Archive

Posts Tagged ‘Inselat’

Flori negre.

28 September 2014 7 comments

Tin Tinkerbell-Au! M-ai înţepat! Fii, naibii, atent!
-Gata! Încetează! Nu te mai smiorcăi atât de mult, că nu-i decât o zgârietură…
-Stiu, dar vrei să-mi străpungă pielea? De fapt, nu înţeleg de ce mă interesează pe mine atât de mult. Doar e sângele tău, fraiere!
Îi văzu zâmbetul pe care nu şi-l putea controla, motiv pentru care-şi continuă văicăreala:
-Râzi că prostu’!….o spuse pe un ton înţepat. Ştiu că pe tine nu te interesează, dar mie îmi faci o gaură, mă umpli de sânge şi apoi mă bandajezi zile-n şir.
Îşi dăduse seama că dacă va continua pe un ton răspicat are de pierdut, aşa că domoli acuzele:
-Ai văzut că te încurcă bandajul când vrei să te îmbraci. Te rog, ai grijă.
-Ei, vezi?! Ai putut să foloseşti cuvintele magice.
Îşi mută puţin poziţia degetelor fixate în strânsoarea din jurul cozilor de trandafiri, poziţionând arătătorul departe de spini, după care-l întrebă:
-Cum e acum, dom’ Deget? E mai bine?
-Cum să nuuu? Aşa, şefule! Asta da viaţă. Miroase frumos, tulpina e rece şi plăcută la atingere, iar pe nenorociţii ăia de spini nici măcar cu inelarul nu-i ating.
Se auzi un pufnit de râs infudat. Deget ridică furios privirea şi-l văzu pe vinovat.
-Băi Creier, n-o mai face pe şmecherul! Sau poate vrei să înfig un spin în mine… Ţi-ar plăcea nişte durere? Să te văd atunci Read more…

Vânători de inimi.

20 December 2012 23 comments

Stolen heartsLove hurts.
De câte ori am auzit asta pe parcursul vieţii mele, m-am gândit că se referă la momentul despărţirii. Am crezut că este vorba doar despre durerea simţită atunci când iubirea încetează, transformandu-se în tristeţe sau agonie, drept revers al fericirii. Numai că omul cât trăieşte învaţă. Şi cum mi-a venit rândul, am simţit nevoia să nuanţez puţin tâlcul acestei expresii atât de simplă şi totuşi plină de înţelesuri ascunse. Aşa că dacă tot sunt în anotimpul reevaluărilor, acţiune care-mi schimbă destule mufe prin cap, dându-mi în acelaşi timp posibilitatea (sau mai bine zis şansa) de a vedea şi altfel lucrurile, consider că sunt în măsură, după o profundă introspecţie, să afirm că da – dragostea înseamnă suferinţă.
Iubirea este urâtă. Hidoasă. Te schimonoseşte. Te transformă. Fie evoluezi, fie regresezi. Nu există stagnare. Căile de mijloc nu-şi au locul în interiorul iubirii. Iar motivul nesimţirii mele, care-mi oferă ocazia să afirm că iubirea este urâtă, provine din înţelegerea faptului că iubirea nu este un scop, ci o cale. Un proces. Un drum de parcurs. Anevoios şi plin de obstacole. Numai că iubirea reuşeşte ceva unic. Este singurul sentiment trăit de om, care-ţi oferă fericire. Orice altceva nu face decât să devieze sensul, să piardă cărarea, iar finalul este Read more…