Archive

Posts Tagged ‘Incredere’

Flori negre.

28 September 2014 7 comments

Tin Tinkerbell-Au! M-ai înţepat! Fii, naibii, atent!
-Gata! Încetează! Nu te mai smiorcăi atât de mult, că nu-i decât o zgârietură…
-Stiu, dar vrei să-mi străpungă pielea? De fapt, nu înţeleg de ce mă interesează pe mine atât de mult. Doar e sângele tău, fraiere!
Îi văzu zâmbetul pe care nu şi-l putea controla, motiv pentru care-şi continuă văicăreala:
-Râzi că prostu’!….o spuse pe un ton înţepat. Ştiu că pe tine nu te interesează, dar mie îmi faci o gaură, mă umpli de sânge şi apoi mă bandajezi zile-n şir.
Îşi dăduse seama că dacă va continua pe un ton răspicat are de pierdut, aşa că domoli acuzele:
-Ai văzut că te încurcă bandajul când vrei să te îmbraci. Te rog, ai grijă.
-Ei, vezi?! Ai putut să foloseşti cuvintele magice.
Îşi mută puţin poziţia degetelor fixate în strânsoarea din jurul cozilor de trandafiri, poziţionând arătătorul departe de spini, după care-l întrebă:
-Cum e acum, dom’ Deget? E mai bine?
-Cum să nuuu? Aşa, şefule! Asta da viaţă. Miroase frumos, tulpina e rece şi plăcută la atingere, iar pe nenorociţii ăia de spini nici măcar cu inelarul nu-i ating.
Se auzi un pufnit de râs infudat. Deget ridică furios privirea şi-l văzu pe vinovat.
-Băi Creier, n-o mai face pe şmecherul! Sau poate vrei să înfig un spin în mine… Ţi-ar plăcea nişte durere? Să te văd atunci Read more…

Advertisements

Hotness never fades.

4 August 2013 18 comments

Woman in kitchen-Unde te grăbeşti aşa Ana? Nici măcar nu putu să termine întrebarea fără a i se ivi un rânjet perfid pe faţă.
-Vecina, am mâncarea pe foc… Vorbele îi ieşeau tremurat, în timp ce urca într-un ritm alert câte două trepte, cu o sacoşă voluminoasă în mâna stângă iar cu dreapta căutând cu disperare balustrada pentru a nu-şi pierde echilibrul.
Nu mai purta de multă vreme tocuri, nu avea timp sau motive, dar chiar şi aşa în sandalele astea joase risca să se împiedice, după ce tot drumul îl parcursese aproape în fugă. Marius trebuia să plece la şcoală pentru ultimele ore pregătitoare de dinaintea bac-ului, iar Tudor se grăbea să plece la serviciu şi o aştepta să-i aducă ţigările pe care o rugase să i le cumpere. Încercase să-l convingă în repetate rânduri să se lase de fumat, însă explicaţia lui, pe care ea continua să o considere puerila, cum că în Poliţie n-ai cum să nu fumezi, îi era servită de feicare dată cu obstinaţie. Colac peste pupăză, ştiind că ambii se grăbesc pentru că erau în întârziere, a trebuit să lase mâncarea pe foc şi să plece la magazinul din colţ încercând să termine cumpărăturile în timp util.
-Vezi că te aştept deseară. Vine multă lume. Sper să poţi veni, dacă nu mai ai şi alte treburi în afară de gătit.
-…în afară de gătit… Ştia că-i aruncase în scârbă vorbele astea, dar deja se obişnuise cu felul lor de-a fi. Toate din bloc o invidiau petnru silueta ei, care parcă încremenise în timp, păstrându-i alura tinerească şi conservându-i nurii din anii în care-l întâlnise pe Tudor, aşa că le acorda prezumţia de invidie, cum îi plăcea ei să spună când îşi dădea coate şi râdea cu Tudor de ifosele lor.
Read more…