil.
Heh… -A ieşit Emil, băă! Deja era o vorbă printre studenţi. -Hai la Universitate, că a ieşit Emil. După ce ne-a făcut ciocatu’ cu mâna din balcon am mărşăluit spre Regie. Să bem şi să chefuim, evident… Dar nu mai conta. Scăpaserăm de Iliescu. Ne simţeam în sfârşit liberi.
Ţin minte că erau anii în care votam cu o asemenea plăcere de zici că făceam sex. Păstram timbrele alea lipite pe buletin de zici că erau chiloţii damelor pe care le ştampilam în cabina de vot la fiecare scrutin electoral. Suveniruri. Simboluri ale cetăţeanului Cătălin Ionescu. Îmi plăcea să mă implic. Discutam multă politică, fie în familie, fie cu prietenii. Consideram că voinţa mea alături de voinţa altora care gândesc aidoma mie, sau mai bine zis voinţa mea alăturată voinţei celor cu care întâmplător gândeam asemănător reprezintă o forţă capabilă să schimbe destine, să modifice opţiuni şi căi de urmat, să…
Aiurea! Am eu o vorbă pe care-o folosesc cu foarte mare drag în asemenea situaţii. -Young, dumb and full of cum. Atât la propriu, cât şi la figurat. Credeam în democraţie. Încă mai credeam…
Read more…

S-a supărat puţin…Putin, sau n-au auzit ei de Ras…putin?!

2 March 2014 7 comments

RasputinCu toate că sunt americanizat de mai am puţin (cu p mic şi cu t în loc de ţ) şi pot considera că nu-s un ţăran român, ci m-am născut în Bronx, sau Harlem, cu toate că am avut o sumedenie de repere de peste ocean la care să mă raportez încă din fragedă copilarie, chiar dacă ne aflam în comuniştii ani ’80 (aspect pentru care le mulţumesc părinţilor mei), cu toate că am început să fac meditaţii la limba engleză încă dinainte de a merge la şcoală pentru a învăţa alfabetul românesc, cu toate că o lume fără muzica, filmele, pop culture, limba lor, dar mai ales slang-ul american, ar fi una infinit mai săracă, cu toate că visul american a devenit un fel de Fata Morgana din multe puncte de vedere pentru oamenii care şi-au ars în memorie icon-uri în jurul cărora şi-au conturat existenţa, nu pot totuşi să condamn orice fel de manifestare anti-americană, câtă vreme consider fără buts, or ifs, că hegemonia americană are nevoie de o balansare corectă şi Read more…

Mi s-a rupt… USL-ul. Bantonescu Preşedinte!

26 February 2014 2 comments

TRAIAN BASESCU - DECLARATIINu că ar fi o surpriză prea mare. Cu toate că a fost o vreme în care credeam c-o vor rupe-n fericire abia după prezidenţiale. Îi credeam doar calici, nu şi proşti. Mi-au dovedit contrariul. Dar până şi la asta mă aşteptam într-o oarecare măsură, câtă vreme se fac mai bine de doi ani de când spuneam că pleacă hoţii şi vin proştii. Pentru că n-ai cum să fii decât inimaginabil de prost, în momentul în care rupi o alianţă care controlează practic întregul aparat de stat (mai puţin preşedinţia).
Ceea ce mă face să realizez câtă importanţă are funcţia de Preşedinte în plan intern. De ce are doar în plan intern? Pentru că este dovedit faptic, fără urmă de tăgadă (cel puţin în urma evenimentelor din ultimii…aproape opt ani), că toate deciziile importante cu privire la stabilitatea macroeconomică, drumul ales în politica externă şi viziunea geo-politică a României (dacă o exista aşa ceva şi în gândirea policitienilor noştri) sunt dictate cuvânt cu cuvânt de afară. Acele atribute atât de importante, care definesc independenţa şi suveranitatea unui stat, nu ne mai aparţin. Cei care ne conduc sunt doar trimişii Bruxellesului (prin Merkel) şi a NATO (prin Obama). Suntem cu toţii vasalii diriguitorilor care au putere, bani şi influenţă.
În rest, e vrăjeala noastră internă. Abureala ieftină pe care ne-o servesc zi de zi, cu scopul de a capacita electoral cât mai mulţi creduli, în vederea obţinerii unor funcţii care să le ofere acces la fonduri. Atât şi nimic mai mult. Este ca şi cum se luptă care să fie sclavul mai marilor care ne conduc de afară. Ai noştri se ceartă care să fie cel care răspunde Read more…

