Archive

Posts Tagged ‘Ler’

Shiver.

15 December 2015 Leave a comment

RockAm descoperit ce este Lerul. Ştiu că este o afirmaţie curajoasă, dar am motive să cred că există o susţinere solidă în spatele acestor cuvinte. Nu mă simt ca şi cum mi-aş fi dat seama cine l-a împuşcat pe JFK sau ca şi cum aş fi aflat întâmplător leacul împotriva virusului Ebola. Şi totuşi, raportat la meleagurile autohtone, tind să cred că o asemenea descoperire s-ar putea dovedi valoroasă din punct de vedere spiritual, pentru că sunt deja mulţi ani de când ne întrebăm cu toţii -Cum adică Ler? Ce este Lerul?
Ei bine, am găsit răspunsul!
Totul a început odată cu intrarea în actualul sezon al sărbătorilor de iarnă. Aflându-mă de mai bine de un deceniu într-o mizantropie care deja îmi balansează cu brio caracterul coleric şi firea extrovertită, am ajuns, treptat, să urăsc din ficaţi sărbătorile de iarnă şi tot ce ţine de alaiul interminabil de feeling-uri artificial concepute pentru a destinde episodic fruntea omului modern, cu scopul de a-i încărca bateriile pentru anul ce urmează.
De câte ori intrăm în perioada turbării sociale, adică 1 Decembrie – 9 Martie, simt că-mi face poc o venă. Luminiţe, urări, cei dragi, brad, beteală, Read more…

Abuzul ipocriţilor.

26 December 2012 38 comments

Drunk santaÎmi cer scuze dacă întinez spiritul semi-tâmp al sărbătorilor şi al articolelor din sfera să fie bine ca să nu fie rău, laolaltă cu status-urile de pe Facebook ce revarsă într-o avalanşă diabetică tone de senzaţii dulcege de la atâta bunătate de sezon, dar am clacat. În cel mai desăvârşit mod posibil. Mi s-a aplecat de la atâta prefăcătorie planetară scremuta manelistic.
Şi culmea, de data asta nu colindele, urările, SMS-urile trimise pentru toată agenda, ler-ul, zurgălăii, beteala, tag-urile sau brazii m-au scos din minţi. Iar asta s-a întâmplat pentru că deja îmi formasem un scut pentru zona aia. Eram atât de blindat anti-dezgust încât şi dacă mi-ar fi cântat Hruşcă lângă masa din bucătărie în timp ce eu înfigeam în orificiul bucal cârnaţi+castraveţi muraţi spălând totul cu şpriţ, l-aş fi rugat să mute puţin capu’ ca să pot schimba postul la tv cu telecomanda, nebăgând în seamă lerul care m-ar fi violat fonic de zor, sperând că mă scoate din minţi.
Anul ăsta chiar am fost apărat. M-am pregătit moral din timp. Am făcut cumpărături doar după 2 noaptea, din minimarket-ul deschis non-stop, ca să nu văd oameni călcându-se-n picioare lângă rafturi sau ca să nu aştept 6 ore şi 39 de minute la casa de marcat. Mi-am pregătit o listă de melodii cu o acustică specială (trei dintre ele o să le împărtăşesc cu voi niţel mai la vale), menite să acopere momentele din zi în care boxele postate de municipalitate vis-a-vis de camera mea slobozesc colinde tânguite mai rău ca la mort, către trecătorii bucuroşi că pe Centru a pus dom’ primar Read more…

Ler it be…

6 December 2012 15 comments

Ler it be-Gata! A început!...
Nu există cuvinte care să descrie cu adevărat ce simt eu în legătură cu felul în care au ajuns oamenii în general, dar mai ales Românii, în special, să-şi petreacă sărbătorile. Şi cel mai mult urăsc faptul că am început să ajung la vorbele lu’ taică-miu, care fiind vizibil afectat de noua generaţie (cum ne numea el, când încă mai eram şi eu adolescent), îmi spunea ceva de genul -N-am crezut c-o să trăiesc s-apuc aşa ceva. Noi am mai fost cum am fost, dar voi…vai de capu’ vostru. Eh, aşa şi eu acum. Îmbătrânesc pe zi ce trece şi nu-mi vine să cred că încep să descopăr adevărul din spusele lui. Probabil că aşa e firea lucrurilor, să se mire fiecare generaţie în parte, de cei care vin din urmă. Să nu-i înţeleagă şi deseori (aşa cum e şi cazul meu), să rezoneze foarte puţin cu cei ce urmează.
Tocmai ce-am vorbit în articolul trecut, despre felul cum a sărbătorit Românul anului 2012, Ziua Naţională. Mi se pare că acelaşi gen de exagerare, de kitsch, de …robotizare a emoţiilor care (poate) au mai rămas în noi, se potriveşte cu orice fel de sărbătoare, dar mai ales cu cele două mari sărbători ale Creştinătăţii: Paştele şi Crăciunul.
Cred că principala problemă este incapacitatea noastră de a rămâne consecvenţi cu noi înşine. Sporadic, luaţi pe bucăţi, reuşim să ne menţinem o anumită coloană vetebrala, un anumit făgaş pe care continuăm un Read more…