Archive

Posts Tagged ‘iubire’

Alaiul inimii negre – priveghiul iubirii.

20 December 2016 Leave a comment

tumblr_mtsthdra9z1qkdrkzo1_r2_400Cât de amuzantă începe să mi se pară agonia sufletului. Ca-n orice altceva, şi-n suferinţă există un fel de point of no return, când poţi spune că porţile către revenire îţi sunt trântite şi închise definitiv în faţă, aşa că, unicul drum rămâne cel către abisul sinelui. Numai că, spre deosebire de alte tipuri de suferinţă, cea sufletească nu imită deplasarea. Nu există înainte sau înapoi, sus sau jos. Nu simţi c-o iei către ceva necunoscut sau, din contră, că te întorci către puncte nesigure ale existenţei. Pur şi simplu stagnezi, într-un fel de paralizie interioară care are un corespondent în lumea materială, făcându-te să-ţi simţi corpul imobilizat. O imobilizare care transformă verbul a trăi în verbul a exista. Nu eşti mort din punct de vedere material, ci doar spiritual, motiv pentru care aştepţi ca şi trupul să imite gestul defunctului suflet.
Read more…

Black hearted love.

21 July 2016 4 comments

Finger touchNimeni nu iubeşte cu adevărat.
Ştiu că sună ca din topor această exprimare dar, am convingerea că este un adevăr axiomatic, pe care doar ignoranţii îl pot nega.
Iubirea, aşa cum a ajuns în Anno Domini 2016, nu mai are nimic în comun cu fragilitatea sentimentului la care facem referire atunci când afirmăm că iubim. Iubirea presupune renunţare la sine, implică lipsa tuturor factorilor care pot perturba mecanismul manifestării acelui sentiment.
Iubirea din zilele noastre a ajuns un apendice al egoismului. Iubim pentru că ne aşteptăm la ceva, pentru că sperăm că vom obţine ceva. Încă din momentul naşterii sale, o împachetăm într-un ambalaj de aşteptări, care vine la pachet cu ceea ce emanăm către destinatarul acelei iubiri.
Nu mai există iubire just because… Nu mai există iubire fără motiv. Întrebaţi-vă dacă puteţi iubi pe cineva fără a exista aşteptarea ca sentimentul să fie reciproc şi vă veţi da seama că Read more…

După ce a făcut politică şi ne-a dat note, Dumnezeu face stand-up comedy. Isn’t God cool?!…

10 December 2015 Leave a comment

Cool ChristActuala conducere a BOR este cea mai inumană, lipsită de har şi plină de viclenie cloacă de farisei pe care a avut-o Biserica Ortodoxă Româna de-a lungul istoriei.
Înaltpreasreasfinţia sa Daniel, Arhipăstor statornic al Banatului, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este, în opinia mea, cel mai nepriceput, avar, lipsit de suflet, cinic şi depărtat de la Calea mântuirii cap al BOR din câţi s-au aflat până acum în această funcţie.
Plecând de la cele două afirmaţii, care pentru mine au calitate de adevăr, fiind convins de veridicitatea lor, aş dori să analizez puţin câteva aspecte care au legătură cu latura lumească a desăvârşirii spirituale a omului, cea călăuzită de către urmaşii Apostolilor pe pământ – preoţii.
Din capul locului doresc să menţionez faptul că gândurile mele înşirate în cele ce urmează nu sunt o emanaţie a dispreţului sincer pe care-l nutresc faţă de actuala conducere a BOR, ci vin ca urmare a cumulării mai multor impresii personale antagonice cu propriile-mi convingeri, motiv pentru care voi încerca, pe cât posibil, să-mi păstrez o răceală analitică aproape mecanică în exprimare.
Pentru a trage unele concluzii cu privire la rolul nociv pe care şi l-a însuşit BOR în ultimul deceniu, voi avea în Read more…

Flori negre.

