Archive

Posts Tagged ‘Iertare’

Moartea elefanţilor.

25 December 2017 Leave a comment

Let the past dieNu mai pot cu elefanţii! De fapt, n-am nimic împotriva speciei lor, ci mă scot din minţi activiştii care luptă pentru împiedicarea dispariţiei elefanţilor. Oriunde mă uit răsare câte un articol despre cât de necesară e mobilizarea pentru savalrea maiestuoaselor pahiderme. Iar elefanţii nu sunt singura specie focusată de către activiştii lu’ peşte, dar par să fie la modă în ultima vreme. Prin vară era cu şi despre urşii panda. Prin primăvară era vorba despre rechini şi tigrii albi. Nu înţeleg de ce trebuie să lupte cineva pentru salvarea unei anumite specii. În fiecare an dispar zeci de specii de vieţuitoare. Zeci! Pentru care motiv ne-ar fute grija doar în ce priveşte anumite specii? Poate unui om îi plac anumite insecte. Altu’ poate iubeşte o specie rară de păsări. Exemplele pot continua. Nimeni nu se vaită despre cât de dramatic este efectul ireversibil al pierderii tuturor speciilor, însă toţi se dau de ceasu’ morţii când vine vorba despre unele specii care sunt asimilate în mentalul colectiv ca fiind un fel de jucării pentru oameni. -Awww, look at how cute is that! Şi doar pe considerentul ăsta tre’ să ne apucăm cu toţii de cur şi să sărim în sus, într-o sterilă şi tâmpă încurajare colectivă, de parcă ar conta undeva, cumva, aderarea la unele demersuri în online, acolo unde petiţiile nu sunt Read more…

Advertisements
Categories: De suflet. Tags: , , , , ,

Şansă.

1 February 2013 16 comments

HopeConform gramaticii limbii Române – substantiv feminin.
Conform dex – circumstanţă favorabilă, posibilitate de reuşită, de succes; noroc. La plural – sorţi (de reuşită). Probabilitate de a obţine un succes. Ansamblu de circumstanţe favorabile; concurs de împrejurări fericite; fortună.
Amuzant, nu-i aşa? 🙂 Până şi dex-ul admite că împrejurările trebuie să fie fericite. 😉 Dar bine…lăsând la o parte umorul aproape ironic şi deosebit de cinic al dex-ului, constat altceva. Că în dex nu este cuprinsă înţelegerea profundă a cuvântului atât de des folosit de oameni. Între noi fie vorba, şansă cu înţeles de noroc este extrem de rar folosit de oameni. Poate doar funcţionarele loteriei române, care-ţi încasează banii din spatele ghişeelor, înmânându-ţi biletele de 6/49, să-ţi mai ureze un -Succes! alături de o -Şansă! aproape insesizabilă fonic. Sau poate unii comentatori sportivi, prea obosiţi de ei înşişi în propria viaţă, să mai folosească în loc de -Le urăm baftă alor noştri!, un -Sper să aibă şansă echipa noastră!, moment în care poţi să schimbi postul, ştiind că o asemenea coabe n-are cum să însemne decât o înfrângere garantată. 😀
Şi totuşi, pe lângă clasicul înţeles legat de noroc, sorţi sau succes, şansă mai înseamnă şi altceva. Ceva mult mai profund, care n-a putut fi definit într-un înscris oficial, pentru că implică o deosebit de mare încărcătură personală, fiind subiectiv privit şi asimilat de cei care-l folosesc în vorbire, ori Read more…

Îmi pare rău… Iertaţi-mă!

24 December 2012 19 comments

Statue cryingAm greşit. Mult. Faţă de multe persoane. Fiind impulsiv, nerăbdător, superficial (câteodată), arogant, mitocan, lipsit de tact, bădăran (câteodată), vulgar, plus multe alte trăsături de caracter mai puţin pozitive, am reuşit să supăr destulă lume, atât in real life, cât şi în mediul virtual – pe blog şi pe Facebook.
Şi dacă tot suntem în ajun de Crăciun, consider că-i momentul potrivit pentru a încerca să vă cer iertare tuturor. N-o fac din complezenţă, pentru că aşa e sezonul, ci mă înclin plin de umilinţă şi regrete din cauza neplăcerilor creeate multora dintre cei care au avut de-a face cu mine într-un fel sau altul. Îmi cunosc destul de bine părţile nasoale, sunt conştient de erorile pe care le comit, iar în apărarea mea pot să spun doar atât: -Nimic din ceea ce fac greşit, nu este cu intenţie. Greşesc deseori dintr-o prostie infantilă, din imaturitate sau lipsă de experienţă. Nu din răutate. Niciodată premeditat.
Pe lângă faptul că obişnuiesc să-mi observ gura cum vorbeşte fără mine, rănind prin cuvine inadecvate diverşi innocent bystanders, am reuşit şi contraperformanţa de a răni destul de profund unele (din păcate, multe) persoane în anul 2012, printre care şi pe iubita mea. N-aş vrea să fac o comparaţie, însă suferinţa resimţită de cel care răneşte neintenţionat este, poate, la fel de mare ca suferinţa celui asupra căruia s-a îndreptat răul făcut. Iar când asta se întâmpla nu odată, ci de mai multe ori într-un an, nu asupra unei singure persoane, nu într-un singur mod, ci diferit, mă simt de parcă-s Stallone în Rambo 3, când întrebat de colonelul alături de care încerca să fugă de întreaga armată rusă -Ce Read more…