Archive

Posts Tagged ‘Dorinta’

Flori negre.

28 September 2014 7 comments

Tin Tinkerbell-Au! M-ai înţepat! Fii, naibii, atent!
-Gata! Încetează! Nu te mai smiorcăi atât de mult, că nu-i decât o zgârietură…
-Stiu, dar vrei să-mi străpungă pielea? De fapt, nu înţeleg de ce mă interesează pe mine atât de mult. Doar e sângele tău, fraiere!
Îi văzu zâmbetul pe care nu şi-l putea controla, motiv pentru care-şi continuă văicăreala:
-Râzi că prostu’!….o spuse pe un ton înţepat. Ştiu că pe tine nu te interesează, dar mie îmi faci o gaură, mă umpli de sânge şi apoi mă bandajezi zile-n şir.
Îşi dăduse seama că dacă va continua pe un ton răspicat are de pierdut, aşa că domoli acuzele:
-Ai văzut că te încurcă bandajul când vrei să te îmbraci. Te rog, ai grijă.
-Ei, vezi?! Ai putut să foloseşti cuvintele magice.
Îşi mută puţin poziţia degetelor fixate în strânsoarea din jurul cozilor de trandafiri, poziţionând arătătorul departe de spini, după care-l întrebă:
-Cum e acum, dom’ Deget? E mai bine?
-Cum să nuuu? Aşa, şefule! Asta da viaţă. Miroase frumos, tulpina e rece şi plăcută la atingere, iar pe nenorociţii ăia de spini nici măcar cu inelarul nu-i ating.
Se auzi un pufnit de râs infudat. Deget ridică furios privirea şi-l văzu pe vinovat.
-Băi Creier, n-o mai face pe şmecherul! Sau poate vrei să înfig un spin în mine… Ţi-ar plăcea nişte durere? Să te văd atunci Read more…

Lust.

12 May 2012 36 comments

2012. Aprilie. Ziua 29. Frustrat. Îi simt zâmbetul în ceafă. Nu trebuie s-o văd. Știu că râde de mine. E singura dată când râsul ei sincer se combină cu frustrarea mea sinceră. Iar asta se repetă de 12 ori pe an. Asta e a 4-a în 2012. Mai am 8 și scap. -Damn. Un lucru e cert: ador și detest perioadele astea de 4-6 zile. Le ador pentru că pot în sfârșit să spun: -Phew, încă o lună fără mingea la centru. Le detest pentru că …ce naiba, e clar pentru ce. 😦 Cu ocazia asta am parte de câteva zile în care atunci când închid ușile prin casă rămân cu clanțele în mână. În zilele astea prefer sandale cu scai pentru a evita să rup 10 rânduri de șireturi/zi, iar dacă mă salută cineva zâmbind îi arunc o privire de evadat din Spitalu’ 9. Până și ciripitul păsărelelor mi se pare un fel de zgâriat tabla de scris cu unghii de 3 milimetri. Singurul lucru benefic este că pot să bat cuie fără ciocan – le infig direct cu mana. 🙂 Dacă are cineva nevoie de un ajutor de tâmplar, i’m your man pentru 5 zile.
Și cum era o după-amiază frumoasă de final de Prier, iar ea plină de încredere și afișând un zâmbet nonșalant încerca să mă târască prin oraș la cumparaturi+plimbare, cam așa cum plimbi un iepure ținut în lesă, la o expoziție de morcovi, m-am conformat și am i-am spus replica pe care o spun de fiecare dată în astfel de situații: -Să-mi zici când termini îmbrăcatul, machiatul, pieptănatul, căutatul genții, al cheilor, al telefonului și ai ajuns la încălțat, ca să mă îmbrac și eu. În general operațiunile pe care le-am enumerat Read more…