28 September 2014 7 comments

Tin Tinkerbell-Au! M-ai înţepat! Fii, naibii, atent!
-Gata! Încetează! Nu te mai smiorcăi atât de mult, că nu-i decât o zgârietură…
-Stiu, dar vrei să-mi străpungă pielea? De fapt, nu înţeleg de ce mă interesează pe mine atât de mult. Doar e sângele tău, fraiere!
Îi văzu zâmbetul pe care nu şi-l putea controla, motiv pentru care-şi continuă văicăreala:
-Râzi că prostu’!….o spuse pe un ton înţepat. Ştiu că pe tine nu te interesează, dar mie îmi faci o gaură, mă umpli de sânge şi apoi mă bandajezi zile-n şir.
Îşi dăduse seama că dacă va continua pe un ton răspicat are de pierdut, aşa că domoli acuzele:
-Ai văzut că te încurcă bandajul când vrei să te îmbraci. Te rog, ai grijă.
-Ei, vezi?! Ai putut să foloseşti cuvintele magice.
Îşi mută puţin poziţia degetelor fixate în strânsoarea din jurul cozilor de trandafiri, poziţionând arătătorul departe de spini, după care-l întrebă:
-Cum e acum, dom’ Deget? E mai bine?
-Cum să nuuu? Aşa, şefule! Asta da viaţă. Miroase frumos, tulpina e rece şi plăcută la atingere, iar pe nenorociţii ăia de spini nici măcar cu inelarul nu-i ating.
Se auzi un pufnit de râs infudat. Deget ridică furios privirea şi-l văzu pe vinovat.
-Băi Creier, n-o mai face pe şmecherul! Sau poate vrei să înfig un spin în mine… Ţi-ar plăcea nişte durere? Să te văd atunci Read more…

Vara regretelor mele.

27 July 2014 10 comments

1456551_558246257589920_1114225911_n-O fi posibil să începi să urăşti ceea ce odinioară iubeai?!
-Poftim?
-Am spus, o fi pos…
-Da, da!… am auzit ce ai spus.
Zâmbetul ei ironic ar fi fost de ajuns pentru a-l face să înţeleagă că nu era necesară repetarea întrebării, dar n-a vrut să scape momentul răsucirii cuţitului în rană. Ştia cât de mult îi plac lui glumele de tipul ăsta, aşa că nu scapa nicio ocazie pentru a-l înţepa discret, furându-i zâmbete şi momindu-l să-i răspundă pe măsură.
-Doream să înţeleg ce te-a apucat de vii cu întrebarea asta profundă… continuă ea pe un ton măsurat.
Văzuse că lui nu-i arde de glume, nici măcar nu întorsese capul spre ea pentru a-i surprinde zâmbetul jucăuş, îşi dădu seama că n-are sens să insiste, motiv pentru care transformă amuzamentul în curiozitate. O curiozitate deloc disimulată. Ştia că dacă n-ar fi fost mahmur ar fi insistat să conducă el maşina şi tocmai de aceea dorea să afle motivul pentru care l-a apucat un asemenea subiect fix acum, pe căldura asta insuportabilă.
-Nu m-a apucat nimic. Uneori mă întreb dacă cele două sentimente sunt învecinate. Niciodată n-am crezut că sunt. De câte ori auzeam pe cineva că spune -Dacă iubeşti prea mult, rişti să treci graniţa către ură, credeam că-i pur şi simplu o persoană idioată, care nu înţelege sensul iubirii.
Îl văzu cu coada ochiului cum scoate un nou şerveţel pentru a-şi şterge sudoarea de pe frunte. Ştia cât de mult detesta căldura, aşa că-i cumpărase două pachete de şerveţele atunci când el o rugase din maşină să-i ia un suc şi un pachet de şerveţele în timp Read more…

You and me and five bucks.

