Archive

Posts Tagged ‘Frica’

Călător. Capitolul trei – Umbră.

11 August 2012 24 comments

Încep să mă învârt ca un turbat, să dansez pentru un public inexistent, să zbier ca descreieratul de parcă am scăpat de la nebuni. Dar mă opresc brusc din delirul meu. Îmi aduc aminte de înmormântare.
 -Oh, yes! I gotta see this shit, îmi zic. După care încep să alerg cât pot de repede, către locul cu pricina. Trec zâmbind pe lângă copacul sub care m-am trezit, îi fac cu mâna râzând vrabiei care-mi cântase în loc de ceas deșteptător și ajung țipând și fluierând, lângă mormântul meu.
Evident că nimeni nu mă aude, nimeni nu mă vede. Toți se uită cum apropiații aruncă o ultima mână de pământ pe sicriu.
-Shit! Am scăpat momentul. Dar nu-i nimic, cuprins de agonia pe care presupun că orice stafie care se respectă o simte în momentul conștientizării, sar ca tâmpitul în mormânt și încep să țopăi pe sicriu. Îi înjur pe toți, îi iau pe rând în cerc, să nu rătez pe vreunul. După nici cinci persoane, o văd pe ea. Nu pe Anca. Anca era lângă Alex, plângea. Ci pe ea. La fel de sobră ca și atunci când mi-a dat mâna, la fel de tăcută, dar parcă fixându-mă cu o privire care nu răzbate de dincolo de voalul negru al mantiei, dar pe care o simt cum mă străbate. Rămân nemișcat, rușinat de postura în care mă aflu și îmi aduc aminte că Întoarce-te! ăla, nu Read more…

Călător. Capitolul doi – Lumină.

7 August 2012 12 comments

Deschid ochii. O lumină puternică provenind de la un soare neferecat între nori, îmi neagă primele secunde de simț vizual, pe care le așteptasem cu atâta adroare. Îi mijesc puțin și încep să disting mediul înconjurător. Sunt pe o alee într-un cimitir, complet uscat. Nicăieri nici picătură de apă. Sub tălpi, iarba. Lângă mine este un copac din care aud o pasăre cântând sacadat, deloc enervant. Undeva în depărtare, un grup de oameni pe care nu-i disting prea bine din cauza faptului că nu m-am obișnuit pe deplin cu lumina, stau în jurul unei gropi. Preotul și dascălul cântă. Pe ea n-o văd nicăieri. A dispărut odată cu apa și cu senzația de excitare aproape incontrolabilă.
-E clar, am visat. Zâmbesc.
-Și mai clar e că nu tre’ să mai bei ca animalu’! Deja râd ca prostu’.
Încerc să-mi dau seama încotro e ieșirea, fac câțiva pași să văd dacă pot merge, și o iau agale spre ceea ce sper să fie scăparea din toată încurcătura asta. În timp ce merg capăt o viteză relativ egală cu a unui om care merge spre serviciu. Faptul că m-am pus în mișcare mi-a dat putere. Încerc să neglijez gustul de căcat Read more…