Archive

Posts Tagged ‘Fericire’

Black hearted love.

21 July 2016 4 comments

Finger touchNimeni nu iubeşte cu adevărat.
Ştiu că sună ca din topor această exprimare dar, am convingerea că este un adevăr axiomatic, pe care doar ignoranţii îl pot nega.
Iubirea, aşa cum a ajuns în Anno Domini 2016, nu mai are nimic în comun cu fragilitatea sentimentului la care facem referire atunci când afirmăm că iubim. Iubirea presupune renunţare la sine, implică lipsa tuturor factorilor care pot perturba mecanismul manifestării acelui sentiment.
Iubirea din zilele noastre a ajuns un apendice al egoismului. Iubim pentru că ne aşteptăm la ceva, pentru că sperăm că vom obţine ceva. Încă din momentul naşterii sale, o împachetăm într-un ambalaj de aşteptări, care vine la pachet cu ceea ce emanăm către destinatarul acelei iubiri.
Nu mai există iubire just because… Nu mai există iubire fără motiv. Întrebaţi-vă dacă puteţi iubi pe cineva fără a exista aşteptarea ca sentimentul să fie reciproc şi vă veţi da seama că Read more…

Wind. Ch.3 – Paperman.

4 February 2013 17 comments

Helping handDe ciudă şi de frustrare, îl înşfacă nervos, îşi face avânt şi îl aruncă cât poate el de tare, simţind cum iese din el, prin forţa aruncării, toată suferinţa pierderii ei, pe care o transmite într-un arc perfect făcut de mâna sa dreaptă, avionului sărutat de ea pe peron. Imediat cum îl aruncă, pleacă capul în pământ şi începe să meargă agale spre…nicăieri, cu paşi mici şi ritmici. Acelaşi ritm pe care-l cunoscuse o viaţa întreaga şi pe care sperase că-l pierde în dimineaţa asta pe peron, când şi-a simţit inima bătând un alt ritm, care-i era necunoscut, însă atât de drag…
Dacă ar fi urmărit zborul lui, ar fi văzut… Da, l-ar fi văzut şi…ar fi văzut.
Numai că el, cu capul plecat de tristeţe, nu a observat că avionul zboară…şi zboară…şi zboară. Iar zborul lui nu este unul firesc, numai că nimeni de pe trotuar nu observă, fiecare vazandu-şi de treabă. Însă jucăuşul avion, care poartă pe aripa sa stângă urma buzelor ei drept emblemă a sentimentului inocenţei unei iubiri incipiente, începe să capete altitudine. Sfidând legile fizicii, urcă din ce în ce mai sus, în înaltul cerului, purtat de…acelaşi vânt ştrengar, care-şi face de lucru exact când nu te aştepţi.
Şi uite aşa, purtat de vânt, care-i mângâie aripile cu atingeri uşoare, depăşeşte ultimul etaj al blocurilor, şi începe să zboare pe deasupra lor, lin, neperturbat, către o destinaţie doar de el cunoscută. De el şi de vântul cupidonic.
Nu după mult timp, începe să coboare lent, către o nişă dintre două blocuri mari, între care era Read more…