14 April 2014 Leave a comment

Pure love-Sunt fericiţi oamenii care măsoară succesul în bani şi proprietăţi?
Sunt convins că este foarte dificil de oferit un răspuns la o asemenea întrebare, atâta timp cât fericirea este o stare profund personală şi subiectivă, ceea ce face aproape imposibilă cartografierea unui traseu bine stabilit care să ducă la obţinerea ei.
Şi totuşi insist, schimbând întrebarea:
-Oamenii care măsoară succesul în bani şi proprietăţi simt că trăiesc, său simt că există?
Am schimbat în acest mod întrebarea, deoarece am convingerea că fericirea este într-o strânsă legătură cu verbul a trăi, nu nu verbul a exista. Şi asta pentru că doar fiinţele vii trăiesc, în timp ce existenţa este posibilă şi în cazul obiectelor, motiv pentru care un om poate fi fericit, însă unei veioze îi va fi imposibil să atingă nirvana.
-Si totuşi, ce-i face pe unii oameni să aleagă existenţa în locul traiului?!
Convins fiind că deja mă afund în prea multe întrebări, voi încerca să-mi ofer singur argumente, nerăspunzând în mod direct niciuneia.
Cred că totul pleacă de la deciziile luate de fiecare dintre noi în forul nostru interior şi de capacitatea noastră de a ne complace, mergând cu valul opiniilor generale, sau de a ne păstra unicitatea alegând să păşim pe calea noastră proprie, care ne deschide un drum deloc bătătorit, însă capabil să ne ofere şansa trăirii unei vieţi complete (cu bune şi cu rele), prin însăşi Read more…

‘Cause you are…the only one.

17 August 2013 16 comments

Together foreverEcourile Halloween-ului organizat de Gina continuau să se propage prin întreg cartierul, precum undele seismice care-şi fac simţită prezenţa departe de epicentru. Cu toate că trecuse aproape o lună, gura lumii nu înceta să discute despre evenimentul principal al acelei toamne, al cărui vârf l-a reprezentat apariţia Anei aşa cum nimeni n-o mai văzuse vreodată şi mai ales, cum nu şi-o închipuiau că poate fi. Multe dintre prietenele Ginei încercaseră preţ de câteva zile să o denigreze, aruncând-o într-o lumina nefastă, dorind să transmită şi să formeze impresia tuturor cunoscuţilor, cum că Ana fusese prea deocheat îmbrăcată, prea lipsită de bun simţ şi de bun gust, prea nesimţită să apară într-un astfel de costum de Halloween, dorind să sucească minţile bărbaţilor de la acea petrecere. Toate îşi transformaseră invidia în gelozie, chiar dacă n-aveau motive reale, câtă vreme Ana stătuse toată noaptea în preajma lui Tudor, care la rândul lui nu mai avusese ochi pentru altcineva. Comportamentul lor adolescentin le scosese din minţi. Faptul că-şi regăseau resurse încă nesecate de dragoste şi de atracţie reciprocă. Faptul că se savurau unul pe altul ca în anii tinereţii…
Planul lor însă, n-avea cum să reuşească atâta timp cât şi bărbaţii bârfeau, cot la cot cu ele, în paralel, iar bârfele lor atingeau un cu totul alt nivel decât cel al grupului de prietene pe care Gina îl păstorea din umbră. Toţi o admiraseră pe Ana la acea petrecere, iar cei care nu veniseră primeau acum detalii siropoase de la norocoşii prezenţi, singura lor refulare Read more…

Hotness never fades.

4 August 2013 18 comments

Woman in kitchen-Unde te grăbeşti aşa Ana? Nici măcar nu putu să termine întrebarea fără a i se ivi un rânjet perfid pe faţă.
-Vecina, am mâncarea pe foc… Vorbele îi ieşeau tremurat, în timp ce urca într-un ritm alert câte două trepte, cu o sacoşă voluminoasă în mâna stângă iar cu dreapta căutând cu disperare balustrada pentru a nu-şi pierde echilibrul.
Nu mai purta de multă vreme tocuri, nu avea timp sau motive, dar chiar şi aşa în sandalele astea joase risca să se împiedice, după ce tot drumul îl parcursese aproape în fugă. Marius trebuia să plece la şcoală pentru ultimele ore pregătitoare de dinaintea bac-ului, iar Tudor se grăbea să plece la serviciu şi o aştepta să-i aducă ţigările pe care o rugase să i le cumpere. Încercase să-l convingă în repetate rânduri să se lase de fumat, însă explicaţia lui, pe care ea continua să o considere puerila, cum că în Poliţie n-ai cum să nu fumezi, îi era servită de feicare dată cu obstinaţie. Colac peste pupăză, ştiind că ambii se grăbesc pentru că erau în întârziere, a trebuit să lase mâncarea pe foc şi să plece la magazinul din colţ încercând să termine cumpărăturile în timp util.
-Vezi că te aştept deseară. Vine multă lume. Sper să poţi veni, dacă nu mai ai şi alte treburi în afară de gătit.
-…în afară de gătit… Ştia că-i aruncase în scârbă vorbele astea, dar deja se obişnuise cu felul lor de-a fi. Toate din bloc o invidiau petnru silueta ei, care parcă încremenise în timp, păstrându-i alura tinerească şi conservându-i nurii din anii în care-l întâlnise pe Tudor, aşa că le acorda prezumţia de invidie, cum îi plăcea ei să spună când îşi dădea coate şi râdea cu Tudor de ifosele lor.
Read more…