Prag sau blam?! Transformarea dictaturii majorității în dictatura minorității…

3 July 2013 11 comments

The evolution of manÎn urmă cu o săptămână, mai exact pe 26.06.2013, Curtea Constituțională Română a legiferat pragul de 30% la referendum, care scade astfel de la 50% cât era până acum, lege care intră în vigoare peste un an. Cu alte cuvinte, începând din vara anului viitor, se va intra de facto într-o perioadă sumbră a istoriei moderne, în care cea mai simplă definiție a democrației -Dictatura majorității, se transformă într-o la fel de simplă definiție, însă care naște o sumedenie de semne de întrebare, fiind vorba de atunci încolo despre -Dictatura minorității.
Dacă e să fac o trecere în revistă a tipurilor de majoritate cu care a jonglat până acum democrația, acestea au fost întotdeauna în folosul cetățeanului, sau măcar n-au lăsat spațiu pentru interpretare, referindu-se mereu la chestiuni fixe, dincolo de orice fel de ambiguitate. Spre exemplu majoritatea simplă, se referă la decizia luată de majoritatea celor prezenți la vot, fiind raportată la cvorumul de vot, majoritatea relativă necesită jumătate plus unu din cei prezenți, majoritatea absolută se referă la jumătate plus unu din numărul total al membrilor și ar mai fi și majoritatea calificată, care este aplicată în situații de o importanță majoră și care necesită o voință exprimată de două treimi, sau chiar de trei pătrimi din numărul total al membrilor, fiind întotdeauna mai mare decât majoritatea absolută, care necesita acel 50%+1.
Așadar există mai multe tipuri de majorități. Și totuși până acum nimeni n-a vorbit de minorități. De ce? Păi pentru că niciodată în istoria de peste 2000 de ani a democrației, nimeni nu s-a gândit că se va ajunge la decizii luate de o Read more…

Băsescu se pişă pe USL. Jetul rezistă.

11 June 2013 2 comments

Basescu SmeagolÎmi cer scuze pentru titlu, dar…pe cât este de amuzant, pe atât e de adevărat. 😆
Nu cred că a existat vreo alianţă politică postdecembristă, atât de impotentă precum USL-ul. Incapacitatea lor de a face ceva, orice…pentru a avea în vreun fel câştig de cauză în lupta politică dusă împotriva lui Băsescu, este atât de evidentă, încât sunt convins că departamentul lor responsabil cu ceea ce ţine de comunicarea publică, pur şi simplu nu mai are ce să inventeze, drept scuze cu care să-şi motiveze jenanta ineficienţă.
Că tot veni vorba de jenă, tre’ să recunosc faptul că mi-e jenă să amintesc penibilele momente în care o copleşitoare forţă politică, dovedeşte că este incapabilă să contracareze un singur nene. Şi când spun un singur nene, chiar la asta mă refer, pentru că Băsescu le-a dovedit că şi după ce a spus acel penibil şi extrem de neconstituţional -Adio PD, adio PDL!, a continuat să se pişe pe USL, menţinând aceeaşi presiune a jetului. Ştiu, ştiu…are oameni care nu se văd, are oameni în justiţie, în serviciile secrete şi nu în ultimul rând, are susţinerea Bruxelles-ului şi a NATO. Numai că vizual vorbind, este un singur nene împotriva unui întreg Guvern, a unui Parlament controlat în totalitate de USL şi a unei opinii publice covârşitor majoritară USL (cel puţin conform ultimelor alegeri din urmă cu doar juma’ de an).
Şi totuşi face ce vrea, când vrea, cu cine vrea şi mai ales, cum vrea. Ceea ce mă face să afirm că e cel mai mare politician pe care l-a avut România în ultimii 23 de ani. A nu se înţelege om de stat, pentru că nu e. Interesele lui personale, mereu Read more…

