Archive

Posts Tagged ‘Inselat’

Flori negre.

28 September 2014 7 comments

Tin Tinkerbell-Au! M-ai înţepat! Fii, naibii, atent!
-Gata! Încetează! Nu te mai smiorcăi atât de mult, că nu-i decât o zgârietură…
-Stiu, dar vrei să-mi străpungă pielea? De fapt, nu înţeleg de ce mă interesează pe mine atât de mult. Doar e sângele tău, fraiere!
Îi văzu zâmbetul pe care nu şi-l putea controla, motiv pentru care-şi continuă văicăreala:
-Râzi că prostu’!….o spuse pe un ton înţepat. Ştiu că pe tine nu te interesează, dar mie îmi faci o gaură, mă umpli de sânge şi apoi mă bandajezi zile-n şir.
Îşi dăduse seama că dacă va continua pe un ton răspicat are de pierdut, aşa că domoli acuzele:
-Ai văzut că te încurcă bandajul când vrei să te îmbraci. Te rog, ai grijă.
-Ei, vezi?! Ai putut să foloseşti cuvintele magice.
Îşi mută puţin poziţia degetelor fixate în strânsoarea din jurul cozilor de trandafiri, poziţionând arătătorul departe de spini, după care-l întrebă:
-Cum e acum, dom’ Deget? E mai bine?
-Cum să nuuu? Aşa, şefule! Asta da viaţă. Miroase frumos, tulpina e rece şi plăcută la atingere, iar pe nenorociţii ăia de spini nici măcar cu inelarul nu-i ating.
Se auzi un pufnit de râs infudat. Deget ridică furios privirea şi-l văzu pe vinovat.
-Băi Creier, n-o mai face pe şmecherul! Sau poate vrei să înfig un spin în mine… Ţi-ar plăcea nişte durere? Să te văd atunci Read more…

Advertisements

Vânători de inimi.

20 December 2012 23 comments

Stolen heartsLove hurts.
De câte ori am auzit asta pe parcursul vieţii mele, m-am gândit că se referă la momentul despărţirii. Am crezut că este vorba doar despre durerea simţită atunci când iubirea încetează, transformandu-se în tristeţe sau agonie, drept revers al fericirii. Numai că omul cât trăieşte învaţă. Şi cum mi-a venit rândul, am simţit nevoia să nuanţez puţin tâlcul acestei expresii atât de simplă şi totuşi plină de înţelesuri ascunse. Aşa că dacă tot sunt în anotimpul reevaluărilor, acţiune care-mi schimbă destule mufe prin cap, dându-mi în acelaşi timp posibilitatea (sau mai bine zis şansa) de a vedea şi altfel lucrurile, consider că sunt în măsură, după o profundă introspecţie, să afirm că da – dragostea înseamnă suferinţă.
Iubirea este urâtă. Hidoasă. Te schimonoseşte. Te transformă. Fie evoluezi, fie regresezi. Nu există stagnare. Căile de mijloc nu-şi au locul în interiorul iubirii. Iar motivul nesimţirii mele, care-mi oferă ocazia să afirm că iubirea este urâtă, provine din înţelegerea faptului că iubirea nu este un scop, ci o cale. Un proces. Un drum de parcurs. Anevoios şi plin de obstacole. Numai că iubirea reuşeşte ceva unic. Este singurul sentiment trăit de om, care-ţi oferă fericire. Orice altceva nu face decât să devieze sensul, să piardă cărarea, iar finalul este Read more…