Orgasm.

1 August 2013 4 comments

OrgasmÎntr-o lume a relativităţii, ar fi o nesimţire să ne putem baza pe ceva atât de imprevizibil precum orgasmul. La naiba!, incertitudinile sexuale se răsfrâng până şi asupra preferinţelor legate de partener, de multe ori orgasmul fiind un side effect, o latură a actului sexual în sine, deseori reprezentând doar un mijloc, nu scopul obţinerii plăcerii. Şi asta pentru că perversiunile şi obsesiile au trecut de mult graniţa decenţei şi a bunului simţ, iar scara folosită de cei care doresc să escaladeze nesfârşitul multe al plăcerilor, nu mai are de multă vreme trepte, ci oferă aripi vizitatorilor…în drumul lor către heaven. Însă nu un heaven Biblic, promis nouă drept premiu al înfrânării de la păcat, ci un heaven al deliciului, pe care-l căutăm aici printre noi, într-un mod lumesc, dar care uneori se poate întrepătrunde cu sensul Biblic, dacă protagoniştii preferă…perfecţionarea si profesionalizarea în locul exagerării… 😉
Spun asta pentru că există atât de multe femei nesigure pe trăirile lor fizice, care se zbat tot timpul în incertitudini când vine vorba de experimentarea şi definirea propriilor orgasme, la fel cum există şi o sumedenie de bărbaţi cu reale probleme erectile, complexe cu privire la potenţă şi victime ale ejaculării precoce. Asemenea disfuncţionalităţi duc în timp la adâncirea traumelor, la un low self esteem şi de cele mai multe ori formează bariere insurmontabile, care transpuse în relaţiile sociale au ca rezultat oameni timizi, timoraţi, introvertiţi, lipsiţi de curajul abordărilor şi care se panichează când se află în faţa unui iminent contact fizic concret.
Statistic vorbind, aproape jumătate dintre femei nu au simţit vreodată un orgasm intravaginal profund, iar un sfert nici măcar pe cel clitoridian. Pe de altă parte, câţi bărbaţi pot presta o noapte întreagă, fiind capabili să-şi aştepte partenera să Read more…

Amprenta irepetabilei iubiri.

