Archive

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Dovada ştiinţifică a existenţei Lui Dumnezeu.

25 December 2015 2 comments

Science peopleŞtiu că titlul poate atrage cu sine câteva diagnostice, însă vă rog să aveţi bunăvoinţa de a parcurge acest text, cu ajutorul căruia sunt convins că vă voi aduce la cunoştinţă îndeajuns de multe dovezi ştiinţifice pe baza cărora să puteţi reconsidera efectul şocant lăsat de afirmaţia îndrăzneaţă din titlul pe care l-am ales pentru acest articol.
Pentru început ţin să precizez faptul că sunt un creştin ortodox practicant, calitate de care voi încerca (pe cât posibil) să mă detaşez în cele ce urmează, pentru a putea păstra o notă de delimitare obiectivă, întrucât rigorile ştiinţelor exacte nu îngăduie astfel de derogări de la normele stricte.
Acestea fiind spuse, aş dori să încep prin a vă aduce la cunoştinţă însuşirea (sau mai bine zis, caracteristica) de bază a ateilor – susceptibilitatea ştiinţifică. Majoritatea copleşitoare a ateilor pleacă de la premisa incapacităţii credincioşilor de a demonstra din punct de vedere material existenţa Lui Dumnezeu. Ca o paranteză, tocmai de aceea am început prin a-mi asuma eventualul miros al unei cămăşi de forţă şi a câtorva electrozi introduşi în Read more…

His Infernal Majesty.

6 July 2013 35 comments

His eyes are forever watching youCălătoria pe care o începuse deranjase total aparenta ordine creeată în împărăţia lui. În fapt, nimic nu putea fi încadrat în conceptul de ordine, ci era mai mult un fel de perpetuare a dezordinii, care în timp dusese la acea calmitate pe care nimeni nu o dorea perturbată. Şi chiar dacă acea conexiune pe care o avea cu fiecare particulă a împărăţiei lui nu necesita astfel de călătorii, existau momente în care dorea să viziteze anumite locuri, sau oameni, fără a divulga vreodată cuiva intenţiile sau motivele sale. Pur şi simplu pleca unde dorea, când dorea. Şi totuşi nu putea vizita orice, oriunde. Avea o limită. Aceeaşi limita care-i fusese impusă încă dinainte ca el să aibă o asemenea împărăţie.
Mişcarea lui nu era fizica. Nu exista un start al călătoriei. Pur şi simplu exista o voinţă. Un gând. Ulterior lor, entitatea sa căpăta un nucleu şi un ţel, care împreună străbăteau lumi şi Universuri, către destinaţii doar de el ştiute. Tocmai acea putere a lui făcea imposibil de prezis când va avea loc următoarea călătorie. Fiind tot timpul în fiecare dintre minionii săi, era greu de conceput de cineva că el se află într-un anume loc, la un anumit moment. Era peste tot şi nicăieri. Era în toţi supuşii săi şi în acelaşi timp era pretutindeni. Însă doar acolo. Doar în tărâmul lui. Doar în bezna de dincolo de materie. Pentru ca el era întunericul. Era nimicul. Era stăpânul inexistenţei şi al veşniciei întru nefiinţă, însă Read more…

Cred în Diavol. Îl iubesc pe Dumnezeu.

25 August 2012 20 comments

 Aș dori să încep printr-un mic avertisment: Cei care caută răspunsuri la întrebări existențiale fără a consulta conștiința proprie, cei care se sprijină pe dogme și preconcepții fără a dori ca măcar să le înțeleagă, cei care dintr-o pudoare extremă exclud din start păreri contrare, sunt invitați în cel mai respectuos mod posibil, să facă un delicat dar sigur stânga-mprejur, pentru că textul care urmează este o mică parte din propria-mi părere în legătură cu ceea ce, în Anno Domini 2012, se încadrează în conceptul de religie.

N-am avut până acum intenția să ating subiectul ăsta, dintr-o decență (aș spune eu), dacă nu chiar și puțină timiditate, combinate cu respectul pe care-l port atât celor care cred, cât și celor care nu cred. Am încercat mult timp să păstrez o atitudine echidistantă, pentru că jonglând cu teorii și idei atât de contondente, riscul de a stârni antipatii gratuite este imens. Nu-s deloc pudic și reținut. N-am tăcut, pentru că am încercat să nu supăr pe nimeni. Ci doar am dorit să păstrez o neutratilate la care să jinduiască și Elveția în zilele ei bune, pentru că: 1) sunt destul de categoric în exprimare și gândire, când vine vorba de religie; 2) am destui dușmani încât să nu-mi doresc formarea altora, din cauza propriilor mele acțiuni sau vorbe.
Și totuși, luat grosso modo, acțiunile din ultimul an ale înalților reprezentanți ai multor culte și religii , m-au făcut să ating punctul critic, și să aleg calea exhibarii, atât cât mă pricep și cât înțeleg eu fenomenul respectiv, pe care încerc să-l analizez aici.
Pentru început aș dori să fac o scurtă precizare, ca să știe lumea în ce fel mă poate înjura (dacă e cazul). Sunt născut și educat în spirit Ortodox. Cred în Dumnezeu, merg la Sf.Biserică, mă Spovedesc, mă rog, postesc. Și chiar dacă am fost mai păcătos ca de obicei în ultimii ani, încerc să țin calea…cât pot. Dar încerc.
Read more…