Mi se rupe…USL-ul?!…

3 April 2013 11 comments

Democracy comes to youCă România nu mai e stat de drept, guvernat din interior, şi orânduit conform principiilor democratice, este deja o certitudine, dovedită prin acţiuni concrete, repetate, fără nici o urmă de îndoială. Simplul fapt că din 14 milioane de votanţi, 7.5 milioane nu pot da jos un Preşedinte pe care-l urcaseră în funcţie cu doar 5.2 milioane de voturi, este o mutaţie a logicii intrată deja în istorie, drept cea mai umilitoare palmă primită de România post-comunistă.
Că democraţia nu mai este de mult un sistem de valori capabil să strunească şi să conducă echitabil o populaţie planetară care depăşeşte 7 miliarde de oameni, este de multă vreme un eşec notoriu, pe care diriguitorii se chinuie să-l compenseze prin manipulare (de multe ori grosolană), şi prin intervenţii inoportune, umilitoare. În sensul ăsta, dimocrăsi adusă de americanii care bombardează ţările posesoare de petrol, mi se pare cel mai elocvent exemplu. Însă nu mi-e ruşine nici cu umilirea poporului român, de către Merkel, Barroso şi Obama. De fapt, democraţia este menţinută pe o instabilă linie de plutire, atâta timp cât se suprapune vremelnic, peste dorinţele celor care conduc. În momentul în care teoria contrazice practica impusă de ei, măsurile luate sunt în sensul îndoirii practicii, nicidecum în sensul corelării dorinţelor lor personale, cu principiile şi valrorile democratice.
În acest context, mi se pare absolut oportună decizia pe care am luat-o în urmă cu mai bine de un an, de a nu mai vota niciodată. Cu o singură excepţie, de la care-mi ofer singur o derogare, dar Read more…

Pa Pa Power.

12 December 2012 17 comments

ZombiesHai c-am trecut cu bine şi peste ultimul hop electoral din acest an, exercitat de o societate viciată până în străfundul fiinţei colective. Milioane de oameni (cred că 8 la număr, ţinând cont de procentul prezent la vot), au ales de bună voie să joace un rol activ în sceneta asta iluzorie denumită democraţie, făcând gestul final de care era nevoie pentru încheierea procesului democratic – introducerea buletinelor de vot în urnă.
Nu am votat. După cum am mai spus, nu mai cred în democraţie. Nu a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni, nu poate face faţă cerinţelor societăţii actuale şi este depăşită de vremurile pe care le trăim. Pur şi simplu se târâie, încercând să mimeze teoria pusă eronat în practică, aidoma comunismului, care era superb pe hârtie, dar niciodată viabil în practică. Când au inventat-o Romanii, pământul era locuit de probabil câteva sute de milioane de oameni, iar în ultimii 150 de ani, de când se aplică iar, s-a ajuns de la 2-3 miliarde, la 7 spre 8 miliarde de oameni. Şi după cum însăşi denumirea ne spune totul, demos – oameni, kratos – putere, adică puterea oamenilor, eu unul nu cred că puterea oamenilor este ceva viabil atâta timp cât numărul celor care decid este imens. Din contră. Cred că eroarea pe care o comite democraţia, este faptul că se bazează pe puterea majorităţii. Ştiu, sună ca naiba, însă ideea (din punctul meu de vedere), este următoarea: cu cât numărul celor care decid este mai mare, cu atât marja de eroare creşte. De unde rezultă că produsul Read more…

Democrația n-a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni.

5 March 2012 1 comment

Na belea! Și-al lor plânge. Nu știu de ce, dar parcă pare mai convingător decât al nostru. I s-o fi trăgând de la Kremlinul ăla impetuos, sau poate de la cei 110k oameni veniți să-l asculte. Tind totuși să-i acord fără reținere prezumția de bună intenție. Spre deosebire de al nostru, care doar încearcă să-l imite, al lor are toate motivele să bocească veridic așa cum a fost surprins în poza asta. Se află de mai bine de 15 ani, într-o formă sau alta, la conducerea uneia din primele trei puteri ale lumii, alături de SUA și China, iar aseară tocmai a fost reales democratic, pentru încă 6 ani. Așa că are toate motivele din lume să pișe ochii. N-ar fi om dacă n-ar face-o. E om, nu? 🙂
Realegerea lui, după a 2-a rocadă cu Medvedev, m-a făcut să mă gândesc la eficiența democrației (în cazul în care există), așa că am încercat să analizez puțin (cu p mic) oportunitatea singurului sistem de valori universal acceptate ca fiind necesare, la care lumea civilizată tinde să se raporteze.
Vreau să precizez faptul că nu militez pentru monarhie, comunism, sclavagism, anarhie sau cine știe pentru ce alt fel de orânduire, nefiind admiratorul niciunui astfel de sistem de valori existent momentan în lume. Pur și simplu îmi dau și eu cu părerea în legătură cu dimocrăsi, dacă tot e idealul omenirii. Sau nu e?
Fiindcă trăsăturile bune sunt punctate zilnic de imensul apărat propagandistic global care pe orice cale de Read more…