1 June 2013 Leave a comment

The way to ther other side-Nimic nu este veşnic…
-Oare?!
Fiecare eveniment, trăire, proces fiziologic, gând, viaţă, plus tot ceea ce ţine de lumea materială, fiind supus legilor fizicii, are un început şi un sfârşit. Universul e cinic. Exact. Matematic. Fie că eşti credincios, fie că eşti ateu, eşti automat supus inevitabilităţii sfârşitului. Sfârşitului a orice… Începând cu ceea ce faci, continuând cu ceea ce gândeşti (pentru că intervine uitarea), şi terminând cu moartea. Inexorabila moarte. Calma, blajina, răbdătoarea şi fatidica moarte. Totul se naşte, trăieşte şi moare. Până şi istoria ar fi moartă, dacă nu ne-ar fi dus capul să ne apucăm de scris, şi de dus vorba din gură-n gură, generaţie peste generaţie, ca să preîntâmpinăm apariţia uitării. Regii şi împăraţii mor aidoma săracilor, iar moartea este singura responsabilă de realizarea unei egalităţi perfecte a tuturor făpturilor vii; o egalitate pe care ar invidia-o adepţii comunismului, întrucât nimic, niciodată, nu a putut şi nu va putea aduce o egalitate perfectă între toţi oamenii de pe pământ, aşa cum face moartea. E ca şi cum s-ar atinge zero absolut în materie de temperatură, sau precum o întâlnire pe care ţi-ai da-o cu Fata Morgana
Şi totuşi am nesimţirea să consider că există ceva care poate sfida moartea. Îi poate râde-n faţă din postura intangibilităţii. Odată născută, poate dăinui ev după ev, şi nu moare decât odată cu moartea însăşi. Iubirea. Nu am cunoştinţe medicale, însă vreau să cred că până şi bolnavii de alzheimer încă simt iubire. Pentru că iubirea înmugurită în inima unui om, nu are legătură cu uitarea. Rămâne în cel mai dosnic colţ al sufletului, rezistă tuturor intemperiilor Read more…

Keep your head up, my love.

14 April 2013 Comments off

The life inside mePe vremea când citeam Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco, tare neghiob şi ignorant mai eram. Nu că acum aş fi altfel… Doar percepţia mi s-a schimbat o ţâră. Am devenit puţin mai atent la ansamblu, văzând mai mult decât un stop cadru, şi având mai mult de o singură mutare în expectativă. Culmea e că n-am mai jucat Şah de multişor, dar sunt convins că acum aş juca mai bine decât pe vremuri. În fine…
Cred că la baza noilor abordări, dincolo de orice fel de strategie, pentru că nu-mi stă în fire o analiză prea profundă, s-ar afla un alt sistem de referinţă. O anamneză transformată în scenariu. Iar asta se întâmplă datorită pendulului. N-am cutezanţa de a spera că pot emite judecăţi cu valoare de adevăr, dar până la urmă, propriile mele răspunsuri se transformă din supoziţii în axiome, atâta timp cât feed-back-ul raţiune-simţire îmi transmite că în ceea ce mă priveşte, enunţurile pe care mi le ofer reuşesc să împace gândurile cu simţirea.
Multă vreme m-am agăţat de un cui imaginar, bătut adânc în conştiinţa proprie, în jurul căruia pendulam căutând gravitaţia. Am crezut că esenţa găsirii căilor pierdute, dar mai ales nucleul aflării multor răspunsuri căutate de sute şi mii de ani, se află în -Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturnă pământul. Însă Arhimede nu m-a mulţumit, astfel încât am extrapolat ce-a spus el, adăugând o înţelegere personală a respectivei expresii, şi transformând-o în -Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturnă întreg Universul. Pentru că până la urmă, în lipsa unui punct de sprijin, în lipsa unui reper la care să ne raportăm dincolo de orice formă de tăgadă, într-un mod incontestabil, haosul în care ne aflăm seamănă mai mult cu o derivă în vid, în care corpuri Read more…

Love is blindness…

3 April 2013 16 comments

Love under the moonMultă vreme n-am putut înţelege conceptul. Ca pe multe altele de altfel, dar în cazul ăsta chiar mă ofticam. Pentru că nu încăpea în mintea mea obtuză, ideea de orbire a iubirii, de…orbecăire exact în clipele cele mai plăcute, care poartă cu sine cea mai frumoasă trăire a omului – dragostea.
Atât de dobi…de…pros…de idi…, pardon…atât de îngust la minte eram, încât până şi incredibilul film Eyes wide shut, l-am înţeles (sau m-am chinuit să-l înţeleg) având la bază atracţia fizică, pasiunea carnală, nicidecum iubirea sinceră. Şi asta pentru că n-am putut înţelege cum poate exista iubire cu…ochii larg închişi.
Fiind un adept al lucrurilor concrete, derivate din ideea ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, nu puteam să cuprind cu puterea minţii, o situaţie în care m-aş putea afla fie orbecăind în căutarea iubirii, fie trăind în lipsa ei, dar totuşi simţind-o fără să mă pot controla. Pentru că de fapt, Blind Love, cam asta înseamnă. Fie o cauţi fără s-o vezi, fie ai avut-o, din varii motive ai pierdut-o, iar acum iubeşti…locul în care a fost…în sufletul tău…
Schimbarea înţelegerii mele a apărut treptat. N-am avut o epifanie survenită într-o deplină stare de serenitate. Ci am trecut prin mai multe etape. Iniţial am cunoscut-o pe Eli. Ştiu că lumea-i spune Elly, dar eu prefer să-i spun Eli. Dacă vă spun motivul o să vi se pară că-s un caz definitiv şi irevocabil de cămaşă cu mâneci încheiate la spate şi geamuri cu gratii către o curte cu verdeaţă… Read more…

Întoarcerea corbilor.

24 March 2013 52 comments

Goth lady with ravensUn singur fir de iarbă, răzleţ şi stingher, rămăsese neatins de apocalipsa ce tocmai se încheiase. Faptul că doar el se iţea semeţ din întreg smocul călcat în picioare şi năclăit de sânge, părea un fel de sfidare sub forma unui epilog, adusă întregului tablou dezolant în care oamenii ajunseseră să fie actori de voie, de nevoie. Nu mai plouase de multă vreme, însă toată iarba, atâta câtă mai era, fusese supusă forfotei şi dansului haotic al tălpilor grele ghintuite cu metal, la care s-a adăugat şi copitele cailor, care amestecaseră pământul uscat cu sângele şi cu iarba, creând o clisă vâscoasă, care acum părea să fie prezentă oriunde te-ai fi uitat. Mai puţin pe acest fir de iarbă, aflat în faţa lui, care se mişca uşor în bătaia vântului, încercând parcă să-i aducă aminte că rolul ierbii pe acel câmp este altul, nu acela de covor pentru înfiorătoarele clipe de luptă corp la corp, pe care oamenii ajunseseră să o poarte…tocmai pentru a salva acele câmpuri de la pârjolire şi supunere străină.
-Cine ştie, poate că exact aici m-am întins vara trecută cu ea…
-Care sunteţi vii, verificaţi-i pe cei căzuţi, să vedeţi care-i mort şi care-i rănit! Se auzi vocea comandatului, care mergea agale printre cadavre, încercând să-i îmbărbăteze pe cei încă rămăşi în Read more…

…or am I a wishful thinker?

1 March 2013 21 comments

Woman blossomRăsar femei. Propoziţie simplă. Înţeles complex.
Pe zi ce trece, mă conving şi mai mult că sărbătorirea femeilor odată cu venirea primăverii, este inventată de bărbaţi. Fiind deseori invidioase unele pe altele, femeile n-ar fi putut născoci o asemenea festivitate a înmuguririi vieţii, pentru simplu fapt că ele nu se îndrăgesc între ele cu o intensitate asemănătoare cu dragostea pe care le-o purtăm noi, bărbaţii. Iar dragostea noastră pentru ele este atât de mare, încât n-am putut corela un alt anotimp, cu gingăşia, delicateţea şi fragilitatea lor.
Nu puteam să le arătăm iubirea odată cu gerul napraznic, pentru că ar fi însemnat o aluzie la firea lor afurisită uneori, aprigă precum nopţile friguroase de iarnă, aşa cum nu puteam sărbători frumuseţea lor alăturând-o unei călduri insuportabile, asemănătoare cu diversele lor stări schimbătoare, care îi fac pe bărbaţi să caute o ascunzătoare departe de tirul lor verbal, precum facem cu toţii vara când e cald afară de simţim că ne fierbe creieru-n cap. Dacă mi s-ar fi cerut mie părerea, sau dacă ar fi contat în luarea deciziei cu privire la data sărbătoririi femeii, trebuie să recunosc în cel mai sincer mod, că aş fi optat pentru toamnă, nu pentru primăvară.
Primăvara mi se pare un anotimp uimitor. Nici o primăvară până acum n-a trecut fără să-mi dea coate imaginare, trezindu-mă din amorţeala iernii. Parcă învăţ iar să merg, să respir, să…cunosc lumea şi mediul înconjurător. Din punctul meu de vedere, primăvara este mai mult un anotimp al reobişnuirii, decât un anotimp al primenirii. Poate şi pentru că sunt o fire mai nostalgică, uşor Read more…

Wind. Ch.3 – Paperman.

4 February 2013 17 comments

Helping handDe ciudă şi de frustrare, îl înşfacă nervos, îşi face avânt şi îl aruncă cât poate el de tare, simţind cum iese din el, prin forţa aruncării, toată suferinţa pierderii ei, pe care o transmite într-un arc perfect făcut de mâna sa dreaptă, avionului sărutat de ea pe peron. Imediat cum îl aruncă, pleacă capul în pământ şi începe să meargă agale spre…nicăieri, cu paşi mici şi ritmici. Acelaşi ritm pe care-l cunoscuse o viaţa întreaga şi pe care sperase că-l pierde în dimineaţa asta pe peron, când şi-a simţit inima bătând un alt ritm, care-i era necunoscut, însă atât de drag…
Dacă ar fi urmărit zborul lui, ar fi văzut… Da, l-ar fi văzut şi…ar fi văzut.
Numai că el, cu capul plecat de tristeţe, nu a observat că avionul zboară…şi zboară…şi zboară. Iar zborul lui nu este unul firesc, numai că nimeni de pe trotuar nu observă, fiecare vazandu-şi de treabă. Însă jucăuşul avion, care poartă pe aripa sa stângă urma buzelor ei drept emblemă a sentimentului inocenţei unei iubiri incipiente, începe să capete altitudine. Sfidând legile fizicii, urcă din ce în ce mai sus, în înaltul cerului, purtat de…acelaşi vânt ştrengar, care-şi face de lucru exact când nu te aştepţi.
Şi uite aşa, purtat de vânt, care-i mângâie aripile cu atingeri uşoare, depăşeşte ultimul etaj al blocurilor, şi începe să zboare pe deasupra lor, lin, neperturbat, către o destinaţie doar de el cunoscută. De el şi de vântul cupidonic.
Nu după mult timp, începe să coboare lent, către o nişă dintre două blocuri mari, între care era Read more…

Şansă.

1 February 2013 16 comments

HopeConform gramaticii limbii Române – substantiv feminin.
Conform dex – circumstanţă favorabilă, posibilitate de reuşită, de succes; noroc. La plural – sorţi (de reuşită). Probabilitate de a obţine un succes. Ansamblu de circumstanţe favorabile; concurs de împrejurări fericite; fortună.
Amuzant, nu-i aşa? 🙂 Până şi dex-ul admite că împrejurările trebuie să fie fericite. 😉 Dar bine…lăsând la o parte umorul aproape ironic şi deosebit de cinic al dex-ului, constat altceva. Că în dex nu este cuprinsă înţelegerea profundă a cuvântului atât de des folosit de oameni. Între noi fie vorba, şansă cu înţeles de noroc este extrem de rar folosit de oameni. Poate doar funcţionarele loteriei române, care-ţi încasează banii din spatele ghişeelor, înmânându-ţi biletele de 6/49, să-ţi mai ureze un -Succes! alături de o -Şansă! aproape insesizabilă fonic. Sau poate unii comentatori sportivi, prea obosiţi de ei înşişi în propria viaţă, să mai folosească în loc de -Le urăm baftă alor noştri!, un -Sper să aibă şansă echipa noastră!, moment în care poţi să schimbi postul, ştiind că o asemenea coabe n-are cum să însemne decât o înfrângere garantată. 😀
Şi totuşi, pe lângă clasicul înţeles legat de noroc, sorţi sau succes, şansă mai înseamnă şi altceva. Ceva mult mai profund, care n-a putut fi definit într-un înscris oficial, pentru că implică o deosebit de mare încărcătură personală, fiind subiectiv privit şi asimilat de cei care-l folosesc în vorbire, ori Read more…

Protected: Nothing really ends.

14 January 2013 Enter your password to view comments.

This content is password protected. To view it please enter your password below: